895 matches
-
la justificarea ei prin suferința sacrificială 12. Teama de damnare și convingerea că adevărata devoțiune este răsplătită printr-o fericire veșnică explică aceste acte de sacrificiu. Cum altfel se pot justifica dezastrele care se abat asupra acestor evrei pioși și neprihăniți, ale căror suferințe nu pot fi interpretate ca o simplă pedeapsă? Neexplicate, aceste suferințe păreau intolerabile și riscau să ducă la subversiune sau la încălcarea preceptelor religioase, până la abjurare. Întrebarea cum de îngăduia Dumnezeu atâtea atrocități obseda gândirea epocii. Frazeologia
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
gardul. Și nici Rita nu s-a putut abține și a forțat și ea gardul. Fiind republici surori, cele două guverne și-au trimis reciproc telegrame de condoleanțe. Inspirat de tragicul eveniment, Julius Zimberlan a scris drama Duioasa iubire dintre neprihănita Rita și îndemânaticul Don, însă piesa a fost interzisă în ambele republici surori. 20. A avut sau n-a avut loc celebra bătălie de la Strock? Ca în orice familie, și între cele două republici surori Vandana de Nord și Vandana
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
vii. Dar trebuie să ne deschidem întru înțelegere. Simbolurile se infiltrează în ego, determinîndu-l să se identifice cu ele și să le activeze în mod inconștient. Avem nevoie să redescoperim dimen siunea transcendentă, să învățăm din mituri întoarcerea la începuturi, neprihăniți ca niște "feți frumoși". S-ar putea să avem nevoie de sacrificii pentru transformare și revelație, pentru unirea contrariilor, pentru a dobîndi hrana spirituală și a merita Arborele Vieții. Artha noastră, theoria, ca și practica ei, sunt întru totul un
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
înțelepciunea din momentul nașterii, nu am nevoie de reguli sau sisteme inițiatice, ci de puritate, de simplitate și încredere totală, de cunoașterea dinainte de cunoaștere. M-am adaptat greu la lumea aceasta ipocrită, în care virtutea are nevoie de reguli. Eram neprihănit și tot ce mă atingea, de fapt mă prihănea. E greu astfel să nu fii pervertit și am pornit să mă adaptez. Tîrziu am înțeles că era mai bine să rămîn așa cum am venit, iar acum încerc să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
scâncea până la baba care se ținea de chilabaleală. În văzduhuri, de la atâta bârfă adunată se forma câte un nor de pălăvrăgeală care, cu putoarea lui, ademenea demonii. Prea cucernicul părinte i-a blagoslovit, uitându-se plin de mândrie la acești neprihăniți. Aveau fețele scăldate de luminile calde răspândite de vitralii. I se părea că privea sfinți născuți din niște țărani simpli. Și-au făcut cu toții cruce și s-au apucat a zice rugăciunea, așa cum se cuvenea înainte de începerea fiecărei zile de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
producturi, vite cornorate, mascuri, stupi și alte deasemenea, precum și în venitul moșiii Dornești și în altă averi a me, ce ar fi pi ia, și care va prisosi de la data cîștiurilor. Deci dar, spre a avea acest înscris legiuita și neprihănita legii putere, prin această jalbă, am rugat pe cinst. giudec. a ținut. Botoș. de l-au încredințat, potrivit formelor. ss. G. Eminovici 1849, dechembrie 10 Gios iscălitul, părintele fiicei mele, Ralu, mă mulțumesc cu siguranția cuprinsă prin înscrisul de față
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
miraculoasă și În momentul concepției, și În cel al nașterii. După cum ar trebui să fi devenit deja limpede, esența divină a lui Cristos mai pune și o altă problemă, Întrucît mulți dintre cei care acceptă că Maria, vas mundum („vas neprihănit”), este incubatorul În care se dezvoltă trupul fizic al lui Isus, au reticențe În a atribui divinității acestuia o gestație de nouă luni În pîntecele unei femei. Din acest motiv este o Înțelegere greșită să ne Închipuim că toți „ereticii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dumnezeiască; eu; expune; fericire; filosof excentric; fără de folos; folosință; frate; frăție; frumos; frunza; gastronomie; greu; in; Ina; împlinită; fără încredere; încurajare; întrecere; înțelegere; învățător; lacrimă; lacrimi; lipsită; mică; cu mine; doar în mine; mîine; mînă; moare ultima; motiv; necaz; neîncredere; neprihănită; nicăieri; nimic; noi; nu; oameni; ocrotire; OK; om disperat; onoare; optimism; partener; parteneriat; părere; pereche; pierdută; pilon; plecare; poveste; priceput; de prisos; protecție; puternic; rar; răgaz; responsabil; responsabilitate; revedere; rîu; sărac; sentiment; serviciu; singur; spate; spera; speranța; speranță în lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fiul tău, tu mama mea nebună". "Rondelul liniștii" este macedonskian, liniștea urcă spre bolta mărilor așa cum viața nestăvilită izbucnește în rondelurile poetului citat. Ciclul de versuri de dragoste cuprinse în volumul " Între floare și fruct" sunt niște "imne" închinate iubirii neprihănite; iubita este de cer, are o carnație diafană, aurie, părul ca mierea, ea este cântată eminescian: "Aș vrea din nou în față să te am/ să-mi mângâi cu privirea calmă ochii/ încet precum o gâză pe un ram/ de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
uită la el, și el de frică tremură. Se crede că pămîntul, cînd se cutremură, nu mai poate suferi păca tele oamenilor și se scutură de ele. Cutremurul vine din povara păcatelor care apasă pămîntul. De n-ar exista copii neprihăniți și oameni cu suflet curat, Dumnezeu ar zgudui pămîntul de s-ar alege praful de el. (Gh.F.C.) Cuțit Cu cuțit asupra altuia să nu te răstești, că fuge îngerul de tine. Cînd te răstești la cineva cu cuțitul, patruzeci de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nuanțeze, mâhnit, George Mirea ci a comunismului. Asumarea trecutului înseamnă recunoașterea că nu am fost îngeri (autorul însuși recunoaște că nu a fost un opozant politic, dar nici un "pupincurist" precum răpostaul său coleg Eugen Preda); nimeni nu e de tot neprihănit (Sf. Pavel) ține să amintească scriitorul, și totodată nu uită să precizeze "că talentul nu garantează și moralitatea". Alternanța trecut/prezent, timpul pierdut / tipul regăsit într-o sincronie a evenimentelor, așa cum se învălmășesc în memoria afectivă, involuntară, despotică este arta
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lo spirito in qualcuno, più la noia è frequente, penosa e terribile"), ca un mijloc gregar de reproducere a speciei și de conservare a stirpei. Pentru el și înclinațiile sale schopenhaueriene, sentimentul purificat de instinct atinge absolutul doar sub raza neprihănită a primordiilor. Este cheia esteticii romantice, a expansiunii cosmice și a delirului uranic, a retragerii în insula edenică a voluptății și mistuirii (cupio dissolvi). Scrisă la doar 19 ani, nuvela Avatarii faraonului Tlà, tradusă de Mariana Câmpean prin Le trasmigrazioni
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
distrugere, literatura nu poate să însemne decât reconstruirea încrederii pierdute. De aceea, în următorii ani, românul care trebuie să aibă cea mai mare rezonanță în sufletul omului trebuie să fie cel în stare să reînvie în om o nouă și neprihănita speranța"73. SÁBATO ȘI CIORAN. POSTERITATEA LUI NIETZSCHE "M-a surprins omul acela amabil, mărunt și trist, predicator al unui nihilism care nu coincidea cu persoana lui." (Ernesto Sábato, Întâlnire cu Cioran) " Nu sunt influențat de nimeni. Vorbesc după capul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de gadget bun de oferit profilor), tușeul caracteristic fiecărui tip de penh, efortul de (cu)prindere și de strângere cu trei degete (cele utilizate și pentru facerea semnului crucii), atingerea foii albe de hârtie (oh, Mallarmé, cel obsedat de pagina neprihănită precum albul lebădoi, "le vierge, le vivace"), materialul din care era confecționată partea eminamente activă a instrumentului, dispenserul de cerneală (numit "peniță", cuvânt distorsionat de străinezi, spre amuzamentul băștinașilor carpatini) aurul garanta o lină lunecare pe hârtie, caracteristicile a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
enorma masă din Grande Salle. Toate comandamentele epocii fuseseră încălcate: rațiune, bun-simț, evlavie, castitate, ca să nu mai vorbim de transgresarea barierelor sociale, păcat impardonabil pentru care represaliile nu mai pot zăbovi. Claude este consemnată într-o mănăstire, astfel încât să rămână neprihănită, cuvioasă, demnă de numele familiei și al viitorului soț. Totodată, licornul de Nicolas este și el "ascuns", adică trimis, la ordin, la atelierul țesătorilor din Bruxelles, pentru un plus de siguranță. Fapt e că în iarna lui 1492 sosesc tapiseriile
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a doua, este un spațiu sacru de buzunar, de aceea este perceput ca strîmt”... El este și centru și este asimilat cu Paradisul iar cei doi eroi se află aici Împăcați Între figuri labirintice și florale, precum Adam și Eva neprihăniți, iar zeul de deasupra nu poate să fie decît maleficul șarpe care nu a reușit să corupă perechea, se poate citi aici prin prisma teoriei mitocritice un astfel de mit, propus Încifrat de către Eminescu și anume că poetul a reușit
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
pântecului,/ mă închin ca într-o biserică/ năruită de o zbatere de aripă// Îmi simt nebunia luată în arendă/ de femeia gonflabilă.// Strig pe străzi îngropate în fiecare.// Arunc anateme lejere/ pentru cei ce mă vor,/ ca pe un star neprihănit,/ în așternuturile lor.// Joc totul pe Scripturile delirului" etc. Asumându-și, uneori, și o astfel de gesticulație apăsat delirantă, poetul nu exclude totuși ek-stazele, fie ele și unele à rebours. Și nici plăcerea de a-și condensa, în câteva poeme
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
după cum notează autorul într-unul dintre puținele sale poeme-spovedanie, Mansarda. Femeia pentru el se confundă cu poezia, devenind o singură patimă, o singură Himeră, care-i dă bărbatului măsură trăitului: "ce aș fi ajuns/ fără clipa vieții tale?/ (...)/ străino, coapsa/ neprihănită a sfintei Maria,/ în care lume-ai dispărut?/ În loc de copil mi-ai născut poezia". Sau, și mai clar, feminitatea aptă să dea viață devine însăși Viața: "dacă există un dumnezeu/ nu poate fi decât femeie", conchide vocea dubitativă din Dacă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Le Rouge et le Noir, et aussi leș Femmes au XVIIIe siècle, des Goncourt" [Maupassant, Fort comme la mort, p.104, 96]. 284 Lecturile zis feminine difuzează idealul romantic feminin și exploatează stereotipurile romantismului sentimental: clișeele dragostei fulgerătoare, scenele îmbrățișărilor neprihănite, cu suspine și priviri înflăcărate, întâlniri și răpiri, vise în care apare prințul tandru și bogat. 285 Caroline Hamelin: "Elle (...) en était revenues avec le grand dédain de ces recréations psychologiques, qui tendent à remplacer le piano et la tapisserie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
prin vocea lui Benedetto Croce ajunsese să fie condiția sine qua non a unui anumit tip de poezie, cea curățata de impurități oratorice, conceptuale și sentimentale. Pe fondul acesta a luat naștere noul interes pentru poezia greacă, văzută că Eden neprihănit, iar traducerile lui Quasimodo reflectă această aspirație a epocii sale spre puritate. În laboratorul său literar tendința s-a tradus în căutarea cuvântului pur, originar ca răspuns la acea espoir inassouvi d'innocence specifică și lui Ungaretti.474 Prin urmare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
le implică această condiție de poet: "Știu, puritatea nu rodește,/ Fecioarele nu nasc copii,/ E marea lege-a maculării/ Tributul pentru a trăi.// Albaștri fluturi cresc omizi,/ Cresc fructe florilor în jur,/ Zăpada-i albă neatinsă/ Pământul cald este impur.// Neprihănit eterul doarme, / Văzduhul viu e de microbi,/ Poți dacă vrei să nu te naști,/ Dar dacă ești te și îngropi.// E fericit cuvântu-n gând,/ Rostit, urechea îl defăimă,/ Spre care o să mă aplec/ Din talgere vis mut sau faimă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
își dezvoltă poemele din nucleele unor metafore, aproape alegorice. Sensibilitatea vizionară a poetei restabilește primatul imaginii, în câteva poeme incantatorii Flux, Concert, Din când în când, Elegie de dmineață"75. Alcătuită din opoziții de tipul zăpadă neatinsă/ pământ impur, etenrul neprihănit/văzduhul viu, să nu te naști/ te îngropi etc. această poezie reprezintă o deconstrucție canonică și la nivelul construcției versului. Deși la început impresia este aceea a unei prozodii de tip clasic, cu ritmicitate, cu rimă și cu măsură regulată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rost nu-și mai găsea limanul de-atâta fantastă mutilare de-i zice arătare. Pe ici pe colo doar câte-un grămătic se minuna prea tare făcând să i se topească și roua răcoroasă de-atâta inspirată levitare chiar Verbul, neprihănit, se opri o clipă și adăsta din neîncetata-i descălecare să vadă cum arată genunea vocalelor pe cale de transfigurare și chiar uita de sine și de atât uman prezent incoerent și indecent ci doar o învrăjbire a vreunui zgomot surd
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
cu sacrificiul propriei vieți, au zdrobit regimul de dictatură și au deschis zările către instaurarea darului dumnezeiesc al libertății. Sădită profund în ființa umană, în om, ca făptură și chip al Lui Dumnezeu, libertatea se dobândește, de aceea, cu jertfă neprihănită, izvorâtă din gând și inimă curată așa cum au dovedit-o tinerii și vârstnicii care au înfăptuit în 22 decembrie 1989 sfântul act istoric de libertate și democrație pe pământul nostru strămoșesc. Cu toată suflarea românească, în fața făcliilor care străjuiesc locul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
fi înconjurat de un cerc al bănuielii, pe care-1 rup doar "doi sau trei indivizi suspecți", "disprețuiți de toată lumea". Iată semnul tradițional de identificare a sa în cele din urmă: urmărind taina sfîntă a cununiei, în timpul procesiunii, cînd "doi tineri neprihăniți" intră în biserică, o forță ce pare irezistibilă pune stăpînire pe el, chipul i se schimonosește, mîna i se crispează, barba i se zbîrlește, "urlă ca un animal sălbatic". Sînt noi mărturii, la urma urmelor, ale acestei prezențe diabolice permanente
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]