999 matches
-
o formă încă și mai riguroasă, căci, după o piesă n: cu fantome sau cu războinici, urmează un kyôgen care tratează aproape aceleași subiecte, dar la modul comic. Astfel, ceea ce, în n:, ține de straniu și de tulburător, de apariții neliniștitoare sau de extraordinare fapte vitejești, se vede reluat, în kyôgen, dintr-o perspectivă diferită, concretă și materialistă. Dacă n: este claudelian, kyôgen este brechtian. Ele se succed de-a lungul unei zile întregi, atât în Grecia, cât și în Japonia
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sau să fie expus? Un Duce „absent” vede totul, nimic nu-i scapă, aidoma unei puteri anonime care și-a propus să cunoască adevărul oamenilor, să-l testeze și să-l evalueze. Un Duce vizibil nu este oare mult mai neliniștitor decât unul invizibil? Primul se erijează în substitut profan al supravegherii divine, pe când celălalt ar oferi imaginea unui politician versat, controlând din umbră uneltirile colaboratorilor săi cu un scop strict pragmatic. Dar chiar și aici, supravegherea îl marchează într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
controlul casei: mereu prezent, gata oricând să obțină o informație pe căi ocolite, ascuns după uși și pitulat prin unghere, Laurent e supraveghetorul neobosit, a cărui vigilență nu slăbește niciodată. Apare, dispare, prezență discretă, dar constantă și, mai ales, prezență neliniștitoare: Planchon face din el tipul spionului conștiincios, care își ia în serios meseria și își acceptă rolul. Grație acestui zelos emisar, Tartuffe își consolidează treptat dominația, căci Laurent îi raportează toate „nimicurile”, cum zicea atotputernica împărăteasă Ecaterina a II-a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a tehnologiei science-fiction: ecrane, circuite și conexiuni cu creierul uman, mașini de prospectare a crimei..., tot arsenalul instrumentelor de control care sperie și, totodată, fascinează publicul. Cinematograful mizează astfel pe incertitudinea care reunește panica produsă de ubicuitatea controlului și seducția neliniștitoare a imaginarului tehnologic. Spectatorul crede, deși nu îi vine să creadă... realul și irealul se confundă. În versiunea sa cinematografică actuală, „controlul” este în egală măsură constatare și proiecție, adevăr imediat și spaimă viitoare. Teatrul, în schimb, continuă să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
prin lumea noastră. Asemenea constrîngerilor de ordin fizic care silesc celula să ia formă sferică și organismele să nu se extindă dincolo de o anumită mărime dictată de gravitație; asemenea veșmîntului care nu se poate lărgi la infinit fără a deveni neliniștitor de nefuncțional, și care este obligat să nu se reducă prea mult sub dimensiunile conturului fizic al trupului omenesc, obiectele ideale sînt sisteme care operează Într-o dimensiune logică și nu pot coborî sub premisele lor (În general cît se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și optează pentru „revoluția permanentă” ca să se poată atinge cît mai curînd suspendarea istoriei, care va stabili și sensul ultim al istoriei, Voegelin accentuează negativitatea radicală a acelui „gnosticism” care devine În epoca modernă tot mai important și tot mai neliniștitor 31. „Revoluția gnostică” are loc În etape. Una dintre ele a fost Reforma, văzută drept o invadare Încununată de succes a instituțiilor occidentale de către mișcările gnostice 32. Cel mai bun exemplu de invadare Îl constituie puritanii englezi, care Închideau gura
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
constituie, din acest motiv, prima creație divină. Ceața simbolizează așadar, arhaismul unei situații, al unei emoții sau al unui gând. Este asociată cu haosul originar, care precedă stabilirea ordinii. Din acest motiv, la nivel psihologic, ceața îmbracă adesea un caracter neliniștitor, ce evocă pierderea reperelor, lipsa de claritate interioară și obscurantismul. Ger, gheață, grindină Gheața are o semnificație negativă, de răceală, de duritate și de dezolare. Ea revelează ambianțele tensionate, dar care rămân latente și intră în categoria lucrurilor nespuse. Înfruntarea
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
violente ar fi (frică, teroare, furie), și care sfârșesc prin a-l paraliza. Botul reia semnificațiile simbolice ale gurii, în dimensiunea lor animalică și primitivă. Întunecat și obscur, este asociat cu abisul primordial și înspăimântător și cu peștera pe cât de neliniștitoare, pe atât de misterioasă. Braț, cot, umăr Brațele constituie ființa în umanitatea sa, dat fiind că, spre deosebire de animal, el nu își folosește membrele superioare pentru a se deplasa. Prin urmare, ele fac apel la umanitatea subiectului, adică la valorile morale
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
înainte de orice altceva, boala e conștiință a bolii. De aceea, să nu dispui de sănătate înseamnă pentru Cioran „conștiința acută de a avea un trup” (III, 387). În fapt, conștiința propriului trup este o conștiință a morții, dar nu una neliniștitoare, căci viziunile sumbre se îmblânzesc. Iată: „Găsit într-un colț o coajă de brânză, aruncată acolo mai de mult. În jurul ei, o armată de insecte negre. Aceleași instincte ți le imaginezi devorând ultimele rămășițe ale unui creier. Să te gândești
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a fi o oglindă în care să ne privim pe noi înșine, înainte de a ne face necesara toaletă a conștiinței cotidiene. Atât. Aceste rînduri de gînduri mi-au fost provocate, evident, de textul lui Constantin Popa. Un text dens și neliniștitor, ca o sirenă în noapte. Un text ca un oftat profund, după care ai nevoie de aer. Un text polifonic ca mesaj și ca scriitură dramatică. Un text ale cărui litere îți rămîne înfipte în memorie, ca niște ace reci
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
peregrinează în orașe stranii, cu ziduri putrede, năpădite de iederă, în care trăiesc povești vechi. Colindul desfășoară un văzduh arhaic, unde zvâcnește rar taina. Universul poeziei vorbește de un alt timp și de un spațiu înflăcărat de amurg, cu fântâni neliniștitoare în care cina zeilor este anunțată de imensul clopot imperial. Fantezia lui M. Robescu crește printr-o aglomerare de elemente care dau sentimentul de sfârșit de lume, ca ploaia și ninsoarea, sau dintr-un sentiment enigmatic și tulburător de univers
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nedezmințită și regizorul elisabethan care, dintotdeauna mi s-a părut a fi. O descopeream cu bucurie: nici nu-și stinsese apetiturile, nici nu-și pierduse puterile. El nu se mai împlinea pe scenă, dar dispunea încă de toate potențialitățile. Constatare neliniștitoare, însă, progresiv, am înțeles de ce dezamăgirea înfrângerii nu afecta nici întâlnirile noastre, nici acele discuții prelungite până în noapte târziu. Asemeni unui mare artist, am descoperit că Alexa poartă în continuare în sine așteptarea de teatru ca mărturie și reușește să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a crescut spiritul tău artistic. Sunt bucuros că alături de maestrul Radu Gabrea, cel fără de care nu aș fi dat ochii cu lumea filmului, l-am avut aproape, în anii de studiu, pe maestrul Alexa Visarion. Tedy NECULA Puncte mobile Un neliniștitor vorbitor care inițiază continuu fire de dialog fragile, nedeterminate, ambigue, transgresând descifrarea localizată. Alexa Visarion nu fixează un enunț într-un punct fix. Nu crispează un șir de cuvinte într-o unică perspectivă semantică. Solarizează sensurile unui text, unui spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
e prins de mecanica, automatismul unei repetiții fără sens: "tot așa și iar așa"; repetarea stupidă, inconștientă a unor gesturi care doar par bazate pe sănătatea, vitalitatea instinctului. Distingem aici și existențe de excepție: revoltațiioptimiști încă ori dezamăgiți. Auzim întrebări neliniștitoare cu privire la soarta omului, întrebări, rostite sau strigate, la care grosul oamenilor, prinși în "jocul vieții dansul morții", nu au când și cum, nu vor să reflecteze. Tabloul agitației sterile se îmbină cu sloganurile unui cult al acțiunii găunos și steril
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Climatul piesei este apăsător, replica ciudată și grea de sensuri. Plutește asupra textului ceva din bizarul și tenebrosul unei legende germanice.[...] Alexa Visarion este un temperament artistic extrem de incomod; el e mereu înclinat spre partea gravă a lucrurilor, spre partea neliniștitoare a existenței. S-ar zice că nu poate zâmbi, iar atunci când, totuși, o face, zâmbetul este scrâșnit (vezi și memorabila montare cu O noapte furtunoasă). Credința sa pare a fi aceea că maxima expresivitate teatrală nu poate fi atinsă decât
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sugestiile propuse, inspirat, de ambianța scenică semnată de Octavian Dibrov (decoruri) și Daniela Codarcea (costume). Extrem de important mi se pare spiritul de echipă impus de regizor.[...] În sfârșitdar de fapt, în primul rândFlorin Zamfirescu, în rolul titular. Woyzeck-ul său este neliniștitor, iar unui ochi atent nu-i poate scăpa cât se va fi "luptat" actorul cu personajul. Biruința sa, a Actorului (cu "a" mare!) este deplină. Spiritul de rigoare și cel de finețe se împletesc armonios, partitura e parcursă cu mare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Chiriac... Și astfel, cu doi actori de excepție, Ilie Gheorghe și Marian Râlea, și cu închipuiri tinere Veronica și Ioana calea destăinuirilor râsul plânsului s-a iluminat. Un spectacol despre magia și deriziunea ce sălășluiesc în arta actorului, despre dragostea neliniștitoare a publicului pentru arta întrupării ființei în semn... Noaptea bufonilor ne trece prin vrajă, prin înălțare, prin poezie, neuitând niciodată dublul însoțitor: degradarea, ridicolul, bătrânețea, singurătatea... Cred că spectatorii talentați se vor întâlni într-o ceremonie, orchestrată de pasiune și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
suportă să trăiască ceea ce li s-a dă, li se impune. Nu mă interesează un Gorki didactic care soluționează problemele, care știe rezolvarea finală, dar mă tulbură și mă provoacă un Gorki care nu știe să rezolve întrebările atât de neliniștitoare pe care le naște lumea aruncată în creația sa. Caut posibilități de expresie scenică a acestor întâmplări "plicticoase" în care se așteaptă, se vorbește, se trăiește și totodată se scurge timpul devorând aceste ființe mâncate de propria lor viață. Vilegiaturiștii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
caut de ani de zile." Dar eu nu știm ce gândesc. Eu mărturiseam doar. Simplu. Puternic. Implicat. Și imediat a venit Caragiale, și, ce e interesant, nu Caragiale al universului sarcastic al marilor comedii, ci universului tragic, universului negru, ambiguu, neliniștitor. Lucian Blaga a fost începutul, nașterea unui traseu de gândire de care aveam nevoie, etapă care adâncea neliniștea mea, dar o și semnifica... Meșterul meu, Manole, știa că e la ultima sa biserică, opera se încheia, finis corona opus. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
imediat după debutul meu în cinematografie. Unii "colegi", din Comisia ideologică, înregimentați în sistem m-au atenționat, scriind: E vorba de o biserică!!!... Biserica, ne înalță???... avertizare amenințătoare pentru acel timp. Era un proiect dorit obsesiv, care fora în mine, neliniștitor, adânc. Atunci eram cuprins de magia Tarkovski. Am înțeles înăuntrul meu că tema era împlinită, desăvârșită exemplar în capodopera Andrei Rubliov. Veneam prea târziu, mult prea târziu... ca de atâtea multe ori în România. Umanul-suport al imaginației m-a obligat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Există un mare risc în spectacolul meu, pentru că vizualitatea reprezentației se naște și se întreține doar prin jocul actorilor, prin acea partitură de interpretare care cuprinde universul teatrului...deriziunea și magia lui, burlescul și tragicul, dureros de vital, în dezinvoltura neliniștitoare. Spectacolul nostru trebuie să caute fațetele multiple, plurifocale ale celor doi mari dramaturgi, Cehov și Shakespeare. Teatrul nu are doar un singur chip. El depinde de epocă, de neliniștile existenței, de necunoscut, de concret... Teatrul este spectacolul ascuns în noi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de ordine contradictorii din partea militarilor și, implicit, de victime gratuite. Lașitate a revoluționarilor (de pe la TVR) de a admite că nu existase nicio luptă reală între noul și vechiul regim, ci doar una mimată pe ecrane. În realitatea istorică, dură și neliniștitoare, a acelor timpuri nu este nicio trădare, pentru că atât politicienii "de stânga", cât și intelectualii "de dreapta" au făcut sistem, au fost mână în mână în ambele variante (comunism/postcomunism). Atunci când unele voci marcante ale "dreptei" românești neagă "trădarea", ele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vizând modelele tiranice gen Maiorescu, Scurtu. După ediția sa din 1930, celebră și foarte comentată va fi ediția de lux din 1941. Pledând pentru unificarea limbii poemelor eminesciene în direcția formelor literare, spre care tindea însuși Poetul, ediția Ibrăileanu este neliniștitoare atât prin soluții definitive cât și prin dilemele induse. Eminescologia interbelică îl aduce în arenă pe C. Botez, singurul filolog editor al Poetului. Frecventează eficient cele 43 de caiete eminesciene pe care le tipărește, oferind imaginea unui Eminescu al Moldovei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
poetic prin reabsorbția eului în arhetip"), proza lui Sadoveanu (inițiere în labirint), avangarda noastră interbelică (europeană și anticipatoare), Nichita Stănescu (al cincilea factor modelizant al poeziei actuale, după Barbu, Blaga, Arghezi și Bacovia). Iată un citat despre Nichita, cel puțin neliniștitor pentru denigratorii acestuia: Tot ce s-a petrecut în poezie în ultimii treizeci de ani este marcat de discursul postmodern al poetului "necuvintelor"". Pionier al textualizării poetice la noi (așa cum Ion Barbu anticipase cu trei decenii în urmă teoria textualizantă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
neapărat pe un altul capabil s-o părăsească". În unele lucrări dramatice ale lui Camil Petrescu, "postura femeii tratate cu nedisimulat dispreț e penibilă și degradantă" (I. Negoițescu), un misoginism nejustificat. Portretul fizic: Alta este "o femeie de o frumusețe neliniștitoare, voinică dar mlădioasă, cu mișcările senzuale. Are ochii mari, în cearcăne vinete, care-i dau un aer de profundă melancolie când privește stăruitor fără să vorbească".Ea a fost nevoită să se prostitueze, să măture scena teatrului din Milano, să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]