1,869 matches
-
componente ale aceluiași spirit, iar în Phaidros au primit o descriere a modului în care putem gândi unitatea lor și au aproximat problema comunicării politice prin discutarea retoricii. În fine, în Sofistul, vechea problemă a devenit acum fundament al teoriei negației și, reținând cât de intim este legat Aristotel, în proiectul metafizicii sale, de teoriile dialogului Sofistul, am căutat în opera lui urme cât de vagi ale problemei platoniciene. Desigur, nu ne închipuim că Platon ar gândi în secret în termenii
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
acestor situații, ne putem formula o întrebare: dacă în contextul dialogurilor Menon, Phaidros sau Sofistul, problema inițială a lui Platon a oferit rezultate atât de consistente și de seducătoare filosofic, cum sunt teoria reamintirii, teoria filosofului psihagog sau descoperirea valorii negației ca armă îndreptată contra sofisticii, de ce aplicarea acelorași principii în spațiul filosofiei politice conduce la rezultate care par stranii și odioase aceleiași modernități care s-ar putea lăsa oricând ușor și sincer sedusă de principiile speculative de mai sus? Răspunsul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
invalidează împărțirea viețuitoarelor în oameni și animale sau a oamenilor în greci și barbari, deoarece partea rămasă, animalele sau barbarii, nu are nici o definiție pozitivă, rămânând indefinită, și, prin aceasta, nu este nici determinată numeric. Dacă am accepta definiția prin negație, atunci termenii „barbar” sau „animal” nu ar avea nici o valoare pentru cunoaștere. Deci părțile obținute prin divizare trebuie să aibă ambele un statut logic și epistemic pozitiv. Unitățile multiple definite sunt părți ale unui gen față de care sunt specii și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ibidem, 248b-c. Cf. ibidem, 279e. Cf. ibidem, 264a. Cf. ibidem, 262d, dar și 272e. Cf. Sofistul, 253c. Cf. ibidem, 256e sqq., ceea ce oferă modelul judecății nedeterminate de tip „S est non P”, iar abia Aristotel a modificat acest regim al negației (cf. Metafizica, XIII, 2, 1089b sqq.) sugerând faptul că ea are sens doar în interiorul predicației, în adevarata judecată negativă, de tip „S non est P”. Cf. Aristotel, Despre suflet, III, 6, 430b 26 sqq. Cf. ibidem, III, 6, 430a 26
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
catastematică? în mod obișnuit, istoria filosofiei reține faptul că Epicur opta pentru o plăcere imobilă, statică, în repaus, pe când Aristip din Cirene practica o plăcere dinamică. De o parte, Epicur și ataraxia sa: absența tulburărilor, lipsa suferinței, a durerii, negarea negației - în termeni tehnici: aponia; de cealaltă parte, Aristip și plăcerea permanentă stipulată de el, fără limite, activă, voluntară. O plăcere definită negativ în Grădină: să nu suferi, să nu te temi, să nu duci lipsă, să nu pătimești; o plăcere
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
chiar, se produce mai multă hrană (carne, cereale, fructe, legume) ieftină și variată decât oricând în istoria omenirii.<footnote Roberts, P., Sfârșitul hranei, Editura Săptămâna Financiară, București, 2011, pp. 11, 23, 62-74, 152, 158. footnote> Reversul acestui succes, considerat o negație a teoriei malthusiene, este marcat de existența unui miliard de locuitori ai planetei care se confruntă cu foametea, de degradarea ecosistemelor naturale, ca urmare a practicării agriculturii industrializate, răspândirii agenților patogeni ai toxiinfecțiilor alimentare (de tipul escherichia coli, salmonela) sau
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
extinderea orarului de lucru cu publicul la bancă? Evitarea chestionării intențiilor Să presupunem că se va deschide o nouă alimentară pe strada ta. Ai face cumpărăturile de acolo? Este preferabilă chestionarea comportamentelor curente sau trecute, precum și a atitudinilor. Evitarea dublelor negații Studenților nu ar trebui să nu susțină examenul de licență. Dezacordul în acest caz înseamnă acord pentru licență. Asemenea situații pot duce la confuzii și neclarități. Cotarea alternativă a răspunsurilor Păstrarea neschimbată a ordinii: 1de acord; 2 nu știu; 3
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
a argumenta de preferință teze juste, după cum retorica fiind arta de a susține formal orice cauză, oferă mijloacele de a le susține de preferință pe cele drepte. DESPRE NEGATIVISM Ca să evit titlul acesta terminat în „ism” pusesem la început: „despre negație”, dar mi-am dat numaidecât seama că e cu totul altceva. Negația e o funcție esențială și indispensabilă a inteligenței; fără ea nu s-ar putea înțelege nimic, ba chiar, după unii mari filozofi, și din vechime și din timpurile
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
susține formal orice cauză, oferă mijloacele de a le susține de preferință pe cele drepte. DESPRE NEGATIVISM Ca să evit titlul acesta terminat în „ism” pusesem la început: „despre negație”, dar mi-am dat numaidecât seama că e cu totul altceva. Negația e o funcție esențială și indispensabilă a inteligenței; fără ea nu s-ar putea înțelege nimic, ba chiar, după unii mari filozofi, și din vechime și din timpurile moderne, negația e un factor imanent al existenței. Fenomenul de care vreau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mi-am dat numaidecât seama că e cu totul altceva. Negația e o funcție esențială și indispensabilă a inteligenței; fără ea nu s-ar putea înțelege nimic, ba chiar, după unii mari filozofi, și din vechime și din timpurile moderne, negația e un factor imanent al existenței. Fenomenul de care vreau să vorbesc și despre care nu sunt în fond prea multe de spus e o pantă a spiritului (sau a unor spirite), care nu e alta, cred, decât panta facilității
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
muzeu sau florile dintr-o grădină. Individul nu se disociază de grup prin sciziparitate; el are o autonomie ontologică, segmentul nu. E adevărat că în comunitățile tribale conștiința individuală ca fenomen moral este indistinctă și nu apare decât printr-o negație dialectică, adică prin antagonismul pe care-l postula Hegel între „Sittlichkeit” și „Moralität”. Dar tocmai aceasta reprezintă tranziția de la comunitate la societate; or, problema civilizației așa cum am încercat s-o pun în cele două articole ale mele despre Rousseau și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ai noștri, nu avem încă acele solide locuri comune care-i instalează definitiv în conștiința posterității, ca de pildă: raționalismul la francezi, empirismul la englezi, idealismul la germani, mesianismul social și spiritual la ruși. Aceste locuri comune permit nuanțări, „exegeze”, negații paradoxale, detectări paralele de note complementare etc. Dar asupra clasicilor noștri ca fenomen global nu s-a statornicit un asemenea loc comun: s-au formulat despre cei mai de seamă nu locuri comune, ci o droaie de platitudini; apoi au
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mi-aduc aminte că Hegel, atât în Istoria filozofiei, cât și în Filozofia istoriei face din procesul lui Socrate modelul exemplar al momentului dialectic în care conștiința morală, ca fenomen individual, deci diferențiat, se opune conștiinței totalitare, este momentul de negație dialectică, de conștiință-pentru-sine, care se naște din și împotriva conștiinței-în-genere. Pân’ la urmă, conform schemei dialectice hegeliene, contradicția aceasta urmează să se rezolve într-o unitate sintetică superioară a conștiinței-în-genere-și-a-conștiinței-pentru-sine. Evident că momentul Socrate reprezintă într-un fel disoluția conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
educație, eu unul (și cred că mai sunt mulți alții, nu-i așa?), nu prea gust nici promiscuitatea și nici refuzul săpunului. Afară de aceasta, oricât aș înțelege și chiar simpatiza diferite manifestări iconoclaste, există un soi de radicalism simplist al negației care ține și el de barbarie. Trebuie să fim solidari cu toate valorile de totdeauna și de pretutindeni ale civilizației. Asemenea solidaritate a spiritului cu propriile sale forme o exprimă atitudini ca a lui T.S. Eliot în poezia lui sau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un nou context de viață. Μ și gândirea Își are pretențiile sau revoltele ei: pentru gândirea inteligentă/reflexivă, lucrurile și situațiile trebuie să aibă Întotdeauna un sens, un rost; pentru gândirea imaginativă, important este să existe Întotdeauna și posibilitatea unei negații a certitudinilor; pentru gândirea afectivă, esențială este pasiunea cunoașterii (pentru a nu ne poticni În amânări, contradicții sau răzvrătiri); pentru gândirea morală, trebuie să fie mereu o responsabilitate a creației, o cunoaștere debarasată de ură; pentru gândirea altruistă, este de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unde domnia rațiunii, curmând de timpuriu o evoluție demonică și alienantă, întemeiase paradisul terestru. Astfel recuperat, trecutul poate fi validat ca model al viitorului pentru o Europă aflată în impas. Într-un moment în care literatura utopică era dominată de negație și mizantropie, autorul reînnoadă firul tradiției clasice, care îi era familiară, după cum o dovedesc numeroasele similitudini cu scrierile lui Thomas Morus, Tommasso Campanella și Francis Bacon. Interesul volumului Memorii este, în primul rând, documentar. Experiența scriitoricească și participarea directă la
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
Ștefănescu, Adevărul, tot adevărul și numai adevărul, RL, 1991, 36; Ion Buzera, Panteonul imposturii, R, 1991, 9; Ovidiu Pecican, Cu necruțătoare dragoste, APF, 1991, 10-11; Daniel Vighi, Aceeași minută a istoriei, O, 1991, 49; Gheorghe Grigurcu, Virgil Ierunca și „Sfânta Negație”, CNT, 1992, 4; Simion, Mercuțio, 136-141; Convorbire Gheorghe Grigurcu-Monica Lovinescu-Virgil Ierunca. Posteritatea contemporană, RL, 1993, 9; Bogdan Ghiu, Monica Lovinescu et Virgil Ierunca - ou L’exile, „Euresis” (CREL), 1993, 1-2; Andreea Deciu, O gândire vie, RL, 1993, 37; Monica Spiridon
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
latino-americani. Demn de tot interesul este destinul tezei de doctorat a lui I., publicată mai întâi în traducere franceză la Heidelberg, cu titlul Les Débuts littéraires roumains d’Eugène Ionesco (1926-1940) (1989), și apărută în românește sub titlul Anatomia unei negații (1991). Principalele merite ale cărții - care fac din ea un reper fundamental în bibliografia exegezei ionesciene - sunt construcția coerentă și argumentația fără fisură a ceea ce trebuie numit cu franchețe eșecul exemplar al lui Eugen Ionescu pe terenul culturii române. Acesta
IONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]
-
I. a publicat și un incitant volum de memorii Copacul din câmpie (2003; Premiul ASPRO). SCRIERI: Romanul lecturii, București, 1976; Orizontul traducerii, București, 1981; Les Débuts littéraires roumains d’Eugène Ionesco (1926-1940), tr. Mirella Nedelco-Patureau, Heidelberg, 1989; ed. (Anatomia unei negații), București, 1991; Copacul din câmpie, Iași, 2003. Ediții: Eugen Ionescu, Teatru, I-II, pref. edit., București, 1970; Tudor Vianu, Opere, I, București, 1971 (în colaborare cu Sorin Alexandrescu și Matei Călinescu), II-III, București, 1972-1973 (în colaborare cu Matei Călinescu), VI
IONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]
-
Ardeleanu, Mențiuni, 247-252; Marian Papahagi, Orizontul traducerii și orizonturile criticii, TR, 1981, 36; Grigurcu, Critici, 508-513; Adrian Marino, Când Eugène Ionesco debutează în România, JL, 1990, 34; Laurențiu Ulici, Un fiu al lecturii, RL, 1990, 7; Tania Radu, „Anatomia unei negații”, LAI, 1991, 4; Nicolae Manolescu, Portretul artistului la tinerețe, RL, 1991, 21; Constantin M. Popa, Spiritul negației, R, 1991, 5-6; Florin Manolescu, Înainte de Ionesco, LCF, 1991, 27; Gheorghe Grigurcu, Sub semnul libertății, VR, 1991, 10; Dicț. scriit. rom., II, 599-602
IONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]
-
Marino, Când Eugène Ionesco debutează în România, JL, 1990, 34; Laurențiu Ulici, Un fiu al lecturii, RL, 1990, 7; Tania Radu, „Anatomia unei negații”, LAI, 1991, 4; Nicolae Manolescu, Portretul artistului la tinerețe, RL, 1991, 21; Constantin M. Popa, Spiritul negației, R, 1991, 5-6; Florin Manolescu, Înainte de Ionesco, LCF, 1991, 27; Gheorghe Grigurcu, Sub semnul libertății, VR, 1991, 10; Dicț. scriit. rom., II, 599-602; Carmen Mușat, Când partea se întoarce la întreg, OC, 2003, 168; Mircea Iorgulescu, Memoriile unui depresiv intransigent
IONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]
-
-nalță-n cer/ Sirena fabricii sună.// Lăutarii cântă dragoste din strună.../ Sirena fabricii sună, tot sună...” (Sirena fabricii...). De remarcat preponderența verbelor hortative, poetul, un retorizant, voindu-se tribun. Limbajul alternează profeții volante cu scepticismul: sensibilitate și rațiune, credință și negație, toate traducând dezacordul. Senzația de scindare între posibil și deziluzie înseamnă dramă, fervoare, având cauze complexe, unele legate de condiția umană, altele de limitele sociale: „Sângele la vis mă cheamă,/ Creierul visul mi-l destramă” (Vine, vine). Nonsensul vieții îl
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
umane. Ipostaze veterotestamentare și gnostice sunt convocate pentru a contura îmbinarea celor două aspecte, divin-antidivin și uman-antiuman, ale daimonului, așa cum se va regăsi el în literatură. Cain, Manfred, Conrad, Ghiaurul sunt tipuri intens personalizate, nonconformiști religioși, cu conștiința deplină a negației și a aspirației către ideal, dar și a propriilor contradicții lăuntrice. Într-un capitol special sunt descrise motive demonice la câțiva urmași ai lui Eminescu (de la Ștefan Petică până la Nichita Stănescu) și sunt enumerați predecesorii nemijlociți ai lui Eminescu din
LOGHINOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
108 Exercițiul Postura Wayne Cook Celtic weave energy szstem Sistemul energetic al Împletiturii celtice Exercițiul Împletitura celtică 67 72 72-73 Paternurile de Încrucișare Exercițiul de Încrucișare homolaterală Revizuire 31-32 Exercițiul opturi ritmice Exercițiul Puntea suspendată 70-71, 71 Meridianul guvernator Canalul negației 61 Circuitul de penetrare și sentimentele sexuale Exercițiul Închiderii 61 61-62 Chakrele Informații În Revizuire 29-30 Rădăcină, bărbați versus femei Rădăcină, sentimentele sexuale și Rădăcină, exercițiile de revitalizare a vortexului pentru Echilibrarea rădăcinei și a pîntecelui În timpul sarcinii Curățarea pîntecelui
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
univers deschis (1987) aduce contribuții și sugestii interpretative privind mai ales absolutul („nostalgia nemarginilor”), demiurgia (cu sursele ei - gândirea, somnul, visul și „aducerea-aminte”), visul (cu funcțiile lui - existențială, creatoare și gnoseologică), însă cea mai importantă cercetare se referă la „orizonturile negației”, urmărite la nivelul întregii opere, care e „o expresie a negației”. Mihai Eminescu - poezia invocației (1999) e o culegere de studii și eseuri, între care textul anticipat de sintagma din titlu se dovedește și cel mai substanțial: invocația ca gest
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]