2,984 matches
-
pe pamant buzoian, ducând mai departe cu ei, nostalgia locului natal. Aș fi nedreaptă dacă n-aș aminti nume precum: Vasile Cârlova, Vasile Voiculescu, Margareta Sterian, Mihaela Runceanu, Benone Sinulescu, si poate alții, pe care vremurile îi vor scoate din negura uitării. Însă, de data aceasta am să mă opresc asupra unui nume ce a ‚, strălucit ’’, prin comportament, dar și prin dragostea față de poezie, si anume teologul și poetul George Alexe. Născut în frumoasa localitate de câmpie Smârdan, din comuna Brădeanu
BUZOIANUL GEORGE ALEXE – A ÎMPLETIT RUGĂCIUNEA CU POEZIA de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368014_a_369343]
-
de parcurile și podurile de peste Sena, contopirea luminițelor artificiale ale Terrei cu cele ale bolții cerești, creau o lume de basm. Narcisa plutea parcă într-o lume ireală, fermecată de vraja nopții pariziene. Prințișor se simțea în largul său prin negura nopții spintecată de luminile cu strălucirea rece a aștrilor și forfota de pe bulevardele încântătorului Paris, care în adâncurile istoriei sale ascunde multe enigme și drame. Îmbrățișați, trăiră în vârful turnului momente sublime de fericire. În timp ce Narcisa privea extaziată la aceste
XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367547_a_368876]
-
în văzul tuturor minunea preschimbării în izvor. Să vadă-orice prieten sau străin cum curgem când năvalnic și când lin dintr-un preaplin intens în alt preaplin. Dar dacă totuși Când ai să vrei să îmi săruți inima anilor pierduți în neguri de uitare, ai să pricepi pentru ce cânt cu petele iubirii-n vânt pe stei de așteptare. Poate atunci ai să-nțelegi de ce în anii mei pribegi am stat mereu de veghe, sperând întruna să primesc în dar un strai
SURÂSUL DRAGOSTEI DAR DACÃ TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367661_a_368990]
-
să țină bine cont, în esența sa, de gândirea maestrului de la Tubingen, închinată lingvisticii dar și exprimării, o piatră de granit pusă la temelia valorii științei despre ceea ce înseamnă vorbirea și normele ei științifice. Numele său s-a înălțat din negura adâncului neuitat al istoriei noastre. Parafrazând istoria, etimologic am putea spune că marele savant ar putea fi coborâtor dintr-un precursor al lui Bourebista, regele dac Coson (Koson), nume rămas în numismatica românească prin monedele care au circulat în vremea
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
copil lăuntric îl cheamă la hotar, Ca Moșului Crăciun să-i scrie un răvaș. Moșule drag, nu-ți cer cadouri scumpe, Ci doar aripi să zbor spre clipa ne-ntinată, Suflarea mea să fie vulcanul ce irumpe Spre vulturii luminii, de neguri detașată. Poate dorința mea un pic să te surprindă, Dar du-mă, Moș Crăciun, la suflete uitate Ce-așteaptă împietrite ca jalea să cuprindă Speranța și visarea ce-s undeva legate. Ajută-mă să fiu un cuib plin de iubire
SĂ FIU UN CUIB de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367007_a_368336]
-
aseamănă călătoresc prin trecutul zilei de mâine, prezentul din fluidul anilor în adâncul timpului mistuitor. Distanțe întinse în toate direcțiile prin tăceri lungi, intersecția viitorului Lui cu trecutul Ei prin punți țesute între ele de pretutindeni frenetice culori țâșnesc în negura misterului Marea Țestoasă* s-a mișcat prin dimensiuni palimpseste, Lumea nu este nici ce pare a fi, nici ceea ce nu pare, și ceea ce pare a fi, și ceea ce nu pare a fi, toate la un loc, Valul de ceață subțire
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
smerită broboane de gânduri le-așez cu migală-n retorte de suflet și le dau ne’ncetat strălucire... presar printre rânduri iubire născută-n tăceri ancestrale și-ascut în tăișul durerilor mele săbii de foc cu care tai pânze de neguri ce se-aștern uneori peste noi rătăciri abisale... cuprind cu speranțe văzduhul pe care stă scris cu seve-nroșite „destin” pierdute sunt clipele-n taine... menirii de-a fi lângă tine mă închin și genunchii-mi sunt grei mă aplec peste
DESTIN de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367243_a_368572]
-
aduc aminte de el, de marele „bărbat al neamului”- cum îi spuneau pe drept cuvânt contemporanii-, de cel dintâi comite suprem român al Aradului de la 1864 - Gheorghe Popa de Teiuș. Arădenii de azi abia îi mai deslușesc chipul de dincolo de negurile lungi și încâlcite ale istoriei orașului lor. Ca toți bărbații vestiți ai locului, scoborâtori în Câmpia Aradului din Desseștii Maramureșului, din Apuseni, de la Brad, de peste tot spațiul românesc, și rădăcinile sale se trag dinspre aceleași locuri binecuvântate ale Nordului de
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR... (GHEORGHE POPA DE TEIUŞ) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367220_a_368549]
-
tristețe sau cu bucurie ne amintim de clipele în care s-a scris istorie, o istorie a unui neam plin de glorie și de dârzenie. De aceea sunt mândră de țară, o țară cum nu e alta pe lume. Din negura timpului, aceste plaiuri sunt izvorâte din rai. Codrii seculari, dealurile line și râurile cu ape curate precum cristalul sunt tot atâtea motive de mândrie și bucurie pentru acest neam care a cunoscut în vatră străbună supunere doar în fața lui Dumnezeu
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]
-
autor) ți-aduci aminte, și eu mi-aduc aminte, cum petele ciumei, din casă îi ies și îi intră amintiri prea vii și prea proaspete de neființă tăiată de boală, de durerea rămașilor. „Aduce moartea strângere nebună, De fulgere și neguri în furtună.” (fulgere și neguri) Scena se mișcă părăsind treptat umbrele necunoașterii depline, acaparând-o pe a doua, în care, precum Qusimodo își plimbă cocoașa nemeritată, minciuna, colportarea și dorința anihilării lui ca stea ce sclipește prea puternic, prea strălucitor
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
eu mi-aduc aminte, cum petele ciumei, din casă îi ies și îi intră amintiri prea vii și prea proaspete de neființă tăiată de boală, de durerea rămașilor. „Aduce moartea strângere nebună, De fulgere și neguri în furtună.” (fulgere și neguri) Scena se mișcă părăsind treptat umbrele necunoașterii depline, acaparând-o pe a doua, în care, precum Qusimodo își plimbă cocoașa nemeritată, minciuna, colportarea și dorința anihilării lui ca stea ce sclipește prea puternic, prea strălucitor, războiul invidiei ce-ar fi
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
la spital. Ea l-a aprobat înțelegătoare. Era un om important și se obișnuise să nu-l descoasă în astfel de situații. Doar l-a privit lung cum a ieșit din casă îngândurat, iar cuta adâncă de pe fruntea lui și negura din privirile ochilor săi întunecați la culoare, era un semn, că ceva nu mergea bine. VA URMA. Referință Bibliografică: PETRECERE NEFASTĂ (10) / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
un mediu cunoscut scriitorului, tărâm reconstituit cu migală din coroborarea a mai multor izvoare diferite. Romanul este o cronică de familie, fiindcă prin realizarea lui, domnul Toni Grigorescu și-a văzut împlinit visul de o viață: să-și readucă, din negura trecutului, pe cei care i-au dat un nume și al căror destin a fost pe nedrept strivit de tăvălugul istoriei. Folosind mai multe planuri narative, scriitorul reface nu numai niște destine umane, ci pune în lumină diferite epoci istorice
„ÎNTOARCEREA” DE ION CATRINA de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368570_a_369899]
-
care s-a regăsit în această carte, cu trecut, cu vise și dureri, dar și cu năzuințe și împliniri, personajul și omul Toni Grigorescu descoperă drumul de „întoarcere„ spre matca străbună: „Rememora întâmplările trecute și lăsa să se piardă în negura timpului toate asperitățile vieții. Pentru el aceasta era adevărata întoarcere.” (pag.496) Romanul este o lectură foarte plăcută și merită citit, atât pentru faptele de viață înfățișate, cât, mai ales, pentru că el este un document viu al unei istorii la
„ÎNTOARCEREA” DE ION CATRINA de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368570_a_369899]
-
este otrăvită,Copiii-n pântece se zbat și gem! Ce se întâmplă Țara mea cu ... XVI. ȘTEFAN DUMITRESCU - BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME, de Ștefan Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 866 din 15 mai 2013. IISUS-BĂLCESCU M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând. M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Tu răstignit pe mine ca pe-o cruce. Eu răstignit pe țipătul din Tine! ERAM UN FEL DE AER LÂNGĂ MUNȚII CARPAȚI Eram un fel de moarte eram un fel
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
un fel de moarte eram un fel de-a fi eram un fel de aer lângă munții Carpați un cer pustiu deasupra unor popoare albe pe-al cărui fund de mare cântând mă ... Citește mai mult IISUS-BĂLCESCUM-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce,Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce,Tu răstignit pe țipătul din mine.Te simt în mine ca melancolie,Sfâșietoare, naltă, dureroasă,Murmură dulce firea-mi de mătasă,Un
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
naltă, dureroasă,Murmură dulce firea-mi de mătasă,Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt,Silabă sunt și literă cu care,Vorbești cu tine. Naltă întrebare,Ecou însângerat al unui gând.M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce,Tu răstignit pe mine ca pe-o cruce.Eu răstignit pe țipătul din Tine!ERAM UN FEL DE AER LÂNGĂ MUNȚII CARPAȚIEram un fel de moarte eram un fel de-
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
săgeată înfiptă în ea în urma ei dusă de vânt o haină în urma acesteia doi pantofi la zece metri în urma lor mânându-i din urmă doua buze atât doua buze zâmbind IISUS (Anei Blandiana, cu recunoștință) M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu Tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând . M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Tu ... Citește mai mult IMNUL UNEI INIMIO inimă trece prin văzduhcu o săgeată înfiptă în eaîn urma eidusă de vânt o hainăîn urma acesteiadoi pantofila zece metri în urma lormânându-i din
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
mult IMNUL UNEI INIMIO inimă trece prin văzduhcu o săgeată înfiptă în eaîn urma eidusă de vânt o hainăîn urma acesteiadoi pantofila zece metri în urma lormânându-i din urmădoua buzeatât doua buzezâmbindIISUS(Anei Blandiana, cu recunoștință)M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce,Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce,Tu răstignit pe țipătul din mine.Te simt în mine ca melancolie,Sfâșietoare, naltă, dureroasă,Murmură dulce firea-mi de mătasă,Un
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
naltă, dureroasă,Murmură dulce firea-mi de mătasă,Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt,Silabă sunt și literă cu care,Vorbești cu Tine. Naltă întrebare,Ecou însângerat al unui gând .M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce,Tu ... XX. ȘTEFAN DUMITRESCU - SCRISORI POLITICE ADRESATE POPORULUI ROMÂN, CLASEI INTELECTUALE ȘI CLASEI POLITICE ROMÂNEȘTI, de Ștefan Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 715 din 15 decembrie 2012. „MAREA PROBLEMĂ ROMÂNEASCĂ
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
A fost odată ca niciodată, ca de n-ar fi, nu s-ar fi povești, o iesle sărăcăcioasa și neînsemnata unde avea să ia ființă adevărată poveste de Crăciun. E veche povestea și nouă totodată, începutul ei se pierde în negura timpului, insă ecoul ei străbate secole de-a rândul până în zilele noastre și în fiecare an retrăim înfrigurați prima seară de Ajun: un prunc, o iesle și o promisiune...an de an povestea este ascultata de copii, părinți, nepoți, fără
DESCHIDE UȘA, CREȘTINE… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368696_a_370025]
-
Acasa > Poezie > Imagini > UMBRELE DACILOR LIBERI Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Din noapte coboară-n cetate În negura vechilor ziduri, Rănite de-atâta trădare, Umbrele dacilor liberi. Văd chipuri trecute prin luptă Ce poartă înscrise pe față, Urme adânci săpate în piatră, De jertfa din ultima viață. Vagi siluete în grabă Pășesc apăsat prin ruine, Mă-ntreb cumva
UMBRELE DACILOR LIBERI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368721_a_370050]
-
noapte cu cuvinte, abia acum ies apele din matcă, și tot pământul este ca o mare, și oamenii întind câte o năpatcă să prindă vreo sirenă și câteva fecioare, abia acum mi-e viața ca un crin, abia acum respir neguri de ceață cobor în beci, să mă îmbăt cu vin să adorm apoi în hăurile de gheață. Referință Bibliografică: abia acum / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ABIA ACUM de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368728_a_370057]