1,484 matches
-
mine așa cum făcuseră cu el. Deși eram cu mulți ani mai În vârstă decât Ravelstein, Între noi se legase o prietenie strânsă. În caracterul meu, ca și În al lui, existau elemente imature comune care nivelau terenul dintre noi și netezeau lucrurile. Cineva care mă cunoștea foarte bine spunea despre mine că sunt mai inocent decât are dreptul să fie un adult. De parcă naivitatea ar fi fost opțiunea mea. Și apoi, e o realitate că până și oamenii cei mai naivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
am Învățat să merg - În bucătărie - am fost trimis În stradă ca să inspectez realitatea mai Îndeaproape. Una dintre primele impresii puternice a fost imprimată de uriașii stâlpi electrici sau de telegraf care mărgineau trotuarul. Aveau culoarea blănii de castor, erau netezi și putrezi. Pe grinzile transversale sau pe multiplele lor brațe purtau o droaie de sârme sau cabluri, Într‑o nesfârșită Încâlcitură de relee care se lăsau În jos și se Înălțau, iar cădeau, iar se Înălțau. Pe portativele sârmelor fixe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Rosamund era Întotdeauna reținută și circumspectă. - Asta s‑a Întâmplat când Vela a chemat‑o pe mama ei? A adus‑o la Paris? - Nu, nu. Bătrâna murise cu câțiva ani Înainte. Totuși intuiești corect. Vela apela la mama ei ca să netezească - cum să le numesc? - relațiile umane. Ea nu avea asemenea talente. Oricum, bătrâna mă detesta. Faptul că avea un ginere evreu i‑a otrăvit bătrânețile. - Ei, acum ai pus degetul pe rană, a replicat Rosamund. Iei În considerație tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aparaturii sale muzicale să fie dat la maximum. Telefonul care sună Întruna e lăsat În seama răspunsurilor robotului. Își Îmbracă apoi costumul de cinci mii de dolari, din lână italiană amestecată cu mătase. Trage În jos manșetele hainei și Își netezește creștetul cu vârfurile degetelor. Și poate că se desfată cu gândul că atâtea instrumente Îi cântă serenade și atâția muzicieni Îl slujesc. Corespondează cu companii de CD‑uri de dincolo de Cortina de Fier. Are asistenți care cutreieră oficiile poștale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
trece oameni, căruțe, camioane, poate și tancuri, fiind război. Tot timpul vor fi deranjați”. Încercă să sape undeva în latură de drum, dar pământul era ca piatra, de abia îl scrijelea cu lopățica aia. Renunță. Coborâ în groapa bombei, îi netezi fundul cât a putut și el cu lopata apoi i- a coborât pe rând așezându-i alături. Puse păpușa, înnegrită acum de sângele închegat lângă fetiță, își dezbrăcă încet cămașa și o așeză ca pe un lințoliu deasupra fețelor morților
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
loc ar fi trebuit să însemne „Restaurant” și a intrat cu pași neauziți pe holul prelung, cotit, acoperit pe jos cu mochetă roșie și alese masa din colțul cel mai îndepărtat. Puse pe scaunul de alături geanta, șapca deasupra, își netezi cu palma părul rar și se uită la puținii consumatori aflați la ora ceea în sală. Nimeni nu-și întoarse privirile spre el. Își îndreptă spatele, ca să pară mai înalt deasupra mesei, dădu să bată cu paharul în marginea scrumierei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
atenție, fără nici o grabă, dispăru prin ierburile dealului din apropiere după niște măcieși cu mugurii gata să plesnească în noua primăvară. Un sunet lung de locomotivă din gara pe care o lăsasem în urmă la venirea noastră acolo, pluti leneș netezind parcă aerul peste vârfurile copacilor și se pierdu undeva departe în zarea străvezie. - Acest om, începu prietenul meu pe neașteptate, deși are o poveste a lui, aceasta nu are început, sau nici nu l-am știut eu vreodată, a sosit
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și măruntă. Câteva persoane, cărora li se vedea doar spatele, se refugiaseră În fața intrării. Comisionarul reveni destul de repede și le spuse: — Domnul Pélardeau coboară imediat. Se Întoarseră cu fața spre ascensor, și Maigret putu constata la colegul lui, care Își netezea mustața, o oarecare febrilitate. Sus se auzi o sonerie. Ascensorul urcă, se opri un moment și ajunse din nou la parter. Își făcu apariția un bărbat Îmbrăcat În haine negre, cu tenul roz și părul cărunt. Aruncă o privire În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
există saltea, nu există nici păduchi, mi-a dat Rotari replica. Pe jos era un pachet. - Lucrurile tale, sosite de la Cividale, m-a informat. L-am desfăcut. Conținea haine de-ale mele. Erau mototolite, așa că le-am întins pe masă, netezindu-le cu mâinile. - Mai e o traistă sub pat, a adăugat. Am scos-o afară. Într-un săculeț de piele erau cărțile și cele trebuincioase scrisului. Aruncaseră acolo vraiște briciul, două perechi de încălțări și o pungă cu fibule și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
condimentele cu care eram obișnuit lipseau cu desăvârșire. Până și berea mi s-a părut bună. Mâncam în tăcere. La un moment dat, adalingul de la dreapta lui Faroald, un bărbat spătos, și-a șters mustățile cu dosul mâinii, și-a netezit barba și s-a uitat la mine. Se numea Ariald și era căpetenia unei centurii. M-a întrebat: - Ești cumva castrat? Mai mult uimit decât ofensat, am murmurat: - Nu, domnule, sunt un om liber. Numele meu e Stiliano Sirianul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
măritat, și lipsa legăturii la piept, care îi apărea astfel proeminent și ațâțător. Într-adevăr, se obișnuiește ca în ziua nunții să se taie părul miresei până la gât și să i se pună o legătură menită să comprime și să netezească sânii. Gisulf și Romilde aveau o fiică numită Gaila și un fiu, Gumbert, care nu făcuse nouă ani. Copila m-a uluit și mai mult decât mama. Semăna cu Gisulf, moștenindu-i statura și noblețea fățișă a trăsăturilor, îmblânzite însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
căci, așa cum făcusem legământ față cu mine însumi, trebuia să-l duc Gailei și lui Rotari și să dovedesc că le îndeplinisem ultima dorință. Ajutoarele mele au umplut câteva amfore cu apă din râu și au spălat toată podeaua bisericii, netezind-o toată cu o scândură. Am dormit în biserică, pe piei de cerb, și m-am plâns toată noaptea de dureri de oase, dându-mi seama că îmbătrânisem. A doua zi de dimineață nici măcar nu se cunoștea mormântul lui Romilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cele mai bizare poziții. Întotdeauna fusese stângace în copilărie, chiar și în faza de prințesă. Acum se străduia din greu să nu mai fie. În oglindă arăta în regulă, în ciuda unei șuvițe de culoarea mierii încolăcite după urechea stângă. O netezi, deși își dădea seama că probabil era inutil. Părul ei avea o voință proprie. Machiajul însă arăta bine - o cremă hidratantă ușor nuanțată aplicată tenului său delicat și uniform colorat (din fericire, nici o erupție neplăcută în ultima oră), fard de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vă speriați, croncăni Minette. Sunt în regulă. Se vede cât de colo că nu-i așa, îi spuse Amelie. —N-ai mai mâncat nimic de trei zile, zise și Tish. Asta în mod clar nu e în regulă. Minette își netezi părul care îi venea în ochi. Nu mi-e foame, anunță ea. —Înțeleg, zise Darcey. Dar tu mereu spui că ciocolata caldă e hrană pentru suflet. Și poate că ar cam fi timpul să-ți hrănești sufletul. Minette o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
relațiile mele ratate. Povestește-mi și mie despre ale tale. Darcey o privi pe Anna gânditoare. Apoi deschise geanta și scoase invitația la nuntă, așa mototolită cum era acum. Probabil că asta este sursa problemelor mele cu relațiile, spuse ea netezind hârtia pe masă. Anna privi invitația și apoi pe Darcey cu o expresie de confuzie întipărită pe față. —Ce vrei să spui? întrebă. Nu te duci la nunta asta? Apoi se înclină spre ea. Ai vreun trecut misterios? Ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mă luau mai în serios și îl luau și pe el mai în serios. Ciudat, adăugă ea, cât de mult contează aparențele. Făceam exact aceleași lucruri, dar pentru că arătam profesionist, oamenii aveau mai multă încredere. Stupid, dar adevărat. Darcey își netezi părul. — Poate că o schimbare radicală de înfățișare e exact ceea ce-mi trebuie ca să avansez la Car Crew. —Dar tu nu vrei să avansezi la Car Crew, obiectă Aidan. Doar te-ai plictisit de locul ăla. Ai zis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pâine coaptă în cuptor de piatră, muiată în propriul lor ulei de măsline; cu toții stăruiseră că visul lor se împlinise. Poate că visul meu nu e să dețin o cocioabă dărăpănată, ci să devin director la InvestorCorp, își spuse ea netezindu-și fusta și întorcând-se la agentul imobiliar. Poate că în tot acest timp problema a fost că nu am înțeles care e visul meu cu adevărat. Tot drumul de întoarcere în oraș o lăsă pe femeie să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și să le faci să rămână acolo. Te-am urmărit înainte să te salut. Ești impresionantă. Serios. —Ă, mersi. Uite ce e, nu vreau să fiu necioplită, însă... e vreun motiv anume pentru care te afli aici? În timp ce vorbea, își netezi pletele, constatând cu nemulțumire că smocuri rebele de păr se ițeau pe ici, pe colo din podoaba capilară. Neil își trase un scaun și se așeză în fața ei. Ea îi turnă un pahar de vin din sticlă. —Cum îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
spun. —De ce? Și să mă dau de gol? întrebă el. Că într-adevăr îmi aminteam? Că încă îmi mai păsa? Îl privi mută de uimire și își trecu degetele prin păr. Simți buclele moi și încercă din instinct să îl netezească. El o urmărea. —Părul tău arată bine, zise. Îmi place așa. —Neil, e o nebunie. Mă sperii. Știu, îmi pare rău. Doar că în ultimul timp și eu mă simt destul de speriat. —De ce? De când te-am întâlnit din nou, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
febră cum se plimbă un paianjen pe perete, am văzut niște bule transparente de lumină, care urcau Încet și se spărgeau de tavan În cioburi colorate de aer. Am Închis ochii. mai Întâi am văzut oglinda apei descrețindu-se și netezind cu cercuri largi toate cutele și asperitățile inimii mele Îndoite după crima din ziua precedentă. Apoi zidul negru din fața ochilor mei a Început să se curbeze și să se adâncească, devenind un tunel. o spărtură ! Am fugit Înăuntru fărĂ să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de la regnul animal și până la poarta cerului, cimitirul din vârful dealului. intri pe poarta masivă, sculptată În lemn, poartă zdravănĂ și Înaltă, de casă ardelenească, și pășești În curtea pavată cu pietre de râu, a căror rotunjime și albeață jucăușă netezesc gândurile. Poiata găinilor și grajdul vitelor se găsesc În stânga, cum intri pe poartă, lângă magazia de lemne. În dreapta, sub casă, două pivnițe În care sunt ferecate esențele tari ale acestui paradis - sub formă de compoturi, gemuri, zacuști, slănină, cârnați, vin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
l-am rugat pe tata, care făcea parte din comitetul bisericii, să discute cu preotul satului să mă primească În vizită. Preotul, m-am gândit eu, suflet Înalt, gata să-i ajute pe cei scufundați În Întunericul neștiinței, Îmi va netezi drumul spre Shambhala, unde trebuia neapărat să ajung fărĂ amânare, ca să nu-mi irosesc complet viața. Adina Dabija 32 Preotul mi-a trimis vorbă prin tata să țin post câteva zile și să vin la el fărĂ să iau micul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
trebuie să Înțelegi : ajutându-mă pe mine, te ajuți În același timp pe tine. Eu sunt șansa ta În aceeași măsură În care tu ești șansa mea. Se uita la mine rânjind În timp ce mâinile sale se mișcau febril mototolind și netezind haina. Dinții Îi clănțăneau și o șuviță de salivă i se prelinsese În jos pe bărbie. — Dar nu știu cum să te ajut. — Și dacă Îți spun din nou că propriul tău drum, drumul spre angalok, trece prin mine ? spuse el trântindu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Cheamă-l pe Goroza, ordonă el. Goroza Își priponea calul de o salcie, la marginea terenului. Răspunse imediat la apel, spunând: — Tocmai mă gândeam să mă duc la el. Își șterse calm sudoarea de pe față, Își aranjă gulerul și-și netezi părul răvășit. Goroza luase o hotărâre. — Stăpâne, Îngenunche el, vorbind cu un calm hotărât, mă tem că adineaori am fost cam insolent. Contururile feței lui Nobunaga se Îmblânziră. — M-ai alergat bine. Când ai găsit un cal atât de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
luă apa, ochii săi păreau să arunce flăcări. Umerii i se cutremurau cu fiecare respirație. Mitsuhide, Însă, se retrăsese, la un moment dat, de la picioarele stăpânului său, ajungând acum la vreo șapte-opt pași mai Încolo pe coridor, aranjându-și gulerul și netezindu-și părul. Stătea prosternat atât de jos, Încât atingea cu pieptul lemnul podelei. Încercările lui Mitsuhide ca până și Într-o asemenea situație să nu arate răvășit nu prea puteau fi văzute Într-o lumină favorabilă, iar picioarele lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]