834 matches
-
de studiu antropologic al nudității, au fost susținute de Markella Manoliadi și de Constantinos Rigos, care au dansat complet dezbrăcați timp de câte 30 de minute. Coregrafa Apostolia Papadamaki a conceput un dans în care se trece de la contorsionare la nemișcare, de la zbatere la momente calme, poetice. Female Study și Hermaphrodite fac parte, alături de Male Study, dintr-o trilogie care explorează prototipuri și arhetipuri umane. Din păcate, cea de-a treia parte nu a fost prezentată la Sibiu. Chin și înălțare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
admirație și de ciudă: - E pezevenghi rău moșul! Îl știu eu. E tare de tot. - Dar, Costache, se răsti de-a binelea Aglae, trebuie bani de cheltuială, de plătit domnul doctor, ce, vrei să plătesc eu? Bătrânul, atunci, după îndelungă nemișcare, făcu semn cu mâna spre Felix, care se apropiase de pat, ridică cheile și cu mare dificultate alese una pe care o arătă acestuia și, cum Felix voia să ia tot ghemul de chei, se împotrivi, de unde tânărul înțelese că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prăfuite ale gardurilor, de-a lungul zidului gălbui și în timp ce urcaseră scările până în fața ușii scorojite, unde el bâjbâise îndelung, învârtind, din ce în ce mai neliniștit, cheia în broasca înnegrită. Studioul scârțâia necontenit și el își ferise fruntea de tăblie, din ce în ce mai copleșit de nemișcarea corpului țeapăn care nu-i răspundea, mergând totuși mai departe, văzându-și din afară, aproape cu spaimă, gesturile. Ca și când tot ce făcea de-acum înainte era doar un lucru ce trebuia, cu orice preț, dus până la capăt ; o datorie de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atârnând în fereastră cu bobițele ei crude, ascunse sub frunze - rămăsese doar teama. Mi s-a părut că aud departe un zdroncănit de trăsură. Pentru că putea chiar să fie târziu, m-am ridicat și mi-am inspectat ținuta, eternă în nemișcarea ei atârna iedera în fereastră. — Nemaiacceptând prejudecata, mințile moderne recunosc că femeia dorește - într-o măsură similară sau comparabilă - bărbatul... Fraza mi-a mai răsunat în minte o dată, cât am coborât în vârful picioarelor scara de lemn, cât am luat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scaunelor în jurul mesei olandeze, rotunde, în mijlocul căreia aburește ibricul cu cafea, prea fierbinte încă. Ce însemnează această solemnă invitație a scaunelor, pline de simț al datoriei, care, în orice caz, n-au să permită... O așteptare demnă, gravă, ascunzând în nemișcare neliniștea, greu de crezut că vom mai ieși vreodată de aici, păziți de șirul strâns și solemn al scaunelor, pătrunse de simțul ordinii și al datoriei, greu de crezut că vom mai păși vreodată în hall, că picioarele noastre se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Grieg al tău seamănă cu Respighi, sau invers?... Un val de roșeață năpădește obrazul Lilianei în timp ce ochii, deveniți subit rotunzi, par să-l țintuiască pe Mihai. În liniștea camerei, doar acordurile din Serbările romane de Respighi sînt vii, contrastînd cu nemișcarea celor doi, care continuă să se privească lung. Am să-i lungesc urechile Danielei! clatină din cap Liliana încet, cu tristețe. Iar a ascultat muzică și a inversat coperțile plăcilor. Păcat! surîde Mihai, răsfoind dezinteresat o carte. Să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
m-a luat de mînă și-am coborît împreună scările. Peste cîteva zile, se oficia căsătoria. După o clipă de tăcere, Liliana adaugă: Și-abia peste multe alte zile deveneam... femeie, soția lui. Mihai ascultă învăluit în tăcerea izvorîtă din nemișcarea totală în care a rămas. Chiar și ochii lui stau într-un singur loc, pe mîna stîngă a femeii, băgată sub colțul pernei. Spune-mi, Liliana, rupe el tăcerea instalată deja, tu mai mergi la Operă? Doamne, Mihai!... se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
la începutul lumii. Țipătul femeii se aude la fel de tare ca-n zorii acelei nopți, pe malul mării, "parcă ai fost un pescăruș împușcat" i-a spus Mihai, dar acum, ca și atunci, știe că trebuie s-o rețină într-o nemișcare totală, doar sărutul lui să-i alinte obrazul, să-i lase timp femeii să-și savureze clipa de sublim, abia apoi, încurajat de gesturile ei, o mai face una cu hîrtiile distruse de pe masă încă un timp, oprindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
totală, doar sărutul lui să-i alinte obrazul, să-i lase timp femeii să-și savureze clipa de sublim, abia apoi, încurajat de gesturile ei, o mai face una cu hîrtiile distruse de pe masă încă un timp, oprindu-se în nemișcare după ultima zvîcnire, cînd Simona și-a încleștat mai cu putere degetele ei fine în părul lui de la ceafă, dîndu-i de înțeles că-și poate trage sufletul așa, strivind-o cu toată greutatea. Apoi, Mihai se lasă ușor pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
la partea aceea a poporului care se simțea dispusă spre jaf și manie de schimbare. Lachanas se-narmă, se-mbrăcă mai cuviincios și-ncepu acțiunea sa războinică la anul 1277. Îi mai veni la-ndemînă împrejurarea că regele Constantin, condamnat la nemișcare, sau totuși la greociune, pentra că-și frânsese fluierul piciorului, nu putea să inspire respect vecinilor, așa că tătarii învecinați întreprinseră în mai multe rânduri călcări în Moesia, arzând, pustiind și jefuind țara în dragă voie. Contra unui asemenea roi de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o ființă plasată în metaxy, în "interval". Cu Plotin apare o a treia ipostază a daimoniei, sub forma unei neașteptate întregiri. Daimonul este acum o formă inedită (alta decât varianta primului motor aristotelic) de ilustrare a paradoxului scoaterii mișcării din nemișcare. Căci daimonul este legea impasibilă care prezidează legea sub care te așezi cu fapta și alegerea ta și, totuși, el e cel care lucrează în aceasta din urmă și o face cu putință. "Ne alegem daimonul alegîndu-ne viața", spune Plotin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tumultoasă este recunoștința unui neam față de înălțimi. Lumea nu este o justificare a lui Dumnezeu, istoria este, însă, una a omului. Va trebui să vedem care este specificul național al României, care a ținut-o o mie de ani în nemișcare, pentru a-l putea lichida împreună cu mândria ridicolă care ne atașează de el. ... De câte ori privesc țăranul român îmi place să văd înscrise în cutele feței sale golurile dureroase ale trecutului nostru. Nu cunosc în Europa un alt țăran mai amărât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rămână treaz, își concentrează atenția pe gesturile principelui. Un micuț camillus îi ține la îndemână farfurioara cu tămâie. Plictisit, își maschează un nou căscat cu un rânjet larg. Se schimbă apoi de pe un picior pe altul. A amorțit de atâta nemișcare. Se uită încă o dată spre cântăreț. Flautistul caută să acopere cu notele lui ascuțite toate celelalte sunete străine de ceremonie. Doar se păstrează încă vie amintirea unor blesteme ce au tulburat multe sacrificii. Odată a dispărut partea de sus a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îndepărtate galaxii, stătea, Înțepenit Întru eternitate, Punctul Fix. Pământul se Învârtea, Însă locul unde firul era agățat era unicul punct fix al universului. Deci nu atât către pământ mi se Îndrepta privirea, ci Într-acolo, sus, unde se oficia taina nemișcării absolute. Pendulul Îmi spunea că, totul mișcându-se, globul, sistemul solar, nebuloasele, găurile negre și toate cele născute din marea emanație cosmică, de la primii eoni până la materia cea mai vâscoasă, un singur punct rămânea, pivot, pilon, sprijin ideal, făcând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
deschise din nou pofta de rîs, iar cînd ajunse Împreună cu domnul Mundy În aleea din fața casei, chiar Începu să rîdă, iar domnul Mundy se contamină și Începu și el să rîdă. Era un fel de reacție nervoasă față de cameră, de nemișcarea de acolo și de bariera de cuvinte blînde. Privirile li se Întîlniră În timp ce ieșeau din umbra casei strîmbe și se Îndreptară spre Lavender Hill rîzÎnd ca doi copii. — Nu vreau o femeie frivolă, zicea bărbatul. Mi-a ajuns ultima prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încruntare, și În timp ce o examina, clătină din cap. Nemaipomenit ce semeni cu fratele tău! zise el. CÎnd Helen se Întoarse În seara aceea, casa era goală. Rămase În hol strigînd-o pe Julia, dar, chiar În timp ce o striga, era conștientă de nemișcarea totală dinăuntru. Luminile erau stinse; În bucătărie, soba și ceainicul erau reci. Primul gînd, nebunesc, prostesc, a fost că Julia o părăsise, și intră cu un sentiment de spaimă În dormitor și deschise Încet ușa garderobului, fiind sigură că hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scrum; Îi atrăgea În continuare privirea, și după o clipă o dibui, o scoase din nou și-o șterse. Și-o puse pe degetul subțire și-și strînse pumnul pentru a n-o lăsa să lunece. Casa era cuprinsă de nemișcare. Toată Londra părea așa. Numai că, de Îndată, din camera de dedesubt se ridică vibrația Înăbușită a murmurelor domnului Leonard, ceea ce Însemna că lucra intens din nou; și-l imagină scăldat În lumina electrică indigo, Îndoit și atent, trimițînd binecuvîntări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de oameni care stăteau acolo - numai În localul În care era Duncan se aflau trei sute - și toți erau tăcuți și nu se foiau fără rost. Și totuși, cam la ora asta Duncan se trezea: de parcă un anumit punct maxim al nemișcării, o dată atins În locul acela, acționa asupra lui sub forma unui sunet sau al unei vibrații. Acum era treaz. Stătea Întins pe spate În patul lui etajat, cu mîinile sub ceafă; privea În Întunericul creat de patul lui Fraser, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
te Îngheța, urmat de o bătaie, ca pulsul sîngelui Înghețat. În timpul zilei nu-i prea auzeai, poate că era prea multă gălăgie atunci; lui Duncan i se părea că fac parte din atmosfera nopții, de parcă ar fi fost creați de nemișcare și Întuneric. Aștepta să-l surprindă. La urma urmelor, Însemna că mai trecuseră șaizeci de minute din timpul de Încarcerare. Și dacă ar fi singurul treaz și conștient, atunci cele șaizeci de minute, credea el, Îi aparțineau doar lui - treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cîntecele lui Miller și Atkin, Își dădu seama Îngrozit de mișcarea furișată, neajutorată, intenționată, pe jumătate rușinată a mîinii lui Fraser. Un minut sau două rămase nemișcat, nevrînd să trădeze faptul că era treaz. Apoi Însă, Își dădu seama că nemișcarea Îi ascuțea simțurile: acum auzea respirația lui Fraser, mai aspră de data asta, Îi mirosea transpirația, chiar putea surprinde, credea el, sunetul slab, regulat și umed - ca un ticăit de ceas - al vîrfului pulei lui Fraser care se ridica ritmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mișcare și explozia ei ca pe un lucru fierbinte care-l frigea. Crezu că În acea clipă a ejaculării scosese un sunet; putea fi, foarte bine, urletul propriului sînge În urechi... dar atunci cînd urletul se topi, rămase doar tăcerea: nemișcarea groaznică, rușinoasă a nopții din Închisoare. Ca și cum ai fi ieșit dintr-o criză, un atac de nebunie; se gîndi la ceea ce făcuse și se imagină cum izbise, cum gîfÎise agățîndu-se de priciul lui Fraser ca o fiară. Fraser Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încercă alt program. În cele din urmă Închise radioul. Apartamentul i se păru foarte liniștit după aceea; așa era seara și În weekend, datorită faptului că depozitul de mobilă, Palmer’s, era Închis și cufundat În Întuneric. Uneori tăcerea și nemișcarea o călcau pe nervi. Se așeză din nou cu cartea În brațe, dar Își dădu seama că nu se poate concentra. Luă atunci o revistă; privirea Îi alunecă pe cuvintele de pe pagină dar nu reținu nimic. Atunci se gîndi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai bine, ferindu-și spatele. Vântul însă îi pătrundea prin haine, prin piele și-i zgâlțâia inima. ― Și reflectorul nu mai apare! murmură el dârdâind. Își înfipse ochii în bezna subțiată, cu furie nerăbdătoare. Acuma începeau să se deslușească, în nemișcarea moartă, semne umile de viață. În dreapta și în stânga tranșeele infanteriei se întindeau, strâmbe și capricioase, ca niște linii grosolane pe o hârtie boțită. Ici-colo, ca mușuroaiele, înțepenite, poate chiar înghețate, înaintea șanțurilor, zărea sau bănuia posturile de ascultare. La vreo
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
S-au umplut instantaneu cu lacrimi și, în același moment, un geamăt adânc, dureros, ieșit parcă din cel mai adânc loc al pieptului, s-a auzit până dincolo de ușa salonului. S-a repezit la pat și, după o clipă de nemișcare, aproape că s-a aruncat asupra acelui trup, plângând înăbușit. Ferind cablurile și firele, a lunecat curând în genunchi. Își striga fratele în șoapte sacadate, pline de durere, mângâindu-i fruntea cu o mână. În mijlocul salonului, Ofelia își ștergea lacrimile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
făcut niște opțiuni artistice reprezentative și de a citi, apoi, în texte de teorie sau de critică de dans străine cum s-ar putea chema ceea ce a făcut el. Mă refer la noțiunea de „stillness“ (care s-ar traduce prin „nemișcare“, dar care, la Lepecki, capătă valențe de pâlpâire, imponderabilitate). Astfel un corp în mișcare continuă, repetitivă, poate produce efectul de „stillness“ (vezi Outcome, 2001), la fel un corp care produce insistent acțiuni neterminate pe un teren nesigur (vezi Punct Fix
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]