8,065 matches
-
de a-și ține trofeul în viață. Dar nu. Nu e asta. Când mâna ei stângă fâlfâie spre el, Musa tremură cum nu a tremurat niciodată când mâini mai albe, acoperite de brățări, l-au dezmierdat supus, adorator, febril. O neliniște duioasă îl fură noapte după noapte, îi desenează chipul vizigotei, cu obrazul sfâșiat, pe pomeții înalți ai grecoaicei devenite acum perla seraiului lui, un dar de la Damasc, plictisitor de perfectă. Isabel... Oare cum râde? Musa nu a văzut-o niciodată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
strădania de a le deprinde obiceiurile. Dar cît de surprinzătoare poate fi copilăria! Lupino a crescut ca din pămînt; și, pentru că așa e aluatul din care sînt plămădiți toți copiii, acceptarea în sînul haitei l-a ajutat să-și uite neliniștile și frica. Nu avea familie, e adevărat, dar, mai tîrziu, după ce s-au născut puiuții lupoaicelor, Lupino i-a considerat verii lui, frații lui, aproape: îi supraveghea să nu se îndepărteze de haită, să nu se lovească în joacă, să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nopții a reușit să adoarmă de-adevăratelea; și, în cele din urmă, imaginea translucidă a unei lupoaice care-l chema din depărtări, de pe-o creastă de stîncă, îndemnîndu-l să fie încrezător și să se apropie, reuși să-i potolească neliniștea și puiandrul căzu într-un somn adînc, odihnitor. Se trezi brusc, exact la ceasul din zori de zi la care-și propusese. Nu avea timp de pierdut. Dacă era să plece, sosise clipa. Liniștea se lăsase deplin peste pădure, dar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să mă ajute să le dau de urmă! Căprioara înțelese. Numai un suflet de mamă putea rezona cu suferința acestui copil mare! Își imagină pe dată chinul prin care trebuie că trecea biata mamă-lup, rămasă fără pui; dificultatea supraviețuirii, temerile, neliniștea, nesiguranța... Puiul de căprioară terminase de supt și, extenuat, adormise acolo, lipit de ugerul mamei, gata s-o ia de la capăt de îndată ce avea să deschidă ochii. Precaut, căpriorul înaintase și el, încercînd să găsească explicații întîmplării neverosimile. Nu dispera, dragul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lui! Însă în vara aceasta i s-a părut că totul decurge altfel decât de obicei. Vârsta de 40 de ani nu este o vârstă critică la bărbați, deși la un artist ar putea să fie, precum și este! De unde această neliniște care îl macină de câteva zile? Știe bine, și toată lumea o știe! Este un prozator deja consacrat. S-au scris despre el atâtea articole și cronici, că ar putea alcătui o carte voluminoasă. Lista marilor clasici ai secolului, cu care
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
singuratic, adăpostindu-se prin râpi și hâgiuri, grohotișuri împestrițate de mărăcini, ori strecurându-se neauzit și nevăzut prin desișul de cătină și păducel din crucea dealului. Peri înspicați, argintați de roua strălucitoare a nopții, apar dimineața ca niște semne ale neliniștii, în jurul găurilor, portițelor pe care și le-a deschis singur, mereu adulmecând după pradă, măturând cu coada stufoasă propriile urme, poate spre a le șterge sau pentru a risipi duhoarea lăsată pe cale. Teama de lupul sur a luat oarecari proporții
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ochii din cap. Chinurile iubirii macină atâtea inimi și minți ale nenumăraților „amatori”! Cei care cad în mrejele iubirii găsesc răspunsuri nu la „obiectul adorației” dar în lumea plantelor și a celorlalte vietăți, zburătoare ori nu.... Mulțimea gândurilor naște griji, neliniști, chiar stări de nefericire! Să mai gândim, să nu mai gândim?!... Femeia ar fi „stâlpul” Universului, fiindcă fără aportul ei nașterea și renașterea lumii nu ar fi posibile! De aceea poate, din „cauza femeii” s-au purtat multe războaie de-
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
vis. Și-și amintește imediat când, copil fiind, a văzut pe alți copii prinzând un liliac, țintuindu-l de perete cu aripile și făcându-l să fumeze, și cum se distrau cu asta. Bine, ei ce? îl întreabă tatăl cu neliniște de cum ajunge acasă. Fiul tace și tatăl își zice: "acest băiat este un sfinx... va germina?". Ajunge să-l cunoască Apolodoro pe Menaguti, pe pletosul Menaguti, preot la Nuestra Señora la Belleza, sau cum spune cartea sa de vizită: HILDEBRANDO
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
însuși și până la Robinson, toate din dragoste se inspiră, tacit sau în mod expres. Trebuie să faci operă de dragoste, operă de artă; nu se află un mai mare geniu ca geniul poetic. Fă poezie, Apolodoro! Capitolul IX Cu câtă neliniște Apolodoro se urcă în pat nopțile. Atunci sunt aurorele sale, sărbătorile sufletului. Se atinge în răcoarea cearceafurilor, ghemuit cum a fost înainte de a se naște, în pântecul matern, și așa, în poziție fetală, așteaptă somnul, așteptând de la divinul somn, pios
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Aceasta este un contrasimț; moartea este un fenomen vital. Această puzderie de idei, ideotas, ideitas, idezuelas, pseudo-idei și ideotes cu care tatăl său îl țintește, vin să-i trezească vise fără formă și nici culoare, dorinți fierbinți ce se pierd, neliniști avortate. Ce caleidoscop este lumea! Dar un caleidoscop care miroase și miroase a parfumuri care aprind sângele, peste toate, în primăvară și la tinerețe. "Papá, de ce miros florile?" îl întrebase odată pe tatăl său. Pentru a atrage insectele, fiul meu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lungă sau un mic roman, sentimental și poetic, pe care-l ține-n mâini, pentru că l-a apucat, în ciuda tatălui său, o mare mâncărime să fie literat, nici gânditor, nici filosof, nici sociolog, ci poet, chiar și prozator și povestește neliniștile primei dragoste, dar îi lipsește forma, căci vrea să fie drăgăstoasă și dulce auzului și își dă silința în remarci psihologice, și așa analizează propriile sentimente și ajunge deja la întâlnirile sale de amor cu o finalitate artistică. Începe să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Rosa, Rosa mea, Rosa, Rosa vieții mele! "Vai, Clarita!" murmură Apolodoro. Închid ochii moartei și ies. Și acum, după această moarte, pare că instinctul îi strigă lui Apolodoro cu mai multă forță: "Fă-te nemuritor!" este o dorință nebună, o neliniște care îl exasperează când o vede pe Clarita și deja nu poate să se mai abțină. Așa se face, că în puține nopți, în întuneric, se aude un: "Taci, taci... Clarita! Clarita ! Clarita !" Așteptata promisiune e gata, pentru că Petra cedează
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
brațele din spațiile celeste zicând meseriei: Urcă la mine!"; trebuie să coboare în infern, în care azi arde și se consumă, se consumă și arde în el și la foc lent, se afundă în mizeria comună și apoi, ridicată din neliniștile sale de înălțare și de libertate, să se urce la ceruri ridicându-se și meseria cu ea. Așa și doar așa va putea veni ziua în care munca spontană să fie revărsare de energie vitală, activitate adevărat liberă, activitate producătoare
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
agonului, iar absența ei ar priva dezbaterea de vigoare; stihomitia este un schimb rapid și continuu de replici în care cele două personaje ale agonului pronunță pe rând câte un vers, răspunzând într-o manieră strânsă versului precedent. Ea sugerează neliniștea, 46 nerăbdarea, iritarea, furia personajelor 1. Remarcabilă este măiestria cu care autorul conduce acest dialog, gradația ascendentă, de mare forță pe care o cunoaște succesiunea replicilor; Clitemnestra pronunță amenințări sălbatice, Electra îi răspunde la fel; de mare efect dramatic este
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
subtil, Își construiesc un viitor pesimist, atrăgând, ase menea unui magnet, vibrații inferioare, negative, ba chiar și malefice. Acestea se așază asemenea unor lipitori pe subconștient, atacându-l constant cu griji, cu anticiparea unor evenimente negative, cu acele senzații de neliniște, teamă, angoasă. La fel ca un bulgăre, aceste senzații se amplifică, atacând tot mai mult sufletul și afectând conexiunea suflet spirit. Cum puteti să vă protejați de ele? Cum puteți să vă feriți de aceste atacuri energetice autoinduse (da, să
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
și holbați. Scuipă în gol, își trecu ochii fără interes peste icoane și se căută de țigări. Aprinse una, stinse lanterna și se sprijini de ușorul ușii, încercând să privească afară și așteptând să se deprindă cu întunericul. Știa că neliniștea vie ce-l încerca și pe care se străduia să și-o domolească era o spaimă firească, produsă de educația primită și de miturile rasei sale de îngropători de carcase. Respirând adânc și regulat, uitând de țigară, își îndreptă gândul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
consoartă), haina tuturor dorințelor noastre; devine noema noesei pe care o avem despre iubire. Păcat că se ivește temporalitatea! Multe din căutările noastre sunt determinate de modul în care suntem dispuși în lume, de felul propriu de-a fi; deseori neliniști pe care le considerăm "metafizice" nu sunt decât ambiguități ce apar ocazional în câmpul înțelegerii noastre ori tulburări secretate de un chimism deficitar. Când dorul de ceva ne apucă în timp ce muncim foarte probabil ca el să ascundă o anumită raportare
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
raport deficitar cu propria limbă; afară de cazul în care această senzație de "exces de gândire" ne este dată de prea marea stimă de sine. Ideal de filozof: o pagină grea de sensuri. El intervine pe fondul setei de semnificații, a neliniștii provocate de dorul de sensuri doar bănuite. Și necesită dispunerea întregii ființe în vederea captării sensului. Omenirea are două mari sisteme de coduri: limba (limbile) și arta. Primul este mai aproape de praxis în timp ce al doilea stă în vecinătatea metafizicii. Calitățile personale
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mod de-a fi. Este o forțare a depășirii de sine înspre sine, ce are la bază non-identitatea determinată de proiectul de sine asumat. Altfel spus, învățarea, în sens tare, este motivată de nemulțumirea față de sine. Ceea ce ar însemna că neliniștea este adusă în lume de a învăța. Dacă echivalăm neliniștea cu absența păcii, atunci am inversat toate valorile; dacă nu cumva tocmai acesta este unul din rezultatele Iluminismului și a dorinței lui de a face din raționalitate zeul suprem. Uneori
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sine înspre sine, ce are la bază non-identitatea determinată de proiectul de sine asumat. Altfel spus, învățarea, în sens tare, este motivată de nemulțumirea față de sine. Ceea ce ar însemna că neliniștea este adusă în lume de a învăța. Dacă echivalăm neliniștea cu absența păcii, atunci am inversat toate valorile; dacă nu cumva tocmai acesta este unul din rezultatele Iluminismului și a dorinței lui de a face din raționalitate zeul suprem. Uneori ne căpătăm sensul existenței raportându-ne la o imagine pe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ea. M-a așteptat întotdeauna, de peste tot. Iar eu am fugit. Nu știu de ce, dar am fugit. Am fugit de ea, am fugit de iubire. Oameni buni, am făcut bine? N-am avut curaj să trăiesc pentru iubire! Simt o neliniște când mă văd cu Clody, Clocotilda mea! Ne plimbăm, stăm pe o bancă, ne ținem de mână. Și ea plânge și tace. Apoi mă cuprinde o ură, că nu pot fi cu ea, împotriva mea, împotriva tuturor. Cât timp va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
te predispunea la calm și reverie. Mintea i se ducea spre depărtări, spre infinit... Cerul era senin așa cum ar fi dorit și el să fie, liniștit. Dar nu era. Avusese chiar de la început, în această casă, o stare stranie, de neliniște, de când intrase pe aleile parcului, alei neverosimil de albe, cu acea marmură fărâmițată, care la cea mai mică mișcare scotea un zgomot straniu. Își privi pantofii de la marginea patului. Vârfurile și tocurile, unde călcătura era mai apăsata, se roseseră de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nimic să-l umanizeze, un pat, noptiere, veioză, un tablou... Frumusețea camerei era că fereastra dădea spre grădină și, când îți luai ochii de pe tablou, îți apărea , prin fereastră, parcul, cu acel brad imens, care parcă străjuia casa. Mirarea și neliniștea creșteau când ajunsese în baie. De ce totul era negru pereții, pardoseala, obiectele..., deși lumina era strălucitoare de la plafonieră și de la aplice. E adevărat că, și aici, eleganța era la ea acasă. Dar ce straniu, când căutase comutatorul în noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sau să plângă în hohote, cu întoarcerile mele pline de tandrețe de pe unde oi mai fi venit și eu... I-am fost credincios și copiii au fost bucuriile noastre. Cu toate acestea, un vierme îmi mușcă din inimă, îmi dă neliniștea ce nu pot s-o stăpânesc. Până când, până când?... Și iar gândul mi se întoarce..., îmi iau luneta și încep să privesc cerul deschis, căutând răspunsuri la gândurile și frământările mele. Copiii mi-au îmbogățit viața, dar eu nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
din război: cu perechea de pantofi! Amintirea acestora mă împinge spre o altă digresiune dar, înainte de toate, vreau să adaug că această singură amintire a mea din război și faptul că ies la câmp în fiecare zi îmi mai potolesc neliniștea ce m-a cuprins. În ultima vreme, mama a slăbit văzând cu ochii. Ouăle de șarpe. Focul. Sănătatea mamei se șubrezește pe zi ce trece. Eu, dimpotrivă, parcă înfloresc și mă abrutizez totodată. Am senzația că mă îngraș din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]