1,042 matches
-
cum spuneam, căreia zeii Îi permit să ajungă la acest liman, pe această „Înălțime” de unde poate contempla nu numai „relieful”, adică cel al existenței sociale și al parcursului ce se numește biografie sau soartă, dar și „relieful intern”, istoria, adesea nespusă, a tuturor Încercărilor și eforturilor, luptelor și umilințelor, dezastrelor trăite; a atâtor „morți” și „renașteri”, a atâtor lașități inimaginabile, voite sau impuse, a atâtor demisii și furibunde renunțări de la acele „idealuri ale tinereții” care, iute, din primii ani ai maturității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
explica (asta ca să fim flatați și noi, genitorii) prin faptul că provin din „familii de intelectuali”. În schimb, Jean Ciută îi privește realist și nu cruță pe nimeni. Ca să fie convingător, a arătat (scenă de efect, excelent mimată) cu cîtă nespusă silă pun odraslele noastre mîna pe cîrpa de șters tabla. M-am uitat în sală: tăticii și mamițele se amuzau. Neexistînd individualități puternice, clasa lui Ducu e mai omogenă, mai solidară, cu un climat de toleranță reciprocă. În cea a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dorit, dar nu există o explicație simplă asupra faptului cum s-a întâmplat asta. Magazinele bune folosesc un fel de judo în tehnica de desfacere a mărfurilor - se folosesc de impulsul de moment al cumpărătorului, de înclinațiile și dorințele lui nespuse, pentru a-l determina să acționeze într-o direcție pe care probabil nu și-a planificat-o și de care de multe ori nu este conștient. În cele din urmă, nu este suficient ca bunurile să fie la dispoziția cumpărătorilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
înfățișării nude a incompetenței individuale, cu alte cuvinte, practică o grotescă mineriadă de castă politică. Pe fețele lor se citește, la fel ca pe cele ale minerilor de pe vremuri, care între timp au evoluat incomparabil mai mult decât politicienii, o nespusă frică, negru-agresivă că nu vor mai fi „clasă conducătoare”. Text publicat în România Liberă, 22 februarie 2007 Partea a V-a Armonia discriminării și „stridența corectitudinii politice” Despre dreptate, noroc și merit Dreptatea are multe fațete: a) cea procedurală: este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
apus de soare Pe-acel Buzoian Că prea n-are frică Și îi tot oftică, Că e mai bogat Și mai învățat Și-oile ascultă Atunci când cuvântă. Căpitan săracul, Aflase băiatul Care-i planul lor, Al notarilor ... Și-așa pe nespuse, El se hotărâse Să cheme în ajutor Pe Bucureștean în zbor Că-i mai bun păstor. Auzind Bucureșteanul Despre Buzoianul Că-i la ananghie, Vru iute să vie, Și-l luă cu el Și pe Voinicel, Să meargă-împreună Că nu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
în vântul ciorilor că alt animal n-a reușit să ochească sau aranja aventura mișcării unei bote de vin mănăstiresc, circa 20 de litri, pentru a deschide seria șezătorilor de iarnă, o minunată defilare de obiceiuri, povești, voroave și spuse nespuse. Jucam teatru alături de elevi, unii dintre ei fiind cu trei-patru ani mai în vârstă decât domnul învățător Brumă. Viață, viață fir de ață. și să nu uit: sub presiunea de cumpănă a Siretului, aproape fiecare uliță se bucura de izbucul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
lungimea Vocii Americii sau Europa liberă și urechile tatei. De ce nu-l dai mai tare? Ceeee? Ia-i, ia-i de aici că ăștia mă bagă la pușcărie! Secretele se așezau cărămidă de cărămidă în jurul nostru, o conspirație a nespusului cu cea a neaflatului. Au trecut anii. Tata se așezase cu tot cu veșnicile sale suferinți trupești într-un disconfort septuagenar. Pedala, picta, așeza pe polița bibliotecii cărțile interzise altă dată, cânta popește, prepara copii la vioară și citire pe știme, cupletea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
știe să priceapă, frânturi de existență. Prea puțin pentru discursul politic, prea puțin pentru teoretizări istorice. Abur de bucurie și tristeți, viața părinților mei, viața părinților tăi, Cititorule, dincolo de caietele scrise, dincolo de cuvintele spuse, se apleacă sub greutatea tăcerilor, a nespusului. și abia de aici pot începe celelalte cărți, ale noastre. A.Brumă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a destăinuit că va fi mamă. Am o moștenire care mi-a revenit de la mama, i-am adus eu vestea, drept compensare la spusele ei că vom fi părinți... Cele două situații - venirea copilului și a moștenirii - au constituit o nespusă satisfacție pentru tânăra noastră familie. Moștenirea preluată de la părinți am vândut-o iar banii i-am folosit pentru acoperirea unor goluri care întotdeauna se ivesc într o familie mai ales una tânără. În afară de unele lucruri trebuitoare în casă, cu banii
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de mare importanță și influență publică, pe Vasile Goldiș și Ion I. C. Brătianu, despre care aprecia: ,,Cât patriotism și devotament a trebuit să pună, ca să obțină recunoașterea integrală a revendicărilor noastre teritoriale, ca să câștige prin războiul de uriașe jertfe și nespuse sacrificii, dobândirea acestor revendicări, să răsplătească umilințele unei robii milenare, ca să afirme prin atitudinea sa de înaltă conștiință și exemplară demnitate românească la Conferința de Pace, temeiul drepturilor noastre suverane”48. Ca ministru, Alexandru Lapedatu a întreprins sau patronat, singur
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
mai rămas, îl vor înțelege încă o dată pe acel „tinerel zvăpăiat, idealist” - idealist cu o conotație negativă! - dizgrațios adesea când își susținea o opinie sau o poziție, suspect de-a dreptul pentru cei care nu îndrăzneau să iasă din directivele nespuse, dar cu atât mai tiranice ale unui grup de influență, de opinie! Oamenii, azi, la sfârșitul și începutul unui secol de-o modernitate tot mai discutabilă și obositoare, împărțiți nu după opinii, ci după interese stringente și după comandamente de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și natural, de „ceilalți”, oricare și oricine ar fi, o a „doua ridicare în stațiune bipedă”, cu temeritatea dobândită astfel de a contempla firmamentul și spațialitatea infinită a cosmosului și a creației divine. Deoarece omul, furnica-umană ce poate trăi umilința nespusă a micimii și fragilității persoanei sale, aflată pe o minusculă planetă trecătoare ea însăși, poate arunca sfidarea sa calmă spațiului infinit cosmic și maselor enorme de materie risipite și scintilând în acesta, desemnându-se ca un „punct final” al creației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Dumitru, Negură Grigore, iar ce privește pe Goleanu Gheorghe nu-i în Măicănești la ora actuală. Acum câțiva ani, în Iași, m-am revăzut cu Mardare Ilie și Obreja I. (fiu de învățător) iar în Tecuci cu Maigros Grigore, bucurie nespus de mare... Șelaru Vasile e medic neurolog în Focșani însă comportarea lui față de conșcolari (se face că nu te cunoaște când te întâlnește, parcă acest Șelaru nu ar fi fost elev la Școala din Bârlad. În realitate, chiar nici nu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
inima ani mulți, cu deplină sănătate și multe bucurii în viață, împreună cu familia. Succese remarcabile în activitatea didactică și obștească. Să auzim numai de bine, Apostoleanu. 30 XII. 1974 Sincere urări de sănătate, mulți ani plini de voie bună și nespusă bucurie, precum și petrecere frumoasă de sfintele sărbători. Anul Nou 1977 să vă aducă tot ce vă poate face fericiți în viață, V. Apostoleanu, Iași, 25 XII 1976. După care seria cărților poștale era întreruptă de scrisoarea alăturată, expediată din Iași
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
lunii curente, întrucât, timp de trei săptămâni, am lipsit din Capitală, fiind plecat la stațiunea balneară Buziaș, unde am urmat un tratament, în speranța ameliorării unora din „darurile” cu care ne-a blagoslovit vârsta. Rândurile Matale mi-au produs o nespusă bucurie și-ți mulțumesc, din toată inima, pentru frumoasele urări și cuvintele calde pe care le-ai exprimat la adresa mea. În primul rând, la urarea creștinească, ce mi-ai făcut cu prilejul Paștelui, îți răspund „Adevărat a înviat!” și, la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
am fost bolnav, internat prin spital, când la Murgeni, când la Bârlad. În prezent sunt acasă și mă simt ceva mai binișor. Referitor la reîntâlnirea noastră colegială și împlinirea celor 50 de ani de la absolvirea școlii, vestea a produs o nespusă bucurie. Noi venim amândoi - cu soția - sâmbătă 27 iunie direct la tine acasă, în jurul orei 11. Pe câți colegi ai mai descoperit și i-ai invitat? Dar din profesorii noștri? Știu că din cei prezenți la celelalte întâlniri nu a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
sudoare eram inundat. Sufla un vânt iute, și luna-negrită În sațiuri veșnice trecea alergând, Cu stinsele-i raze, cu fața-i pălită Întinse pustiuri abia luminând. Apoi deodată, în nori se ascunse. Și lipsa ei dete cumplitul semnal: În spaima nespusă ce-atunci mă pătrunse, Văzui trecând moartea pe palidu-i cal. Schelet de-altă lume cu forme cumplite, Rânjind către mine privea neclintit: În mâna-i uscată, în unghii ascuțite, Ținea o femeie... din capuri zdrobite, Mișca câteodată, mișca cu turbare
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și pe demnitate! Trebuie să aducem în viața scriitorului o primăvară asemenea primăverii din viața colectiviștilor, ca această primăvară a firii, care întinde lumină nouă peste țărmurile Pontului Euxin. Mereu avem a învăța de la mulțimile care ne oferă totul cu nespusă generozitate. Consfătuirea aceasta e o academie vie a realității și a adevărului.“ (România liberă, 6 aprilie 1958) Eusebiu Camilar pe culmi (nota V. I.) „Literatura noastră a atins culmi frumoase și pentru că scriitorii nu mai stau cu frunțile încruntate de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
meu este cel mai sec. Pacat numai că picioarele încep a mă cam da de sminteală. Și doar nu sunt un hain68, crud la inimă; abia pot să văd tăind un pui de găină, dar mărturisesc că simt o bucurie nespusă când mi se prezintă lupul sau mistrețul și izbutesc să-l răpun, căci este ceva instinctiv în om, care-l stimulează la lupta cu fiarăle mari. De altfel, nu o dată am lăsat să treacă căprioara neatinsă, fermecat de frumusețea formelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în atmosfera senină a întrunirilor noastre literare din timpul tinereții, mărturisesc că simt o tainică strângere de inimă. Între multe episoade din viața noastră literară de atunci, descrise cu mult spirit de Panu, îmi aduc mai ales aminte cu o nespusă plăcere cum Eminescu, Creangă și eu mergeam regulat în fiecare zi după prânz la Tipografia națională din strada Alecsandri, unde ne făceam corecturile, iar vara când era zi frumoasă nu lipseam, odată treaba isprăvită, de a ne duce în Tatarași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mică și sprintenă care sărea de pe creangă pe creangă, se uita galeșă la mine și părea că se strică de râs de fiorii ce-mi dăduse. Iar eu nu tăgăduiesc că în acea clipă de strașnică emoție am simțit o nespusă bucurie, văzând că ursul s-a prefăcut în veveriță. În același moment sosiră și haitașii și goana se isprăvi. Mulțămit că am scăpat de cei trei urși care în timp de vreo trei oare au stat ca o amenințare asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dimitrie Gherghel și colonelul Boteanu erau ca și mine niște simpli amatori, care lucrau cu mult foc sacru, cu multă dragoste pentru artă, dar nu-și făceau nici o iluzie despre talentele lor. Pictam așa între noi, fără pretenție, dar cu nespusă plăcere, considerând această îndeletnicire ca mai nobilă, mai estetică, care ne scotea din hăgașul 165 ocupațiunilor de toate zilele. Însă dintre noi, trebuie să o spun cu regret, cel mai slab deși, precum am zis, cel mai guraliu a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
putea să vagabondeze în toată siguranța ceasuri întregi pe mare, fără să se ostenească, fără să-l sugă apa, fără să-l apuce cârcei. Vestea revenirii lui se răspândi cu iuțeala fulgerului între toți oaspeții din Ostanda, și o bucurie nespusă întovărășită de o mare admirațiune cuprinse inimile tuturor. Imediat ziarul băilor scoase un supliment pentru a rectifica necrologul de dimineață și a anunța cu entuziasm acest extraordinar tour de force 176 a lui Doxachi Hurmuzachi de a fi putut înota
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
probabil, mai cărturar decât ceilalți. Aceștia trebuie să fie mauri. Sie müssen Mauren sein208, zise el cu multă seriozitate. La această descoperire, toate nasurile cele roșii și vinete se îndreptară spre noi, toți ochii cei spălăciți ne ațintiră cu o nespusă curiozitate, iar noi a trebuit să ne punem pumnii în gură ca să nu pufnim în râs. Am, rămas, deci, mauri drepți și necontestați. Acum trebuie să mărturisesc că ponosul acesta căzut asupra noastră ăl datoram mai mult lui Iacob Negruzzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
rus câștiguri însemnate, încorporând în hotarul său un teritoriu roditor și cu populație numeroasă..., cuprinzând renumitele cetăți Hotin, Bender, Chilia, Ismail, Akkerman și multe alte orașe negustorești. Asemenea câștiguri mari, dăruite patriei de această pace îmbucurătoare, aduc inimii noastre o nespusă plăcere”. Este interesant să constatăm că în acel moment - mai 1812 -, când a fost anexată Basarabia, nici tratatul de la București și nici Manifestul țarului nu au făcut vreo aluzie la faptul că acest teritoriu ar fi fost rusesc sau că
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]