813 matches
-
despre orice, că un om, un animal, un mediu social, un lucru au în conștiința artistului o importanță egală. Să scrii despre bufnițe!... Ce se putea scrie? Că sunt prevestitoare de rele? O idee comună. Baudelaire descoperea că ele iubesc nemișcarea și meditează, și că numai omul poartă pentru totdeauna osânda de a fi vrut să schimbe locul. Dar despre pisici? Ce să scrii despre o pisică? Edgar Poe, ale cărei povestiri fantastice le citisem, arăta că o pisică putea împinge
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lichizi, care străluceau în răstimpuri. De fiecare parte a drumului, nespus de aproape, se desena pe cer pădurea întunecată. Ploaia ușoară care udase drumul cu o oră mai devreme stăruia încă în aerul călduț, făcând și mai apăsătoare liniștea și nemișcarea acelui mare luminiș din inima pădurii virgine. Pe cerul negru tremurau stele încețoșate. Dar de pe celălalt mal se înălță un zăngănit de lanțuri și un clipocit înăbușit de ape. Deasupra barăcii, la dreapta omului care aștepta nemișcat, cablul se încorda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
statică și obscură, până la urmă senzualitate, provocare... — Ca în Primăvara la Botticelli sau în Nașterea Venerei, declamă cineva. Sunt șiruri de capete congestionate, ciufulite, țepene sau bălăbănindu-se somnolente în jurul ovalului retezat și colțuros al Siei Hariga, care își păstrează nemișcarea obsesivă. Pare la un pas : obrazul de argilă uscată, fumurie deschide coline și văi, intrânduri abrupte : peisaj nesfârșit și imprevizibil, cu porii mari, uscați de vânturi. — Renașterea s-a vrut o cultură trăită, replică erudiților de cabinet. Laura și Beatrice
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fruntea rugoasă. Lentilele, în spatele cărora răsare, treptat, chipul de altădată... Prelung și palid apare chipul ei tânăr, plutind într-o înserare umedă. Coroana părului strânge fâșii de lumină : încununarea așteptării liniștite, primitoare, încărcată de chemări. Fruntea netedă, ca albul și nemișcarea unei amiezi solare, tulpina gâtului se lărgește în auriul umerilor și în goliciunea pieptului, îmbrățișat de reci reptile verzui. Bizară și nesigură împăcare deschide această reîntâlnire a zorilor ce-mi tulbură privirea... După-amiază de altcândva, din verile de demult... Rumoarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Abia apoi, după mult timp, ar fi în stare să privească iar... în jurul gâtului, două salbe subțiri de șerpi. A căror limbă ar vibra continuu, ca un ac negru de busolă. Șocul s-ar amâna, parcă, pentru acea clipă : seninul, nemișcarea făpturii din fața lor ar îngheța aerul, pereții, lumina. Tăcerea ar înghiți totul. Își vor auzi bătăile inimii, măsurate de acul țâșnind dintre dinții șerpilor, ca un metronom în derivă. Veninul unduind, alergând, un senzor în alertă. Singura mișcare pe care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de liniște, de ocrotirea lui. Copacul uscat care apare în atâtea tablouri ale florentinului ar fi putut absorbi coșmarurile ei ? Crengile goale, scorburile, ca niște ochi uriași, deschizându-se, în trun chiul aspru, captând și stăpânind tensiunile rău pre vestitoare. Nemișcarea înșelătoare a copacului, ca un fel de divinitate monstruoasă, a morții ? Lovind oameni și zei. ...Poate în acele prime desene s-ar reconstitui nu doar sufletul sau gândurile femeii care le-a făcut, ci casa, care nu mai apare în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lățoasă. Se așază în colțul de lângă ușă, scutură părul ruginit și aspru. Un chip rectangular, trasat cu fermitate, pomeți puternici, buze pline și arse, nasul drept, cu nările mari, fruntea înaltă, ridată. O privesc și mă privește. Nimic nu tulbură nemișcarea în care s-a instalat. Nu i se aude respirația, privirea nu poate fi localizată, îmi dau seama că, de fapt, nu se uită la mine sau nu mă vede. Orbitele par scobite adânc, telescopice dioptrii fumurii. O cercetez cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de-o transparentă delicatețe. Amărăciunea învechită și dezgustul și-au pierdut asprimea, demonicul, convertite în fragilitate. Merită contemplat îndelung chipul pe care ziua și-l alege în această clipă ! Imaginea rulează intermitent, în ore bizare. Totul pare stătut, pulverizat, lâncedă nemișcare. Timpul își înclină brusc unghiurile, un fulger perforează, pe neașteptate, văzduhul de vată, ora recapătă contur, își restrânge marginile ascuțite, se ridică, vie. Arcul se aude, scrâșnind undeva, departe. Ziua își dezvăluie, din nou, pentru o fracțiune, înfățișările, forțele obscure
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai bine, ferindu-și spatele. Vântul însă îi pătrundea prin haine, prin piele și-i zgâlțâia inima. ― Și reflectorul nu mai apare! murmură el dârdâind. Își înfipse ochii în bezna subțiată, cu furie nerăbdătoare. Acuma începeau să se deslușească, în nemișcarea moartă, semne umile de viață. În dreapta și în stânga tranșeele infanteriei se întindeau, strâmbe și capricioase, ca niște linii grosolane pe o hârtie boțită. Ici-colo, ca mușuroaiele, înțepenite, poate chiar înghețate, înaintea șanțurilor, zărea sau bănuia posturile de ascultare. La vreo
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tu oare? Vr-un cântec blând de jale "Au deșteptat în taină glasul gândirii tale...? Pluteai ca o ușoară crăiasă din povești. Dintr-o zîmbire-n treacăt simții ce dulce ești! "Și cum mergeai, armonic și lin îți era pasul, Rămas în nemișcare m-a fost cuprins extasul, "Am stat pe loc, cu ochii doar te urmam mereu "Tu, gingașă mireasă a sufletului meu... "De-atuncea cu pustiu-mi stătut-am să mă cert Urmînd cu-a mele brațe o umbră în deșert
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
E O ECUAȚIE"] 2275B Care-i antiteza de frig a Soarelui? Căci antiteza e o ecuație 20000000 sub zero? ["TERMENUL 0"] 2275B Pentru a divide, trebuie să esiste ceva indiviz spațiul, timpul. Pentru a constata mișcarea, trebuie ceva nemișcat. (Absoluta nemișcare?? ) Dar pornim de la un termen dat deja în sus și-n jos - termenul 0 căld[ură] [plus] 2000 0 răceală - 223 [plus] 2000 căldură 0 - 223 răceală {EminescuOpXV 320} ["STADII DE INSOLAȚIUNE... "] [1] 2267 stadii de insolațiune - scări de lumină
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ar fi vrut să biruiască depărtarea pentru a ajunge acolo mai curând. De ce stătea Auta așa de liniștit tocmai acum? Învins de oboseală nu putea fi, de vreme ce Iahuben nu era învins de oboseală. Câteva măguri de nisip stăteau adormite în nemișcarea lor. Cei doi tauri rămași vii se ascunseseră printre ele, pesemne căutând umbră mai bună decât umbra firavă din spatele cortului. Nicăieri zările nu arătau nimic. Unde era oaza, de unde venea cântecul acesta când vesel, când trist? Atunci ieși din cort
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
răgete de lei se amestecară în tâmplele lui cu bubuit de mii de tobe și cu țipete de trâmbiți ruginite. Auta se uită în jur. Fiare știa că nu sunt în apropiere. Își dădu seama că împrejur e tăcere și nemișcare. Vuietul care semăna uneori și cu urletul valurilor mării îl auzea fără îndoială de undeva dinăuntru. Nu știa ce putea fi. Mai înaintă câțiva pași. Până la ulcioarele de care-i spusese Tela erau vreo sută de pași, poate mai puțin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
meu e nevătămat și gura mea laudă pe zei. Sunt mândru că zeii m-au ales tovarăș de drum! Cârmaciul ridicase acum luntrea foarte sus și acoperise podeaua străvezie cu carapacea ei. Zborul era așa de lin, ca și când stăteau în nemișcare. Ascultând cuvintele lui Mai-Baka, Mehituasehet nu mai leșină. - Cum să încuviințez, zise ea, ca eu să mă tem mai rău decât niște robi negri? Tu ești un vrăjitor cumsecade, străinule, așa e? Râse cu drăgălășie și urmă: Nu-i așa
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ferestre, ca să facem o casă; Dar utilitatea casei depinde de spațiile unde nu este nimic. Așadar, la fel cum profităm de ceea ce este, trebuie să recunoaștem și utilitatea a ceea ce nu este. Superioritatea inerentă a vidului față de forme și a nemișcării față de activitate, ca și interdependența lor indivizibilă, reprezintă un element distinctiv al multor filozofii orientale. Majoritatea occidentalilor totuși, fiind direcționați spre formă și activitate, găsesc acest argument greu de înțeles, de obicei. Dar, așa cum pune problema Lao Zi, până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
bucure de sănătate și longevitate și să mediteze deasupra mormintelor foștilor prieteni și tovarăși. Capitolul 11 Cum „să stăm nemișcați fără să facem nimic” Lasă Vidul să-ți fie cazan; lasă Natura să-ți fie cuptor; ca ingredient principal, folosește nemișcarea; în loc de reactiv, folosește liniștea; în loc de mercur, folosește esența vitală; în loc de plumb, folosește energia vitală; în loc de apă, folosește reținerea; în loc de foc, folosește meditația. Terminologia alchimistă folosită de vechii maeștri în învățăturile lor a cauzat tot felul de confuzii, precum și scepticism în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
viața prin fiecare dintre centrii din creștetul capului. Făcând o paralelă cu meditația kundalini indiană, taoiștii au deschis fiecare dintre acești centri până când, chiar în vârf, au ajuns în punctul pe care hindușii îl numesc Samadhi, budiștii Nirvana și taoiștii Nemișcarea. Saihung a început să practice atingerea acelui Spirit Nemuritor. Primul centru, localizat la jumătatea distanței dintre anus și scrot, este perineul (hui-yi), un centru sexual care atrage energia brută ca un magnet din organele genitale ale adeptului dacă acesta practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
o interpretare prin adaptarea conținutului la situația concretă. Este un fel de hermeneutică aplicată. 15.3.2. Practica divinării cu ajutorul cărții bisericești și al cheii În această situație, principalele semne care constituie punctul de sprijun al interpretării sunt: mișcarea sau nemișcarea cărții, direcția de rotire (dreapta sau stânga). O amănunțită descriere a tehnicii este relatată de folcloristul Mihai Lupescu. El prezintă modul cum se realiza divinația cu ajutorul Psaltirii și al cheii bisericii în 1870, în Spătărești, județul Neamț. "Păgubașul venea la
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
infinitezimal diferită senzație, decît o căprioară sperioasă. Mă străduiesc să preiau sugestia, dar alte exigențe mă obligă să o părăsesc parțial. Albeața brumelor mă face să caut un contrast, ar fi bune niște capre negre, și ele niște campioane ale nemișcării statuare pe țancuri Înalte de piatră. Acolo sus, În plină iarnă, ele pot asculta zvonul stins al brumelor ce prevestesc dezghețul. Zvonul venit din pădurea din vale. Zvon amplificat totuși, măcar virtual, de pereții abrupți și stîncoși ai văii. Spațiul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
gândul îi mai pâlpâia... ca un opaiț în care s-a topit seul. „Avea dreptate conu‟ Griguță... ce s-ar faci omu‟ fără gânduri“ Bătrânul se analiza urmărindu-se cum, încetul cu încetul, aluneca în nesimțire, cum se sleiește în nemișcare și se destramă în neființă. „ - Oari, ci fac Anton șî Anuca... pe unde-or ci oari?! Măcar Anuca, de-ar ci fost aicea... Am nevoi di dânsa! zise el simțind că se înăbușă. - Doamni, fă-ți milă di mini... Doamni
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trebuie decât să astup bine toate intrările, urmez eu mai departe, intrările înspre urechea învățată cu zgomotul de fond al lumii dinafară, ca să-mi încerc auzul dinlăuntru pregătit să sesizeze muzica mișcătoare a sferelor, nu trebuie decât să rămân în nemișcare față de orice atingere a vieții, noli me tangere, ca să mă pot izola de plăceri printr-un câmp de forță protector, prăvălindu-mă în disperarea fără margini a sufletului meu, să învăț cum să mă înalț din trupul prea strâmt, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
scara și eu după el, neîndrăznind să-l întreb nimic, era duminică și clopotele ne chemau la slujbă, În zilele care au urmat eu și Theo am pictat fără întrerupere, pe când a început școala eram gata cu bolta, zac în nemișcare în iarbă și-mi amintesc frenezia cu care picta Theo, fără cartoane, direct pe tencuiala udă, picta cu patima rece a celui ce știa dinainte totul și totuși purta crunta bătălie, Rămân în nemișcare cu ochii pe cer, soarele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eram gata cu bolta, zac în nemișcare în iarbă și-mi amintesc frenezia cu care picta Theo, fără cartoane, direct pe tencuiala udă, picta cu patima rece a celui ce știa dinainte totul și totuși purta crunta bătălie, Rămân în nemișcare cu ochii pe cer, soarele a coborât peste pădure și-mi trec prin minte imagini, cuvinte din zilele acelea, nu-mi amintesc să fi vorbit prea mult, albastru de cer, galben de soare, îmi cerea să-i prepar culorile, părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
te îmbie, alba neagra mânuită cu talent, apa Evian, pantomimă, copii râzând când mimul nemișcat și încărcat cu cutii goale zornăitoare face brusc un pas scuturându-se ca un pom copt în bătaia vântului, E fascinantă! asurzitor, apoi din nou nemișcarea, nu mi-am adus blocul de desen la mine, Theo! mă trage Marius dintre copiii gură-cască, mulțime de vederi și cărți poștale, în fața micilor boutiques orânduite soldățește pe umerașe, într-un curcubeu de culori, bluze, fuste, Ce blugi mă sfătuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi s-a spus) tot rămășițe de la un prânz de maimuțe Ele fecundaseră aerul originar cu sunete neprevăzute Fârnâind gutural milioane și milioane de ani Pe o spirală de sârmă ce se zice că urcă. Cotrobăind spre spirit, am trezit nemișcarea din lucruri Cea mai teribilă, de nevăzut, afirmare a timpului Coborâtă secret În structura vitală-a materiei Ah, de ce nu pot să dorm somnul copacilor? Dacă eu exist ca materie echilibrând universul, De ce se răstoarnă În mine echilibrul materiei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]