1,009 matches
-
Regenerata din Moarte". 225 Urizen spuse: "Am Greșit, si Greșeală mea rămîne cu mine. Ce Lanț mă-împresoară? în ce Zăvor e ferecat rîul luminii Ce izvoraște dimineață cu măsura și seara luînd aminte? Unde să ne-oprim ca să vedem nemărginirea și-nfinitul? Au unde sînt picioare omenești? căci Iată, ochii noștri sînt în ceruri". 230 El înceta, căci despicat verigă cu verigă, țîșnind din sine Universul explodează 314. Și toate lucrurile răsturnate zburară din centrele lor: oase ciocnindu-se Oaselor se-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tremurînd naintea lui Urizen, Abia jelindu-se-n văzduhul tulburat. La Răsărit, apus și miazănoapte și miazăzi El dădu drumul căilor și Plugul sau îl așeza în colțul de la miazănoapte 321 320 Al largului cîmp Universal, apoi pași nainte în nemărginire. Apoi sămînță începu s-o semene; pîntecele își încinse Cu-o luminoasă cingătoare, și-a să pulpana se umplu de suflete nemuritoare. Urlînd și Văitîndu-se zboară sufletele din a lui Urizen zdravăna mîna, Fiindcă din mină lui Urizen puzderiile cad
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
gîndire adîncă) și "Muse" (muză). Astfel, se pare ca Blake atribuie femeii sensul de poartă-deschidere spre căutarea-revelarea adevărurilor nesfîrșite ale creației. Prin femeie se reintegrează conștiința omului în Absolut. Bărbatul și femeia sînt, în termeni lovinescieni, scurtcircuitul vîrfului creației intru nemărginirea Cuvîntului, scurtcircuit care îmbrățișează întreaga realitate în Alfa și Omega. Vezi importanță crucială a "religiei femeii" în romantism în general. 27 (I, 310) Low arată că sunetul este de joasă vibrație, sau slab că intensitate. 28 (I, 350) lumină veșnic
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Paradisul pierdut, Cartea a II-a (p. 70): "Satan nici nu statu să-i mai răspundă/ Ci, bucuros oceanul sau că-și află/ Limanul, cu ardoare rennoită,/ Cu forțe noi, țîșnește-n sus, precum/ O piramidă toată numai foc,/ Brăzdînd sălbatică nemărginire,/ Împresurat de aprigul război/ Și de ciocnirea dintre elemente [...] El [Satan] drumul și-l urma, prin mari strădanii,/ Prin truda grea -". Asemănarea dintre Satan al lui Milton și Urizen al lui Blake este evidentă. Formă de piramida conținînd formă de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
domeniul infinit nu mai pot fi percepute ca atare: (John Milton, ibid., pp. 71-72): În spațiul mai vast acum, asemeni/ Văzduhului, el [Satan] cumpănește áripi,/ Desfășurate larg, ca, de departe,/ În dragă voie, Cerul empireu/ Să-l soarba în priviri: nemărginirea/ E-atît de vastă, încît nu-și da seama/ Dacă-i pătrată sau rotundă dacă-i." 91 (ÎI, 276) coloana de văpaie-n Patru colțuri, fără podoabe (unornamented pillar square): Pitagora consideră Terra (Pămîntul-corp ceresc) (elementul Pămînt era reprezentat sub formă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
semăna, iar alții de a recolta. Plugul acesta este astfel instrumentul pentru "însămînțarea" cosmică: în Vala (IX, 319-325) Urizen pornește "trasul brazdei" din Nord: "Plugul sau îl așeza în colțul de la miazănoapte/ Al largului cîmp Universal, apoi pași nainte în nemărginire./ Apoi sămînță începu s-o semene; [...]/ Urlînd și Văitîndu-se zboară sufletele din a lui Urizen zdravăna mîna,/ Fiindcă din mină lui Urizen puzderiile cad că stele/ În locurile hotărîte [...]." În acest sens, este semnificativ că alchimia este cunoscută și ca
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
umbla. Că În copilul cu bocanci scâlciați Începe să vibreze o inimă cu năzuințe Înalte. Că niște ființe pricăjite și plăpânde au acces la miracolul creației. Ce contrast Între precaritatea existenței noastre limitate (inclusiv din punct de vedere material) și nemărginirea valorilor profunde care ne Învăluia! Mi-aduc aminte cât de fericiți eram Împreună cu profesorul de reușitele acestui cor la festivalurile și concursurile regionale sau naționale și de cât de multă atenție sau premii ni s-au acordat. Și că, așa
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
distrait ") " égaré/au labyrinthe de mes pensées " (Mugurii/Leș bourgeons) (Romanescu, 1998 : 38) ; " drumul meu îl ține soarta-n palme " (" le sort tient dans să main mon chemin ") " Et le destin/Tient dans șes mains/Leș lignes de mon chemin " ; " nemărginirea sărutatu-m-a pe frunte " (" l'infini m'a embrassé sur le front ") " Tandis que l'infini/ Dépose sur mon front/Le miel de son baiser " (Dar munții unde-s ?/Et leș montagnes où sont-elles ?) (Romanescu, 1998 : 9) ; " se frământa în mătasa-i
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
p. 121.) 863 Lucian Blaga, Vreau să joc! (Je veux danser!), traduction de Jean Poncet, în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant..., op. cît., p. 34. (Texte source : " Pământule, dă-mi aripi :/săgeată vreau să fiu, să spintec/nemărginirea [...]/aprins în valuri de lumină ", în Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît, p. 21.) 864 Lucian Blaga, Tăgăduiri (Désaveux), traduction de Sanda Stolojan, în Lucian Blaga, L' Étoile la plus triste, op. cît., p. 81. (Texte source : " Grele din înălțime
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Exasperat de hieratismul lunecos al semnelor divinității, strigătul psalmistului cerând evidența senzorială echivalează cu o revoltă ieșită tocmai din esențialitatea setei lui de certitudini: „Vreau să te pipăi și să urlu: «Este»!” Între credință și tăgadă, nici una biruitoare, încordarea către nemărginire („Sunt, Doamne, prejmuit ca o grădină,/ În care paște-un mânz”), „neliniștita patimă cerească” e chiar prețul râvnit: existența se substanțializează în patosul interogației, zbaterilor, iar omenescul se dezvăluie eroic în neostenita sa sete de perfecțiune. Drama căutării de sine
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
artei de pamfletar a poetului susțin volumul. Cântare omului e sociogonie în imagini și odă libertății. Secvențele principale ale acestei alcătuiri simfonice relevă treptele cuceririi și afirmării umanului din om: ridicarea din pulbere pe verticala demnității și a cunoașterii, botezul nemărginirii, bătălia minții pentru adevăr, cutezanța prometeică, inventivitatea, munca. Semnificativ, fiecare pas înseamnă ruperea unor împotriviri, rezistențe, inerții. Pentru A., omenescul se câștigă în lupta dusă cu limitele și opreliștile: „Tu ți-ai învins pământul, mormântul și destinul.” Odei i se
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
divers, s-au publicat la răstimpuri și texte dramatice, cum sunt piesa scurtă Negustorul de ochelari a lui Tudor Arghezi ori sceneta Triunghi a lui F. Aderca, și, de asemenea, nu au fost neglijate nici traducerile (epigrame de Marțial, poemele Nemărginire și Epigonilor de Ibsen, reflecții de Paul Valéry, eseul Omul autentic de André Gide). Mai mult, au existat chiar câteva rubrici cu o anume continuitate: „Cronica dramatică” (ținută în 1930 de Isaiia Răcăciuni), „Moment muzical” (F. Aderca), „Gura lumii” (anecdote
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
în vârstă de patru ani. Alergând prin fața mamei sale, fetița se oprise brusc și exclamase: „O poșetă!” Și, după mai bine de jumătate de secol, vocea ei limpede a răsunat, ca un ecou stins, într-un oraș pierdut în inima nemărginirii rusești, sub soarele stepei. În poșeta aceea din piele de porc și cu plăcuțe de email albastru pe închizătoare își păstra bunica mea colecția de pietre de odinioară. Poșeta aceea veche marca una dintre primele amintiri ale bunicii, iar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și ceilalți. Dar ea nimerise în mica Saranza, ideală pentru a trăi zile care semănau unele cu altele. Viața ei de altădată rămânea intens prezentă, parcă trăită ieri. Așa era Saranza: încremenită la marginea stepei, într-o adâncă mirare în fața nemărginirii, care începea la porțile ei. Străzi cotite, prăfoase, care urcau întruna pe dealuri, garduri vii înecate în verdeața grădinilor. Soare, priveliști somnoroase. Și trecători care, când se iveau la capătul unei străzi, păreau că înaintează veșnic fără să ajungă vreodată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
chipul palid cu ochii în care se oglindea cerul de iarnă, mi-am simțit plămânii umplându-se cu un aer foarte proaspăt - aerul de la Cherbourg - cu miros de ceață sărată, de pietricele ude și cu țipete răsunătoare de pescăruși din nemărginirea oceanului. Am rămas o clipă orbit. Coada înainta și mă împingea ușor spre ușă. Mă lăsam în voia ei fără să mă desprind de clipa luminoasă care se dilata în mine. Potârnichi și ortolani... Am zâmbit, făcându-i surorii mele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
M-a apucat o poftă grozavă să le-o spun tuturor. Dar cum să le spun? Trebuia să inventez o limbă inedită din care nu cunoșteam deocamdată decât primele două vocabule: potârnichi și ortolani... 5 După moartea străbunicului meu Norbert, nemărginirea albă a Siberiei a împresurat-o încet pe Albertine. Desigur, ea s-a mai întors de vreo două sau trei ori la Paris, ducând-o acolo pe Charlotte. Dar planeta zăpezilor nu dezrobea niciodată sufletele subjugate de spațiile ei fără
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
gară, în asaltul violent și dezordonat asupra vagoanelor, nimeni nu a luat-o în seamă pe femeia aceea tânără, care, aranjându-și ranița pe spate, se zbătea în zvârcolirile frenetice ale șuvoiului omenesc. A plecat și a văzut tot. A sfidat nemărginirea acelei țări, spațiul de necuprins în care se împotmolesc zilele și anii. Înainta, totuși, bâjbâind în timpul acela stătător. Cu trenul, cu căruța, pe jos... A văzut tot. Cai înhămați, o întreagă herghelie, care galopau fără călăreți pe o câmpie, se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
degeaba o evocau adulții prin aluzii însoțite de clătinări din cap sugestive. Era un fel de tabu în jurul căruia se învârtea istorisirea lor descriind astfel decorul. Vedeam mai întâi un râu curgând pe pietricele netede, apoi un drum care străbătea nemărginirea deșertului. Iar soarele începea să se legene în ochii Charlottei, obrajii ei se învăpăiau de la arsura nisipului și cerul răsuna de nechezaturi... Scena căreia nu îi înțelegeam sensul, dar căreia îi percepeam densitatea fizică, pierea. Adulții suspinau, schimbau vorba, își
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lapte de pasăre”, nici alte bunătăți din copilăria noastră. Cu stupoare, îmi dădeam seama că feliile acelea de pâine neagră, ceaiul acela chior erau hrana obișnuită a Charlottei. După ce am mâncat, o așteptam pe balcon. Aceleași ghirlande de flori, aceeași nemărginire a stepei încețoșate de căldură. Între două tufe de trandafiri - chipul bacantei de piatră. Brusc mi-a venit să arunc capul acela peste balustradă, să smulg florile, să sfarm nemișcarea câmpiei cu strigătul meu. Da, Charlotte avea să vină să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vadă dacă ciungul ei era tot acolo. Unul dintre milițieni a împins-o deoparte... Mergeam drept înainte, îndepărtându-ne de Saranza. Vacarmul orchestrei militare se stinsese în liniștea stepei. Nu mai auzeam decât foșnetul ierburilor în bătaia vântului. Și, în nemărginirea aceea luminoasă și caldă, a răsunat din nou vocea Charlottei. - Nu, nu se băteau pentru banii aceia furați, nu! Toată lumea înțelegea. Se băteau... ca să se răzbune pe viață. Pe cruzimea ei, pe stupiditatea ei. Și pe cerul acela de mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
adierea cețoasă de la orizont. Escapada aceea fără țel ne era indispensabilă. În spatele meu, simțeam aproape fizic umbra unei mici piețe moscovite... Am ajuns în cele din urmă la un terasament de cale ferată. Șinele lui marcau un hotar suprarealist în nemărginirea aceea fără nici un alt reper decât soarele și cerul. Curios, de cealaltă parte a căii ferate, peisajul s-a schimbat. A trebuit să ocolim câteva văgăuni, falii gigantice cu interiorul nisipos, apoi să coborâm într-o vale. Brusc, prin hățișul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mi se întâmplă, în plină conversație franțuzească, să-mi amintesc de surpriza mea de altădată: o doamnă cu părul cărunt, cu ochi mari, liniștiți, și nepotul ei stau așezați în inima câmpiei pustii, arse de soare și foarte rusești prin nemărginirea izolării sale, și vorbesc franțuzește, cât se poate de firesc... Revăd scena, mă mir că vorbesc franțuzește, mă bâlbâi, franceza nu mi-e bună de nimic. Curios, sau, mai degrabă, cât se poate de logic, în momentele în care mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
șesu-n răsărit Întins în zare lungă și fără de sfârșit, Iar colo-n miazănoapte, sub codrii de stejar Se pierd una cu cerul Carpații seculari; Dar spre apus prin nouri o geană e, subțire, Prin care cerul râde cu-a lui nemărginire, A nourilor lume aurită [e] de soare Ce, cu văpaie albă, frumoasă, orbitoare, Împrăștie în neguri subțiri din juru-și norii, Ca la minune cată la dânsul călătorii. Deodată ți se pare că ceru-ntreg se rumpe În ploi scânteietoare de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dealuri lungi cu rariști. Dar toate sânt pierdute și, numa-n umbre vineți, Abia vă mai destingeți de bolta ce o țineți; Dar spre apus prin nouri s-arată loc subțire {EminescuOpVIII 119} Prin care[-i] ceru-albastru cu-a lui nemărginire; A nourilor lume aurită e de soare Ce cu văpaia-i albă, frumoasă, orbitoare Împrăștie în neguri subțiri din juru-i norii, Ca la minune cată la dânsul călătorii. Dar iată că apusul se lumină de-o ploaie, Se lumină, căci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
este fiică. 7 2254 ACT IV SC[ENA] 1 MAIO Am văzut-o cu ochii [de] angel cu aripe de senin - aducerea aminte o face să-noate mereu în apa-lumină ce-nundă ființa mea - inima mea dorește s-o soarbă în nemărginirile ei - și speranțele mele aleargă pe pașii umbrei fugitive. 8 2257 (O masă întinsă și coprinsă de boieri) [ȘTEFAN] Dragi boieri a noastră viață E ca noaptea cea cu ceață, Care, tristă, lungă, rece, Nesimțită fuge, trece, Pasul ei - vremei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]