5,491 matches
-
au început să cadă peste noi fulgi de gâscă și lui Kiril i-a căzut un chinez în cap. Și nu singur, ci împreună cu un pietroi. Chinezul a vrut să se sinucidă. Chinezul a scăpat, Kiril a murit. — O coincidență nefericită, i se putea întâmpla oricui trecea pe stradă prin locul ăla. — Dar i s-a întâmplat lui Kiril. Lui Roman... — Instalatorul polonez? Îl știu, mi-a montat chiuveta asta de marmură, de la falimentul personal al domnului Jicquier. Nu-l cunosc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mi-a montat chiuveta, mi-a băut trei sticle de Courvoisier de la lichidarea fondului de comerț al Pivnițelor Costellot. E drept că nu mi-a mai cerut nici un ban pentru manoperă. N-are rost să mai vorbim: o altă coincidență nefericită. — Două coincidențe mortale. Ghicitoarea ne-a spus exact - se corectează - le-a spus exact cum o să moară. Lionel mai ia o sorbitură de cafea, cu ceva zaț. Bine-crescut, înghite și zațul. Deodată, remarcă ghipsul lui Liliane. Ciocăne cu degetul în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
direct spre dulapul cu băuturi, de unde alege la întâmplare o sticlă, care se dovedește a fi un Calvados de colecție. — Lionel, știi ce cred eu despre toate morțile astea? Că destinul și-a făcut datoria. — Că au fost niște coincidențe nefericite sau că e vorba de o mână criminală. — Care l-a împins pe chinez în gol și l-a omorât pe Kiril din greșeală. Mai știi... zice gânditor Lionel și se apropie de ușă, proptindu-se de ea în ultima
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că mi s-a blocat scrisul, dar Îmi place atît de mult să scriu, Încît Întotdeauna Îmi croiesc drum prin blocaj” (p.289); „lumea fanteziilor e singura lume locuibilă pentru un artist” (p.350) ș.a.m.d. Cartea acestui trist, nefericit și bolnav dramaturg Îți lasă un dublu regret: față de subiectul preferat al memorialistului (iubirile-i punitive), și față de eludarea adevăratelor subiecte interesante - Întîlnirile-i, celebre, cu lumea teatrului. VI. SPECTACOLE / FESTIVALURI / TEATRE ... Într-o carte despre teatru găsesc o scăpare: celebrilor
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lotușii albi înfloresc, odată cu atingerile noastre și cu ziua care nu vrea să se scurteze, în prag de iarnă. prietenie ma tendre, perdelele nu se pot trage, lumina nu se lasă pe vine spune-mi de prietenele tale, care e nefericită? care s-a îndrăgostit? hai să bârfim groaznic, să zicem de rău, nemilos, despre cunoscuți. sigur că îi iubim, dar toată lumea face asta. te rog să îmi cumperi un pachet de țigări. te duci până în colț? fac eu între timp
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Poate sfinția ta ești mai tare în măsele... SISOE (întoarce capul cu dezgust): Smochine? Umblă sănătoasă, babo, și cată-ți pe altul care să râvnească la smochinele dumitale... Că eu... (face semn că-i sătul până în gât. Fira iese, foarte nefericită) BABA RADA: Tiii, că bine zici! Cuviosul o fi flămânzit, bietul, după câte minuni a făcut pe inima goală. Cap la noi, măi femei, să lăsăm cogemite sfântul să se întindă de foame... BABA SAFTA: Chiar așa! Ia vezi, Ilincă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spunea ea. Și se ruga în fiecare seară, în fața unei iconițe ce-o avea de la Mănăstirea Agapia: ,,Doamne nu-l pierde în pustiul unei lumi pustiite!" Apoi intra sub imperiul altor gânduri. Își aducea aminte de anii copilăriei, nu neapărat nefericită, pentru că acasă tatăl ei o zeifica iar mama, din ,,odorul meu scump", n-o mai scotea. Avusese însă prilejul de a se afla și sub sabia unor restricții, când în unele vacanțe de vară mergea într-un sat de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
știe de ce. Dacă plângea mămica ei... 8 T ot drumul până la spital, cunoscând personalitatea Doinei, doctorul Teodoru se gândi că soția sa ar putea să-și țină promisiunea și-l va părăsi, punându-l în postura unui om cu adevărat nefericit. Doina avea principii bine statornicite de la care nu abdicase niciodată. Era o soție ideală, o gospodină desăvârșită și o mamă duioasă. În situația dată, găsea că nu mai poate să-și continue viața alături de Teo care călcase cele mai sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care i se răsucise de atâtea ori în inima ei greu încercată, dar transferă cu abilitate discuția pe alte planuri: Foarte frumos, înseamnă că în curând vei citi multe cărți, vei ajunge un învățat!... Era fericită și în același timp nefericită! Era fericită că avea băiat mare, putea discuta cu el o sumedenie de lucruri, dar n-o părăsea nici o clipă senzația că în fiecare zi, se adăuga câte o picătură amară de mâhnire în paharul suferințelor sale. Evita însă, pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o funcționară de la ghișeul 1 de la Poștă, ireproșabilă timp de peste douăzeci și cinci de ani, începe, de la un timp, să râdă intempestiv și să murmure istorii numai de ea știute, reflectând brusc asupra propriei condiții umane. Trezirea „conștiinței de sine” o face nefericită, ea comparându-se cu Don Quijote în luptă cu morile de vânt. Trăiește un simțământ de revoltă împotriva propriei vieți „greșite”, invocând introspectiv vechiul îndemn socratic: Cunoaște-te pe tine însuți! Autorul își exersează priceperea în tehnica monologului interior. Eroina este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce duc o astfel de existență nu sunt altceva, decât niște gunoaie, pleavă! Aș vrea să știu după ce se conduc ei în viață mai exact, de unde își procură ei hrana pentru minte sau suflet? Rămâne un mister. Și, în mod nefericit, asta se întâmplă cu oamenii de pretutindeni, căci lucrurile de felul acesta nu se schimbă nicăieri. Însă, de bună seamă, nu doar pentru atât ne-a gândit, cu atâta atenție și migală, Creatorul, căci, dacă ar fi fost așa, atunci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fără margini. De aceea, este de prisos a mai nota că, dezamăgit peste măsură, părăsi destul de repede, fără a mai privi deloc în urmă, și această lugubră și ordinară ocupație. Și iată că, acum, el iarăși se găsea în situația nefericită, în care, deși era tânăr, se mai găsise de atâtea ori... Orice, dar numai fără bani de mâncare nu! Simțea, astfel, cum îi pătrunde grabnic descurajarea în suflet și foamea în viscere, căci parcă se vedea la o răscruce mare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
luna din iarnă cel mai greu de suportat, făcând o călătorie lungă la niște rude ale lui, pentru că se întâmplase să nu se îmbrace îndeajuns de gros, ca să poată ține piept cum se cuvine gerului crâncen, se alesese, în mod nefericit, cu degerături serioase la mâini și la picioare, iar, dintre toate, mâna dreaptă îi fusese afectată cel mai puternic. Lucrul acesta era grav, iar grav îi spusese că este și doctorul la care se dusese să-l vadă. Cu toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fie tratate în timp util, de cele mai multe ori țesuturile se infectează și, în consecință, se instalează cangrena umedă. La acest al doilea tip de cangrenă, care decurge natural din primul tip, țesuturile devin umflate și se zemuiesc. Iar soiul acesta nefericit de cangrenă se instalase, ei bine, din păcate, și la eroul meu. La spital, văzându-se situația în care acesta se afla, i se spusese clar, cu netulburarea de gheață specifică chirurgilor, că atât amputația chirurgicală a regiunii bolnave, cât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe cât trebuiau să se nască de la efectele ei asupra operatului. Ei bine, unele lucruri sunt prea copleșitoare chiar și pentru cei care se pretind a fi prea neimpresionabili, ca să mai poată fi surprinși vreodată de ceva, darămite pentru acest sărman nefericit, atât de sensibil și de fragil, ca un poet... În astfel de situații, să privești la tine ca la un om vrednic de compătimire, lipsit de integralitate trupească și de energie, este o greșeală; este ca și cum te-ai sinucide lent
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
numai și numai pentru împlinirea țelului său dinainte stabilit. În spatele unei voințe de oțel, stă întotdeauna un motiv de oțel. În cazul de față, acest motiv se cunoaște foarte bine deja. Astfel că, nu după multă vreme scursă de la acea nefericită intervenție chirurgicală, Osvald, cu toate că era dreptaci la origine, se apucă a învăța cu sârguință să scrie cu mâna stângă. Și, de atunci înainte, n-a mai existat să treacă nici măcar o zi, fără ca el să nu-și exerseze această nouă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu totul inconștient și fără vreun motiv știut, stârnind, astfel, mirarea clienților. Alteori, doar murmura pe negândite cine știe ce istorii, abătută în întregime de la hârțoagele sale și cu gândul în altă parte; iar toate acestea fiind, fără nicio îndoială, doar roade nefericite ale muncii sale îndobitocitoare-n lege... De asemenea, desigur, a nu se crede cumva că Adriana avea de-a face, în tot timpul programului său de lucru, numai cu cetățeni întru totul cumsecade și înnobilați doar cu purtări alese. Acesta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nevrednică, spre a se împotrivi lor. Iar neputința aceasta a ei deznădăjduită izvora tocmai din însuși sâmburele delicat al ființei sale, căci toate noile ei suferințe și contradicții se clădeau neobosit pe un fond intim dintre cele mai fragile! Era nefericită. Cel mai potrivit moment al vieții, în care omul poate și trebuie să se preocupe de el însuși, este abia atunci când se simte nefericit. De aceea, analizându-se atent pe sine însăși, femeia își zicea cu regret: „Sunt din ce în ce mai tristă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ei suferințe și contradicții se clădeau neobosit pe un fond intim dintre cele mai fragile! Era nefericită. Cel mai potrivit moment al vieții, în care omul poate și trebuie să se preocupe de el însuși, este abia atunci când se simte nefericit. De aceea, analizându-se atent pe sine însăși, femeia își zicea cu regret: „Sunt din ce în ce mai tristă și mai abătută. Simt că-mi lipsește ceva și nu știu ce. Nu-mi este bine deloc. Ciudat lucru! Zac, văd, de o boală fără nume
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi. Era clar: nimeni nu se mai gândea la munca proprie. Motivul tuturor acestora? Angajata de la ghișeul 4 murise. Nefericita întâmplare se petrecuse în sfârșitul de săptămână, ce tocmai trecuse atunci, iar Adriana se pare că aflase știrea ultima. Este de înțeles, vestea aceasta teribilă o tulburase adânc și o mâhnise până peste marginile mâhnirii, răpindu-i tot cheful de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
revină mereu la loc, astfel stăruind cu îndârjire împotriva mea! Asta mă face să fiu trist, încruntat și fără speranță mai tot timpul. Totuși, mai exact, ce anume este tristețea? Aici, cred că sunt tot atâtea răspunsuri corecte, câți oameni nefericiți sunt pe lume, căci fiecare om este nefericit în felul lui. Pe de altă parte, revin acum și mă-ntreb iarăși: dacă tot nu-i pasă nimănui (nici măcar mie însumi) de mine, ce ar fi dacă, pur și simplu, aș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
schimbat În existența mea, lipsită adesea de razele blânde și catifelate ale liniștii și Încrederii În linia orizontului care flutura În fiecare dimineață un steag al biruinței... Duc viața lui Proust, trăind din amintiri. Am fost la un pas de nefericitul destin al lui Holderlin și am trecut prin chinurile singurătății lui Van Gogh (descrisă de Octavian Paler, În „Scrisori imaginare”). Văzând cum cerul vieții se Întunecă tot mai mult, iar corbii se apropie primejdios de câmpia Încă Înverzită a sufletului
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Înainte nu vei mai fi primită la programul de pregătire și nici nu vei binecuvântată cu „sfânta Împărtășanie”. Am Încremenit! În mintea mea gândurile se derulau cu repeziciune, văzând cu ochii minții catastrofa ce avea să urmeze după această Întâmplare nefericită. M-am ridicat din bancă, spășită, cu capul plecat În pământ, am luat-o de mână pe sora mea și am pornit spre casă. Eram consternată de cele auzite. Nu puteam să cred că mi se Întâmplă mie așa ceva. Din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
existență, Încât este inutil să pierzi clipe prețioase, Întrebându-te „de ce?”. După ce ne-am organizat, am pornit spre primărie, mergând pe aleea castanilor. În scurt timp, a apărut și televiziunea locală. Am oferit un scurt interviu, cu destule bâlbâieli, mereu nefericita emoție! și am recitat două strofe din poezia „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. De ce atât de des și agasant „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”? Doream ca trecătorii să asculte și să mediteze În drumul lor spre
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
duhul, și încă mai poate găsi motive pentru care se consideră fericit și mulțumește lui Dumnezeu pentru toate, atunci omul este înțelept. Această virtute am văzut-o permanent la părinții mei. Deși multe persoane în locul lor s-ar fi considerat nefericite, ei niciodată nu s-au plâns și nu s-au supărat pe Dumnezeu. Au știut să găsească bucurie și în mijlocul durerii. Dacă astăzi le-ași putea vorbi, i-aș ruga, în primul rând, să mă ierte pentru tot ce nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]