1,031 matches
-
studentul. El aleargă, o ajunge, o prinde, o îmbrățișează în timp ce ea râde amuzându-se și-o sărută lung simțindu-i buzele calde și fragede. În acel moment au simțit din nou fiorul dragostei care le încălzea inimile provocându-le o nespusă plăcere. — Dacă n-ai vrut să dai Cezarului ce i se cuvine, a luat singur, zâmbea afectuos Cezar. Sâc! Sâc! — Caramba! Obraznicule, își continuă alergarea Teofana vioaie și însuflețită de dragoste. — Pe cât ți-e gura de păcătoasă, pe atât de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
adunaseră la el și-l întrebau despre prietena lui,mirându-se că n-o văd acolo, curioși fiind că unii nici n-o cunoșteau, se aude un „Mulți ani trăiască” la pian. — Teofana este cu noi, își exprimă Cezar bucuria nespusă pe care o simte. Nu mă așteptam la așa ceva. Toți se ridică în picioare și cântă ei cu vocea, Teofana cu pianul, urarea impresionându-i pe vecinii din bloc, care unii își scot capetele pe fereastră să audă mai bine
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vreau să fii soția mea. Tu nu vrei să ne căsătorim? Să nu zici că nu, că nu știu ce-ți fac. — Ha! Ha! Ha! Ce frumoasă cerere în căsătorie! Se vede că vii din Africa! — „O, vin’! odorul meu nespus Și lumea ta o lasă, Eu sunt luceafărul de sus Iar tu să-mi fii mireasă”, recită Cezar după un moment de gândire. În timp ce îi recită versurile, se ridică de pe bancă, ridicând-o și pe ea prefăcându-se într-un
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dus-o în șatră.Teofana se întâlnise cu Izaura într-un turneu cu un spectacol în Olanda. Din întâmplare, cei din trupa teatrului de operă au servit masa la restaurantul „Izaura”, fără ca Teofana să știe că patroana este chiar Izaura. Nespusă le-a fost bucuria când s-au revăzut. — Nu mă gândeam că ne vom întâlni aici, a îmbrățișat-o Teofana. Cum de te-ai stabilit? Am muncit din greu împreună cu Păun și cu Rozmarin până când ne-am făcut acest restaurant
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vom avea liniște deplină. Îl iau ușurel cu mâna dreaptă trecută pe după gât, lăsându-i pe ceilalți la masă. Simt că e fericit. Ochii lui care au ceva din culoarea cerului, dar și a ierbii mă privesc cu o bucurie nespusă. Mă prinde de mână, hotărât să nu mă scape sau să mă răzgândesc și să merg în altă parte. Ajungem la masa de sub vișini și în apropierea merilor ionatani care-și deschid florile roșietice și suntem ca într-o sală
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dezgustătoare. M-am născut aici, în India, și le cunosc mai bine decât tine. Sunt murdare, crede-mă. Și apoi, nu e nimic de făcut, nici dragoste. Fata aceea n-are să-ți întindă niciodată mâna... Ascultam toate acestea cu o nespusă desfătare, deși Harold nu înțelesese nimic din cele ce îi spusesem eu și credea că, dacă vorbesc de brațul unei fete, mă și gândesc la dragoste. Dar e ciudat cât de mult îmi place să aud vorbindu-se de rău
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și-a pregătit uneltele pentru lucru. Iată-l: s-a sculat cu noaptea în cap și s-a îndreptat spre ogor. Soarele se ridica de după culmi, iar vântul adia ușor, făcându-l să creadă că se află într-o lume nespus de frumoasă... Doamna Mușat stătea în spatele lui și aștepta în picioare. Hai, Rareș. Citește până la capăt. Ai de învățat. Sper. ... Ia un spic, îl freacă între palme și încearcă cu dinții rezistența bobului de grâu. S-a apucat de lucru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
focuri prin roșii zăpezi / numele tău înflorește, fiindcă Peste cuvintele noastreaburind / iarna de patimă este!... Peisajul hibernal însă se reduce la efemerele urme pe zăpadă și la zăpada spulberată. Aceeași forță de sugestie a cuvântului e valorificată, de asemenea, în Nespusele, unde sunt amintite aparentele sacrificii în numele iubirii (Am ucis de trei ori o pădure păgână / am arat de trei ori o câmpie bătrână / m-am pierdut de trei ori printr-o vară nebună...): ca să mă iubești!... - vers-refren, în care se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se-ntorc încet acasă. Cărările mele - aceleași mereu: nelipsite de dealuri, nelipsite de pietre. Casetă veche Gesturile tale oprite la jumătate de cale și brațul rămas la semiînălțime; privirile tale mereu ceva căutând. Cuvintele tale spuse pe jumătate și acele nespuse, dar mai ales cele din urmă toate mă caută! Poate-am ajuns când trebuia să plec și neîncăpând în timp răsăritul acela târziu s-a contopit în apus. Cioburi de cristal Pâlpâirea focului de maci și unduirea lanului de grâu
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Spre amurg se îndreaptă omul, lipsa de interes a ziarelor necitite acoperă orizontul, culorile de pe frunze picură-n taină, râuri de frunze spre orizont se tot sparg și tot curg, odată cu noi, ca și noi...Și în sfârșit, întrebarea fatală, nespusă, doar sugerată. Poetul nici nu vrea să o pună. Ar risca să facă o eroare sau să repete tezele atât de contrarii ale filozofilor lumii, de zece mii de ani încoace. Dincolo de amurgul spre care vârtejurile târâsc totul nu se află
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
literaturizează cu talentu-i cunoscut de fantasmagor. Aceste câteva observații ce mi-au atenționat creierul în timpul corectării lucrării țin să ți le împărtășesc ție și să sper la o reacție din partea ta, fie anti - Tăcu, fie anti Hușanu. Te îmbrățișez cu nespusa considerație Al tău,
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
în vântul ciorilor că alt animal n-a reușit să ochească sau aranja aventura mișcării unei bote de vin mănăstiresc, circa 20 de litri, pentru a deschide seria șezătorilor de iarnă, o minunată defilare de obiceiuri, povești, voroave și spuse nespuse. Jucam teatru alături de elevi, unii dintre ei fiind cu trei-patru ani mai în vârstă decât domnul învățător Brumă. Viață, viață fir de ață. Și să nu uit: sub presiunea de cumpănă a Siretului, aproape fiecare uliță se bucura de izbucul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pe lungimea Vocii Americii sau Europa liberă și urechile tatei. De ce nu-l dai mai tare? Ceeee? Ia-i, ia-i de aici că ăștia mă bagă la pușcărie! Secretele se așezau cărămidă de cărămidă în jurul nostru, o conspirație a nespusului cu cea a neaflatului. * Au trecut anii. Tata se așezase cu tot cu veșnicile sale suferinți trupești într-un disconfort septuagenar. Pedala, picta, așeza pe polița bibliotecii cărțile interzise altă dată, cânta popește, prepara copii la vioară și citire pe știme, cupletea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
știe să priceapă, frânturi de existență. Prea puțin pentru discursul politic, prea puțin pentru teoretizări istorice. Abur de bucurie și tristeți, viața părinților mei, viața părinților tăi, Cititorule, dincolo de caietele scrise, dincolo de cuvintele spuse, se apleacă sub greutatea tăcerilor, a nespusului. Și abia de aici pot începe celelalte cărți, ale noastre. A.Brumă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
v-ați însărcinat? răspundeți astăzi. Ministru [TITU MAIORESCU] Domnului Eminescu Iubite Domnule Eminescu, Și scrisoarea d-tale cătră mine și scrisoarea de mai nainte cătră Chibici le-am cetit, eu cu familia mea și toți amicii d-tale, cu o nespusă bucurie. Căci ne-au fost dovada sigură despre deplina d-tale însănătoșare. Nu te mira că-ți vorbesc mai întîi de bucurie, deși amândouă scrisorile sunt triste și concepute sub un fel de "deprimare a moralului", cum ar zice galomanii
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nu mai fii, de nu ești, cu atâta mai bine, căci știu că eu n-am fost nici o clipă mânioasă pe tine de când te cunosc; prin urmare gândește cu drag la mine, și lasă-mă să-ți spun ce fericire nespusă am simțit în sufletul meu când am văzut pe d-l M[aiorescu] // în casă la mine și că pacea și iertarea atât de mult dorite de mine le-am capatat. Ce să-ți fac, tu știi că eu sunt
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de slabă de-a-i putea ajuta! Eminescul meu, vom mai vorbi dacă va vrea bunul D-zeu, pentru care sfârșit te rog și te rog și iar te rog să vii de aniversara Junimei, căci te aștept cu-n dor nespus, te aștept ca pe singurul meu mângâitor, căci, după cum ț-am mai spus, ești singurul punct luminos al vieței mele întunecate de greutăți, de griji și de necazuri. În două scrisori nu te-ai iscălit "al tău pentru totdeauna", pentru
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
sărut și te sărut și iar te sărut când ești bun și-mi scrii, când nu, apoi te ocăresc, acum-însă te sărut. Veronica 17 ianuarie 1880 [VERONICA MICLE] Scumpul meu Eminescu, Am primit "Scrîncioabele" și "Farfaralele" pe cari ai avut nespusa bunătate a mi le trimite; într-adevăr, în starea mea de izolare în care trăiesc, cetitul mă mai distrage puțin, dar adevărat că numai puțin! Presupun însă că tu le cumperi aceste jurnale, în cazul acesta te rog nu // mi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
am fost în București; lucruri pentru care vei avea totdeauna un titlu la recunoștința mea. Creangă de liliac, într-o zi cu bună dispoziție de voi fi, o voi trimite d-lui Caragiale, cu care ocazie îi voi mulțămi de nespusa înrîurire pe care a întrebuințat-o asupra d-tale pentru a mă îndatori. Primește, d-le Eminescu, cu această ocazie, urările mele da fericire, de pace, de liniște, de iubire fericită, de viitor strălucit, de noroc, de sănătate, pe care
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mai pot crede și prin urmare, vă rog, nu considerați această scrisoare a mea ca răspuns, căci n-ași avea ce răspunde, însă mă, simt datoare a vă da oarecare detaile relative la sorioara d-voastră, care // mi-a făcut nespusa plăcere și fericire de-a o vedea și de-a o cunoaște și de-a o putea, deși în puține zile, dar destule pentru ca să pot aprecia toată înălțarea sufletului său. D-sa a venit la Iași sigură în speranța că
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Veronica [VERONICA MICLE] 28 decembrie 1881, Iași 10 oare seara Mițul meu de odinioară și de totdauna, Da, am voit să mă înșel pe mine însumi și, prin o prostie, am voit să cred că te-am uitat; însă dorința nespusă ce aveam de a te întîlni și regretul că nu te zărisem măcar, în timp de două săptămâni, era o dovadă vie și puternică că sufletul meu era încă plin de tine. Prostia însă era făcută. Să nu mă acuzi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
-mi aleg o meserie manuală, strungar sau tinichigiu, aș fi ales-o, puteți fi sigur, pe cea de a doua, ca să pot repara acoperișuri și să mă îmbăt astfel de înălțimi. Buncărele, calele, subteranele, grotele, prăpăstiile îmi făceau o silă nespusă. Nutream chiar o ură cu totul specială împotriva speologilor, care aveau neobrăzarea să figureze în prima pagină a ziarelor și ale căror performanțe mă umpleau de scârbă. Să te căznești să ajungi la cota minus opt sute, cu riscul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
consume un timp inutil. Nu păru a le remarca întoarcerea. 139 - Se întoarce Sia! Ce vorbă lungă și fata asta! zise Lina cu intenție de mustrare. - Nu-i spune nimic! Copila a stat cu tatăl ei! Numai optsprezece ani! O nespusă indulgență către acele sentimente filiale unse glasul de obicei strepezit al doctorului. Fu un moment de pauză, în care probabil ar fi trebuit să intre Sia, pentru că Linei i se păruse că vine; ar fi trebuit să intre, pentru că Lina
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
menajamente; nu-1 puteau nici vindeca, nici sili. îl mențineau în minciuna lui către alții, la care 171 ținea așa de mult. Nimic nu-1 putea hotărî să accepte sanatoriul, însemna pentru el a-și pune eticheta infamiei. îi era o rușine nespusă să se încorporeze mizeriei, să o accepte fățiș. Știa că Ada îl cumpărase pentru prestigiul social pe care-1 avea, mult-puțin, și nu vrea să abdice de la el. Nu vrea să fie un obiect de milă, un declasat, o medalie demonetizată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
De la un cer la altul! Respectul meu n-are margini! Amiciția mă reînvie! Plutesc! Vă puteți bucura!" Era, ce e drept, un stil cam confuz. Altele erau și mai alegorice și mai obscure. Drăgănescu, căruia amabilul bolnav îi inspira o nespusă milă, neputând înțelege, lua de tălmaci pe Marcian, care citea proza aiurită a verișorului cu un profil grav și cu cellalt malițios. Pasiunea bietului Maxențiu pentru Elena îi procura ocazia unei permanente și inofensive tachinării. Interpreta frazele obscure și se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]