3,633 matches
-
lucru care-ți rămâne e să iei act de oroarea la care împrejurările te-au făcut părtaș ori măcar participant mut. Boala nu i-a dat pacientului nicio șansă, iar povestea suferinței îl reduce pe lector la postura unui receptor neputincios al tragediei la care ia, în felul acesta, parte: „În faza actuală de involuție, sunt practic cvadriplegic. Îmi pot mișca puțin mâna dreaptă și pot să-mi aduc brațul stâng câțiva centimetri peste piept. Picioarele, deși se îndoaie când sunt
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
când Sfântul Vasile era încă un copil, acesta împreună cu fratele mai mic, cel care a devenit Sfântul Grigorie de Nyssa, și-au împărțit săracilor întreaga avere moștenită, ceea ce a deschis drumul unui șir de binefaceri pentru săraci și pentru cei neputincioși, consemnate de istoria creștinismului sub numele de "Vasiliade". Sf. Vasile a murit în anul 379, când încă nu împlinise 50 de ani, iar la înmormântarea sa au participat mulțime de creștini și păgani, dovadă a marii sale popularități, a mai
Sfântul Vasile, părintele monahismului oriental, serbat la 1 ianuarie. Ce trebuie să facă fetele nemăritate by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/52843_a_54168]
-
sau nesportivi, boala îi secera pe toți, schilodindu-i pe viață, asta dacă nu-i omora în câteva zile. Curând, teama, apoi groaza și în cele din urmă teroarea aveau să se pogoare asupra tuturor familiilor din Weequahic, care asistau neputincioase la drama ce lua amploare pe zi ce trecea. În mijlocul a ceea ce urma să se transforme într-o adevărată isterie, domnului Cantor i se oferă o portiță de scăpare. Iubita și viitoarea sa logodnică, Marcia, aflată în tabăra de vară
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
urmă conduce la autoînfrângere.” Senzația de claustrofobie mentală, de sufocare și frică acaparează mintea cititorului cu o intensitate incontrolabilă, ca și cum ai deveni, tu însuți, prizonierul înfricoșătoarei boli. Redus la condiția unui creier perfect funcțional, dar aflat în carcasa unui trup neputincios, scriitorul duce o viață paralelă. E viața generată de gânduri și imagini din trecut, care se organizează aproape romanesc în golul nocturn dintre nemișcare și nesomn: „Câteva luni după declanșarea bolii, mi-am dat seama că în timpul nopții scriam în
Memorii de dincolo de mormânt (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5346_a_6671]
-
cuiva drag își schimbă gradul acut al momentului despărțirii cu acela al unei cronicității ce nu se poate nici ameliora, nici vindeca. Timpul nu rezolvă lucrurile. Puseele de revoltă, de durere, de suferință, de disperare răvășesc ființele noastre atît de neputincioase. Între ele, nu e liniște. Sînt amintirile. Oamenii importanți rămîn cu noi și printre noi prin poveștile cu ei și despre ei pe care noi le ducem mai departe. Pomenindu- i, îi ținem cu noi. Îi facem părtași la trecerea
Vlad Mugur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5369_a_6694]
-
vieții, adică sensul lumii, îl putem numi Dumnezeu./ Și putem lega de asta parabola lui Dumnezeu ca tată. Rugăciunea este gândul îndreptat către sensul vieții./ Nu pot influenț a evenimentele din cuprinsul lumii după voința mea, ci sunt cu totul neputincios./ Doar în felul acesta mă pot face independent de lume - și , într-un anumit sens s-o stăpânesc: renunțând să am vreo influență asupra evenimentelor”. Astfel, fericirea e de găsit împlinind „voința lui Dumnezeu”.
Jurnalele filozofului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5191_a_6516]
-
devine, inevitabil, echivalentul „unei condamănări la moarte.” Noaptea e, așadar, o anticameră a infernului, iar diminețile echivalează cu precaritatea confuz-reconfortantă a purgatoriului petrecut într-un scaun cu rotile. Strategia îmbrățișată de victima metamorfozată, asemeni lui Gregor Samsa, într-o vietate neputincioasă, e să-și imagineze că nopțile nu diferă întru nimic de intervalul petrecut la lumina zilei. Teoretic, acest lucru ar fi posibil: dacă ar găsi parteneri care să-l urmeze în activitățile nocturne. Din nefericire, acest lucru nu e posibil
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
Binele și vine Răul, idei ale omului acționând asupra omului. Idei zadarnice. Tot o idee zadarnică este și acel determinism care, în mod ciudat, încearcă să realizeze sinteza între existență și ființă. Suntem cât se poate de liberi, dar suntem neputincioși... În rest, voința de putere, acțiunea, viața nu sunt decât ideologii deșarte. Nu există nicăieri voința de putere. Totul este mult prea șubred: toate lucrurile tind către moarte. Mai ales aventura este o amăgire, vreau să spun acea credință în
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
mine însumi și îi voi face pe toți să priceapă că Biserica înseamnă în primul rând dărnicie și apoi strictețe. Ea dă și nu ia nimic." Arătându-i-se Isus, ultimul papă, spre a nu deveni un fel de clovn neputincios sau un nou Nero megaloman, este silit, căpătând treptat alt chip între zidirile Vaticanului și riscând să devină de nerecunoscut și arestat precum un intrus în locul "adevăratului" Pontif, să fugă într-un pelerinaj fără de sfârșit precum Jidovul rătăcitor....Sacrul s-
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
mirosurilor împrăștiate în lume (să fie ele, în pustiul unui Bărăgan în care timpul se rupe în vînt, acele anathymiasis ale lui Heraclit?), a sufletelor vîndute pentru "o umbră de umbră." Iluzia iluziilor, toate sînt iluzie... Ceață, amăgindu-ne privirea neputincioasă cu siluetele unei lumi care se mută. "Neputincioase, somnoroase, putrede, slute,/ Pe adormite, pe tăcute." Ca degetele, cu care pipăi și te-nchini. Unelte, aceleași, ale tăgadei și ale credinței. Cărticica nu e, deși, s-ar putea crede, una de
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
pustiul unui Bărăgan în care timpul se rupe în vînt, acele anathymiasis ale lui Heraclit?), a sufletelor vîndute pentru "o umbră de umbră." Iluzia iluziilor, toate sînt iluzie... Ceață, amăgindu-ne privirea neputincioasă cu siluetele unei lumi care se mută. "Neputincioase, somnoroase, putrede, slute,/ Pe adormite, pe tăcute." Ca degetele, cu care pipăi și te-nchini. Unelte, aceleași, ale tăgadei și ale credinței. Cărticica nu e, deși, s-ar putea crede, una de rugăciune. Mai degrabă, îndrumarea închisă, ghicită din aproape
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
cum un trandafir învață matematică / și mai ales să știi că e nevoie de o altă femeie și de o altă privire pentru profeții ce mîngîie naivi învolburata cenușă a părinților sufocați de ritmul tobelor ce se îndepărtează apăsătoare și neputincioase. / - Ťești îndeajuns de frumoasă să fii nevastă și nu fecioarăť, dar cum astăzi mai poți închina cu un trecător pe care nu îl cunoști dator îi vei fi cu masacrul navigatorilor neîngenunchiați întru inventatele ceremonii dedicate unui amant prea puțin
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
și generația următoare, și poate încă o generație după asta - va merge îndoită de spate sub rușinea crimelor comise în numele ei”, scrie Coetzee în Jurnalul..., Pentru el, tot ce-l înconjura în țara natală era indicibil de malefic, iar zbuciumul neputincios iscat de simțămintele lui de culpabilitate colectivă, de rușine, era și el mai presus (mai prejos?) de cuvinte. |ntrucât realitatea nu se lăsa descrisă, s-a refugiat în parabole, în reduceri la absurd, a inventat situații dincolo de limitele raționalului, ale
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
această dimineață din Spitalul Județean Buzău. Avea nevoie de niște documente de la cabinetul de Oncologie din cadrul Policlinicii 23 august. I s-a făcut însă rău și s-a prăbușit chiar în fața ușii. Ceilalți pacienți care își așteptau rândul au asistat neputincioși la încercările personalului medical de a-i salva viața bărbatului. Nu s-a mai putut face nimic pentru el, a fost acoperit cu o pătură și lăsat acolo, până va veni cineva să îl ia. Pacienții și-au reluat rândul
Pacient mort pe holul spitalului la Buzău by Alexe Flavia () [Corola-journal/Journalistic/65860_a_67185]
-
nu are un acces satisfăcător la stadiile etic și religios? Oricum, acest anafectiv simte uneori în scrisul d-sale o așteptare difuză, chiar dacă e cuibărită în cuibul de mătase al libovului: "Vorbiți încet, sau poate chiar în șoaptă, / Azi sunt neputincios ca o mătasă, / Doar sufletul îmi lunecă prin casă / Pe marile covoare și așteaptă" (Astenie). Neavînd însă loc ascensiunea spirituală, bardul virează energic spre materie, o sporește, o intensifică. Hiperbola e maniera d-sale de-a se adresa unei materialități
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
important în știrea respectivă e un alt fapt: și acolo unde există, aceste rampe, practic, sunt de nefolosit. Vedem pe ecranul televizorului o doamnă chinuindu-se repetat să împingă, pe diferite asemenea rampe, un cărucior în care stă o tânără neputincioasă și încercările sale sunt zadarnice: totul e construit aiurea, panta e imposibilă. Nu ne-ar fi preocupat respectiva știre tv dacă nu ni s-ar fi părut că adevărul conținut în ea are un grad de aplicabilitate sporit și că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6460_a_7785]
-
Domnului, fără să-și dea seama că, în lipsa îmbinărilor, textul e o ruină alcătuită din zdrențe și cioburi. Îl citești cum ai asista la plutirea resturilor unei nave scufundate. De aceea, scriitorul nautist este un neglijent de speță sintactică, fiind neputincios în ași suda frazele prin cuvinte de legătură. Paragrafele sînt lăsate stinghere pe pagină, izolate ca sihaștrii în munți, așteptînd ca cititorul să găsească punți peste prăpăstii. Al treilea semn este lipsa de orizont. Spiritul monitoricesc scrie cu capul înfipt
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
atîta grijă aleasă. Cel mic, deștept! Tăcuse mîlc în horn. Acest carnagiu, acest masacru de tragedie antică se termină în stil ortodox și cu o răzbunare peste care folclorul așterne un strat subțire de umor. în jalea ei, Hecuba ridică neputincioasă brațele spre cer plîngîndu-și odraslele ucise. Capra, mama Capră, e, în specificul ei, o femeie lucidă, metodică, pregătin-du-și gospodărește revanșa. Aranjează groapa cu jar. Face și scăunelul de ceară. Gătește și sarmalele și îl invită pe cumătrul lup la parastas
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
tabloul lui Ilya Repin, Ivan cel groaznic și fiul său (1885), cu un amestec de demență și disperare invocând prin privire un ajutor dumnezeiesc. Într-un acces de furie, țarul își ucide fiul cu o lovitură de baston și urmărește neputincios agonia acestuia, iar Repin joacă admirabil o serie de contraste, de la aspectul de călugăr rugându-se pentru un dreptcredincios la costumul strălucitor al fiului, de la privirea de fervoarea teribilă a părintelui vinovat la privirea stinsă, resemnată aproape a fiului din
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
pe-acelea sumbre, suferitoare, înecate de vină greu ispășită, din Voiculescu, de pildă. Între „râde atâta sărbătoare/ din chipul lor cel ars de soare", înfățișarea unui miracol naiv și impersonal, și „tot cerul Palestinii/ Părea că varsă lavă", imaginea urgiei neputincioase, târzii, e o reașezare a perspectivei. Paștelui oamenilor, duminică de țară, cu bucurii copilărești, îi ia locul Paștele omului, al aceluia care îndură singurătatea și supliciul. E nișa pe care o ocupă Arghezi și Voiculescu, preferându-i chinul patimilor celui
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
fabulos în cel mai banal moment, ce poate să răstoarne o situație normală într-o reverie, într-o parabolă hiperdimensionată. Ca un cozonac ce iese din orice formă și se revarsă, la nesfîrșit, făcîndu-te prizonierul irealului înaripat de sub ochii-ți neputincioși. O stranietate altfel, poate mai subtilă, mai disimulată însoțește această viziune a lui Afrim față de, să spun, „Boala familiei M.", o montare remarcabilă a lui Afrim de la Timișoara. Sau față de „and Byorg, of course" de la Ploiești. Dincolo de lungimi și de
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
angajat al băncii în cazurile privind dispariția unor bani și valori, reclamate la Poliție. Scandalul furturilor din cutiile de valori de la BCR Pitești a luat proporții. Până miercuri, 11 persoane au declarat furturile din cutiile de valori, poliția fiind deocamdată neputincioasă. În schimb, directorul de comunicare al BCR, Ionuț Stanimir, a declarat, marți, că nu există indicii privind vinovăția vreunui angajat al băncii în cazurile privind dispariția unor bani și valori, reclamate la Poliție, iar banca va evalua "obligația morală" de
Scandalul furturilor din cutiile de valori ia amploare. Vezi cum se putea fura by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64454_a_65779]
-
Bratu Iulian O fetiță de 13 ani din Marea Britanie i-a uimit cu problema ei pe medici, care se declară neputincioși în fața "afecțiunii". Adolescenta sughiță o data la două secunde, de zece săptămâni, scrie realitatea.net. Emily Marsh este epuizată din cauza sughițurilor. Ea trebuie să se învoiască de la școală după-amiaza pentru a veni acasă să se odihnească. Medicii nu au găsit încă
Sughiță continuu de două luni. Medicii nu au leac by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64561_a_65886]
-
am plătit lucrătorii. Nu le-am dat cât trebuia, cât m-am împăcat cu ei. Nu i-am plătit la timp. Am cumparat ceva și n-am plătit. 13. Am asuprit pe slugi, pe săraci, pe orfani, pe văduve, pe neputincioși. I-am batjocorit. 14. Mi-am dorit moartea la necaz. 15. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din și din cauza mea, a murit cineva. 16. Am cârtit la Dumnezeu la necazuri că prea mi-e greu, ca
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
septembrie. Să nu mai vorbim despre drepturile bănești câștigate în instanță. Legea care permite bugetarilor recuperarea salariilor tăiate abia în anul 2016 este un nou abuz al actualei puteri și o nouă sfidare la adresa bugetarilor. Guvernul Boc este atât de neputincios, haotic și dezarticulat, dar și înfricoșat de rezultatul viitoarelor alegeri, încât a atins limita unui cinism care nu are nimic de-a face cu rolul unui guvern de a-și proteja cetățenii. Cei care conduc astăzi România trăiesc pe altă
Apocalipsa după Boc () [Corola-journal/Journalistic/46903_a_48228]