764 matches
-
controlezi. Îmi obosesc ochii când stau și pictez. Dacă e vreun ziar. Aș avea nevoie de-o pereche de ochelari. Nu văd să citesc, nici la distanța asta, așa. De la neoane mai mult am. Dac-am stat toată viața cu neoanele... Îmi fac crucea de vreun an de zile. Și am simțit niște schimbări. Parcă am simțit niște schimbări. Soția nu-i pocăită. „Pocăită“ îi ziceam eu când râdeam cu ele. Dar e-o țărancă din aia, credincioasă. Și încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a mai amintit ce s-a întâmplat, dar când și-a revenit complet, și-a dat seama că musafirul lor nu mai era cu ei. Îl mai ținea încă pe Takamori de mână, dar erau pe strada principală, luminată de neon ca ziua-n amiaza mare. Tomoe s-a rezemat de un stâlp ca să-și tragă sufletul. Încă tremura toată. Era o secție de poliție chiar în fața gării. Takamori a dus-o pe Tomoe, care nu-și revenise încă de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a prea vorbit în drum spre casă. Avea și el mustrări de conștiință, la fel ca și unii dintre japonezii care priviseră scena dinainte. De ce l-au lăsat pe Gaston și au fugit? Tomoe, privind prin fereastra taxiului la luminile neonului, gândea: „Să plângi in halul ăsta... om în toată firea. N-are pic de mândrie? Să-i lase să-l bată măr fără să facă nici un gest de apărare... cât e de solid!“ Și totuși, pentru prima oară, simțea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lor. Și omul trebuie să-și găsească un culcuș. Ajungâng în vârful unei pante, Gaston a fost uimit de priveliștea care i s-a deschis în fața ochilor. De jur împrejur erau numai hoteluri și hanuri. Clădiri pe care scria cu neon roșu HOTEL, hanuri specific japoneze cu felinare la poartă și nume ca: Koonkaku, Sekireisō, Hotel Primăvara, Hanul Sambei. Gaston nu văzuse în viața lui atâtea hoteluri grupate la un loc... nici în Franța și nici în vreo altă țară. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vreo altă țară. Era cu siguranță și acesta un semn al ospitalității cu care Japonia își trata oaspeții străini. — Japonia este cu adevărat o țară primitoare, zise el admirativ. Oprindu-se în fața unei clădiri pe care scria cu luminițe de neon ce se aprindeau și se stingeau alternativ HOTELUL DE PE DEAL, Gaston a găsit motive-n plus de admirație. Sub numele hotelului scria: 800 yeni/noapte 400 yeni/oră Nici renumitul hotel parizian Ritz nu era atât de atent cu oaspeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lui Hoshino... Bătrânul a continuat să-i vorbească în șoaptă, dar Gaston nu-l mai asculta. Era pur și simplu fermecat de priveliștea din jur: luminile multicolore ale magazinelor, de ambele părți ale străzii, fațadele strălucitoare ale cinematografelor iluminate cu neon, mărfurile frumoase expuse în vitrine și mulțimea care roia în jur. Valuri uriașe de oameni, care se întorceau de la lucru, își făceau apariția la ieșirea din stația Shibuya. Puzderie de oameni în jurul lor. La Paris, la Singapore, la Hong Kong, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mai doare. În autobuzul care i-a dus de la Hibiya la Kyōdō, Gaston a stat între Takamori și Tomoe, care se purtau cu el de parcă ar fi fost o personalitate. Cerul nocturn era brăzdat de un curcubeu de lumini de neon. În fața lor stăteau în picioare, agățate de bara de sus, două fete, aparent eleve de liceu, care se întorceau de la un concert ce avusese loc în sala Hibiya. Încă sub vraja muzicii, discutau entuziasmate despre pianist. Gaston părea stânjenit. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Shibuya, îl anunță Tomoe. Îți amintești de Shibuya, nu? — Oh, Shibuya! Și-a lipit fruntea bandajată de geam și a privit afară, atent, la străzile luminate puternic, ca și când ar fi căutat ceva. Și aici cerul părea cuprins de flăcări de neon. — Sensei! bâigui Gaston, trist. — Sensei? Adică Higurashitei-san? — Da. O fi cu el câine-san? — Câine-san? Aha, potaia aia vagaboandă... — Vreau să-l văd pe câine-san. Takamori a înțeles din privirile lui cât de mult își dorea să vadă iar câinele. 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Înghițind, prima, o pastilă. Ce e chestia asta? Nu simt nimic... declară Akemi sub un val de lumină. Între timp părăsiserăm restaurantul unguresc și intrasem Într-un bar, decorat În stilul caracteristic al Coastei de Vest a Statelor Unite, unde lumina neoanelor pâlpâind neîncetat Îți diviza fața În două jumătăți: una verde și una roz. Nici eu nu simțeam nimic. Nici cel mai mic efect. În cele din urmă găsiserăm o cameră cu un pat dublu după ce sunaserăm la toate hotelurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
plecăm de aici, vrei? Oare ce ne făcuse să intrăm Într-un astfel de bar? Fără Îndoială Înghițirea pastilelor și perspectiva de a ne regăsi singuri la hotel ne excitaseră În asemenea măsură, Încât ne-am simțit atrași de lumina neoanelor și de hohotele de râs care se auzeau din acel local. Mai bine am fi ales un loc mai liniștit sau chiar barul hotelului din cartierul Akasaka, unde rezervasem o cameră. — Nu prea ești nerăbdător să rămâi singur cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
când se străduia să Înghită, vaginul se contracta și mai mult și un fulger strălumină creierul meu cufundat În acea noapte de iarnă fără stele, spulberându-se În milioane de fascicule asemănătoare curentului electric ce iradiază dintr-un tub de neon. Am ejaculat În momentul În care un fascicul de lumină pătrunse În cele mai ascunse cotloane ale creierului meu. Spasmele care ne cuprinseseră pe amândoi au continuat Încă vreo douzeci de minute, timp În care am tot mângâiat cicatricea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu ochiul liber; într-adevăr, Mma Ramotswe nu înțelegea de ce alții nu-și dau seama când li se toarnă minciuni. În ceea ce o privește, minciuna lui atât de evident, de parcă doctorul Ranta ar fi avut la gât o firmă de neon pe care scria că-i mincinos. Nu vă cred, Rra, îi spuse simplu. Mă mințiți. El își întredeschise gura, apoi o închise. Apoi, împreunându-și din nou mâinile peste burtă, se lăsă pe spate în fotoliu. — Convorbirea noastră s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
trezea cu absența sa, o lua la rost, mergea ținând-o de mână, o strângea în brațe. Petru locuia în umbră ca într-o cămașă de împrumut. 40. O ședință de terapie ținea două ore. Cabinetul era luminat de un neon, 200 de wați descompuși prin toate ungherele; lumina, ca un picamer de spart stâncile, sfredelea ochii a trezire. Pe un perete, proiectorul derula imagini, indicatoare pe ambele sensuri, viața autostradă suspendată de nicăieri. O bulină neagră capul, un dreptunghi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o oglindă, se consumă ca o lumânare, se înalță ca un zbor, se prăbușește ca o piatră, moare ca o frunză. Le-ai încuiat pe toate? Pe toate, domnule doctor. Bine, flăcău, vezi ca la 4 este o budă înfundată, neonul de la bec s-a ars, injectorul de la blocul alimentar nu bagă bine. Termini și te culci, la 5.30 mă trezești. Am înțeles, domnule doctor. A, și încă ceva. Dacă te mai prind în centrală la Costică, vă bag pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ajute să mă trezesc. Se anunța o zi frumoasă pentru oricine în afară de Herr și Frau Hanke, care dormeau acasă la ei în Steglitz. Am condus spre est, de-a lungul lui Kurfürstendamm, cu magazinele sale au forme geometrice, luminate de neoane, și am cotit spre nord pe Joachimstaler Strasse, în capătul căreia se zărea marea seră luminoasă care era Stația Zoo. În față erau câteva dube ale poliției, o ambulanță de care nu mai era nevoie și câțiva bețivi dornici, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din Afghanistan s-a întors, ci de la adunat fânul în căpițe la el pe parcelă în Celei. Sprânceana dreaptă, decolorată de Amalia cu peroxid că așa e cool îi devine dintr-odată fosforescentă, ceea ce nu e normal, dat fiind că neoanele supermarketului își fac treaba lor de neoane mai mult decât e nevoie. O explozie infinită, mută și odihnitoare. Oprită în aer în plină desfășurare ca și cum cineva a dat pause pe telecomandă fix în toiul efectului special. Le privesc așa o
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
adunat fânul în căpițe la el pe parcelă în Celei. Sprânceana dreaptă, decolorată de Amalia cu peroxid că așa e cool îi devine dintr-odată fosforescentă, ceea ce nu e normal, dat fiind că neoanele supermarketului își fac treaba lor de neoane mai mult decât e nevoie. O explozie infinită, mută și odihnitoare. Oprită în aer în plină desfășurare ca și cum cineva a dat pause pe telecomandă fix în toiul efectului special. Le privesc așa o vreme, verzele alea spulberate prin aer ca
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
Mă, să știi că dacă mai râzi de mama ta, te mănânc ! Mă aplec așa peste căruț și-l gâdil pe burtică. Expresia feței i se schimbă instantaneu. Se încruntă. — Glumeam. N-o să te mănânc. Începe să zgârie lumina de neon cu gheruțele. — O să te dau la zmei să te mănânce ei. E un băiețel deosebit de frumos. Seamănă cu mine, evident. Toma și-a lipit palma de fundul meu. — Ce te-a apucat ? ! Ia pleacă de-aici că toată ziua mi-
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
o văd doar din spate, cu cordonul atârnând, într-un palton lung, bordat cu blană și cu gulerul ridicat, un fir de fum înălțându-se dintre degetele strânse în jurul piciorului unui pahar. - Cine v-a spus că vreau să instalez neon la prăvălia mea? răspunde ea - Dacă primăria crede că va face economie la felinare, n-am să luminez străzile pe socoteala mea! În plus, toată lumea știe unde e magazinul de pielărie al Armidei. Iar când trag oblonul, strada rămâne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
final, și el încuviințează. — Și nu mi-a plăcut deloc. Pe bune. Dar ce... adică de ce... — Eram în anul de dinainte de universitate, și eram chelner. Apartamentul meu se afla vizavi de un supermarket deschis nonstop. Toată noaptea era luminat cu neoane puternice. Iar zgomotul... Are o grimasă. În cele zece luni cât am stat acolo, n-am avut nici măcar o secundă de întuneric sau de liniște totală. N-am auzit niciodată o păsăre ciripind. N-am văzut nici o stea. Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fixa de scafandru. Casca se desfăcu în două bucăți. El și cu Ash le îndepărtară încet. Cu excepția unei lente pulsații, creatura nu dădea nici un alt semn de viață și nu reacționă la înlăturarea căștii și nici la expunerea la lumina neoanelor. Dallas ezită o secundă, se hotărî, atinse cu vârful degetelor vietatea și le retrase repede. Creatura nu reacționă. Puse mâna mai mult timp, mângâind cu palma spatele acesteia. Era uscată și rece. Respirația domoală îl scârbea și ceva îl îndemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe când înainte se plimba de la un capăt la celălalt cu ochii închiși. Toate lanternele erau aprinse. Și cu toate acestea lumina nu ajungea să străpungă obscuritatea difuză în care era adâncită cea mai mare parte a lui Nostromo. Tuburile de neon nu serveau decât la întreținerea minimală și ocazională a acestor săli și antrepozite. De ce să consume energie pentru luminarea unei nave funcționând automat ― Nostromo făcea parte din această categorie ―, când echipajul ei petrecea atât de puțin timp în veghe? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
multe minute. Ajunseră, în sfârșit la ramificație. Din nou, detectorul fu pus la treabă. Ripley îl întinse spre brațul coridorului care pornea, în dreapta. Lumina roșie se stinse ușor. Atunci se întoarse spre cel din stânga. ― Pe acolo! Câteva rare tuburi de neon erau împrăștiate prin această secțiune a navei. Fâșii de întuneric restrângeau vederea în jurul lor, dându-le o senzație de sufocare cu toate că, antrenați pentru călătoria în spațiu, nu prea știau ce era claustrofobia.. Pașii lor răsunau pe puntea de metal, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
atelierul ăsta era o ascunzătoare ideală. Dacă motanul nu era acolo, se va întoarce la colegii săi. Jones, în momentul ăsta, putea fi ascuns oriunde în navă Dar la urma urmei se prea poate să fie aici. Câteva tuburi de neon revărsau o lumină palidă și tremurătoare pe o învălmășeală de mașini și lăzi claie peste grămadă. Brett ignoră rândurile de containere și instrumentele de reparare, fiindcă niște panouri luminoase le identificau conținutul. Se gândi brusc că nu mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Aux Immigrants Heureux e situat într-o zonă periferică a Angers-ului și e frecventat mai ales de imigranți cu situație incertă. Cunoscuse și vremuri mai bune, pe vremea când toate literele din firma fluorescentă erau aprinse. Acum, de când cu criza, neoanele care alcătuiau primul i și primul m din firmă erau arse, așa că numele devenise Aux migrants Heureux și atrăgea o faună și mai pestriță în local. Pe patron îl cheamă Claude Fernandez și e uns cu toate alifiile. Are doi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]