809 matches
-
transportat de un țăran care trecea la târg, cu căruța, până la cel mai apropiat spital. O peritonită se declară în următoarele 12 ore și Galois moare a doua zi, 31 mai, asistat de fratele lui mai mic Alfred. Multe lucruri nelămurite, din acel duel, au făcut să se acrediteze legenda că provocatorii lui Galois erau oamenii plătiți ai regelui, intrați prin fraudă în partidul patrioților, și că însăși femeia, obiectul acestui litigiu, n-ar fi fost decât o unealtă a poliției
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca la bătrânețe să fie îngrijită de un oarecare Pascal și nu de obștea din care făcea parte. Apoi că biserica Curelarilor era la 1726 de fapt mănăstire de călugărițe și că e înconjurată de țintirim. Întocmai acestea erau cele nelămurite pentru mine. Dacă lucrurile s-au limpezit, atunci a zăbovi pe Ulița Curelarilor nu mai are noimă. Așa că o fugă până pe Ulița Sării sau a Sărăriei, cum i se mai spune, este cel mai potrivit lucru, mai ales că acolo
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
a mai fost nevoie să semnez vreo cerere de intrare în colectivă. Partidul ne-a făcut pe toți colectiviști, băgându-ne în colhoz, pe rudă, pe sămânță... Petronia nu-l mai bodogăni, deloc, în noaptea aceea epocală. Nicanor, cu simțământul nelămurit că, în această iarnă, copleșită de geruri muscălești, nu are nici un punct de sprijin în neant, se lăsă în voia neștiutei forțe de gravitație terestră și fără să o mai întrebe ceva pe Petronia, o iubi dus pe gânduri, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
au răspuns boierii într-un glas, cătând cu fereală la chipul lui vodă, pentru a vedea cam ce făină se macină la moară... Nu le-a fost greu să bage de seamă că domnul este hotărât să nu lase lucrurile nelămurite în ce îl privește pe popa Ioil. Vreau să aud ce ai găsit, vornice! a poruncit vodă. Mărite doamne! Am făcut întocmai după porunca măriei tale. Spusele popii Ioil se adeveresc. Acolo la Cârligătura lângă Balosin se găsește un loc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vodă Rareș... Deci acești oameni buni...au purces împreună cu noi pre unde au știut ei și s au socotit ei...și au pus și stâlpi...Așe s-au hotărât și s-au stâlpit acestu loc a acestor mișei...” Am răms nelămurit, totuși. Unde se afla acel loc? Am întrebat: Ce înseamnă, părinte, „În capul Târgului din Sus, despre Zidiu?” „Trebuie să știi, dragul meu, că pe acea vreme târgul era străjuit pe unele locuri de șanțuri adânci, iar pe alte locuri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
într-o cameră normală. Stam cu o monedă bizară în mână, la doi pași de o mare la fel de bizară... și poate nu mai existam, murisem, iar pe țărmul acelei mări nu era decât fantoma mea bântuită de insomniile unor vinovății nelămurite, dar ireparabile... Din neatenție am scăpat moneda și oricât am răscolit nisipul în jurul meu n-am mai găsit-o. Parcă o înghițise marea din nou. Acum vântul mă izbea în față cu stropi de apă sărată, marea vuia dezlănțuită, iar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nesfârșit palimpsest unde e aproape cu neputință să ajungi la scrierea originală. Sau chiar dacă ai ajuns, nu știi că te afli în fața ei. Bănuiești până și adevărul de fals, de mistificare". Așa că renunțasem la ambiția de a lămuri ceea ce rămăsese nelămurit. Unii îl asemănau pe Robespierre cu Cromwell, alții îl învinuiau că și-a luat vanitatea drept virtute și-l considerau un scelerat. Eu eram convins și de ardoarea și de rătăcirile lui, dar convingerea mea nu ținea loc de dovadă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nici măcar nu le mai observăm. Ni se pare că e o datorie a pământului să se lumineze la ora prevăzută. Și astfel, în loc să aibă gust cosmic, dimineața are gustul pastei de dinți. Desigur, pentru dumneavoastră. Pentru mine are un gust nelămurit ca însăși viața mea. Nu mă mir că aerul dimineții devine, brusc, sălciu. În dimineața asta plec. E ultima noapte pe care am petrecut-o în confesionalul meu. Mi-am terminat spovedania și-mi las confesionalul la dispoziția păianjenilor. Nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
el, și citește-mi-o. Celălalt îl privește și îi surâde cu un fel de recunoștință. \ Da, spune el, chiar asta și vreau. PRIVIND MEREU FOAIA, AȘTEAPTĂ PUȚIN, APOI SE AȘEAZĂ. RIEUX ASCULTA ÎN ACELAȘI TIMP UN FEL DE ZUMZET NELĂMURIT CARE, ÎN ORAȘ, PĂREA SĂ RĂSPUNDĂ ȘUIERĂTURILOR FLAGELULUI. AVEA, EXACT ÎN ACEST MOMENT, O PERCEPȚIE EXTRAORDINAR DE ASCUȚITĂ A ACESTUI ORAȘ CARE SE ÎNTINDEA LA PICIOARELE LUI, A LUMII ÎNCHISE PE CARE O ALCĂTUIA ȘI A URLETELOR CUMPLITE PE CARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
are ziduri? De cine „îi este frică lui Dumnezeu?” O fi o cetate de apărare? Dar, ce caută o biserică într-un loc unde s-au dus lupte și a curs sânge? Voi merge până acolo să mă lămuresc. Când nelămuritul a ajuns în vârful dealului a văzut mai mulți călugări care trebăluiau și a zis: este o mănăstire. Are ziduri înalte ce o înconjoară, o biserică din piatră și cărămidă care stă între pământ și cer, iar pe lângă ziduri sunt
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de kiwi, În canalizarea orașului ori digerați de fetele cu ten frumos, mereu dornice de unul și mai fin, așa ei au avut o șansă, cine mă poate judeca? mustrări de conștiință În nici un caz, vorbele astea fățarnice, doar ceva nelămurit, pot să scap... Nu. Dimpotrivă, Thomas era tot mai nerăbdător să ajungă - doar cît să-i privească măcar - În preajma fiilor săi; a fiicelor, mai puțin; deloc; episodul Ann fusese de ajuns, trebuia uitat, strica totul. Nimic din ceea ce ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sau recitit în această lumină anticipativă și retrospectivă, „rimanul“ Ceață își dobândește întreaga semnificație antropologică și metafizică. Aminteam că un prim manuscris al acestei cărți, foarte apropiat de versiunea tipărită, datează din 1907, dar publicarea Ceții a întârziat, din pricini nelămurite, până în 1914. S-a remarcat că, dintre toate romanele lui Unamuno, acesta e cel mai puțin comentat - și, când este, frapează o anumită reticență vecină cu nesiguranța - în corespondența scriitorului, de obicei foarte prompt în a-și informa pe larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cam aspră, se arătase laș, se temuse mai ales că va deveni ridicol pomenindu-se în fața femeii fără să știe ce să-i spună, și, în disperare de cauză, întrebând-o despre urcior. O importantă întrebare va rămâne pe veci nelămurită, dacă, intrând să schimbe două vorbe cu Isaura Estudiosa, Cipriano Algor i-ar fi povestit despre morți, fum și crematorii, sau dacă, dimpotrivă, plăcerea conversației i-ar fi adus în minte vreo temă mai plăcută, precum revenirea rândunelelor sau bogăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Dăruindu-mă? Ce știi tu! Nu m-ai atins, nu m-ai văzut și nici nu mă vei vedea, fără Îndoială, pentru că voi pleca cu mult Înainte ca soarele să mă alunge. În Întunericul tot mai adânc, un Îndelung foșnet nelămurit de mătase, un parfum. Omar Își ține răsuflarea, pielea i se Înfioară; nu se poate Împiedica să nu Întrebe, cu naivitatea unui școlar: — Mai ai vălul pe tine? — Nu mai am alt văl decât noaptea. VI O femeie, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zei, de pietre și de nori. Datorită ei simte Ahile arsura soarelui și răcoarea mării. E și singurul loc unde el poate deosebi bucuria de durere și unde se teme de necunoscut. Aici aroganța se destramă și sîngerează o tristețe nelămurită. Călcîiul Îl va costa viața pe Ahile, dar gloria sa adevărată e să umble ca și cum ar fi și acolo invulnerabil. De abia din acest moment Începe eroismul său; după ce vom afla că vitejia triumfă asupra părții din el care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
surîdă obosit și pervers, fiind profetul altor soluții decît măsura. Însuși Dionysos e În acel moment puțin obosit față de timpul cînd lua În posesiune totul cu frenezie În dansuri epuizante și orgii primitive. Acum, amurgul e ca vinul blînd și nelămurit trist; iar sîngele se amestecă cu vinul și fierb Împreună. Muzica și strigătele ascuțite ajung la un veritabil delir În timpul ceremoniilor cînd fidelii zeului poartă frunze de stejar, ramuri de salcie Înmugurită și torțe... Dar beția lui Dionysos nu ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
care lua câțiva lei, căci bunica mea rămăsese fără mijloace. Numai mai târziu, î ncepu să aducă acasă ceva un frate al ei. Eu n‐o țin minte cum era la față , decât foarte vag. Am mai mult o impresie nelămurită despre ființa ei, despre esența ei sufletească, despre ceva cald și lipit cu patimă de copilul acela, care azi sunt eu. La toamnă sunt 35 de ani de când a murit. Ea mai trăiește în mintea câtorva oameni și mai ales
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ce este aceasta? întrebă, în timp ce întindea mâna în care ținea câteva fire de iarbă. Este iarbă și are culoarea verde. De ce are culoarea verde? Pentru că a furat culoare din ochii tăi. Fetița privi spre el cu ochi uimiți de curiozitate nelămurită. Dar asta este o poveste pe care ți-o voi spune înainte de culcare. Acum trebuie să mergem să facem nani. Cu gândul la povestea care va urma, fetița se lăsă purtată de brațele ocrotitoare ale mamei, abandonându-se ca într-
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
nojițele unor opinci maramureșene. - Dacă aveți nelămuriri, vă ajut eu insistă oficiantul. De-asta suntem aici. Pentru chestii de colaborare și îndrumare, respectiv, când nu tăiem chitanțe. Chiar dacă nu suntem solicitați, avem instrucțiuni să întrebăm onor clientela, care poate e nelămurită sau, așa cum ați văzut probabil că am precizat și pe masă, respectiv, este cu ambiguială și neclarități. Avea chef de vorbă. Femeia îl privi curioasă, urmărindu-i perorația. - Adică, vreți să spuneți, surâse ea, că ați intuit de la distanța acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu știa! în salturi de ciută, cele bătrâne ieșeau cu împăcare pe ușa uitării, altele înțepate, înțelept sau împiedicate, dar cel mai mult îi plăceau picioarele care plecau întrebând, împinse se pare din întrebare în întrebare apoi, picioare mirate, picioare nelămurite, unele tăcute, altele zornăitoare ca mărunțișul căzut pe asfalt și mărturisitoare, nemulțumite, lașe, părtinitoare, înțelegătoare și, ciudat, picioare care renunțau. Blestematele! Păpușa avea picioare șleampete, scurte, înduioșător de durdulii. Încrâncenate în adversitatea lor pentru mers, știau doar să țopăie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în complicata lor structură vie, clipele căzute din oameni, așa cum copacii își scutură frunza. Ei erau măturătorii. Mioara le văzu harta sufletelor. Începu să citească, la început, detașată, pentru că, fiind imensă, le știa sfârșitul și ceea ce urma după sfârșit, acea nelămurită cuprindere, ca atunci când nu-ți ajung brațele pentru a mângâia pe cel drag, ai vrea să fii miriapod și nu-ți ajunge trupul pentru a-l îmbrățișa, revenind mereu la chipul iubit, palmele sunt prea mici. Ai dori să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
văzute și nevăzute, în experimentele chimice în care soluția pentru ziua de mâine era următorul vers de la mijloc sau de la început, aplecarea spre studiul atent al peșterilor și prăpăstiilor și rocilor și scheletelor trecute și viitoare din geografia sufletului lor. Nelămurit niciodată de ce zboară păsările, de ce foșnesc lanurile, de ce zarea e un hău imens, de ce sunt elev de liceu, pentru că eu am vrut să fiu acolo și atunci să-l cunosc pe nemernicul de Gustav, nu era nicăieri, ba da, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
imunde din Liceul pe care Îl Diriguiți, rog a fi eliberat din funcție, pe motive de vârstă, dovedită prin certificatul de naștere anexat. Dată: 79 august Moș Eveniment * * * A devărat, adevărat vă zic vouă celor din trecut și din viitorurile nelămurite, neașteptate că cea mai grea aplicație predată nouă de Moș Eveniment a fost jocul de-a v-ați ascunsa. Tehnica acestei lecții avea trei etape: să ne ascundem, să demonstrăm că suntem ascunși fără să fim descoperiți. Și pentru aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
temi atât de mult. N-avem timp de așa ceva, dar îți promit că vom discuta pe tema asta, zisei eu sincer. Cum te cheamă? Mă va chema cum vei dori. Numește-mă tu! spuse provocator. Eu să te numesc? întrebai nelămurit. Poate nu înțelesesem. Întocmai, zise el calm. "Eu să-l numesc...". Acum trebuie să-l și numesc. Ce va vrea în continuare, să-l botez? Avea ochi nu prea mari, nu prea mici, căprui deschis, un nas drept, o barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de treabă. Domnul director și cu Cornel au scos din portbagajul mașinii fiecare câte două genți și s-au afundat în vie, întorcându-se cu ele burdușite de struguri. Văzând că fumez liniștit la margine, așezat pe iarbă, mă întrebă nelămurit: - Dar dumneavoastră nu vă culegeți struguri? - Păi ... aș lua și eu, dar nu am în ce să-i pun! - Dacă-mi spuneați, luam de acasă o sacoșă ... dar, stați că am o pungă; mergeți și vă culegeți că vă așteptăm
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]