1,289 matches
-
mai evidente, cu atât opera ce le înglobează e mai atrăgătoare (Meridian 27, nr. 1, 2006, p. 15). Vom evita greșelile de expresivitate, cu o condiție - având încredere în frumusețea lucrurilor simple și clare. Evitați neologismele. Motivul este foarte simplu: neologismele, cuvintele recent intrate în limbă sau cuvintele specializate excesiv generalizează și dau impresia de artificial. Nu este firesc ca într-un portret să vorbim despre epiderma sau membrele inferioare înalte ale colegului de bancă. Nu este normal să ne relaționăm
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
este firesc ca într-un portret să vorbim despre epiderma sau membrele inferioare înalte ale colegului de bancă. Nu este normal să ne relaționăm cu prietenii la discotecă. Chiar dacă ne putem intersecta cu cineva pe drum, bine este să evităm neologismul, câtă vreme avem la dispoziție verbul mult mai concret: a întâlni. Expresivitatea sporește și prin alegerea acelor cuvinte care pot reda fibra lucrurilor, având o priză cât mai mare la concret. Să luăm aminte la inepuizabila forță a expresiilor populare
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Evenimentul zilei, care titra cu aldine: „Soția fotbalistului Mutu - violată”. Citind știrea, descoperim o cu totul altă realitate decât cea afirmată în titlu: soția fotbalistului juca o scenă de viol într-un film regizat de Dan Pița. Să nu conțină neologisme sau sintagme pompoase. „Mona Muscă - redividus”. În primul rând, puțini mai știu sensul cuvântului latin și, în plus, nu este folosit corect: rediviva. Procedeele titrării Putem identifica mai multe procedee și tipuri de titlu: Rezumatul. „Banii lui Tinu vin de la
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
la centru. Grație dispozitivelor cooperative implicate, se creează intervenția unor agenți eterogeni, hibrizi, purtători de temporalități și referențialuri diferite și care, în ultimă instanță, favorizează practicile autoorganizaționale. NTIC fac posibile interacțiuni noi între indivizi și grupuri. „Colecticielele” („colectivele de învățare”, neologism preluat din termenul francez collecti-cielle, el însuși un termen compus, derivat din collective și terminația -cielle), forumurile electronice, mesageria, tutoratul electronic și universitățile virtuale sunt tot atâtea ocazii de rafinare a interacțiunilor, de ocazionare a unei construcții permanente a cunoașterii
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Sfânta Treime (1994); Dionisie Areopagitul, Opere complete (1996); Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia după Ioan (2000). Aceste traduceri sunt Întotdeauna Însoțite de introduceri (adesea polemice), de note și comentarii foarte personale. Limbajul său, destul de arhaizant, evită termenii tehnici și neologismele, considerate ca inadecvate spiritului ortodox. Clarității limbii române de astăzi el Îi preferă „misterul”, uneori aburos și de neînțeles, al unei limbi ecleziastice de lemn. Doctor Philocalicus Numele lui Stăniloae va rămâne pentru totdeauna legat de cel al Filocaliei românești
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de ortografia latinizantă, îi fac versurile greu lizibile. În volumul Mărgăritarie sau Sentințe poetice, filosofico-moralo-estetice (1874), a prelucrat peste cinci sute de maxime aparținând lui Ovidiu, Horațiu, Marțial, Vergiliu, Terențiu, Tibul, Juvenal, Cicero ș.a. Distihurile sale, fluente, îmbină totuși nefericit neologismul și regionalismul, în alăturări improprii. SCRIERI: Mărgăritarie sau Sentințe poetice, filosofico-moralo-estetice, I, Satu Mare, 1874. Repere bibliografice: V. Scurtu, Un precursor al românismului sătmărean: Petru Bran, F, 1939, 2-3; Dicț. lit. 1900, 122. D.M.
BRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285859_a_287188]
-
portrete critice, anunțat în repetate rânduri, nu a mai apărut. La început, în publicistica lui B. coexistă nota pamfletară, vocabularul plastic, mustind de crudități, ca la T. Arghezi, pe de o parte, și ermetismul, cu aglomerări de abstracțiuni și de neologisme, cu o topică torsionată și numeroase elipse, pe de altă parte. Maniera ermetică se impune în „portretele străine”, care, în ansamblu, alcătuiesc o interesantă panoramă a literaturii franceze interbelice. În „portretele românești”, este vizibilă afecțiunea pentru unii scriitori pe care
BOTTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285842_a_287171]
-
început încă de pe băncile liceului. Volumul de debut, Poezii (1868), însumează versuri scrise pe parcursul a patru ani. Aflat sub influența lui D. Bolintineanu, el a preluat numai elementele manieriste, pe care le-a degradat, inventând cuvinte, abuzând de barbarisme, de neologisme greșit folosite și de diminutive. Cartea include și câteva poezii populare. A publicat versuri în „Curierul român”, cele mai multe de dragoste, superioare primelor încercări, dar scrise pe un ton minor, prea îndatorat lui Eminescu. A tradus din Petöfi (Nebunul), J. Eötvös
BADESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285535_a_286864]
-
dificultate, A. își proiecta singur instrumentarul poetic, lucrând, din 1813, la un Rimario moldavo, dicționar de rime și îndreptar de versificație. Obsesia limpezirii filologice îi însoțește opera, adunând într-un „vocabulari” - la finele primei ediții de Poezii (1836) - arhaisme și neologisme, nume proprii și o importantă terminologie literară, cu definiția speciilor poetice, vizând aceeași preocupare de a oferi reguli clasice de urmat. Începuturile poetice ale lui A. au fost „uitate” în manuscrise - cel mai compact fiind Alăuta a lui Alvir Dachienu
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
din păcate, era prea puțin cunoscut contemporanilor săi. Un împătimit al limbii române, C. se apropie de versul liber al cronicilor rimate, folosind paralelisme și aliterații proprii textelor istorice. Cultivă și formele fixe, precum rondelul. Din punct de vedere lexical, neologismele alternează cu arhaismele. Nu de puține ori poetul creează imagini șocante, sinestezice sau oximoronice. Titlurile unora dintre poezii certifică predilecția pentru sincretismul muzicii cu poezia: cantilenă, vilanelă, cântec, arietă, madrigal sunt termeni prin care el își exteriorizează sensibilitatea și aduce
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
tristă -, inspirat, cu predilecție, de motive ce amintesc de lumea basmelor (Hrisovul Domniței) ori evocând lumea gingașă a naturii (Patru cântece) sau, timid, sentimentul erotic (Îndoitul chip, Două madrigale, Strofe sentimentale etc.). De multe ori, folosește versul „prozaic”, plin de neologisme, dar și de instrumentarul clasic al poeziei. Dincolo de inflexiunile ce amintesc de Ion Minulescu, Adrian Maniu, Ion Barbu, Mateiu I. Caragiale, creația poetică a lui C. își cristalizase, deja, propria-i voce. Ca pentru a-și ilustra disponibilitatea, scrie, fără
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
A. (1995), Kinésithérapie de l’enfant paralysé, Masson, Paris. Manno, R. (1992), Fondamenti dell’allenamento sportivo, Centrul de Cercetări pentru Probleme de Sport, București. Marcu, V. (1983), Masaj și kinetoterapie, Editura Sport-Turism, București. Marcu, F., Maneca, C. (1978), Dicționar de neologisme, Editura Academiei, București. Martin, Elizabeth A. (2005), Oxford. Dicționar de medicină, Editura ALL, București. Mateescu, R.R. (2006), Afecțiunile neurologice pe înțelesul tuturor, Editura MAST, București. Mănescu, S. (coord.) (1986), Tratat de igienă, vol. III, Editura Medicală, București. Mărgineanu, N. (1973
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sinuos și contradictoriu, efect al nehotărârii, precum personajul masculin, misterios și provocator precum Adela. Începutul și sfârșitul romanului punctează psihologic evoluția personajului: de la solitudinea malițioasă a notațiilor obiective, laconice, la nostalgia poetică a frazării calde; de la stilul comunicării (cu multe neologisme și formulări eseistice) la stilul emoționării, al evocării tandre, simbolic-realiste. Personajul și textul cresc organic, se intercondiționează. Orice dimensiune a epicului reflectă un pliu al personalității personajului, răspunde unei legitimări, unei logici, unei motivări artistice. Autorul și-a gândit romanul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
destinul că ne-a dat să fim români, Ca și cum noi suntem pleava iară ceilalți sunt mai buni. Din grămada de paiațe se ridică azi sticleți, Încropesc o strofă-două și deja se cred poeți; În cuvinte fără noimă schilodesc vocabularul, Inventând neologisme ce descântă-originalul. Nu pot niciun vers așterne pe un petic de hârtie, Că vin snobii și pedanții să mă-nvețe poezie! Trebuie să fiu ca dânșii, altfel risc să par obscen, Convertindu-mi sentimentul în metafore de lemn; Trebuie din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se uitau la sticlă (asta spunea pe-atunci multe despre cine ce putere are), se uitau la el și-și pierdeau toată aroganța pe care o aveau înainte de a-i bate în poartă. Mircea plusa, vorbea cu ei numai în neologisme, le dădea citate din Estetica lui Lukacs („dumneavoastră ați auzit de el, nu? V-au învățat activiștii de la „Ștefan Gheoghiu”, cum credeți că se scrie Lukacs, cu kapa de la kilogram sau cu c de la cămilă?”), îi întreba unde au învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ce vreau să spun, erau, cum se spune?, zi-i să-i zic, dezinvolte, așa, dezinvolte erau. Nu e nimic rău În asta, măcar să fie toate dezinvolte și așa de curate și de gospodine.“ Îl surprinzi cu câtă plăcere rostește neologismul care-l ajută să se desprindă de nuanța de vulgaritate În care era amenințată să alunece povestirea lui. E plăcerea de a salva memoria unei iubite din tinerețe de inutile profanări ulterioare, ghicești că plăcerea rostirii acestui cuvânt descoperit, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
amândoi și se uită peste câmpul care Începe dincolo de gardul viu al curții. Între ei doi ar putea fi o legătură secretă, dar autorul acestor rânduri o ignoră deocamdată cu desăvârșire. * (KITSCH)... cuvântul abțibild fiind unul din nu prea numeroasele neologisme de origine germană ale limbii române. El semnifică, la propriu, În română ca și În limba de origine, o imagine tipărită În culori pe o suprafață gumată care, prin umezire, poate fi aplicată pe orice obiect. Nu știu cine a inventat abțibildul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pag. 340). O mărturie în plus e a Monicăi Lovinescu care, în voluminoasa lucrare apărută în Franța și în România, post mortem, cu titlul „La apa Vavilonului”, afirma că este autorul român cel mai intraductibil în franceză, datorită multitudinii de neologisme franțuzești, voit stâlcite de personajele caragialiene. Vasile Goldiș îi mulțumește de colaborare astfel: „Scrie-ne orice, numai să fie ieșit din sufletul lui Caragiale și să fie iscălit Caragiale. Îți sărut mâinile, te salut cu stimă, iubire și devotament.” Și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
În treningul de lucru, cu culorile denaturate de sudoare, și în adidași pe picioarele goale, privește drept înăuntru spre ușa cu glasvand în care s-a oprit fata cu prosop.) De ce pleci totdeauna așa, ostentativ (asta-i Zina, care subliniază neologismele), când începe telenovela? Nu plec ostentativ, zic, plec pur și simplu în căutare de ceva mai bun... - Nu vezi toată ziua „ceva mai bun“? Nu simți nevoia să te destinzi? - Nu știu cum să-ți explic ca să mă-nțelegi mai bine... Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
scrisoare de culoare violetă, modurile de a reacționa la implacabila sentință variau, cum e firesc, În funcție de caracterul fiecăruia. În afară de cei pomeniți mai Înainte, care, Împinși de o idee deformată despre răzbunare, căreia pe bună dreptare i s-ar putea aplica neologismul de pre-postumă, hotărâră să nu-și respecte Îndatoririle lor civice și familiare, nefăcând testament și neplătindu-și impozitele datorate, au fost mulți care, punând În practică o interpretare mai mult decât vicioasă a horațianului carpe diem, risipiră puținul timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dar există monumente pentru fiecare luptă pe care au dus-o bravii noștri bărbați cu turcii. și totuși, din ceaunul acesta ne mîncăm noi ciorba și astăzi și pe salteaua din odăile noastre ne odihnim trupurile... „Matrimoniu” nu este un neologism și, cu atît mai mult, nu l-am inventat eu. Acesta apare în Franța, de pildă, ca matremuine în 1155, matremoigne (1362), matrimoynes (1367) și, în sfîrșit, matrimoine în 1408, desemnînd bunurile provenite din partea mamei. Cu timpul, ne explică Ellen
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
administrativă, ocupat de cineva numit de obicei prin decizia unei autorități superioare; funcție, slujbă". Termenul de "job" este definit de Dicționarului explicativ al limbii române (1998) ca slujbă, serviciu, afacere cu caracter privat sau oficial, iar potrivit Marele dicționar de neologisme (Marcu, 2000) ca lucrare plătită. Dicționarul Longman Dictionary for Contemporary English (2006) definește job ca muncă regulată plătită, prestată pentru un angajator, datorie, ceva ce trebuie făcut. Literatura din domeniul sociologiei organizaționale, precum și limbajul comun atribuie termenului de job sensul
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Dictionary for Contemporary English (ediția a IV-a). (2006). Longman Publisher. Lussier, Robert N. și Hirsch, Lester. (1988). Experiencing Organizational Behavior: Exercises and Study Guide for Organizational Behavior: Performance and Productivity. New York: Random House. Marcu, Florin. (2000). Marele dicționar de neologisme. București: Editura Saeculum. Maslow, Abraham H. (1943). A Theory of Human Motivation. Psychological Review, 50, 370-396. Maslow, Abraham H. [1954] (1987). Motivation and Personality (ediția a III-a). New-York: Adison-Wesley Educational Publisher. Maslow, Abraham H. [1954] (2007). Motivație și personalitate
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
în spatele cărora conștiințele individuale se evaporă literalmente 31. De aici necesitatea de a pune în aplicare o abordare capabilă să repereze sensul intern, profund, al fericirilor și al nefericirilor vieții contemporane, al distracțiilor ca și al obsesiilor ei. Riscând un neologism: al "deziranței" sale fundamentale. Prin aceasta vreau să spun, dincolo sau dincoace de dorința individuală și psihologică, libidoul care o pune în mișcare. Pulsiune colectivă făcută din impresii imemoriale gravate în psihicul colectiv și care, printr-o reîntoarcere ciudată a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
uzul frecvent al expresiilor sau cuvintelor de tranziție: enim, ergo, autem, nam, vero,ideo, quoque, tamen, hinc, sic, igitur, ita, denique, nunc, hic, etc.; conjuncții de tranziție sed, nec, ac, neque, atque. Lexicul Macrobian este predominant ciceronian, autorul Comentariilor preluând neologisme introduse de Cicero (e.g. universum, universitas), pentru a exprima concepte filozofice grecești. Se pot descoperi în text numeroase substantive utilizate doar de autorii târzii, în general termeni tehnici meniți să suplinească lipsa vocabularului științific și filozofic latinesc: circumflexio, competentia, contrarietas
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]