681 matches
-
nomad de vânător-culegător pentru a începe în perioada neolitică, agricultura. Oamenii au început domesticirea culturilor și animalelor în jurul anului 10.000 Î.Hr. în principal în Orientul Apropiat, dar independent în mai multe locuri din jurul lumii. Inventarea agriculturii în timpul revoluției neolitice, a fost un eveniment major din istoria umană. Productivitatea crescută oferită de agricultură și securitatea relativă oferită de surplusurile de hrană au permis acestor comunități să se extindă. Producția de recolte a dus la apariția primelor sate, căpetenii, state, națiunii
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
istoria umană. Productivitatea crescută oferită de agricultură și securitatea relativă oferită de surplusurile de hrană au permis acestor comunități să se extindă. Producția de recolte a dus la apariția primelor sate, căpetenii, state, națiunii și imperii. Societățile născute din revoluția neolitică erau caracterizate prin densitate mare a populației, diversificare complexă a forței de muncă, economii de schimb, administrații centralizate și structuri politice, ideologii ierarhice și sisteme de cunoaștere depersonalizate. Tranziția de la grupurile de oameni în căutare de hrană la state și
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
politice. În timp ce grupuri și mici triburi aveau credințe supranaturale, aceste credințe sunt adaptate la populații mai mici. Religia organizată a apărut ca un mijloc de asigurare a stabilității sociale și economice pentru populații mai mari prin următoarele moduri: Religiile oamenilor neolitici oferă dovezi ale unor vechi forme de religie organizată. Așezarea neolitică Çatalhöyük, din actuala Turcie, era casă a peste 8000 de oameni și rămâne cea mai mare așezare din perioada neolitică cunoscută vreodată. James Mellaart, care a excavat situl, credea
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
sunt adaptate la populații mai mici. Religia organizată a apărut ca un mijloc de asigurare a stabilității sociale și economice pentru populații mai mari prin următoarele moduri: Religiile oamenilor neolitici oferă dovezi ale unor vechi forme de religie organizată. Așezarea neolitică Çatalhöyük, din actuala Turcie, era casă a peste 8000 de oameni și rămâne cea mai mare așezare din perioada neolitică cunoscută vreodată. James Mellaart, care a excavat situl, credea că Çatalhöyük a fost centrul spiritual din Anatolia centrală. O trăsătură
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
pentru populații mai mari prin următoarele moduri: Religiile oamenilor neolitici oferă dovezi ale unor vechi forme de religie organizată. Așezarea neolitică Çatalhöyük, din actuala Turcie, era casă a peste 8000 de oameni și rămâne cea mai mare așezare din perioada neolitică cunoscută vreodată. James Mellaart, care a excavat situl, credea că Çatalhöyük a fost centrul spiritual din Anatolia centrală. O trăsătură izbitoare a Çatalhöyük sunt figurinele feminine. Mellaart susținea că aceste figurine bine formate și create cu grijă, sculptate și modelate
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
Mesopotamia și Egiptul Antic) și platoul persan, pe lângă alte culturi asiatice situate de-a lungul văilor râurilor mari, cum ar fi Indus și Răul Galben. Civilizația presupune de obicei prezenta agriculturii și așezărilor urbane, fiind astfel o consecință a revoluției neolitice. Acestea atestă faptul că nu a existat un singur "leagăn", ci câteva dezvoltări independente ale civilizațiilor, dintre care cea apropiată de Neoliticului Estic ar fi prima. Importantă conform căreia a existat o puternică influență reciprocă între civilizațiile timpurii în Cornul
Leagănul civilizației () [Corola-website/Science/315341_a_316670]
-
dezvoltarea fostelor instituții și culturi materiale. Un mod "civilizat" de viață este în cele din urmă corelat cu condițiile ce urmează a derivă din agricultură intensivă. Gordon Childe a definit dezvoltarea civilizației că un rezultat a doua revoluții succesive: Revoluția Neolitica, (declanșând dezvoltarea comunităților statornice)și Revoluția Urbană care a sporit tendințele către așezări dense, grupuri specializate ocupațional, clase sociale, exploatarea surplusului, construcții publice monumentale și scrisul.Putine din aceste regimuri,totuși, rămân nedisputate în arhive: așezări dense nu sunt atestate
Leagănul civilizației () [Corola-website/Science/315341_a_316670]
-
au existat mai multe periodizări ale Epocii bronzului aplicate spațiului românesc. A fost folosită periodizarea lui Paul Reinecke pentru spațiul central-european, care împărțea epoca bronzului în patru faze (A, B, C și D), pe baza asocierilor obiectelor de bronz. Societatea neolitică se caracterizează prin economie de tip predominant agrar, practici funerare specifice și o religie bazată pe un cult al fecundității. Tipul de societate se apropie poate de acea “peer polity” a lui Colin Renfrew. În spațiul românesc, apare o cultură
Epoca bronzului pe teritoriul României () [Corola-website/Science/321904_a_323233]
-
magnetometrică (iulie - decembrie 2008). 6. Proiectul Castrul roman de la Vărădia „Pustă”, jud. Caraș-Severin - a vizat întocmirea unui studiu complex de arheologia peisajului prin metode de teledetecție, aerofotointerpretare, studiu cartografic, topografie arheologică și prospecție magnetometrică (august 2008). 7. Proiectul Situl arheologic neolitic Țaga, jud. Cluj - a vizat întocmirea unui studiu complex de arheologia peisajului prin metode de teledetecție, aerofotointerpretare, studiu cartografic, topografie arheologică și prospecție magnetometrică (iulie 2008). 8. Proiectul Siturile arheologice cucuteniene de la Scânteia și Ruginoasa, jud. Iași - a vizat întocmirea
Liviu Măruia () [Corola-website/Science/328934_a_330263]
-
și prospecție magnetometrică (iunie 2009). 9. Proiectul Situl arheologic Cheile Turzii, jud. Cluj - a vizat întocmirea unui studiu complex de arheologia peisajului prin metode de teledetecție, aerofotointerpretare, studiu cartografic, topografie arheologică și prospecție magnetometrică (iunie 2009). 10. Proiectul Situl arheologic neolitic Foeni „Gaz”, jud. Timiș - a vizat întocmirea unui studiu complex de arheologia peisajului prin metode de teledetecție, aerofotointerpretare, studiu cartografic, topografie arheologică și prospecție magnetometrică (iunie 2009). 11. Proiectul Repertoriul arheologico-istoric al localității Moșnița Veche (jud. Timiș)- vizează întocmirea unui
Liviu Măruia () [Corola-website/Science/328934_a_330263]
-
primul schelet de copil neanderthalian aproape complet descoperit vreodată. Descoperirile arheologice atestă apariția civilizației în Siria din cele mai vechi timpuri, acest teritoriu făcând parte din Semiluna Fertilă, un ținut care este leagănul agriculturii și al creșterii animalelor din epoca neolitică de acum aproximativ 12 000 de ani. Perioada neolitică se remarcă în Siria prin casele rectangulare ale culturii Mureybet. În perioada neoliticului timpuriu, oamenii foloseau vase din piatră, gips și lut ars. Descoperirea aici a unor unelte făurite din obsidian
Istoria Siriei () [Corola-website/Science/328971_a_330300]
-
Descoperirile arheologice atestă apariția civilizației în Siria din cele mai vechi timpuri, acest teritoriu făcând parte din Semiluna Fertilă, un ținut care este leagănul agriculturii și al creșterii animalelor din epoca neolitică de acum aproximativ 12 000 de ani. Perioada neolitică se remarcă în Siria prin casele rectangulare ale culturii Mureybet. În perioada neoliticului timpuriu, oamenii foloseau vase din piatră, gips și lut ars. Descoperirea aici a unor unelte făurite din obsidian, provenit din Anatolia, demonstrează o activitate comercială timpurie. Primele
Istoria Siriei () [Corola-website/Science/328971_a_330300]
-
o savană pe alocuri cu păduri, fiind o zonă foarte prielnică pentru primii culegători și vânători. În această perioadă s-a dezvoltat aici o populație unitară din punct de vedere etnic și lingvistic, berberii, care a culminat cu o cultură neolitică superioară, cultura Capsian. Studiile genetice moderne demonstrează că grupul etnic primar al populației din Maroc au fost berberii împreună cu un mic procent de iberici și africani sud-saharieni. La sud de lanțul muntos în Sahara de azi predomina o savană vastă
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
vastă care a permis dezvoltarea acum 8 000 de ani au unei culturi înfloritoare de vânători și crescători de animale, care a disparut odată cu schimbarea climatică din zonă acum 6 000 de ani.Regiunea de coastă a susținut o cultură neolitică comună întregului litoral al Mării Mediterane. Comercianții fenicieni au ajuns în vestul mediteranei prin secolul al XII-lea î.e.n. înființând depozite de sare și de minereu de-a lungul coastei și pe râurile interioare. Sosirea fenicienilor a marcat începutul a
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
găzduiesc 24 de săli ce prezintă perioada cuprinsă între paleolitic și cel de-al doilea Război Mondial. În cele ce urmează vom prezenta modul de expunere al exponatelor din fiecare sală. De asemenea, sunt prezentate Cultura Stârcevo-Criș, aspecte cu privire la economia neolitică, îndeletnicirile locuitorilor din cultura respectivă și modul acestora de viață, diferite piese de ceramică descoperite la Lunca și Grumăzești; Cultura Ceramicii Liniare,unde ne sunt prezentate material specific acesteia, descoperite la Traian și Târpești. Ceramică Precucuteniană, Faza I, descoperiri de la
Muzeul de Istorie și Arheologie din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/325456_a_326785]
-
la nord. Dar această istorie aparent liniștită este presărată cu dese episoade turbulente. Platoul Tibetan era locuit încă de acum 21 000 de ani. Această populație a fost în mare parte înlocuită în jurul anului 1 000 î.e.n. de către de imigranți neolitici din nordul Chinei. Totuși, există o "continuitate parțială genetică între locuitorii paleolitici și populațiile contemporane tibetane". Istoria Tibetului anterioară secolului al VI-lea este puțin cunoscută și se bazează, în general, pe tradiții orale și de multe ori se confundă
Tibet () [Corola-website/Science/325473_a_326802]
-
nisip. Alte fragmente erau ornamentate cu proeminențe, iar cele mai multe vase aparțineau tipului cu fundul îngroșat, tipice acestei culturi. De asemenea, s-au găsit daltițe de marnă și silicolit, precum și câteva piese de silex. Foarte interesantă este și descoperirea unei așezări neolitice, precum și a unei necropole geto - dacice din secolul IV - III î.en. în punctul ,La pod la Rediu”. Situl arheologic "La pod la Rediu", inclus în prezent pe „Lista monumentelor istorice din județul Suceava” sub codul SV-I-s-B-05399, se află de
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
puținele descoperiri funerare din Moldova aparținând acestei perioade și unica pentru nordul acestei zone care ilustrează unitatea culturii materiale și spirituale geto - dacice în zonele extracarpatice ale Daciei. Tot aici au fost descoperite urme ale prezenței umane datând din perioada neolitică (6500 - 3500 î. Hr) constând din: așchii, lame și nuclee de silex, urme de ceramică etc aparținând, cel mai probabil, culturii precucuteni. Această vatră a continuat să fie locuită, aici descoperindu-se și o necropolă cu două morminte de incinerație
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
4 hectare (pe culme are 7.5 hectare) Țel Lahish a fost identificat ca fiind locul unde s-a aflat orașul antic Lahish de către arheologul britanic William Albright în anul 1926. Zona din jurul colinei a fost așezată încă din epoca neolitica (7500-4000 î.e.n), si de atunci, în permanență, vreme de mulți ani. Colina însăși a fost populată începând din Epoca bronzului timpuriu, apoi a fost abandonată de acești întâi locuitori în favoarea unui deal din împrejurime. La începutul epocii bronzului
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
dislocală în mai multe locuințe și matrilocală într-o singură locuință. Matriarhatul dezvoltat este caracterizat prin practicarea agriculturii cu unelte primitive (cum ar fi săpăliga), prin dezvoltarea gintei matriarhale, consolidarea tribului, a familiei-pereche. Așezarea matrilocală devine preponderentă. La sfârșitul epocii neolitice, apar elementele descompunerii matriarhatului, pentru ca în epoca bronzului să fie înlocuit cu patriarhatul. Există două interpretări complet diferite ale matriarhatului: cea dintâi și cea mai comună, matriarhatul este definit ca un sistem social în cadrul căruia femeile domină bărbații, dar o
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]
-
Civilizația chineză își are originea în diverse centre regionale de-a lungul văilor fluviului Galben și a fluviului Yangtze din epoca neolitică, dar fluviul Galben este cosiderat a fi leagănul civilizației chineze. Cu mii de ani de istorie continuă, China este una dintre cele mai vechi civilizații din lume. Istoria scrisă a Chinei începe încă din timpul dinastiei Shang (c. 1700-1046 î.Hr.
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
focului de către Homo erectus, care datează de aum 1270000 ani. Săpăturile de la Yuanmou și mai târziu Lantian, arată locuiri timpurii. Poate cel mai celebru specimen Homo erectus, găsit în China, este așa-numitul Om de Pekin, descoperit în 1923-1927. Epoca neolitică din China începe în jur de anul 10.000 î.Hr. Dovezi timpurii ale cultivării meiului, de către proto-chinezi, sunt, aproximativ, din anul 7000 îHr, - datare cu radiocarbon. Agricultura a dat naștere culturii Jiahu ( 7000-5800 î.Hr. ) . La Damaidi, în Ningxia, au fost
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
a înflorit între 5,500-4,900 îHr, cu dovezi ale agriculturii, clădiri construite, ceramică și morminte. Odată cu agricultura a crescut și populația, abilitatea de a stoca si redistribui culturile, precum și potențialul de a sprijini meșteri specializați și administratori. În vremurile neolitice târzii, valea fluviului Galben a început să se afirme ca un centru al culturii Yangshao (de la 5000 î.Hr. la 3000 î.Hr.), aici fiind fondate și primele sate, cel mai semnificativ arheologic, dintre acestea, a fost găsit la Banpo, Xi'an
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
o zonă subcarpatica, la o depărtare de aproximativ 8 km de Municipiul Onești. Satul Buciumi este atestat documentar din timpul lui Ștefan cel Mare. Săpăturile arheologice efectuate în raza municipiului Onești au scos la iveală urme importante încă din perioada neolitica. În toamna anului 1978 în locuința săteanului Petrică Iftinca a fost descoperită o râșnita foarte veche de către locuitorul Ghiță Teaca, un pasionat cercetător amator al trecutului satului. Cercetătorii specialiști de la Muzeul județean de istorie din Bacău au ajuns la concluzia
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
295. d) Aici se află o așezare hallstattiană. Bibliografie: Gumă 1993, p. 295. 2. Situri arheologice cu stratigrafie complexă. a) Punctul Oxenbrickel, Ocsabrickel, Ocsăplaț sau Ocsaplaț. În hotar, la 500 m SE de sat, s-a descoperit o mare așezare neolitică multistratigrafiată, aflată la 250 m SE de comună. Locul este înconjurat de foste brațe ale râului Bega. Materialele arheologice descoperite aparțin culturii Vinča și grupului cultural Foeni, importuri clasice și ceramică Latène. Tot aici se află și o necropolă prefeudală
Sânandrei, Timiș () [Corola-website/Science/324661_a_325990]