730 matches
-
mă speriam. Eram fericit, totuși, să mă bălăcesc și să stau apoi pe plajă la soare. După ce mâneam, la prânz, mă duceam din nou. Uneori, mă culcam pe nisip. Sau mă afundam, iarăși, în povestea lui Schliemann, "diletantul" care lăsase negustoria pentru a se amesteca în arheologie, "farseurul", "căutătorul de comori", "inconștientul" care se baza orbește pe fiecare cuvânt al lui Homer. Îmi era simpatic acest "zănatec" și am jubilat la fiecare dovadă care demonstra că oficialitățile arheologiei s-au văzut
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
al „reificării” societății capitaliste: „Orice transcendență morală fiind abolită, această altă față a societății burgheze arătată de Urmuz seamănă cu o împărăție de obiecte agresive, de reacții mecanice, însă violente, în care deci totul, de la eros la crimă și de la negustorie la politică, este reificat (...) Ea păstrează toate aparențele societății capitaliste (averi, bani, profit, tranzacții, violență, alienare etc.), deși este pe de-a-ntregul reificată. Posesia absoarbe ființa pe care mai întîi o prelungește: este proteza ei mecanică” (p. 530). Respingînd „caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o să mă mai doară pasul Când îl strecor pe străzi și printre oameni triști Că n-o să-mi mai hrănesc cu vorbe grele glasul Fără să-mi pierd iubirea printre navetiști. Însănătoșirea îngerilor (a opta coloană) La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Brahms. Îngerii, căutându-și pașii de odinioară Se-mpiedică în aripile tot mai grele. Nicio rugăciune nu-și mai găsește drumul Către cerul alungat în uitare. Orașele se hrănesc cu vise de-o zi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
odinioară Se-mpiedică în aripile tot mai grele. Nicio rugăciune nu-și mai găsește drumul Către cerul alungat în uitare. Orașele se hrănesc cu vise de-o zi Iar pleoapele amorțite Refuză somnul nopților încă nefurate. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Mahler. Îngerii au uitat cu ce se hrănește liniștea Zburând haotic printre grădinile inodore Însângerându-și aripile în gândurile Pământenilor ce lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
hrănește liniștea Zburând haotic printre grădinile inodore Însângerându-și aripile în gândurile Pământenilor ce lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând și se zbat lăcrimând Peste noaptea în care rugăciunea e vie. Clopotele își scutură praful și rugina Sub privirile orașului, mistuitoare Smerite, corozive cerșind mântuirea. Arhanghelii cântă din nou, renăscuți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care fusese cândva. După ce se spălară, coborâră în sufragerie. Pe zidurile goale cineva zugrăvise cămile și palmieri, înecând totul într-un sirop roz și violet. Prin ferestrele boltite se strecura o lumină sărăcăcioasă. Marcel îl întrebă pe patronul hotelului despre negustorii de prin partea locului. Apoi, un arab bătrân, purtând o decorație militară, le aduse masa. Marcel, preocupat, își fărâmița felia de pâine. Nu-și lăsă nevasta să bea apă. - Nu e fiartă. Bea mai bine vin. Ei nu-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se gândea la nimic sau poate se gândea la biruința bucătarilor asupra profeților. Dar trebuia să se grăbească. A doua zi, dis-de-dimineață, o vor porni iar la drum, tot mai spre sud. În acea după-amiază aveau de umblat pe la toți negustorii mai însemnați din oraș. Marcel îi ceru bătrânului arab să le aducă mai repede cafeaua. Acesta încuviință grav din cap și ieși cu pași mărunți. - Ia-o încetișor dimineața și nu te grăbi prea tare seara, spuse Marcel râzând. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dădeau învoire să se ducă de dimineață până seară la Behdet, oraș vesel în care erau femei, bere și vin. Alții se desfătau privind apele din Hapi sau desișurile de papirus, ori se plimbau pe țărmul mării albastre, numită de negustorii albi cu bărbi negre din insula lungă de la răsărit Marea dintre Pământuri, iar de acești băștinași rome, fără nici un rost, sau poate că din pricina câmpiei gurilor lui Hapi, Verdeața cea Mare. Armata lui Puarem avea nevoie de odihnă. Dacă străbaterea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Gomorra, niște oameni drepți! Utnapiștim începu să râdă cu poftă: - Sărăcimea din Sodoma și din Gomorra? Asta era toată! - Tu cum de-ai rămas, dacă știai? întrebă Auta. - Am vrut să plec, fiindcă n-aveam ce pierde și ce lăsa. Negustoria mea e la mine: în inimă și în picioare. Dar m-am gândit să mai aștept, poate te voi mai vedea. Iată, te-am văzut, și acum plec la Țoar. Se uitară după Utnapiștim. De când cu orbirea și spaima nopții
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu țineau decât sumanul și pantalonii albi, vârâți în cizme lungi, lustruite. Aveau brâie late de piele cu chingi oțelite și limbi groase, ruginite, de aramă. În mâini învîrteau bice subțiri, din care pocneau pe neașteptate. Râdeau tare. Glumeau cu negustorii și-și bălăbăneau burțile revărsate peste centiroane. Geambașii cu cefe groase și roșii, cu dinți de aur dădeau târcol iepelor de doi ani cu picioare fragede și alungite, umede de 63 nădușeală, care miroseau frumos, mișcîndu-și gâturile pline și încordate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își cumpărase alte butoaie și lucruri pentru prăvălie, viță de om! Băgase băiat de prăvălie pe-o rudă de-a lui de la țară, copil sărac, fără părinți. Îl îmbrăcase, îl încălțase, era jupân, nu altceva. Umbla cu șorț de piele, negustoria mergea, ieșeau bani. Stere tot pe drum se afla, după vin. Era când la Drăgăsani, când la Buzău, tocmea rachiul, mai avea vreun necaz, cinstea vameșii, aducea băutura, o descărca, începuse să pună deoparte. Oamenii băgaseră de seamă că se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mahalalele vecine. Muierea chiuia și juca darurile, să afle toată lumea că botează cârciumarul. Casele nașului erau peste Grivița, înspre mahalaua Grantului. Lumqa se oprise în loc și privea convoiul cel vesel. Cocoșată sucea dosul, răcnea o dată, pocnea degetele lăutărește. Ieșiseră și negustorii afară din dughenele lor să se uite. Oltenii suflau în palme de frig, bătând opincile. Au trecut podul de fier după plocon. Locuința brutarului se vedea de departe, odăi lângă odăi, cu acoperișul înțigluit și geamuri verzi la cercevele, deasupra
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tablă de acoperit casele, în foi împachetate, tuburi de fontă, cuie, chingi, dreve, șine pentru betonul armat, clanțe, broaște, tot ce voiai; unul Manole Dulămiță, cu magazin de încălțăminte, de la care târguiau țăranii din Ilfov, veniți la București după treburi, negustorii și toate mahalalele dimprejur; unul Isidor Katz, c-o stămbărie întunecoasă, adăpostită între patru pereți igrasiosi, și Ilie Arghir, de vindea harnașamente de cai, pinteni pentru ofițeri, zăbale, cuie de cizmărie, toval, pingele, tocuri de cauciuc, petlite și alte nimicuri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dintr-o gaură. Așa, aveam și noi ponturile noastre. O dată, în tinerețe, cu banda unuia Toropeală, am tăiat o mahala întreagă, la Ciucea, cu topoarele. Gârlă curgea sângele, ucenicule! înotai. Dam în dreapta și-n stânga, sunau capetele ca lemnele. Bogați negustorii! Retezam degetele și trăgeam ghiulurile. Îmi umplusem un buzunar. Numai inele cu piatră verde și roșie aveau, ce vrei, inele de mahări! Și parale, saci! Ajungem și la brutar. Caută-i 151 marafetii, nu-i găseam, că-i ținea ascunși
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oile: până puca să cumpere unul, că pe urmă curgeau! Când terminau sacul, o ștergeau prin mulțime, după ce le mai umbla Gheorghe prin chimire. Noaptea trăgeau la cîte-o casă de văduvă. Băteau la geam. - Cine-i? -Noi, lele! - Care voi? - Negustorii de la București. - Și ce-oți vrea? - Deschide. Deschidea văduva. - Vrem să dormim la noapte. - Oliu, tocmai la femeie singură? Că mă râde lumea. Se uita caiafa la muiere, râdea, își scotea căciula, o scutura, își ștergea picioarele. - Văduvă, văduvă, da
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din când în când, le mângâiau, cu ochii pierduți în tavanul întunecat. Ușa se deschidea și se închidea. Intrau oameni noi, se așezau la alte mese, cei mai mulți plecau. La miezul nopții, rămăseseră numai gabrovenii și caramangiii. Jocul se întărîtase. Câștigau negustorii, după planul lui Florea. Osteniseră, dar nu se lăsau. Miza creștea și li se făcuse cald. Atunci a început Gheorghe a măslui cărțile. Polii au făcut picioare. Treceau sub palma pungașilor. Piele clipea din când în când peste masă. Păgubașii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
A comandat Bozoncea de băut și de mâncare. Lui Gheorghe u ploua în gură de poftă, că văzuse bunătățile de la bufet. Numai pești erau, de toate neamurile, tăiați și dichisiți în farfurii lungi, cu sosuri de untdelemn și mirodenii. 198 Negustorii mâncau bine, flencăneau, beau cu plăcere vinul tare ținut în gheață și după aceea, pe la miezul nopții, își luau nevestele de mijloc și jucau cu ele, veseli și nepăsători. Mai puneau ochii pe câte o străină, n-o slăbeau din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu ochii pe prăvălii! - Bună dimineața la negustori! rostea Bozoncea. '•* Grecii mormăiau, pe sub mustățile lor mari, răspunsul. - Dați, mă, bună ziua Stăpînului! se înfuria Gheorghe din spate. - Lasă-i, Treanță, spunea moale starostele, și se întorcea iar spre ei: Merge marafetul? Negustorii, numai ochi. Acu-i acu! Paraschiv se lipea de tarabe. La el nu prea se uitau, că nu-l știau. Ceilalți se opreau alături. Pe urmă începea cearta. Ăl bătrân era cu muștarul sărit de cu noaptea. Se băga sub
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i povestise Gheorghe, gândi ucenicul. Vrea să zică nu scăpase, îi întindeau și lui pielea. Scrâșnea și se uita la Rică: - Mă, nu scap eu... Lumea se adunase în păr. Pe drum, spre circumscripție, au trecut și prin piață. Ieșiseră negustorii ca la urs. Râdea Iani din ușa plăcintăriei: - Hi, hi, hi, uite bre, bandiții... Se țineau cu mâna de burtă simigiii. Pungașii, să intre în pământ, și mai multe nu. Moarte le-ajurat ucenicul. - Am scăpat bre, ziceau grecii, legîndu-și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
buna-credință. După nesfârșite eforturi, după dezbaterea savantă a nenumăratelor observații care s-au ridicat, până la urmă am redactat axiomele următoare: XIII Trebuie să fi cunoscut cel puțin retorica pentru a putea duce o viață elegantă. XIV Rămân În afara vieții elegante negustorii mărunți, oamenii de afaceri și profesorii de umanioare. XV Avarul este o negație. XVI Bancherul ajuns la patruzeci de ani fără să Își fi depus bilanțul sau cel care are mai mult de o sută de centimetri În jurul taliei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
luna postului, a înghițit la repezeală o supă de linte bine meritată - cât de greu e de ținut ramadanul când zilele sunt atât de lungi! -, apoi ne-a luat cu el spre poarta Steagurilor, unde se instalaseră cu acest prilej negustorii de gogoși fără umplutură, de smochine uscate și de băuturi răcoritoare pregătite cu zăpadă adusă cu catârii de pe înălțimile muntelui Cholair. Destinul ne chemase la întâlnire în strada Vechii Incinte. Tata mergea în față, ținând-o pe Mariam cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lacome conținutul vreunui cufăr. Se convenise ca expatriații să-și poată lua cu ei toate bunurile, fără nici o restricție, însă nu era uneori lipsit de folos să lase o monedă de aur în mâna vreunui ofițer mai stăruitor. Pe plajă, negustoriile se desfășurau din plin, iar proprietarii ambarcațiunilor erau necontenit mustrați amintindu-li-se soarta pe care Dumnezeu le-o rezervă celor ce profită de pe urma nefericirilor musulmanilor; aparent fără rezultat, deoarece tarifele pentru traversarea mării continuau să crească din oră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l apere! este constrâns să acționeze astfel. Îi lipsesc veniturile de pe urma porturilor. Djeddah n-a mai primit un vas de un an întreg din pricina corsarilor portughezi. Situația nu e mai bună la Damiette. Cât privește Alexandria, ea e părăsită de negustorii italieni, care nu mai dau peste nici o afacere bună de încheiat acolo. Când te gândești că în trecut orașul ăsta avea șase sute de mii de locuitori, douăsprezece mii de băcani care țineau prăvălie deschisă până noaptea, și patruzeci de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tablă ca asta. Cărămizi de lut ca astea se găsesc zece la un penny. Dar inscripția de pe ea... —Cui îi pasă de asta? Niște mâzgălituri. Ar putea fi o listă de cumpărături. Cui îi pasă ce voia cine știe ce baborniță de la negustorii de pește acum zece mii de ani? —Dar... — Dar, Mahmud ridică un deget, ca să-l facă să tacă. Dar are o învelitoare și nu e foarte ciobită. Îți dau douăzeci de dolari pe ea. —Douăzeci? — Vrei mai mult? — Dar e de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
primitivă), fără Îndoială o aluzie la topirea minereurilor din Ural descoperite de aventuroșii mei strămoși. Doresc să remarc că acești Rukavișnikovi - pionieri siberieni, prospectori de aur și ingineri minieri - nu sunt Înrudiți, după cum au presupus din neglijență unii biografi, cu negustorii mai puțin avuți din Moscova purtând același nume. Rukavișnikovii mei aparțineau (din secolul al optsprezecelea) nobilimii de țară din provincia Kazan. Minele lor erau situate la Alopaevsk, În apropiere de Nijni-Tagilsk, În provincia Perm, În partea siberiană a Uralilor. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]