858 matches
-
detesta ca om, ci ca bărbat din care era nevoit s-o iubească pe Giulia. Știa că urmașii Bubosului nu erau tocmai răi, chiar le aprecia înclinațiile artistice, se înduioșa în fața ghinioanelor lor și îi ura pentru cruzimi, trădare și nesimțire. Dar care om nu are câte ceva din toate astea? Pe la sfârșitul lui martie, depusese armele și se hotărâse s-o cucerească pe Giulia din sângele și cu chipul lui Andrei Ionescu. 20. Bineînțeles, această hotărâre presupunea prudență: să intre rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu ochii albaștri imenși. Așa, ca să-l ajut un pic. Dar acum Încep să-mi pun problema dacă... nu cumva se folosește de mine ? Aproape că nu-mi vine să cred ce aud. Da, Katie, se folosește de tine cu nesimțire, reușesc să articulez Într-un final. Avea nevoie de cineva care să-i zugrăvească gratis ! Trebuie să-i dai papucii. Imediat. Acum ! Katie rămîne făcută preț de cîteva clipe și o scrutez nervoasă. Pe chipul ei nu se citește nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
peste cap. — E OK, zice. Nu trag cu urechea ! Se spală pe mîini, se usucă, apoi Îmi aruncă o privire avidă. Ia spune Emma, e adevărat că te vezi cu Jack Harper ? — Nu, i-o tai. S-a folosit cu nesimțire de mine și m-a trădat și, sinceră să fiu, aș fi foarte fericită să nu-l mai văd niciodată În viața mea. Aha ! spune cu Însuflețire. Te Întreb doar fiindcă mă Întrebam dacă, În caz că mai vorbești la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zbor frînturi de conversație. — ... costume superbe... — ... timp pentru repetiții ? — ... judecătorul a fost incredibil de intransigent... Și, brusc, o zăresc pe Lissy, Îmbujorată și radioasă, Înconjurată de o groază de tipi cu fețe de avocați, dintre care unul se holbează cu nesimțire la picioarele ei. — Lissy ! strig. Se Întoarce spre mine și o sărut pe obraz. Habar n-am avut că știi să dansezi atît de bine ! Ai fost uluitoare ! — Ba nu. N-am fost deloc, spune imediat și-și ia expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pustietate lăuntrică. Numai Rosamund, care În mod normal era flexibilă, politicoasă, deferentă și prietenoasă, dădea acum la iveală (indiscutabil) o tenacitate subterană și o voință care dovedeau cât de bine pregătită era să țină piept caracterului urâcios al proprietăresei și nesimțirii birocratice a personalului telefonic de la aeroport. Și când a urcat la mine, m‑a anunțat zâmbind: - Plecăm acasă mâine În zori. De la San Juan Încolo sunt locuri berechet, pentru că e Ziua Recunoștinței. Problema era zborul până la San Juan. Dar le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
jos. Angheluță: De ce nu? Tudorel: Bineînțeles, noi îl încurajăm, dar îți spun ca între noi, pur și simplu nu mi-am închipuit. Făcut după chipul și asemănarea lui, cică! Atunci cum se poate gudura în neant cu atâta... cu atâta nesimțire, cu plăcere chiar?! Mi se face rușine mie, vin la mine dracii cei mai jegoși și zic: Unde să-l mai tragem în jos, Josnicia Ta, că ne-a întrecut el singur! Angheluță: Nu știi cuvântul poetului cum că îngerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
rostește moale, aproape în șoaptă: Avea dreptate omu’, stă-ăm aici de două ore... Și se pornește pe o tuse adâncă și nesănătoasă. O femeie cu un copil îl apostrofează. Da’ du-te dom’le mai încolo când te-apucă! Câtă nesimțire! Nu se poate măi frate așa ceva! Toți pacienții cad de acord că singurul loc unde tusea e îngăduită e mai încolo, pe culoar, spre capătul celălalt, unde-i laboratorul de analize. Și în timp ce lunganul se frânge în două din cauza tusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și cu Olivia și cu fata lor mută de cinci ani și eram gata să cedez, dar nu înainte de a mormăi una-alta. Și bătrânelul, departe de a fi surd, îmi capta fiecare cuvințel și se oftica, lua martori pentru nesimțirea mea (dar asta după ce se așeza, nu-i mai ajungea nici gestul meu de a mă ridica, voia să mă strivească de tot, căci nu e destul să fii bătrân și să ai loc în autobuz, trebuie să fii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se confundau cu dârele alburii rămase de la ștergerea tablei. - Nu se prea vede, am spus eu cu jumătate de gură. Ea nu mă băga în seamă. Continua să scrie, să pufăie și să se chinuie și mă gândesc că în nesimțirea mea aș fi putut s-o ajut ținându-i caietul, dar am lăsat-o să se opintească și să macine cretă tot mai mult, până când a umplut toată tabla și a rămas în mână doar cu un praf alb. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
literatură beletristică să conțină informații bogate din câteva domenii de cultură generală. Sunt câteva scene memorabile, precum pățania terifiantă a surorii dumneavoastră Paraschiva (care, curajoasă și demnă, i-a Învins pe barbarii soldați bolșevici); scena papagalilor schimbați În chip ingenios; nesimțirea ofițerilor bolșevici, care n-au catadicsit să iasă din mașina Împotmolită ca s-o Împingă și ei; Iliescu „fardat ca o domnișoară la vârsta a treia”. De asemenea, Îmi plăcură sintagma „copil de tranziție” (la părinți recăsătoriți) și memorarea zilei
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
strigătele din ce În ce mai groase. Adina Dabija 54 Cei câțiva indivizi care așteptau În stație se făcură ca prin farmec nevăzuți - atitudine tipică pentru românia acelor vremuri, În care fiecare Își vedea de treaba lui, Într-un amestec de nepăsare, ignoranță și nesimțire. iar eu, cu nimic mai presus de semenii mei, aș fi rupt-o la sănĂtoasa dacă aș fi fost convinsă că enti- tatea aceea dinăuntrul Carminei era circumscrisă legilor meca- nicii și ar fi fost impresionată de vreo distanță. De ce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
din ce în ce mai necontrolate și strigătele din ce în ce mai groase. Cei câțiva indivizi care așteptau în stație se făcură ca prin farmec nevăzuți - atitudine tipică pentru românia acelor vremuri, în care fiecare își vedea de treaba lui, într-un amestec de nepăsare, ignoranță și nesimțire. Iar eu, cu nimic mai presus de semenii mei, aș fi rupt-o la sănătoasa dacă aș fi fost convinsă că entitatea aceea dinăuntrul Carminei era circumscrisă legilor mecanicii și ar fi fost impresionată de vreo distanță. De ce eu ? - m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
partea sa cât mai multe din beneficiile posibile. În acest război rece, cei cinstiți și cu adevărat valoroși, de multe ori pot avea de pierdut. Adesea ei stau multă vreme În umbra unora care au mai mult tupeu, mai multă nesimțire, care se Împăunează cu merite ce nu li se cuvin, sau se pricep să se facă remarcați de către șefi. E adevărat că, după un timp, e posibil ca adevărata valoare să fie recunoscută. Dar din păcate, pentru asta, cel capabil
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
valoare medie, redusă sau chiar nonvalorile? ─ Mulți Îi acuză chiar pe oamenii de valoare, că nu se luptă să obțină ei ceea ce merită. Poate că ar avea dreptate, numai că uită că oamenii de valoare nu au același tupeu și nesimțire de a se băga În față. Dar de ce să n-o facă? În cazul lor n-ar fi În niciun caz vorba de tupeu sau nesimțire, ci de a cere ceea ce merită! Ușor de zis, mai greu de făcut. Oamenii
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
avea dreptate, numai că uită că oamenii de valoare nu au același tupeu și nesimțire de a se băga În față. Dar de ce să n-o facă? În cazul lor n-ar fi În niciun caz vorba de tupeu sau nesimțire, ci de a cere ceea ce merită! Ușor de zis, mai greu de făcut. Oamenii de valoare medie sau slabă, au o motivație mai puternică de a-și depăși condiția, mai ales dacă trăiesc și cu impresia că sînt valoroși. În
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
se vadă în ochii ei toată verzimea urii. Aglae clătină din cap, agasată: - Așteaptă birjarul, pentru numele lui Dumnezeu, o să măcoste o groază de parale! Weissmann o examină pe furiș și se putea ghici uimirea lui față de o astfel de nesimțire. Prudent și politicos din fire, nu-și trădă sentimentul lăuntric și medită repede asupra mijloacelor oportune pentru a scoate pe bătrân din casă. - Domnule profesor, zise el foarte ceremonios, doamnele au glumit, fără îndoială, sau e la mijloc o eroare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-mi scutură mâna și zbură pe scări în jos. Trântii ușa după el, mă trântii în pat și apăsai capul afund în perini, cu fața-n jos, abandonîndu-mă cu totul durerei celei mai crude. Cât oi fi stat astfel, în nesimțire mai mult, nu știu... când m-am deșteptat însă era noapte profundă, și orologiul vuia o oră după miezul nopții. Aprinsei lumânarea și, sărind la portretul sfârticat al Sofiei, începui a combina pânza... dar totul era în zadar. Lângă cămin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asemenea oilor albe, dorminde cu argintia lor lână în lumina albă a lunei, eu mă coborâi de pe cal și-l legai de ramurile cele, strâmbe și nodoroase a unei tufe cu frunze galbene și mâncate de frig. Eu singur, în nesimțirea cea mai mare, trăsei căciula de oaie peste urechi și ochi, îmi așezai capul pe-o piatră și corpul pe-un morman de frunze uscate și adormii. Visul - o lume senină pentru mine, o lume plină de raze clare ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
al inteligenței critice. Credința în Hristos este substanța și revelația unei speranțe (Evr. 11,1). Mărturisirea este întotdeauna o promisiune și un act de gratitudine. Când suntem incapabili de recunoștință și făgăduință, exercițiul terapeutic al reamintirii ne salvează din ghearele nesimțirii și uitării. Aplicând această strategie putem relua conversația fericită cu Cel al cărui chip îl purtăm. Atunci inimile noastre vor arde cu bucurie (Lc. 24,32), precum martorii Învierii lui Iisus, aflați în drum spre Emaus. Atunci teologia devine și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prin ea, Întreaga ființă a creatorului. Dificultatea ochiului este de a alege, de a Începe: „Dar unde o să punem privirea mai fntîi? Tu, fiu al ignorinții, ce nemișcat rămîi CÎnd arta Îți arată divina strălucire, Oricare-ar fi răceala și-adînca-ți nesimțire, Tu poți să vii aice, cît de nepăsător. Căci vei gusta tu Însuți un fermec răpitor. Vederea se Îmbată, se-ncîntă, se uimește, Nu știe ce s-admire, căci tot aici răpește. Și sufletul rămîne, o dată ce-am privit, Sub farmecile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
celorlalți" decât într-un sens vag și discutabil, nu ne putem reprezenta vârstele pe care nu le-am avut prin vârsta celorlalți. Anii pe care încă nu-i am sânt o pură abstracție și așa se și explică o anumită "nesimțire" a copiilor față de aniversările părinților lor. Până la o vârstă destul de înaintată nu știam câți ani au părinții mei și nici ce diferență de vârstă exista între mine și ei. Și acum, încă, trebuie să fac socoteli complicate ca să aflu câți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
presupune un cosmos uzat și obosit de prea lunga lui istorie, pentru că noi nu am atins niciodată punctul ce apare la capătul unui traseu și de unde se poate cădea. Filozofii mor la noi din lipsă de posteritate, din neglijență și nesimțire ritualică, din incapacitatea urmașilor de a-i îngîna și reitera. Critica rațiunii pure sau Ființă și timp ar fi avut în România exact soarta pe care o are astăzi Tratatul de ontologie al lui Noica: lumi apuse din chiar clipa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
replică e îndemnul către soțul văduv să bea o tescovină care „unge pe beregată” cu rudele soției defuncte. În Enigma Otiliei, la pomenirea lui Moș Costache se servește țuică fiartă. Asta după ce, la primul atac al decedatului, rudele băuseră cu nesimțire vin roșu, Bordeaux veritabil, ceea ce medicinistului Felix îi dă sugestii hematologice - apoplecticului trebuie să i se ia sânge. Tot vin roșu bea Ioanide cu latinistul Hagienuș într-un cavou de la Bellu. În Moromeții și povestirile conexe, la câmpie, țuica e
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
numită Republica Moldova. martie, 1997 Despre televiziune Televiziunea (pretins) publică din Basarabia, „Teleradio-Moldova”, a fost deseori în acești ani obiectul unor critici foarte severe privind activitatea sa. Cu toate acestea, instituția din dealul Schinoasei rezistă cu stoicism (unii spun cu o nesimțire de organism aproape atrofiat) în fața numeroaselor îndemnuri și sugestii de schimbare la față, rămânând pe mai departe una din cele mai anacronice, neprofesioniste și aservite politic instituții publice de la noi. Cu o expresie mai plastică, aș spune că TVM este
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a noastră?” (A noastră - adică nepaleză.) Hropotinschi a articulat prostia aceasta și a încercat să râdă. Râsul lui are ceva care, pe mine personal, mă face să simt o teamă pentru ființa umană. Episodul 2 Inadecvare la realitate sau elogiu nesimțirii Iunie, 1997 Ieșit pentru o perioadă de timp din prim-planul vieții publice basarabene, îndată după încheierea campaniei prezidențiale, în care a fost agentul electoral al lui Andrei Sangheli, Ion Druță și-a marcat reapariția printr-un one man show
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]