7,995 matches
-
eul meu mistic“ și „batracianul ateu“). Deși își clameză neputința („n-am scris la ghidul supraviețuirii poetului/ deși m-am născut anume să scriu/ ghidul supraviețuirii poetului./ neputința de-a scrie m-a stors ca pe o rufă murdară/ gândul neputinței de-a scrie/ m-a epuizat înainte de-a începe să scriu“), poetul continuă să scrie, făcând poezie din transcrierea neputinței, ba chiar resemnându-se cu „decăderea“ poeziei prin scris. Câtă resemnare, atâta poezie, căci alternativa rezolvării acestei drame poetice
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
anume să scriu/ ghidul supraviețuirii poetului./ neputința de-a scrie m-a stors ca pe o rufă murdară/ gândul neputinței de-a scrie/ m-a epuizat înainte de-a începe să scriu“), poetul continuă să scrie, făcând poezie din transcrierea neputinței, ba chiar resemnându-se cu „decăderea“ poeziei prin scris. Câtă resemnare, atâta poezie, căci alternativa rezolvării acestei drame poetice moderne ar fi însemnat tăcerea. Augusta liră orfică se metamorfozează, astfel, în mâna poetului Drăghici, într-o „armonică roșie lucitoare“ (în
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
pe care bunul Dumnezeu i-o va acorda într-o zi, va trebui să zdrobească această lume măruntă și fricoasă; să se ridice până la capătul universului și să spargă toate tiparele de pe pământ și din cer; să nimicească depravarea și neputința până la ultima părticică și apoi să construiască un alt pământ și un alt cer, ceva nou cu adevărat, în care acești bărbați fricoși și lipsiți de apărare să se vadă în oglindă așa cum sunt și să se lase conduși“. În afară de
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
deosebește pe om de animal. Eu spun asemeni lui Unamuno că ceea ce-l distinge e mai mult sentimental decât rațiunea. La Bacovia această luptă cu "morile de vânt" surprinde prin aparenta abandonare a metafizi cului și persiflarea filosofiei, suspectată de neputința descifrării condiției umane și a misterului cos mic. Omul, pentru autorul volumului "Plumb", este damnat să repete, cu fiecare generație, același traseu circular. Ea se instituie ca iluzionare inutilă ori ca luptă cu "morilor de vânt", ca un "dicționar" pe
"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE LITERATURA EUROPEI. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
un dublu al lui. Cele două ființe sînt, prin voia sorții, amestecate aproape grotesc, membrele și organele fiind apoi redistribuite pe sărite, lacunar, indivizilor: „noi doi ne-am născut amestecați, vîrîți/ unul în altul, înghesuiți în sacul aceluiași trup,/ cu neputință de descîlcit din unul celălalt.// (...) ne-a spus totdeauna ca unuia singur./ ne-a înfășurat pe amîndoi într-o aceeași haină./ eu am învățat cu vremea să fiu numai picior și mînă/ el - doar răsuflare și cap.// pînă cînd am
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
învierea lui Lazăr care le-a înspăimântat pe surorile lui și pe cei din jur, fiindcă tânărul părea că nu mai aparține lumii celor vii. Își pune întrebări, încercând să ghicească și experiența stranie a trecerii în moarte, care explică neputința reintegrării celui întors între vii. A auzit despre mersul pe ape, despre înmulțirea pâinilor și a peștilor, merge la nunta de la Cana unde asistă cu inima strânsă la alt miracol, preschimbarea apei în vin. Mama simte că fiul s-a
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
un potențial volum ulterior (care presimt că o să apară la un moment dat), deoarece stăpânește mult mai bine proza confesivă, cu virtuți poetice pe alocuri. Noaptea soarelui răsare este romanul unui Don Juan ratat, care își conștientizează cu luciditate slăbiciunea, neputința îmbrăcării cu seninătate a unei haine de împrumut, de unde și reflecția, tulburarea maladivă, starea de incertitudine (în fața situației de a se lega de o femeie ce ar putea fi mama copilului său, o femeie pe care nu o iubește, displăcândui
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
unor piane la care nu cântă niciodată, ca să nu le dezacordeze. De fapt, această constatare, absurdă, frumoasă, stranie, că există meseriași care nu se ating niciodată de perfecțiunea pe care au creat-o, și pe care, astfel, le rămâne cu neputință s-o verifice, dă, cred, cheia cărții, dacă există vreuna. Mr. Gwyn încearcă. Tatonează. Demontează o convenție. Și ceea ce-i iese sunt doar aproximări. Umbre ale unei perfecțiuni în care trebuie să creadă fără s-o cerceteze.
Straniul caz al domnului Gwyn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2587_a_3912]
-
tristă ineficiență. Un semn al inflației. Cu ele cu tot, Ivănescu rămâne și astăzi un nume vag în conștiința cititorilor ocazionali de poezie. Devorate de „fanii” poetului și doar răsfoite inerțial de „civili”, acestea glosează, în fapt, pe marginea propriei neputințe. Excepții există, bineînțeles, dar sunt neglijabile cantitativ. O descriere interesantă a fenomenului oferă tot Al. Cistelecan într-un studiu mai amplu (acesta, de la Humanitas ocupând numai șapte pagini și jumătate), apărut ca epilog al volumului Mircea Ivănescu - 80, pe care
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
înlocuind cozile la alimente cu cele la minuni - iată, de fapt, adevărata problemă a regimului. Crăciun intuiește posibila amploare a fenomenului, ce riscă să devină noi isterii de tip Rasputin sau Hanussen - magi sau profeți ce au schimbat cursul istoriei. Neputința lui Crăciun din finalul cărții face parte din ezitarea lui Leonard Bâlbâitu (din Complotul...). Adică, el nu poate accepta raționalizarea faptului mistic. Chiar devenind martor, la fel ca ceilalți. Nici măcar în libertate. Pentru el, trecutul trebuie să fie imaculat rațional
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
stăpâni viitorul. Eugen Uricaru joacă aici, probabil, și continuitatea posibilă a ciclului romanesc. Complotul spiritual, al imaginației, este covârșitor pentru un individ a cărui logică a cântărit orice realitate. Probabil că ultimul roman, cu sfârșitul lui Crăciun, va sublinia tocmai neputința acceptării unei instanțe din altă plămadă, alta decât rațională. Asta deși continuitatea lui în noul regim este deja sugerată la modul utilitar. Ca în alte părți, femeile iubesc în taină, amplificând până la exagerare pasiunile investite. Ele încremenesc într-un proiect
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
istov/ Dansând valsul vegetal.// Si din pereții de aer/ Umbra ta se-nfiripă/ Într-un cântec ca un vaer/ care-ncet te risipea.// Și rămase doar parfumul,/ Pe când ființa ta întreagă/ copleșea a mea ființă.// Dincolo de absența neagră/ Cu lugubra neputință/ In care râdea nebunul”... Iată “o voce notabilă în concertul liricii noastre actuale”, cum a observat Nicolae Balotă. Cea care a redat sone tului locul său de bijuterie lirică și sufletului omenesc, materialitate românească.
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
funcția, iar din acest șir de condiții ale sănătății standard nimeni nu poate evada. Medicul devine astfel un mecanic în sens strict, un reparator fără deschidere antropologică, și fără acea minimă empatie față de ființa omului privită ca un întreg cu neputință de redus la mezenchim, parenchim, sclere, fanere și alți termeni de jargon prestigios. Acesta e mesajul cărții Charles Laugier. Medic și etnograf, publicată anul trecut la Craiova de Adrian Michiduță. Cu părinți francezi naturalizați în România - tatăl, Victor Laugier (1844-1909
În mintea babelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2766_a_4091]
-
alura de artist - „era o poză des adoptată în epoca”, îmi spunea odată Peter Brook à propos de Gordon Craig - dar totodată admir demnitatea unei ființe care nu a cedat, care prin artă s-a salvat și care, izolat, în ciuda neputinței de a circula, a fost sensibil la destinele scenei europene și afiliat la terenul solid al unei identități naționale căreia, deplin, i s-a asociat. Un emigrant ce și-a găsit o patrie! Mă recunosc în el! {i poate de
Löwendal, baronul scenograf, la Biblioteca Națională a Franței by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2774_a_4099]
-
nu-i înțelegi cu totul, dar simți ca pe o evidență că în mintea lor s-a petrecut ceva: o ruptură sau o inversare de orizont, o clătinare sau o răpire. Nu actul în sine contează, ci expresia fățișă cu neputință de simulat a unei experiențe spirituale. La Lovinescu sau Steiner sunetul trăirii e patognomonic. Că e sminteală la mijloc e foarte probabil, dar emoția acelei sminteli trece în cititor. E o nebunie izbitoare, iar nu o cumințenie de culegător de
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
furat?", a spus Mihai Gâdea la Antena 3. Cazul a fost comentat și de psihologul Hanibal Dumitrașcu. "Ura individuală trădează doar experiența individuală. Când este vorba despre un grup de 12 persoane vorbim despre o ideologie, de o cultură a neputinței. Oamenii aceia au acționat pentru că manipularea și propaganda au acționat până la acest punct. Din păcate, fără o reacție puternică și viguroasă ne putem transforma încet în țapi ispășitori. Astfel de acte sunt împotriva umanității. A califica oamenii în funcție de culoarea pielii
Gâdea, ȘOCAT: Câtă ură să ai să faci AȘA CEVA? by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/22586_a_23911]
-
decât cu cea de pe Pământ. Iar ceea ce i se întâmpla acum însemna un fel de misiune, pentru că simțea că are un mandat limitat. Și tot din prima seară începură să discute despre Proiectul lor (...) Tema centrală ar fi cea a Neputinței individului în fața Sistemului. (...) Mii, sute de mii, poate milioane de indivizi care n-au mai suportat Neputința și au încercat să-și exprime ideile îndrăznețe, puse în slujba colectivității lor, au sfârșit în lanțuri sau decapitați, sau arși pe rug
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
simțea că are un mandat limitat. Și tot din prima seară începură să discute despre Proiectul lor (...) Tema centrală ar fi cea a Neputinței individului în fața Sistemului. (...) Mii, sute de mii, poate milioane de indivizi care n-au mai suportat Neputința și au încercat să-și exprime ideile îndrăznețe, puse în slujba colectivității lor, au sfârșit în lanțuri sau decapitați, sau arși pe rug, sau spânzurați, sau torturați, în chinuri fioroase. Sistemul nu a cedat niciodată în fața criticilor lui, în fața celor
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
să spună că e perfectibil. Au fost eliminați, cum se spune astăzi, «scurt», fără multe vorbe. Dar în România mulți creatori trăiesc cu iluzia că idei ale lor ar putea să influențeze gândirea bolnăvicioasă a unor conducători. Și suferă de neputință când văd că, niciodată, nici măcar vreo idée strălucită nu e aplicată de guvernanți. Și nu e doar cazul României, firește. Neputința ne seacă, ne exasperează zi de zi și uneori clipă de clipă. E ca o boală cumplită de care
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
trăiesc cu iluzia că idei ale lor ar putea să influențeze gândirea bolnăvicioasă a unor conducători. Și suferă de neputință când văd că, niciodată, nici măcar vreo idée strălucită nu e aplicată de guvernanți. Și nu e doar cazul României, firește. Neputința ne seacă, ne exasperează zi de zi și uneori clipă de clipă. E ca o boală cumplită de care fiecare scapă cum poate, iar unii nu scapă deloc.” „În definitiv -mărturisea scriitorul Mihai Sin -, fiecare dintre noi asta căutăm o
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
aglomerat cu atâtea producții interesante în ultimele luni. În concluzie, acțiunea nu te prea te lasă să respiri, personajele sunt umane și credibile, iar tema filmului este lupta personajului principal între a găsi puterea pentru a își înfrânge temerile și neputința și a se complace în continuare într-o viață mediocra. Este evident că regizorul Robert Zemeckis colaborează bine cu scenaristul John Gatins. Dacă aveți o frică de călătorit cu avionul, Flight nu este o soluție de vindecare sau de înfrângere
Am văzut [Corola-blog/BlogPost/98327_a_99619]
-
și pe marile ecrane din România. Distribuit de Independența Film. Sinopsis. Filmul surprinde un fragment din ultimii ani de viață ai unor foști profesori de pian, soț și soție (Jean-Louis Trintignant și Emmanuelle Riva). Actualmente, pensionari octogenari ajunși la vârsta neputinței. Cei doi locuiesc singuri, așa că, în momentul în care starea de sănătate a unuia dintre ei se deteriorează brusc, relația precum și capacitatea lor de a gestiona criza sunt puse la foarte grea încercare. ### Jean-Louis Trintignant Pentru cele două roluri principale
Jean-Louis Trintignant revine pe platourile de filmare, după 14 ani [Corola-blog/BlogPost/98349_a_99641]
-
vitalitate, filmul spune povestea erotică a rivalității dintre două actrițe obsedate de o bucată de carne care trăiește și respiră. O veritabilă experiență suprarealista la granița între genuri precum comedia, thriller-ull și horror-ul, filmul e o poveste ‘moralizatoare’ despre neputința naturii umane de a-si domestici impulsurile (primare). Mix de documentar, jurnal și eseu cinematografic, The Pimp and His Trophies, semnat de artista vizuală Antoinetta Zwirchmayr, este o revizitare onirica a amintirilor din copilăria autoarei despre bunicul său - unul dintre
Prima ficțiune filmată în Marele Accelerator de particule de la CERN, în premieră la BIEFF [Corola-blog/BlogPost/98518_a_99810]
-
pe străinul cu care fratele ei a fost văzut înainte ca acesta să dispară. Convinsă că acesta este vinovat de dispariția fratelui ei, ea îl acuză, insă suspectul, având un alibi și diverse legături, scăpa nepedepsit. Simțul de vinovăție și neputința o împinge pe tânăra față să acționeze necugetat și să își caute singură dreptatea. Volodymyr Tykhyy s-a născut în anul 1970. În 1933 începe să regizeze reclame de televiziune, iar până la finalul anilor ’90 regizează câteva scurtmetraje. Cu ‘’Mermaid
Romania International Film Festival 21-31 august [Corola-blog/BlogPost/98574_a_99866]
-
Trădătorii străini de neam ca și țiganii sunt reabilitați și recompensați, li se retrocedează palate și aur, primesc certificate de revoluționari, scutiri de impozite, spații comerciale, teren agricol și intravilan, sinecure și decorații. Comportamentul absurd e o formă protest, de neputință și chiar de automutilare a celor, care nu mai văd luminița de la capătul tunelului. Numai cu ajutorul literaturii absurde mai pot fi înțeleși „Lunatecii lui Vinea” din București. Urmuz se sinucide la șosea, Ionesco și Tristán Tzara fug în absurd la
ISTORIA ROMÂNIEI LA LIMES, INTRE EST ŞI VEST de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381571_a_382900]