3,370 matches
-
sufletul. Și cu asta se vor face singuri sclavii noștri. Când închisese gura, Zaharel simțise că altcineva îi pusese în gură cuvintele astea mari. Trecură câteva luni de vană așteptare - foametea hălăduia mereu pe alte îndepărtate meleaguri. „Aleșii Domnului“ deveniseră nerăbdători, încât în secret fiecare își dorea să dea peste ei o calamitate, cât de mică, în speranța ca aceasta să-i facă să simtă că sunt vii și puternici. Zaharel nu mai îndrăznea să se arate la templu. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
concerte care făcuseră să răsune tonurile iernii fierbinte și să aducă orașului turistic mulți turiști japonezi. Acum gerul adusese cu el posibilitatea unei alte fantezii, aceea de a prezenta feeria lui Purcell pe gheață, într-un alt peisaj. Toți erau nerăbdători să-și facă văzute răsuflările în aerul înghețat, să scoată din ei „nori“ de sunete. Numai Blanca tăcea bosumflată - când nu tușea; fața ei albă ca porțelanul se învinețise de frig. Trebuia să cânte aria Emmelinei și se îngrijora mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
rămas gol al lui Bobby Giordano. Impresionant discursul acestui mare poet. Într-o oarecare măsură mesianic, dacă n-aș ști destul de clar că aparține curentului pregrotesc... - Ba chiar socialist! se auzi vocea cuiva din public. - Paranoic! - Și grobian! completă altcineva, nerăbdător și vesel din pricina noii descoperiri. - Exact, exact, se entuziasmă Euripide, sticlind de bucurie, bune, bune intervenții, domnule Gârbacium, doamnă Bulfrogent, socialist, paranoic, da, da, întocmai, grobian!!!, urlă el, acestea erau cuvintele pe care le căutam din fragedă pruncie pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
depăși și, domolindu-și bidiviul, trase de hățuri de la dreapta la stânga, după care, lăsat pe spate, ne făcu semn să urcăm. După ce am urcat-o pe Zinocika, am trecut de partea cealaltă cât am putut de încet, deși eram foarte nerăbdător. M-am urcat pe banca înaltă și îngustă, am închis cupa saniei cu un șnur de catifea petrecut pe după un deget de metal și, strângând-o pe Zinocika, m-am trse vitejește cozorocul peste ochi și am strigat plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
compas cu șnur și o cutiuță de lemn. — Ei, dați-i drumu’, hai, ce mai așteptați, spuse Mik. Ia te uită la frumoasa noastră, nu mai are răbdare. Și arătă spre Nelly care, cu mina unui om brusc bolnav, vădit nerăbdătoare, își lăsă coatele pe masă, apoi se ridică, fără a-și lua ochii de la Hirghe, de parcă făcea calculul cum e mai bine să-l atace: aplecată sau stând în picioare? Hirghe își șterse fruntea obosit și, mișcându-și limba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
coborâră pe indicatoarele de la bord care clipeau slab. Rezervorul de motorină era pe jumătate plin, deci nu aceasta era cauza. Curent în acumulator avea, doar auzea demarorul învârtindu-se. Și atunci, care era cauza? Dădu din nou la cheie, așteptând nerăbdător vreun efect. Nu, motorul nu voia și pace să prindă viață. Poate un gunoi trecuse de filtrele de motorină și înfundase jicloarele fine ale pompei de injecție? Puțin probabil dar nu era exclus. N-avea nici un chef să se apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mică dovadă că nu am dreptate, eu voi fi primul care voi veni să vă informez. Și, cam cât crezi tu că mai durează? Cristi îl privi pieziș. Avea tupeu bătrânul. El habar n-avea ce se întâmplă dar devenise nerăbdător să rezolve cazul. Știa el ce vrea Pop, să-i spună și el că nu-i vorba decât de simple dispariții și nimic mai mult. Treaba asta l-ar fi aranjat de minune. Din păcate, nimeni nu putea spune cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și pleacă singură înapoi în bârlog. A trecut atât de mult timp? Mă înnebunește așteptarea asta. Dacă se mișcă, te rog să-mi spui! Nu vreau să mă ia pe nepregătite, Nu pricep de ce stă acolo, spuse Calistrat și el nerăbdător. Ar fi trebuit să se repeadă spre tine până acum. Tu ai auzit ce te-am rugat? insistă Cristian. Am auzit! răspunse bătrânul cu o voce agasată. No, fii pe pace, dacă se apropie ai să știi. Deocamdată nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acest motiv le și lasă acolo pe dulap, la vedere. Cine și-ar închipui că aurul stă nepăzit și încă în văzul oricui? Da, cred că ai dreptate, șmecher moșneagul! Nu înțeleg de ce nu vine! se întrebă din nou Ileana nerăbdătoare. Trebuia să fie aici de aproape două ceasuri. O să vină el, spuse Cristian, nu te impacienta! Cred că nu a reușit să facă rost de exploziv atât de lesne cum credea. Deși încerca să o liniștească pe femeie și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bucăți, dar acum cred că s-ar putea să nu ajungă. Stânca e foarte compactă și nici nu putem da găuri de mină în pereți. No, eu ți-am adus zece. Sper să-ți fie de ajuns. Hai, spuse Ileana nerăbdătoare, să trecem la treabă! Vezi? șopti Calistrat, ca să nu-l audă ea. N-ai vrut să o lași acasă. Acum o să ne tolocănească la cap până ce ne vom termina treaba. Ce spui tu acolo? întrebă femeia. Nimic, interveni Cristian, vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
moment. Acoperi apoi trupul cu pânza albă și puse capacul deasupra. Nu putea să bată cuiele la loc, ar fi făcut prea mult zgomot, așa încât îl apăsă numai cu putere. Își făcu vânt și ieși din groapă. Ileana îl privea nerăbdătoare. Fără să răspundă întrebării ei nerostite, Cristian începu să arunce pământul peste sicriu. 25 Ai pronunțat vreo sumă și eu am spus că e prea mult? întrebă supărat bărbatul așezat în spatele biroului modest, acoperit cu hârtiile împrăștiate din câteva dosare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
privi concen trat la postavul verde acoperit cu pătrățele din fața sa. Se clătina ușor, amețit de alcool. Bila de fildeș alerga deja în sens invers rotirii acesteia pe șanțul de pe marginea roții de ruletă. La rândul său, crupierul îl privea nerăbdător așteptând să vadă ce face. În sfârșit, bărbatul se aplecă peste masă și împinse toate jetoanele pe doispre zece roșu. Întârziase cât putuse de mult să parieze, nu-i plăcea faptul că ceilalți se folosesc de norocul lui. Rien ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de mână, oprindu-l: Lasă jocul să curgă! Din când în când e bine să nu interve nim. Dă-i pace, chiar dacă va câștiga din nou, deși mă îndoiesc, face bine la reclamă. Urmărea și el plin de curiozitate jocul, nerăbdător să vadă rezultatul. Un oftat de ușurare urmat din nou de aplauze furtunoase răzbătu din nou de la masa numărul trei când bila se oprise pe doisprezece roșu. Grămada din fața bărbatului cu părul grizonat se dublase. Acesta sorbi din nou din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
coboare pe lângă apa ce curgea dincolo de prag, și-or fi găsit alte pâraie unde să spele nisipul aurifer. Bătrânul ajunsese deja jos, la baza stâncii ce forma cascada, făcându-i semn inspectorului să coboare și el. Haide, odată! spuse el nerăbdător. Parcă spuneai că te grăbești. Fără să-l mai aștepte, păși în apa mică de la mal și, aplecându-se ușor pe o parte dispăru dincolo de pânza de apă ce curgea de sus. Cristian sări și el repede de pe stâncă, ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trebui să cerem pe ea? E la fel de puternică ca o bombă atomică, dar fără radiații și, absolut nedetectabilă, cred eu. Godunov nu răspunse, își mai turnă o ceașcă de cafea, aprin zându-și încă o țigară. Ei, ce zici? întrebă șeful nerăbdător, văzând că omul său de încredere nu scoate nici un cuvânt. O sută de milioane, două sute? De dolari, vreau să spun. Nu, ce vorbesc eu? E mult prea puțin. La potențialul pe care îl are, cred că suntem obligați să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mă pregăteam să schimb subiectul, dar limba mi-o luă pe dinainte. — Tomás spune că o să vă căsătoriți și că vă duceți să locuiți la El Ferrol. Încuviință fără să clipească. — CÎnd Pablo va termina serviciul militar. — Trebuie că ești nerăbdătoare, am zis, simțind plăcerea ticăloșiei În propriul meu glas, un glas obraznic care nu știu de unde venea. — Adevărul e că nu-mi pasă. Familia lui are proprietăți acolo, două șantiere navale, iar Pablo are să conducă unul. E foarte talentat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-o pe dată. Turnul de la „El Frare Blanc“, de pe bulevardul Tibidabo. Pe dosul fotografiei era o inscripție care spunea simplu: Te iubesc, Penélope Am vîrÎt-o În buzunar, am Închis biroul și i-am zîmbit portăresei. — Ați văzut? Întrebă ea, nerăbdătoare să iasă din locul acela. — Aproape, am zis. Mai Înainte mi-ați spus că, la puțin timp după ce Julián a plecat la Paris, a venit o scrisoare pentru el, Însă taică-su v-a spus s-o aruncați... Portăreasa șovăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
inimă” se instalează în America: în timp ce Europa și mai ales Franța nu văd în automobil decât un vag substitut al trăsurii, coloniștii americani, aflați pe drumuri încă de la începuturile cuceririi Vestului, obsedați de reducerea duratei traseelor interioare, extrem de individualiști, prea nerăbdători pentru a accepta trenul, întreprinzători prin natura lor, sunt mai bine plasați pentru a face înaintea altora din trăsura-automobil un produs de serie. De altfel, absența tradiției meșteșugărești le permite să accepte mai ușor munca la banda rulantă impusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dacă nu s-a ordonat acest demers este ca să nu trezească curiozități care ar putea face să eșueze operațiunea, Cu voia dumneavoastră, domnule comisar, îmi permit să nu fiu de acord, spuse primul adjutant, totul indică faptul că tipul e nerăbdător să-și deșerte sacul, cred chiar că, dacă ar ști unde ne aflăm, în momentul ăsta ar bate la ușa aceea, Presupun că da, răspunse șeful stăpânindu-și cu greu iritarea pe care i-o provoca ceea ce prezenta toate indiciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și pe ocolite. Își notă adresa în carnetul său de investigator și ieși. Inspectorul puse mașina în mișcare în timp ce spunea, El se străduiește, săracul, asta trebuie să recunoaștem, îmi amintesc că la început eram și eu ca el, atât de nerăbdător eram să nimeresc peste ceva, că făceam numai prostii, am ajuns să mă întreb cum s-a făcut că am reușit să fiu promovat inspector, Și eu la fel, Și dumneavoastră, domnule comisar, Și eu, și eu, dragul meu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ce trecea, iar acum se întreba, surprins de o neliniște nedefinită care-i comprima diafragma, ce informație, mai mult sau mai puțin credibilă putea, el, papagalul-de-mare, să inventeze ca să transmită unui albatros care, la ora asta, trebuia să se întrebe nerăbdător de ce întârziau atât de mult veștile. Ce-i voi spune eu, se întrebă, că se confirmă bănuielile legate de vulturul pescar, că soțul ei și ceilalți fac parte din conspirație, atunci el va întreba cine sunt acești ceilalți, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și încă nici unul nu văzuse fugind vreun ghepard ori nu se auzise de existența lui. Limbajul e conservator, umblă mereu cu arhivele în spate și detestă actualizările. Comisarul parcase mașina la întâmplare, acum avea harta orașului desfăcută pe volan și, nerăbdător, căuta locul postului șase-nord la periferia septentrională a capitalei. Ar fi relativ ușor să-l localizeze dacă orașul, exceptând cazul în care avea formă de romb, ar fi înscris într-un paralelogram, așa cum, în vorbirea rece a albatrosului, e circumscris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
despartă de lectură, soția medicului înălță capul și îl privi. În primul moment nu păru să-l recunoască, desigur pentru că nu se aștepta să-l vadă acolo, apoi spuse, V-am tot așteptat, dar, cum nu veneați și câinele era nerăbdător să iasă, l-am scos la plimbare, soțul meu e acasă, poate să vă primească până vin eu, asta dacă nu vă grăbiți prea mult, Nu mă grăbesc, Atunci duceți-vă, că vin și eu numaidecât, doar să-i las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care s-au închis sau lucrează cu jumătate de program, oameni care nu sunt nevoiți să se scoale devreme, Ce n-aș da eu, spuse agentul, Dar până la urmă a ieșit sau n-a ieșit, întrebă comisarul începând să devină nerăbdător, A ieșit exact la douăsprezece și cincisprezece minute, Ai spus dintr-un motiv special exact, Nu, domnule comisar, m-am uitat la ceas, așa cum e firesc, și era douăsprezece și cincisprezece. Continuă, Tot timpul cu un ochi la taxiurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
faci ceva pentru mine? Ea îl privi cu voioșia aceea gravă care constituia unul din farmecele ei. Fața lui roșie strălucea de transpirație și avea un aer ridicol de agitat, dar în ochii lui rotunzi și mirați strălucea flacăra zelului nerăbdător. — Strickland e tare bolnav. Mă tem că e pe moarte. E singur într-o mansardă soioasă și nu are pe nimeni care să-l îngrijească. Vreau să-mi dai voie să-l aduc aici. Blanche își retrase repede mâinile - parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]