2,380 matches
-
unul din brațe. Pacemu, Alimpiușka? îi șoptise el la ureche. Pacemu?... Astavi menia, Vlasia, îi răspunsese printre palmele adunate în dreptul obrazului Olimpia. Astavi menia! Îi auzisem și altădată vorbind rusește, lucru care nu mă mirase deloc. Ar fi fost chiar nefiresc, cu profesiunea ei, Olimpia să nu cunoască rusa. Mă deranja doar faptul că, vorbindu-i astfel în împrejurarea aceea, Beliov mă scotea pe tușă. Eu păream intrusul în grupul nostru, nu el. Parcă înțelegând ce gândeam, după ce ieșisem, în fine
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
liniștea pământu' a-nvăluit și nicio umbră cu vântul se-ngână, niciun glas de om nu răsună, niciun cânt nu se aude trecând și niciun lup flămând nu privește la lună urlând... Geme pădurea lung sub cerul de plumb, a nins nefiresc de mult, ca-ntr-o poveste, copil fiind într-o altă viață, dintr-un alt timp... Referință Bibliografică: Doina pădurii în iarnă / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2214, Anul VII, 22 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]
-
preocupat de propria înfățișare. Moment dureros pentru el, căci, până atunci, înfățișarea lui de jocheu prăfuit stârnise numai zâmbete, ba chiar hohote de râs. Apoi trăise revelația că, îndreptată asupra lui, căutătura fetei din scaunul de invalid ar avea ceva nefiresc, nu pentru că dânsa întârzia să zâmbească ironic sau disprețuitor, precum toate celelalte reprezentate ale sexului opus întâlnite pe stradă în acea zi de pomină, ci fiindcă întârzia să-l focalizeze, de parcă făptura lui, ivită pe neașteptată în câmpul ei vizual
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
nătărăul Dică i-a satisfăcut curiozitatea, spre ghinionul lui, pentru că, în supărarea ei, a început să-l lovească în neștire. N-au mai râs copiii. Se părea că reușise să ne readucă la ascultare. Se așternuse în clasă o liniște nefirească. Nimeni nu mai mișca. Toți stăteau cu mâinile la spate și cu ochii pe “mămica”, acea blestemată de nuia, care readusese în clasă duhul domnului Fusulan. Nu ne dădeam seama cât de mult o supărasem pe buna noastră învățătoare. Mai
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
sunteți prietenii mei...copiii mei...” Noi amorțiserăm cu privirile țintă la catedră și simțeam că pierduserăm zâmbetele celeste care ne învăluiseră în toate zilele. Creierașele noastre nu pricepeau ce trebuia făcut ca să recăpătăm acele zâmbete protectoare. Dimpotrivă. În acea liniște nefirească, n-are ce face zvăpăiatul de Ionel și gângurește, schimonosindu-se: ” Uite păsărica!” Vorbe care au stârnit hohote devastatoare. Probabil că ne-am eliberat din acea încordare nefirească. Am crezut că și coana preoteasă va izbucni în hohote de râs
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
ce trebuia făcut ca să recăpătăm acele zâmbete protectoare. Dimpotrivă. În acea liniște nefirească, n-are ce face zvăpăiatul de Ionel și gângurește, schimonosindu-se: ” Uite păsărica!” Vorbe care au stârnit hohote devastatoare. Probabil că ne-am eliberat din acea încordare nefirească. Am crezut că și coana preoteasă va izbucni în hohote de râs, că se va elibera și ea de acea furie ciudată. Gravă eroare. A scos-o din sărite și s-a aruncat cu nuiaua asupra lui Ionel, ca o
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
ceva. Astrologul nu a venit aici de capul lui. Stațiunea, dacă nu se va prăbuși în vale, în urma unui cutremur, va fi distrusă de către Castelan. Pentru asta s-a întors. Domeniul e o primejdie permanentă. Acolo, mereu au dospit lucruri nefirești. Ascunse. Magistratul e ceva la vedere - altfel vorbind, o funcție. Poate fi ocupată și de către altcineva. Domeniul reprezintă un spațiu privat, nimeni nu are dreptul să-l încalce. Legea posesiunii - actul ce susține, de fapt, Stațiunea - e mai presus decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
izbuti să-și smulgă de pe cap greoiul acoperământ, de sub care se ivi jilav de sudoare. — Nu știm Încă. Dar e mai bine să vezi cu ochii dumitale. Vii? — Povestește-mi ce s-a petrecut. — Păi, e ceva... ceva straniu, ceva nefiresc... Dante Începea să Își piardă răbdarea. — Lasă-mă pe mine să judec ceea ce este sau nu este straniu. Omne ignotum pro magnifico, precum spuneau străbunii noștri. Totul ne poate surprinde, dacă nu cunoaștem. Îl bătu pe umăr. — Dumneata nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
căldura era sufocantă, Însă, cel puțin, poetul nu era silit să stea cot la cot cu zbirii. Vehiculul Înaintă huruind pe caldarâm, tras de un cal care devia În continuu, la rândul său prea puțin convins de acea cursă nocturnă nefirească. Podeaua se hurduca pe dalele ce pavau strada, fără ca benzile din piele prin care era suspendată să poată atenua smuciturile. Migrena lui Dante se Înrăutățea, În acele zdruncinături chinuitoare. Prin deschiderea laterală, zări cum se perindau fațadele aspre ale vechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stâlpi ce se pierdea În Întunericul din Înalt. Parcă Încercau să lumineze o figură din fața lor: un bărbat Înalt, indiferent la agitația celorlalți. Stătea cu capul Îndreptat spre naos, ca și când ar fi scrutat În tenebre, așteptând sosirea cuiva. Era ceva nefiresc În nemișcarea lui. Parcă un lințoliu Îi acoperea trăsăturile, făcându-le nediferențiate. Bărbatul stătea În picioare, cu mâinile Împreunate la spate. Dante era stupefiat. Pe chipurile zbirilor care se Înghesuiau Împrejur Își citea propria incredulitate. Bărbatul părea să fie, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acestora? Indică o sfâșiere pe ceafă. Poate că a fost atacat pe la spate și a leșinat. Apoi, l-au sufocat. — L-au strangulat? — Nu asta i-a pricinuit moartea, zise poetul, cercetând funia care Îi menținea capul În acea poziție nefirească. Nu era strânsă atât de tare Încât să Îi Împiedice respirația. Și, Într-adevăr, pe gât nu exista decât o ușoară urmă roșiatică. -În timp ce Își pierduse cunoștința, atacatorul i-a legat mâinile la spate, prinzându-i gâtul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un alt scop. Era posibil ca eșecul anchetei sale, Întemeiată pe convingerea să exista o asemănare logică Între formele crimei și mintea asasinului, să se fi datorat tocmai acestui fapt. Atrocitatea asasinatelor Îi sugerase practica unui cult diabolic. În postura nefirească a victimelor citise cumplita răsturnare a preceptului creștin al odihnei veșnice, voința de a păstra stăpânirea asupra trupurilor inclusiv dincolo de pragul tenebrelor. Dar dacă, dimpotrivă, asasinul era altcineva? Dacă el Încerca, În felul său pervers, să completeze opera pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aruncat nemulțumit privirea pe ceasul de la bordul mașinii și iritarea mea a virat subit În stupefacție: arăta exact aceeași oră! Am strivit Între dinți un neacademic ei, drăcia dracului și am respirat adânc, silindu-mă să mă desprind din moleșeala nefirească pe care nici măcar revelația perplexă că dormisem buștean peste patru ceasuri nu izbutea s-o risipească pe deplin. Taciturnul conducea impasibil, dar Îmi supraveghea atent, cu ochii lui ca o imensitate verde, fiecare mișcare În oglinda retrovizoare din interior. Ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
uralele mele lăuntrice de satisfacție ușurată. Ochii, cei dintâi, i-au redevenit mobili și funcționali, i-a rotit prin Încăpere ca și când s-ar fi aflat pentru prima oară acolo și Încerca să se familiarizeze cu ambientul. A coborât mâna atârnândă nefiresc În aer și s-a lăsat obosit pe spătarul fotoliului. Simțeam aproape fizic cum oasele și articulațiile i se desțepenesc lent, iar relaxarea Îi irigă treptat corpul și Îi Încurajam caraghios În gând Întoarcerea la viață: hai, băiețică, hai, copăcel-copăcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
O explozie uriașă a zguduit Centrul. Am simțit o arsură În piciorul stâng, apoi mi-am pierdut cunoștința. 39 În salon s-a așternut o liniște pâcloasă și tremurătoare. Adam Adam nu făcea nici o mișcare, Încremenise aplecat Într-o poziție nefirească, prizonier, parcă, al amintirilor lui tenebroase. M-am temut că i s-a făcut iarăși rău și cred că nu eram departe de adevăr. A găsit forța să se remonteze pentru un timp scurt, a apăsat butonul soneriei prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
susurul aburii la vestiar sub duș Toto părul negru de armeancă acoperindu-i umerii și brațele rîsul ei cînd m-a prins c-o privesc poți să rămîi dacă-ți place nimic insinuant nimic senzual ca-ntre băieți și ea nefiresc de frumoasă parcă se furișează cineva pe lîngă ziduri păstrează distanța Îmi păstrez ritmul simt frica În gît aș lua-o la fugă mai bine mă prefac destins absent merg relansez plus plus plus pînă cînd se retrage pokerul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
liniște deplină. Întunericul, la fel, total. Tăcere. Apoi lumină. Multă lumină. Bas și lumină. Râuri de flăcări străbătură noaptea, uimind și pe alocuri înspăimântând elementele creației, halouri de fum colorat și mirositor se risipiră spre public, iar hologramele unor personaje nefirești se profilară pe întreg tavanul Lumii de Deasupra. Spațiul extraterestru păru că se sparge brusc, asemenea unei pungi, făcând să se reverse râuri dintr-o substanță pe care toți o apreciară ca fiind lavă fierbinte. Lumea dădu să fugă, panicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
putință momentul adevărului. Ăăă... - Și-atunci? - Și-atunci nimic. V-am spus, aș prefera să las pe altcineva să-și spună părerea, eu... nu mă simt prea bine... - Domnule Maro, se supără Euripide, devenit dintr-odată mult prea serios și nefiresc de grav. Eu chiar vă rog, nu înțelegeți? Cum să vă explic cât mai clar acest lucru? Vecinul meu pricepuse de mult, evident, dar spera din răsputeri să-și poată declina responsabilitatea de a o desființa pe tânăra Sticlaru. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în vreme ce Maro încă mai tuna și fulgera. - Dar dumneata, domnule Dinulescu? am auzit deodată vocea tinerei Aurora. Nu-mi venea să cred. Mie îmi vorbise. - Poftim? - Dinulescu parcă ai zis că te numești, nu? insistă ea plină de o bunăvoință nefirească, ce îl uimi până și pe Euripide. Ba chiar și Maro tresări, total surprins. Luca Dinulescu, nu? - Exact, am încuviințat eu mirat. - Dumneata ce crezi despre textul acesta? Am privit-o chiar în ochi. Să mint nu prea îmi stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
îmi sparse timpanele. L-am privit cu milă, fără să înțeleg cum de mai putea trăi mistuit de o asemenea ură. Răcnetele și zbieretele sale de animal groaznic rănit și suferind erau fără egal în panoplia ororii, pentru că erau absolut nefirești. - Ucideți-i pe ticăloooooși, își mai vărsă el teribila ură încă o dată, râzând și plângând în același timp. În acea clipă am simțit o durere cum nu am crezut că poate exista și care de altfel a devenit un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
este cu totul altceva, ceva ce vine din afara camerei mele, de-afară poate, ceva cu totul și cu totul străin de lumea aceasta. Ce poate fi, pentru Dumnezeu, de ce nu pot muri liniștit? Pentru că iată, o lucire colosală și absolut nefirească, a cărei strălucire pare să întreacă până și cei mai falnici sori, pătrunde prin geamul murdar al camerei acesteia, umplând genunea salonului în care mă aflu cu aurul luminii, deranjându-mă astfel cumplit. O asemenea întâmplare surprinzătoare nici că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Tot ce ni se pretindea era să ne ridicăm în picioare și să rămânem așa cam vreo jumătate de minut, după care ne așezam în bănci cu mare zgomot de pupitre trântite. Iag a început să spună rugăciunea clar și nefiresc de convingător. Pe deasupra, mai făcea și crucea într-un fel aparte, cu pioșienie, cu ochii închiși, aplecându-se ca un actor și dându-și apoi capul pe spate pentru a privi în extaz icoana atârnată pe peretele clasei. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dată când duc țigara la buze, îmi surprind buzele într-o mișcare continuă de sugere. Prin această mișcare mă eliberez de excesul de plăcere pe care o încerc. Știu că, dacă trebuie, mă pot stăpâni, dar asta ar fi tot atât de nefiresc ca și atunci când îți propui să alergi cu mâinile lipite de corp. Nu știu, e din cauza țigării, din cauza unor noi prize din cocaina care se sfârșește, dar simt că totul - corpul meu temător care se clatină în mișcare ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
scutură de braț: Vino! îl trase ea spre dânsa, vorbind tot în șoaptă. Acum alergau de-a binelea. Lui Cristi i se părea că se depla sează prin vată. Pașii lor abia se auzeau, în timp ce în jur domnea o liniște nefirească. Stătea cu ochii ațintiți spre luminile din față, dorindu-și cu ardoare să ajungă cât mai repede în oraș. Nu mai era mult până acolo dar avea senzația că nu mai ajunge. În spate, sunetele erau tot mai puternice, zburlindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
copac, probabil unul din prunii lui Pop din care făcea pălinca aceea grozavă. La început timid, apoi din ce în ce mai tare, greierii își începură concertul nocturn. Din nou se înfioră când își dădu seama că până atunci în jur domnise o liniște nefirească. Ești deja aici? auzi el vocea Ilenei care venise fără s-o audă. Nu eram sigură dacă ai coborât. Nici n-am mai urcat în cameră. Dă-mi și mie o țigară, te rog! Am să mă apuc iar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]