12,256 matches
-
să-i reproșez domnului Constantinescu? în ce țară trăiesc eu, de vreme ce nu văd schimbările democratice produse în timpul mandatului său? De ce ignor imaginea mult îmbunătățită a României, dovedită de vizitele atâtor și atâtor șefi de stat? De ce pun în evidență doar negrul, când cenușiul are și el atâtea virtuți? înțeleg din astfel de întrebări că articolele mele din ultimii patru ani au fost fie rău-intenționate, fie neclare. N-am să-mi repet argumentele, conștient că nu pot fi mai convingător într-un
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
trimis Noii Reviste Române "o lungă și apologetică epistolă în chip de mesagiu, care însă n-a convins pe nimeni", după expresionismul ce ar fi fost lansat, de asemenea "fără succes", de Ideea europeană, după "arta neagră" și după jazzul negrilor, "violent și sincopat, zbucnit să-ți taie respirația", se ivește, în fine, cubismul, ce "avea să dezlănțuie cumplitele sale ravagii printre cîțiva pictori, sculptori, dar, mai ales, printre arhitecții noștri, care, încurajați de tehnica sumară a betonului armat, au despuiat
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
că Occidentul, dacă respectă ceva, respectă regulile și respectă performanța: sunt chiar esența funcționării acelei părți de lume la care ne uităm din ce în ce mai chiorâș. Dar, obișnuiți cum suntem să judecăm numai în termeni de "iubire" și "ură", de "alb" și "negru", ne scapă inevitabil nuanțele, jumătățile de pas care, adeseori, decid totul. Cazul gimnastei Răducan s-a dovedit, cu tot patetismul său explicabil, un prost exemplu de solidarizare. Și asta pentru că accentul a căzut pe sentiment și nu pe rațiune. De la
Aur pentru Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16710_a_18035]
-
îi amplifică sunetele stridente. Discutăm cu unul din cântăreți, care e alb și poartă pe cap o canotieră de paie, la un frac alb, cu papion roșu, știind că va cânta pe vas pentru niște scriitori străini. Al doilea, un negru, pare handicapat. Ni se spune că este surd de tot și că are vorbirea greoaie, după o luptă crâncenă cu japonezii în Pacific, în Okinawa. Insula pe care americanii au cucerit-o după lupte și bombardamente infernale. Așa încât, Charles își
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
acest timp, cel cu banjoul în mână atacă vesel cântecul american: Is a long way to Tiperery, melodia cea mai cântată de ei în cel de-al doilea război mondial. Am vrut să ofer ceva. Joe a refuzat politicos. Celălalt, negrul, asista cu expresia dusă pentru totdeauna a surzilor pe veci, zâmbind din când în când. Mai ales când, după buzele celuilalt, deslușea cuvinte din tot ce povestea. Abia atunci am văzut bine pancarta albă a vasului sudist cu chenare roșii
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
totdeauna a surzilor pe veci, zâmbind din când în când. Mai ales când, după buzele celuilalt, deslușea cuvinte din tot ce povestea. Abia atunci am văzut bine pancarta albă a vasului sudist cu chenare roșii pe care scria mare, cu negru AMERICA INVICTA. America de nebiruit. O temă pe care aveam s-o discut ulterior cu bunul meu amic Charles - care, spre deosebire de ceilalți americani vorbea o engleză clară, ca la Oxford - fusese intrarea în război. Era un englez get-beget, naturalizat american
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
ei la istoria din acea epocă?" Nu credeți că ar fi fost necesară mai multă claritate în analiza fenomenului literar? Despărțirea dintre Bine și Rău în literatură este dificilă, dar nuanța, subtilitatea, culoarea gri (cenușiul) nu provine din Alb și Negru? Atingeți o problemă sensibilă care m-a preocupat mult timp. În urmă cu cîțiva ani, am propus Uniunii Scriitorilor o dezavuare publică a scriitorilor (fără să fie nominalizați) care au colaborat cu puterea comunistă. Cîinii de pază au început să
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
Filmul a preluat titlul românului originar (un best-seller, considerat cea mai bună carte a lui Irving de pînă acum). "Regulile de la casa cidrului" sînt regulile de comportament scrise de proprietarii unei plantații pe o hîrtie și afișate în dormitorul unor negri (analfabeți) angajați culegători de mere, și "fabricanți" de cidru. În acel dormitor, în vremea celui de-al doilea război, ajunge și un tînăr (alb) cu un aer fragil, delicat, de copil mare, pre numele său Homer. Homer a crescut la
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
se risipească mai ușor decât fumurile întregii clase politice românești. Ca unul care aproape săptămână de săptămână am avut să-i reproșez ceva domnului Constantinescu, mărturisesc că n-am încercat nici un dram de satisfacție pictându-l doar în nuanțe de negru și cenușiu. N-am cum să nu percep eșecul domniei sale și ca pe-un eșec al meu. Dacă aș fi întrebat care e morala acestor triste întâmplări, probabil că aș răspunde: "Regimul Constantinescu? O brambureală din care n-am înțeles
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
Constantin Țoiu Sept. 1975. Obsesia înmulțirii țiganilor. Restaurant Pescăruș. Orchestra. Toți îmbrăcați în negru, cu papion. Își încearcă instrumentele. Cacofonie interminabilă... Cel cu cavalul fumează; din cînd în cînd, se oprește, mai trage din țigare, apoi duce cavalul la buze și suflă restul de fum prin caval... Observația unui activist evreu inteligent dezamăgit. "Cu
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
izbiră marginea de lemn a sicriașului ce scoase un sunet sec. Era ca și cum Belu ar fi sughițat brusc. Ca și cum ar fi scos un sunet de-al lui, ultimul. Activiștii cu vigilența lor cu tot o sfecliseră. Pe urmă, Doamna în negru se retrase solemn mergînd de-a-ndaratelea și uitîndu-se țintă la coșciugul care, acum, la un semnal, începuse să se lase în jos pe platforma lui acționată de niște scripeți tăcuți. Cînd Belu Silber a dispărut în jos, spre sala cazanului, am
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
mai clar în evidență aportul meu original la edificarea acestei cărți". E prima oară cînd un scriitor anunță că se va strădui să aducă și aportul lui. Și nu numai aportul fie al textelor pe care le plagiază, fie al negrilor ce-i scriu cărțile". Ca și: "pentru Nicolae Dan Fruntelată ce amenință pe biet "român săracu" sînt "noxele civilizației", războiul atomic. Ce ne facem, tovarăși, de cade o bombă atomică peste redacția Luceafărului unde eu, Nicolae Dan Fruntelată, dar mai
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
deja cîteva cărți care nu au trecut neobservate peste ocean. Sosit la vîrsta de 20 de ani pe continentul nord-american, ca emigrant jamaican, Hill a descoperit încă din tinerețe lumea ca spațiu al aparențelor, mai cu seamă al celor înșelătoare. Negru conform definiției oficiale a termenului (datorită extracției rasiale a familiei sale, parțial africane), dar alb după culoare și înfățișare, filozoful de mai tîrziu a descoperit pur și simplu mergînd pe străzile marilor orașe americane secretul identității omenești: apartenența. La o
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
eu primesc cărțile lor" (Cunosc oamenii care împușcă străzile albe). E o violență în efigie: "ghearele leului care nu mai fărîmițează pietrele pustiului/ și nu mai amenință picioarele miriapozilor în goana spre Fata Morgana/ ascultă de un stăpîn îmbrăcat în negru de un diavol îmbrăcat în alb/ înconjurat de animale blînde ridici o mînă deasupra celeilalte/ și desenezi un cerc de lumină/ în cerc efigia unui rege" (Ghearele leului care nu mai fărîmițează). Aplicată asupra ființei umane, această violență declanșatoare de
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
să-l accepte altfel decît ca pe o malformație a istoriei. Dar, așa cum Ana Blandiana însăși afirmă, această viziune are nevoie de un suport teoretic, de discutarea în școală a subiectului comunismului, ca să nu rămînă doar amintire în alb și negru a unor drame familiare. Exerciții de memorie, editor Romulus Munteanu, postfață de Ana Blandiana, Fundația Academia Civică, București, 312 p., 1999.
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
de auzit... Iată și o tot așa de valabilă constatare cu privire la economia subterană: "Altă pîine cumpără banul muncii și altă pîine fură banul șiret. Banul parazitar naște inși parazitari, familii parazitare și clanuri." Și, în aceeași ordine de idei la negru: Tot ce se muncește în întuneric - afară de cărbune și diamant - miroase a sînge și se grupează în seria asasinatului cu tîlhărie." Doriți exemple din ziarele de azi dimineață? Politicienii limbuți și ineficienți își primesc și ei partea: "Surugiul teoretic, și
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
de la TVR din 1998. Nu e deloc o lectură plăcută. Multe lucruri sînt insuportabile, certificate medico-legale sau fotografii. Cartea ne obligă să ne punem, totuși, întrebarea dacă Preda a murit pur și simplu, din cauze pe care legiștii le scriu negru pe alb, sau dacă a fost asasinat, așa cum ne pot îndemna să credem unele mărturii, mai vechi sau mai noi, sau unele inexplicabile "potriveli" ale faptelor. D-na Sipoș are prudența de a nu răspunde tranșant, deși d-sa a
"...Sînt un om terminat" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17066_a_18391]
-
New York ca despre un Babilon. New Yorkul nu e un creuzet de rase și nații. Acestea stau separat, pe străzi, chiar, nu doar pe cartiere. Centrul, între străzile 30 și 50, aparține mai ales străinilor în trecere. Bronxul e al negrilor, ca și Harlemul, cu intruși cu piele roșie. în Queens sînt cel puțin patru sau cinci zone, ca și în Brooklin, unde nivelul veniturilor stabilește granițe destul de precise, împiedicînd în felul acesta amestecurile stridente. în sud-est, cartierul olandezilor, cu docuri
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
e altceva decît pustietatea cartierelor negre sărace, unde vîntul poartă pe străzile goale hîrtii și diverse resturi menajere, printre mașini uzate și benzinării arhaice (benzina fiind aici cu mulți cenți sub prețul din altă parte). Chinezul e mai sociabil decît negrul american. Curățenia nu-l caracterizează pe nici unul. Imaginea internațional recunoscută a New Yorkului e o înșelătorie. Noi, toți, ne-am făcut-o în funcție de Aeroportul J. F. Kennedy. New Yorkul nu e un oraș igienic, ci mai degrabă unul murdar. Oglinzile
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
echilibrul universal fără totuși a ști cum, dar conștient de datoria împlinită. Ajuns acasă, așezându-mă la birou am aprins lampa și în razele scânteietoare ale luminii am văzut pe masă trei plicuri mari, unul galben, unul albastru și unul negru, care erau cheia pătrunderii în universul spiritual și transcendental, interdimensional, atemporal sau altfel spus, calea comunicării între entitățile universurilor paralele și intangibile ale imensității spirituale supraumane. Eram ființa universală aleasă pentru asigurarea echilibrului între multiplele planuri existențiale ale cunoașterii. Înțelesesem
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
de altfel) lasă atenția și sensibilitatea cititorului să se concentreze asupra detaliilor, asupra orhideelor care împodobesc pieptănătura și decolteul doamnei Madeleine de Gouvres, de pildă:" Fără nici o bijuterie, cu corsajul de tul galben acoperit cu orhidee, prinsese în părul ei negru cîteva orhidee (...)", aspect ce anticipeaza într-o măsură considerabilă rolul esențial pe care îl va atribui mai tîrziu prozatorul florilor și amintirilor legate de artă. Un alt aspect asupra căruia merită să zăbovim este schițarea fundamentelor teoriei proustiene despre iubire
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
la o stare de uimire blîndă, care nu tulbură și nici nu distorsionează. În partea inferioară a imaginii, în regiunea gîtului și a umerilor, compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a capului. în colțul din drepta al tabloului, în zona echivalentă umărului stîng, pictorul a semnat decis cu o culoare roșie, a subliniat cu o linie groasă semnătura și a notat anul. Această
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
puncteze. Precaritatea gîndirii și a comportamentului personajelor este subliniată și de precaritatea costumelor, care adîncesc derizoriul în care se trăiește. Peste prejudecăți și cutume personajele lui Synge nu pot trece. Această fatalitate este pusă în discuție cu ironie, cu umor (negru), cu un soi de detașare totodată. Deși îi stimez și îi respect pe cei mai mulți actori din distribuție, nume ale trupei craiovene și nu numai, aș vrea să remarc de data asta interpretarea complexă a Mirelei Cioabă în văduva Quin, veșnic
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
nepăsarea/ pămîntului din care crește iarba/ și care îndură putredele stîrvuri/ în pîine/ cu iubire/ preschimbîndu-le" (În voia aerului). La fel, "punctul central", blanchotian ce se metamorfozează existențial: "Acolo/ mă întorc mereu/ către acel punct central/ din care crește/ un negru și/ roșu copac" (L'eternel retour). Voluptatea creației e contradictorie, deoarece ea implică o "golire" a toposului pe care dorește a se instaura, înainte de manifestarea sa în act substitutiv, sub semnul unui neîncetat efort: "Plăcerea/ și furia/ de a crea
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
Dr. Ioan Meșota", duminicile, intern fiind, mă plimbam singur pe sub Tâmpa. Preumblându-mă astfel, romantic, pe când colegii mei mai zvăpăiați se duceau la distracții, într-o duminică tomnatică, pe alee, dădusem nas în nas cu directorul școlii, profesorul Bălăcescu. Îmbrăcat în negru, cu pălăria turtită pe frunte, cu mâinile la spate, se oprise, la salutul meu respectuos, întrebându-mă mirat: "Ce cauți tu, aici, băiețică?" Reproduc întocmai cuvintele. De emoție, mi se întipăriseră în minte pentru totdeauna. Ce să fi răspuns la
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]