2,311 matches
-
tractor cuprinzând :.... ” și treci, apoi, cantitățile înmulțite cu doi. - Bine dar... nu va primi nimeni două truse ! Logic este să se știe conținutul unei truse - Nu răspunzi dumneata, eu răspund ! Refaci specificația, cum ți-am zis ! Oricât a rămas de nedumerit, Albert a trebuit să se supună. Spășit, s-a înfățișat în biroul dactilografei intuind ceea ce va avea să urmeze. Intuiția nu s-a ridicat la nivelul a ceea ce a trebuit să suporte. Dactilografa și-a vărsat năduful pentru toate paginile
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
sarcină să oprească autovehiculele vizate, îi face semne disperate să tragă pe dreapta. Albert nu înțelege, nici măcar nu privește, continuându-și goana nebună. Este prizonierul unei obsesii. În locul lui trage pe dreapta un autoturism care circulase regulamentar. Șoferul acestuia, total nedumerit, mormăie înjurături la adresa polițistului ce făcuse semnele, având grijă să nu fie auzit. Și mai nedumerit este văzând cum echipajul nici nu îl bagă în seamă și se avântă în trombă, cu sirena pornită, pe urmele fugarului contravenient. Abia după
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
nici măcar nu privește, continuându-și goana nebună. Este prizonierul unei obsesii. În locul lui trage pe dreapta un autoturism care circulase regulamentar. Șoferul acestuia, total nedumerit, mormăie înjurături la adresa polițistului ce făcuse semnele, având grijă să nu fie auzit. Și mai nedumerit este văzând cum echipajul nici nu îl bagă în seamă și se avântă în trombă, cu sirena pornită, pe urmele fugarului contravenient. Abia după câteva momente înțelege nefirescul situației. Pornește motorul cu gând să își vadă de drum, fără să
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
Ultima imagine, era aceea cu ceasul. Indica 15.47. Deschise ochii și privi către acesta: 19 și 40 de minute. „Doamne, Dumnezeule! Cât am dormit! De ce mă simt, totuși, atât de obosită, de lipsită de vlagă?” se întrebă ea total nedumerită și destul de îngrijorată. Cedând unui impuls, aproape instinctiv încercă să se ridice grăbită, cu gândul să meargă la baie. Ceva însă îi încetini mișcarea. Era un soi de amețeală, o moleșeală inexplicabilă, care părea că o lipește de pat. Înțelese
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
când a apărut iarăși în lumea noastră am fost uimit ... își tipărise prima ei carte dar schimbată din temelii! Când am început s-o citesc mă întrebam uimit ce autor clasic îmi amintește. Avansam cu cititul și pe măsură ce deveneam mai nedumerit am realizat brusc că în fața mea se află o scriitoare puternică poate de succes. Prima impresie despre Jurnalul șefei mele ... scrierile alternează pe marginea unor evenimente seci. Găsești mostre dintr-un jurnal amănunțit și întâlnești texte de ... Citește mai mult
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
când a apărut iarăși în lumea noastră am fost uimit ... își tipărise prima ei carte dar schimbată din temelii! Când am început s-o citesc mă întrebam uimit ce autor clasic îmi amintește. Avansam cu cititul și pe măsură ce deveneam mai nedumerit am realizat brusc că în fața mea se află o scriitoare puternică poate de succes.Prima impresie despre Jurnalul șefei mele ... scrierile alternează pe marginea unor evenimente seci. Găsești mostre dintr-un jurnal amănunțit și întâlnești texte de ... XXXI. JURNALUL SEFEI
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
ușa. Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât să facă loc pentru cel de-al doilea și pentru mine și în același timp mă întreabă nedumerit: - Aveți bilet în acest vagon? - Da, îi răspund în timp ce urc cu destulă greutate, treapta vagonului este prea înaltă chiar și pentru picioarele mele lungi. - Dar aici nu este nici un loc liber, îmi zice și blochează cu statura lui intrarea spre
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
răspund în timp ce urc cu destulă greutate, treapta vagonului este prea înaltă chiar și pentru picioarele mele lungi. - Dar aici nu este nici un loc liber, îmi zice și blochează cu statura lui intrarea spre cușete. E rândul meu să îl privesc nedumerită. Trenul s-a urnit din loc însoțit de un urlet sinistru. Sau așa îmi pare mie. Citește mai mult Trenul oprește în gară.Am noroc. Ușa vagonului de dormit unde am bilet este în apropierea mea. Un bărbat negricios, gras
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
ușa.Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât să facă loc pentru cel de-al doilea și pentru mine și în același timp mă întreabă nedumerit:- Aveți bilet în acest vagon?- Da, îi răspund în timp ce urc cu destulă greutate, treapta vagonului este prea înaltă chiar și pentru picioarele mele lungi.- Dar aici nu este nici un loc liber, îmi zice și blochează cu statura lui intrarea spre
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
răspund în timp ce urc cu destulă greutate, treapta vagonului este prea înaltă chiar și pentru picioarele mele lungi.- Dar aici nu este nici un loc liber, îmi zice și blochează cu statura lui intrarea spre cușete.E rândul meu să îl privesc nedumerită. Trenul s-a urnit din loc însoțit de un urlet sinistru. Sau așa îmi pare mie.... Abonare la articolele scrise de helene pflitsch
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
de parfum. „Doamne, cred că nu-i sănătos la cap profesorul acesta”, își zise Ana. „Ditamai omul cu facultate și se comportă ca un licean, scriind scrisori parfumate unor persoane necunoscute. De fapt, ce dorește acest domn?” se întreba Ana nedumerită.„ Nu a găsit el printre studentele sale o fată mai frumoasă și mai elegantă ca mine? Sau ce și-a spus el: o țărancă pe care o îmbrobodesc cu vorbe frumoase până o văd în patul meu. Numai că socoteala
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
la sultan trebuie urgentate. El vrea galbeni și un domn supus. Nu-l interesează treburile interne ci doar aurul, galbenii! BOIER CIOCOIU: Ar fi unul din neamul lui Papură Vodă! Ăștia totdeauna au mers după cum a bătut vântul. CĂPITANUL SASU:(nedumerit) Eu n-am înțeles ce dorește vampirul? BOIER CONACU: Simplu! Să domnească noaptea! Să se simtă stăpân, iar „Papură Vodă” să i se închine la picioare! BOIER CIOCOIU: (plin de sine)Tronul domnesc e la cheremul nostru! Papură Vodă va
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
MUNȚI / NOAPTE Prințesa și Paloș privesc de pe o stâncă peste întinderile muntoase. Vampirica tresare și-l cuprinde în brațe. PRINȚESA:(cu îngrijorare) Iubitule, am o presimțire rea... Cerul dă semne că vor urma vremuri tulburi ce vor produce dezastre. PALOȘ:(nedumerit)Înseamnă că dușmanul va năvăli din nou peste meleagurile noastre? PRINȚESA:(cu tristețe)Am o senzație stranie care îmi prevestește că Împărăția Contelui este amenințată. Din nou este prezentată o imagine de ansamblu a munților în noapte. INT. / CAMEARA DE
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
un singur discurs. Și Lui I S-a părut că formula optimă pentru a ataca această diversitate de audiență este parabola. Pentru că parabola este o poveste care pe unii îi lasă indiferenți, într-unii produce iluminare, pe alții îi lasă nedumeriți și-i aruncă pe gânduri ... și fiecare dintre reacțiile astea sunt posibile în interiorul comunicării parabolei. Parabola este un dispozitiv paradoxal care în același timp spune și nu spune, provoacă și lasă rece, maschează și dezvăluie, comunică și nu comunică, este
VOLUMUL PARABOLELE LUI IISUS. ADEVĂRUL CA POVESTE , DE ANDREI PLEŞU, APĂRUT LA EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351703_a_353032]
-
în fața catedrei din aula cea mare a facultății. - Ce ai tu, mă, cu comuniștii? Ai stat tu la coadă să cumperi lapte vreodată? Te-a trimis mă-ta sau taică-tău să iei carne și nu ai găsit?, îl întreabă nedumerit Marcu, căscând ochii la el. - Băi, nenorocitule, tu știi ce înseamnă asta? Am scăpat, băi, fraiere, de vremurile grele. O să vezi! Vor veni peste noi vremuri bune, o să avem de toate peste tot. Nu mai mănânci la rație, cretinule!, continuă
COMEMORAREA NEBUNĂ A LUI CEAUŞESCU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351781_a_353110]
-
a fost cea care s-a întâmplat atunci când am ieșit pe poarta fostului meu cămin. Jup era întins la poarta cât era de lung. Și lung era Doamne, cănd stătea în două picioare... Cât mine de înalt! Câinele se uită nedumerit și trist la mine, iar la geam se uitau nedumerite și triste, Monica, fetița mea de doi ani și jumătate... cea care nu putea adormi decât dacă ținea mânuța în părul meu, și fosta mea nevasta Angelica... Spre deosebire de Jup, ele
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
pe poarta fostului meu cămin. Jup era întins la poarta cât era de lung. Și lung era Doamne, cănd stătea în două picioare... Cât mine de înalt! Câinele se uită nedumerit și trist la mine, iar la geam se uitau nedumerite și triste, Monica, fetița mea de doi ani și jumătate... cea care nu putea adormi decât dacă ținea mânuța în părul meu, și fosta mea nevasta Angelica... Spre deosebire de Jup, ele plângeau „mohnit” și lacrămi rotunte li se prelingeau pe obraz
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
trombă, cu girofaruri, cu escorte și uitare instantanee! Câte un falit rămas pe jos țipă la slugile aghiotante să-i aducă „rezerva”. Adică, mașina de rezervă! În cel mult 10 minute spațiul este gol, chiar pustiu, cu un Monument total nedumerit de ceea ce i se întâmplă tocmai de Ziua Lui. Așa s-a întâplat și astăzi, în ziua a douăzeci și patra a lui Răpciune, din anul lui Cristos, 2014. Oficialii au devansat-o cu o zi pentru că mâine, deh, e
ZIUA ARMATEI ROMÂNE – ÎNTRE IPOSTAZE POLITIZATE ŞI MESAJ IDENTITAR de MIRCEA CHELARU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352284_a_353613]
-
mai scurgeau picături reci de apă. Am intrat în dormitor, unde am șifonierul cu un compartiment deja golit de lucrurile mele și gata să le primească pe ale noii sosite. Petronela - așa o chema pe noua mea amică - se învârti nedumerită și mă întrebă: - Cu ce odorizant ai dat, de miroase așa plăcut? - Secretul gazdei! Îți place mirosul? - Da. Nespus de mult. Miroase, parcă, a vanilie. - Da, este un miros afrodisiac care îți deschide apetitul pentru nebunii. Secretul l-am aflat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
cărui apropiere trecusem dar, nu mai avea curajul să intre imediat. Risca să-i dea prilej recepționerului s-o dea de gol milițienilor că încă nu a împlinit 20 de ani și are seria pe buletin care spune multe... Total nedumerit, am întrebat-o: - Și ce serie ai tu la buletin, care să vorbească despre tine? - Auzi? Tu ești dus cu pluta ori ești chiar prost! M-am înșelat când te-am categorisit la bar... - Cum crezi, dar... adevărul e că
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
că mișcarea a fost continuă și apa destul de rece, totuși, ca să nu ne permită a sta pe loc. - Mai intrăm ori ne punem chiloții la uscat? - Nu mai intrăm, dar... nu înțeleg unde să-i uscăm! am hotărât eu, total nedumerit. - Ne dezbrăcăm, îi stoarcem bine și-i întindem pe pietrele astea mari, uscate. Nu o să plecăm cu ei fleașcă pe noi! Am rămas blocat. Nu mă așteptam la acest răspuns și în acea clipă mă întrebam deja cum vom sta
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
reținut un strigăt de surpriză și spaimă. Nu-și văzuse fata cu un băiat pe stradă și acum nu-i venea să-și creadă ochilor că o vede în pat cu un bărbat. Cu mâna la gură și ochii mari, nedumeriți și furioși, închise ușa încet si trecu la bucătărie. Somnul de după tura de noapte pierise brusc. Cu gesturi nervoase își puse de cafea și făcu "planul de bătaie", hotărâtă să-i de Alinei o lecție pe care să nu o
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
găsești ceva pentru a te răcori sau ai crezut că ai intrat în vreun spital în care sunt ajutați cei aflați în nevoie, ei bine, ariciule, să știi că nu-i așa! continuă nervos iepurele. - Atunci ce este aici? făcu, nedumerit, ariciul. Uimirea îl cuprinsese întru totul pe iepuraș: - Cum ce? Nu știi că aceasta este locuința ursului? - Nu, nu știam. Am nimerit însă tare bine! se bucură ariciul. - Ce spui tu, ghemotocule cu țepi? Atât de mic și curajos, n-
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
ursul. Nu ai încredere în mine, fricosule? - Eu, fricos? se supără de îndată Iepurilă. - Da, tu! Ori vrei să spui că nu-i așa, râse ursul. - Vom mai vedea, mormăi cel mic, frecându-și lăbuțele moi. Ursul îl privea puțin nedumerit pe iepurele pitic ce se credea atât de important, lăudându-și forțele de nebănuit. Și toată această îndrăzneală picase și după întâlnirea cu ariciul! Nici iepurașul nu era mai liniștit și toată noaptea se gândi cum să facă să-l
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
Silvia intră și ea în comă, fericită că nu va fi găsită. Nu a durat însă prea mult. La un moment dat o matahală plină de table a căzut peste ea luându-i răsuflarea. Dar numai atât! După câteva minute, nedumerită, Silvia se mișcă puțin ca să nu moară sufocată, iar namila căzu pe podea cu un zgomot asemănător unor tingiri aruncate pe trotuar. Nu gemu și nici nu încercă să se ridice, mai ales că, așa cum a observat Silvia, înainte de a
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]