1,761 matches
-
mai jignit. Că dumneavoastră nu vă pasă și puteți vorbi fără durere, dar noi cu fata ce ne facem? S-o mărităm cu burta la gură ori cu plodul în brațe, de râsul oamenilor? ― Chirilă, Chirilă, ia seama! întrerupse Platamonu nehotărât, mai mult ca să spuie ceva. ― Acu nu-i nimica, cucoane! urmă țăranul. Dumnezeu e sus, și vede, și judecă... Numai să știi și să-ți cauți alt om, că eu de azi înainte nu vă mai slujesc. Mi-au spus
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca să justifice întîrzierea: ― Da, da... Imediat deschid, numai să... puțin... Eram în pat și... Apoi întoarse cheia și Jenică intră surîzător: ― Scuză-mă că dădui așa buzna peste dumneata, dar... Erai singur? ― Desigur. Cu cine să fiu? făcu tânărul Herdelea nehotărât. ― Nu de alta, mi s-a părut că aud glasuri și d-aia am bătut, că venisem să-mi iau ceva din odaia Lenuței și... Jean vorbea și se uita prin odaie intrigat și neconvins. Venise fără știrea doamnei Alexandrescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fără pripeală, rece, liniștit, doar cu ochii încruntați ca totdeauna: ― Boierii numai de frică știu omenie! Glasurile se împleteau, se încurcau și se întreceau. Oamenii se îmbulzeau când într-o parte, când în alta, ascultând, bombănind, blestemând. Parcă un vânt nehotărât ar fi împins-o încoace și încolo, mulțimea se zvârcolea și se aprindea. Cârciumarul Busuioc, care ieșise în prag, înțelegînd pricina forfotelii, strigă către Trifon: ― De-al lui Pavel vorbiți? De băiețel?... Ia lăsați-l dracului, măi creștini, că-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ajutor, în vreme ce Boiangiu stătea țeapăn cu dreapta la cozorocul chipiului. ― Tu ești primarul? întrebă prefectul văzîndu-l. Da, te cunosc!... Ei, liniște pe aici, ai?... Ordine? ― Toate bune, domnule prefect! declară primarul dulce, subliniindu-și convingerea cu o înflorire de zâmbet nehotărât pe față. ― Așa-mi place, băieți, bravo! strigă prefectul Boerescu, rotindu-și privirea peste țăranii care se uitau la dânsul și la trăsură, tăcuți, cu căciulile-n cap. Să fiți cuminți și pașnici, oameni buni, cum trebuie să fie romînul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sudoarea voastră ca să rodească mai îmbelșugat spre binele vostru și al scumpei noastre țărișoare!... Ați auzit, copii? M-ați înțeles voi bine, copii?... Faceți voi cum v-am învățat eu, ori nu vreți să faceți? Ultimele cuvinte stârniră un zgomot nehotărât. Din diferite părți ale mulțimii se porniră glasuri: ― Nu putem, cucoane!... N-avem pămînt!... Pe ce să muncim? Prefectul, auzind glasurile și considerîndu-le drept efectul discursului său potolitor de spirite, aruncă o privire semnificativă spre Miron Iuga, apoi strigă: ― De ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se împleticeau picioarele și-i clănțăneau dinții. O frică nătângă îi rodea inima, că soldații se vor înfrăți cu țăranii și-l vor măcelări. Mulțimea de țărani începu deodată o mișcare pe loc ca o apă bătută de un vânt nehotărât. Era o legănare într-o parte și într-alta, căreia clocotul de urlete îi împrumuta o înfățișare războinică. ― Nu ne trebuie boieri! Ați venit să ne omorîți?... Noi nu ne speriem de soldați!... Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo! huo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de Nostromo. ― Nu mișcă, dar cred că e vie. Ia-l de mâini pe Kane, eu îl iau de picioare. Poate că dacă-l scuturăm, creatura va cădea. Lambert era pe punctul de a executa manevra, când se opri brusc, nehotărâtă. ― Cum să-l iau de mâini? ― Ah, Doamne! Vrei să schimbăm? ― Da! Făcură permutarea. În acest timp, el avu vaga impresie că una dintre falangele vietății se mișcase imperceptibil, dar nu era sigur. Îl ridică pe Kane de subțiori, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
16,17,18,19... Apoi ascensorul se opri, ușile se deschiseră și Adrian se lipi de perete, să lase să intre pe eventualii pasageri. Dar în fața ascensorului nu era nimeni. Coridorul părea destul de slab luminat și Adrian șovăi câtva timp, nehotărât. Ieși în ultima clipă, simțind ușile ascensorului închizîndu-se chiar în spatele lui. Coridorul părea nesfârșit, așa cum se întindea de o parte și de alta, pierzîndu-se parcă foarte departe, în penumbră. Chiar în fața ascensorului era o oglindă, prea mare pentru locul unde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de invitați, ieșind gălăgioși dintr-o sală învecinată. Adrian voi să-i lase să treacă, dar după câteva minute își pierdu răbdarea și, cerîndu-și scuze, își făcu loc printre ei. Se trezi dincolo de rotonda cu oglinzi și rămase o clipă nehotărât. In fața lui se întindea un alt hall, cu același covor gros, roșu-aprins, cu aceleași fotolii și măsuțe joase. Dar lumina părea aici mai puțin obositoare. Adrian căuta din ochi un piccolo. Când îl zări și se îndreptă spre el
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dreaptă la tâmplă. - Evident! evident! exclamă. Acum îmi aduc foarte bine aminte și vă mulțumesc că m-ați ajutat să recuperez acest amănunt, care, din motive încă misterioase pentru mine, pare a fi deosebit de important. Orlando îl privi câtva timp nehotărât, apoi insistă: - Și cu toate acestea, adineaori, în hali, mi-ai vorbit de o întîlnire la 4,30, cu un necunoscut, al cărui nume îl uitaseși, dar care te chemase special ca să-ți transmită un mesaj. Un mesaj care... - Evident
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
până aproape de genunchi. Un șal a cărui culoare nu se mai putea distinge îi acoperea aproape în întregime figura. Curând o auziră pe verandă, ciocnin-du-și cizmele militărește, ca să le scuture de zăpadă. Ieronim deschise larg ușa și, pentru că necunoscuta rămăsese nehotărâtă în prag, îi apucă brațul și o trase înăuntru. Apoi închise ușa împingînd-o cu piciorul. Femeia îl privi zâmbind, cu o neașteptată lumină în ochi. - Dumneata ești Ieronim Thanase? întrebă. - Eu sunt. - E adevărat că ai un câine savant? Ieronim
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca amintire... Darie își reașezase casca. Apucă revolverul și-l cântări în mână. - Nu mai are gloanțe, spuse. Nu mai e bun de nimic. Se pregătea să-l azvârle în porumbiște, dar se răzgândi. Continuă să-l cântărească în mână, nehotărât. Iliescu îi ajunse din urmă. - Trage să moară, rosti rar, clătinând din cap. Fără lumânare, ca un câine. Ca și ceilalți, adăugă coborând glasul. Întoarse capul și scuipă în lături. Darie mai privi o dată revolverul, apoi îl lăsă să cadă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
greieri? M-au asurzit... - Sunt greieri, domnule elev, spuse Zamfira. Sunt mulți, dar așa sunt totdeauna la vremea asta... Poate n-ați mai fost de mult pe la țară, vara, adăugă zâmbind. Darie își scosese casca și-l privi câtva timp nehotărât. Apoi, brusc, se întoarse și porni din nou. - Curios vis, reîncepu după o lungă tăcere. Nu-i pot da de rost. De ce mi s-o fi părut mie atunci, în vis, că ce mă pregăteam să-i spun lui Ivan
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
seară rece ca asta, numai muzica... Numai muzica", repetă absent, surprins că găsește, rătăcit printre discuri, albumul de familie. Îl scoase, încruntîndu-se, și simți deodată că-l ia cu frig, ca și cum s-ar fi deschis brusc ferestrele. Rămase câtva timp nehotărât, cu albumul în mână. "Și al treilea trandafir? se auzi gândind. Unde vrei să-l pun? Lasă albumul, și arată-mi unde vrei să pun trandafirul. Al treilea trandafir..." Începu să râdă, amar, contrariat. "Sunt, totuși, un om liber", își
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
câțiva pași înapoi și începu să-și descheie nasturii de la pardesiu, ca și cum s-ar fi hotărât, brusc, să și-l scoată. - Să nu răciți, Maestre, spuse Maria. Că aici, în salon, e mai frig ca afară... Antim rămase câteva clipe nehotărât, cu pardesiul numai pe jumătate descheiat. - Ai avut dreptate, repetă coborând glasul. N-am avut noroc, nici eu, nici dumneata. Am pierdut atâta timp... Trebuia de mult să mă cauți, și să vii să mă vezi. Ai fi fost astăzi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
De câte ori nu i-a zis vorbele astea !... Ia o tu, că mie nu mi-e foame, mi-am întins hârtiile pe masă și mai rău mă-ncurcă... Gelu a adus farfuria cu pâine și brânză. Stă cu ea în mână nehotărât, sprijinit strâmb de tocul ușii ; nici nu intră, dar nici nu pleacă. Ia-o tu și mănâncă, și-așa nu prea e azi nimic de mâncare, mama ia chenzina abia mâine... Ce să mănânc, nu mi-e mie gându la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rece a Sophiei este chiar vocea neliniștii lui - așadar, nu ridică ochii spre celălalt capăt al salonului, acolo unde stă ea, în jețul italian, înfășurată în obișnuitul ei șal alb de mătase. Pe catifeaua gheridonului, mâna osoasă încă mai șovăie nehotărâtă și, ca și când ar voi să mai câștige timp, unghia uscată râcâie abia auzit conturul unui nufăr brodat. Tânărul Titi Ialomițeanu se simte apăsat de tăcere. Doar incapacitatea lui mondenă l-a gonit pe Profesor înapoi la scrisori. O clipă pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
păr de-adevărat și ochi albaștri, care atunci când o apleci spune : ma-mma ma-mma... — Păpușă ? Ce crezi că are să mai facă ea cu o păpușă de-acum ? a întrebat fără delicatețe Sophie. — De ce ? Este tot o copilă doar... Nu ? a întrebat nehotărât Ștefan. Ca de obicei, părerile ei îl influențau. Întorcea capul de la una la alta ; a vrut și s-o mângâie părintește pe cap, dar, neatent, tot ca de obicei, a atins-o doar cu vârful degetelor pe ureche. — O să fie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a explicita. Așa că terminaseși masa, peștele fusese bun, idem pilaful de raci, varza cu carne nepotrivită cu căldura, te lăcomiseși, știind din prima clipă că avea să-ți cadă greu mai târziu. Trecuseși apoi pe la cafenea, pentru scurtă vreme, și nehotărât : să ajungi sau nu mai devreme ? Unul dintre principiile tale (de la care rareori te-ai abătut) îți cere să fii prudent cu femeile în orișice situație ; chiar și cu cele ce le-ai cunoscut îndestul. Niciodată nu le-ai cunoscut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
făcuse ora de pornit, lăsaseși costumul cel vechi să-l curețe și să-l calce, nu mai era vreme să treci nici pe acasă, nici pe la camera ta mobilată. Așa că iată-te acum în birjă, deșteptat din moțăială, dar tot nehotărât : de ce te-ar fi putut chema ? Orișicât te lași condus numai de rațiune, la oameni nu poți susține că te pricepi, întrucât te trezești din partea lor cu destule surprize. Sophie însăși te-a surprins cu capricii ce le-ai putea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vadă lumea așa știrb cum e... Totuși, mi-am spus, eu nu pot să-i fac o asemenea figură Clemenței ! Și m am gândit la Niki și la Ivona, să merg cu ei. Când colo, dumnealui nu-i acasă, dumneaei nehotărâtă... Să nu pierdem ocazia, îi spun eu Ivonei, să fi scăpat și noi odată de ei. Să ne aerisim puțin ! Mergem amândouă ! Dar uite-o că se codește ! Hai, Ivona dragă, nu mai sta, că nu mai ajungem la biserică
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
câteodată rămâne la cât a cerut Vica. Dar până să vină rândul să-i dea banii, la rata lunii următoare, se cam uită ce s-a convenit... Așa mi-au strecurat vecinele... Dar eu, ce pot să fac ? Mă uit nehotărât la umbrele înnegrite, prăfuite, decolorate, care desenează pe perete, pe podea locul unde mobila a stat, zeci de ani, nemișcată. E ca la o mutare... Zidul din stânga e crăpat tot, de sus până jos - a rămas așa de la cutremur. Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
putea în niciun fel să-și închipuie ce avea să urmeze. Zâmbetul ei descătușat-prietenos, să zicem. Și după aceea? Dar ce altceva putea să urmeze dacă nu venirea iernii? Iată că Iulian se apropia de el, prin ninsoarea rară și nehotărâtă ce cădea peste curtea interioară a liceului, cu broboane de zăpadă topită sclipind ici și colo pe părul lins. Îl întreba: Ei? Ai mai fost cu ea la film? Ai atins-o măcar? Ești un tont, Dragoș. Tu ai să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
unui spirit „copt”, capabil de mai multă înțelegere și acceptare a rigorilor antrenamentelor, fiind caracteristică unui „început de maturitate” pe tărâmul artelor marțiale. Centura portocalie (Kyu 4) reprezintă un nou început, dar și „finișul” în acest domeniu al spiritelor slabe, nehotărâte. Elementele de vestimentație rezolvă și un sistem de admitere și unul de respingere: antrenamentele pot crește în intensitate și cerințe de îndeplinit, și necesită între 12 și 18 sau chiar mai multe luni de practică perseverentă. Centura verde (Kyu 3
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
cărui viață și artă l-au marcat pentru totdeauna și căruia, prin gestul realizării acestui poem dramatic i-a împlinit, postmortem, un vis, plimbându-i prin lume cu tramvaiul opera și stirpea. Peregrin printre amintiri, în 101 poeme - Florentin Popescu Nehotărât între visul de a zbura și rămânerea în spațiul patriarhal (să vrei o zare să ajungi mereu / și-o viațăntreagă să-ți cioplești la vis / și-nvins să te întorci cu greu / când vântu-n pânze ți-e deplin închis), de unde
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]