3,831 matches
-
în care aparent nu se întâmplă nimic, un fel de anticameră a morții. În acest loc uitat de lume își spune Julián Ríos poveștile de dragoste, război și răzbunare. (Prezentarea editurii) -Delia! strigă aplecat spre golul întunecat al scării. Rămase nemișcat câteva secunde, încremenit de uimire și spaimă. Își strigă din nou sora: „Delia”. Nu primi răspuns, în afara ecoului propriei voci răsfrânte de pereții holului. Se agăță de balustradă, cu capul înclinat spre golul obscur al scării, cu părul căzut în
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
apropiau, și puțin după aceea, susurul unei respirații greoaie de partea cealaltă a ușii, ca și cum cineva se oprise să asculte. - Deschide, spuse. Știu că ești acolo. Horacio apăru în prag, cu un gest de surpriză și deprimare pe chip. Stătea nemișcat, sprijinit cu o mână de catul ușii, împiedicând cu corpolența sa intrarea. - Va să zică te-a prins în laț până la urmă, îi strigă. - Taci din gură. - N-am de gând să tac. O să asculți tot ce am de spus. Horacio avansă
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
spus. Horacio avansă către ea, cu brațul întins. Gușa imensă ce-i acoperea gâtul devenise purpurie și se tot umfla palpitând. - Pleacă, zise, adăugând cu voce răgușită: Pleacă. Du-te naibii o dată. Urmă o tăcere prelungă, de așteptare. Horacio stătea nemișcat, cu brațul încă întins spre ea. Respira cu dificultate și o privea ostil. Ea nu părea să dea vreo atenție pornirii agresive a fratelui său. Se uita doar în ochii lui, suportându-i privirea și încercând, la rândul ei, să
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
tot mai trag nădejde că o să-l traducă cineva într-o zi, aflăm o mulțime de lucruri asupra acestui punct. Uneori urmărea câte o oră drumul unei raze de soare pe clopotnița unei biserici. Tot așa cum iezuitul Hopkins stătea complet nemișcat în fața câte unei flori acoperite de rouă până începea grădinarul să-l creadă idiot. Asupra lui Hawthorne, care este socotit un introspect, lumea vizibilă exercita o fascinație extraordinară. Un coș fumegând sub ploaie, un zâmbet abia schițat pe fața cuiva
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
decât un bărbat de vârstă medie, copleșit de prezența unei femei tinere și frumoase. Forța acelei entități supranaturale, pe care o simțisem până atunci amenințătoare undeva, în interiorul meu, mi se părea acum zămislită doar de sensibilitatea mea exacerbată. Mutsuko stătea nemișcată, cu păru-i atingându-mi bărbia, cu obrajii ascunși la pieptul meu. Umerii ei albi se ridicau ușor în ritmul respirației mele. Am mângâiat-o pe păr. Avea părul negru și strălucitor, iar fiecare fir în parte părea că palpită
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
pământ, probabil spera ca astfel să dispară, să nu fie văzut. Tremura atât de tare, încât frunzele veștejite ale crengilor cu care se acoperise se mișcau și ele. Ceva trosni iar. Se pare că omului îi venea greu să stea nemișcat, să nu atingă nimic și să nu fie atins de nimic. Mamă? Peter se afla la doar zece metri distanță de ea. Zâmbetul lui ștrengăresc i se întindea pe față. Ai vrut să te ascunzi? Întreba pur și simplu, nu
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
mai era o glumă. Dacă ar fi ieșit acum, la câțiva metri de el, din hățiș, el ar fi crezut că îl urmărise și că se ascunsese în mod intenționat. Dar cu ce intenție, de ce? Helene se rușină și rămase nemișcată, băiatul plângea. Respira încet, nimic mai simplu. Nici un strănut, nimic n-o trăda. Furnicile o gâdilau, pe șold simți o arsură, insectele minuscule se furișaseră sub hainele ei și o mușcau. Un păianjen roșu, delicat, de mărimea unei gămălii de
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
război transcendent între cer și măruntaiele pămîntului: „Undeva deasupra, în văzduh, valuri imense se loveau și zgomotul lor străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și, sub bătaia lor, ramurile nemișcate sunau cu un zăngănit de arme“. Fraze nu numai de mare proză, ci și grele de o tainică încărcătură hierosonoră. În jurnalul său, tocmai cînd scrie acest pasaj special al capitolului VIII din Accidentul, prozatorul își notează că trebuie să
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
farmec; muzicile și uralele amuțesc. Rar și solemn bate de trei ori tunul puternic al cetății, căreia de trei ori pe rând îi răspunde imnul: Trăiască regele! O clipă, tăcere. Toată lumea ascultă pătrunsă până-n fundul rărunchilor; toți caii stau drepți, nemișcați, cu nările umflate, cu ochii țintă pe poarta pe care trebuie să intre; toate piepturile se umflă. La semnalul trompetelor, oastea apleacă armele ca pentru rugăciune. Regele își descopere capul [...] - toată lumea se descopere. Regele își face cruce - toată lumea face-asemenea. Nici un
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
cu care e acoperit. În față orizontul era închis de cele din urmă ramuri ale rîpoșilor munți de marnă cenușie ai Neamțului, care se întindeau ca o fișie de fum plumburiu pe zarea cerului depărtat... Alăturea în umbra depărtării, stătea nemișcată și gînditoare, pare că, vestita Cetate a Neamțului, cetatea lui Ștefan, martoră nepieritoare a gloriei noastre trecute.” (Amintiri dintr-o călătorie, I). Nimic nu lipsește - nici figurile tocite prin uz, mai ales sub forma personificărilor și a metaforelor, nici pitorescul
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
sub supraveghere a telefoanelor jurnaliștilor, el a cerut presei să părăsească sala "pentru ca aceasta să fie aerisită". Am auzit un zgomot surd și ne-am întors în sală, crezând că a căzut o cameră. L-am văzut pe procuror zăcând nemișcat pe jos într-o mare de sânge, cu arma din dotare alături", a declarat un jurnalist al postului de televiziune TVN24. După câteva secunde am remarcat că procurorul încă mai respira", a adăugat el. O echipă medicală aflată la fața
Un procuror militar s-a împuşcat în pauza unei conferinţe de presă () [Corola-journal/Journalistic/58854_a_60179]
-
repeta în gând. O să vină ziua în care o să-ți lepezi masca. Și tot atunci se întreba cum va fi ziua aceea, și masca aceea, și dacă dorea într-adevăr ca lucrul acela să se întâmple. El stătea în continuare nemișcat în cadrul ferestrei. Mai exact, nu i se vedea decât spinarea. Rovena încercă din nou să mai doarmă, câteva minute măcar, sperând că așa va reuși să înceapă altfel ziua aceea. Ca de obicei în zilele de criză, era întoarsă pe
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
ne urmăreau resemnându-se, păsări (nu tucanii din lac, nu găile, altele mai grase, mai mari, sfâșiindu- le cu ghearele și ciocul pielea umflată) o mâță în birou adulmecând o cutie de conserve cu nu știu ce și cuferele tăcute fiindcă mama nemișcată acolo sus, gândindu-se la ce oare, plănuind ce oare, dorind ce oare, nu știu cine sunteți dumneavoastră doamnă, odată m-a apucat de obraz, mi-a fost frică să nu mă sărute - Vino-ncoa’ și slavă Domnului nu m-a sărutat
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
război transcendent între cer și măruntaiele pământului: «Undeva deasupra, în văzduh, valuri imense se loveau și zgomotul lor străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și, sub bătaia lor, ramurile nemișcate sunau cu un zăngănit de arme». Fraze nu numai de mare proză, ci și grele de o tainică încărcătură hierosonoră. În jurnalul său, tocmai când scrie acest pasaj special al capitolului VIII din Accidentul, prozatorul își notează că trebuie să
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
asemănător clipei când evreul împresurat vede apropiindu-se căștile grele ale jandarmilor germani, Este ca atunci când fiul de rege se duce-n oraș și vede lumea adevărată: mizerie, boală, bătrânețe și moarte. ACEST CEVA poate fi comparat și cu fața nemișcată a cuiva, care a înțeles că a fost părăsit pentru totdeauna, Sau cu cuvintele medicului despre o sentință ce nu mai poate fi schimbată, Fiindcă ACEST CEVA înseamnă să dai peste un zid de piatră și să-nțelegi că zidul
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
ordinea firească a lucrurilor.” (p. 91) Ceva mai jos, în aceeași plimbare narativă, este invocat darul contemplaț iei estetice pe care l-ar avea unii câini. Prețioasa mărturie îi aparține lui Ionel Pop, autor al câtorva volume de povestiri vânătorești: „Nemișcat, cu ochii pierduți, privea depărtările. Ce-l putea oare interesa pe Rec în colinele îndepărtate, unde nu putea să distingă decât frânghii de pădure deasupra viilor înroșite de brumă, șerpuirea panglicii de apă, care de aici beteală nemișcată sau pâlcurile
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
povestiri vânătorești: „Nemișcat, cu ochii pierduți, privea depărtările. Ce-l putea oare interesa pe Rec în colinele îndepărtate, unde nu putea să distingă decât frânghii de pădure deasupra viilor înroșite de brumă, șerpuirea panglicii de apă, care de aici beteală nemișcată sau pâlcurile de pădure care se îmbrăcau în azuriu diafan sub orizontul aprins de soarele obosit.” (p. 92) Doar Ștefan Cazimir a știut s-o citească.
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
găsise o altă distracție: să o spioneze pe Parvin, vecina noastră, de la fereastra de la etaj. Parvin Khanum își petrecea mai tot timpul în grădină, unde avea mereu ceva de făcut și unde, în mod regulat, îi aluneca chador-ul. Ahmad stătea nemișcat observând-o de la fereastră și, o dată, i-am văzut eu însămi schimbând priviri cu subînțeles. Oricum, faptul că Ahmad avea altceva de făcut a fost salvarea mea pentru că, în sfârșit, a uitat de mine. Chiar și când tata mi-a
Parinoush Saniee - Cel care mă așteaptă (fragment) by Cerasela Barbone () [Corola-journal/Journalistic/4494_a_5819]
-
și morți (p. 40), Stratis luptă cu decadența, dedicându-se unui ideal sublim: doar atingând absolutul, omul va ști ce are de făcut în lume, operă neîndoielnic supraomenească, dar cu finalitate grecească. Spiritul trebuie să se afle pe sine însuși, nemișcat (p. 42), pentru ca, mai apoi, „lucrurile exterioare” să se miște (armonios și în spiritul adevărului, se-nțelege).
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
Curajul, da, curajul îi lipsise atunci. De n-ar fi fost așa, și-ar fi găsit sfârșitul într-o cloacă. Mamăcloacă. Și deodată, spuse Martín, am avut senzația că cineva stătea în spatele meu, privindu-mă. Preț de câteva clipe rămase nemișcat, în nemișcarea aceea încordată, în așteptare, când în bezna dormitorului ți se pare că auzi un trosnet suspect. Simțise deseori senzația aceea în ceafă, dar fusese întotdeauna doar stânjenitoare sau neplăcută: pentru că (explica el) întotdeauna se considerase urât și caraghios
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
asta limpede, în care păsărelele cântau să-și spargă pieptul, iar vacile pășteau pe pajiști"(p. 180), " Noaptea era liniștită, translucidă, iar liniștea era atât de intensă încât părea să pulseze. Ne-am oprit din dat zăpada și am rămas nemișcați în întunericul fosforescent, pătrunzându-ne de sfințenia stranie a acestui ceas. Era ca și cum toate Crăciunurile din copilăria noastră se treziseră din somnul uitării pentru a ne așeza la picioare un moment de puritate, de frumusețe absolută și pură."(p. 253
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
nici nu se mai zgâlțâi. Cei doi icniră de-aici, celălalt, din partea opusă, mârâind ca un dulău sufocat de lațul prea scurt, până când lama cuțitului lui Pârnaie țâșni din mâner, făcând un semicerc larg și tăind aerul în fâșii. Rămaseră nemișcați, atât capota, care oricum părea să nu se sinchisească, dar și cei trei combatanți. Deodată, însă, peste diagonalele scânteietoare ale cuțitului, veni șuieratul ascuțit al arătării, care își băgă vârfurile degetelor în gură și suflă peste ele năprasnic. În fața acestui
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
Că în centru e o gaură neagră sau altă fantomă întunecată nu se știe. A treia perplexitate se numește „baletul universului“ sintagmă sugerînd că părțile lumii se mișcă unele față de altele fără putința de a preciza dacă există un centru nemișcat al întregii butaforii. Privit dinspre Pămînt, baletul acesta îți dă fiori prin lipsa unui reper stabil. Pleroma universului nu are puncte cardinale. De pildă, Pămîntul se mișcă cu 30 km/s în jurul Soarelui, Soarele se mișcă cu 230 km/s
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
șirag de stanțe-n stilul vremii sale. Că altceva prezentul nu-i decât vremelnică fărâmă de trecut știa prea bine, și că din uitare suntem făcuți: știință-atât de vană ca ale lui Spinoza corolare. În urbea de pe mal de nemișcat râu după două mii de ani de când s-a săvârșit din viață-un zeu (povestea ce v-o depăn este veche) e singur Bürger, și-n această clipă, acuma chiar, tot stanțe șlefuiește. Cauzele Apusurile, neamurile toate. Și zilele, niciuna n-
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
ducă el însuși la căpitan într-o după- amiază, când ar fi trebuit să doarmă în teugă, după lunga veghe de dimineață. - Ce dorești, Hermia? a întrebat căpitanul Brown, întredeschizând ușa cabinei și aplecându-se în față. Chipul îi era nemișcat, lipsit de expresie. Un fir de lumină îi aprindea barba într-o nuanță roșiatică. - Aș vrea să vă spun o vorbă despre Billy Hamilton, domnule... dacă-mi permiteți. Căpitanul i-a deschis larg ușa și l-a ascultat pe Herman
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]