1,441 matches
-
ființa ca atare, nici ceva ce ar fi mai presus de ființă, binele însuși. Dimpotrivă, acolo vei întâlni tocmai nimicul, cu puterea și semnele sale, odată cu voința omului de a institui noi și noi valori în această lume. Căci îi netezește drumul omul însuși, cel care s-a voit dintotdeauna singura măsură a lucrurilor, a celor ce există și a celor ce nu există. Însă cineva precum Carnap nu vede așa ceva când privește afară, în lume, nu aude nimic atunci când se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ființa ca atare, nici ceva ce ar fi mai presus de ființă, binele însuși. Dimpotrivă, acolo vei întâlni tocmai nimicul, cu puterea și semnele sale, odată cu voința omului de a institui noi și noi valori în această lume. Căci îi netezește drumul omul însuși, cel care sa voit dintotdeauna singura măsură a lucrurilor, a celor ce există și a celor ce nu există. Însă cineva precum Carnap nu vede așa ceva când privește afară, în lume, nu aude nimic atunci când se vorbește
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sporovăind într-un calm desăvârșit, în vreme ce-i urmăreau pe aliați trecând. Go-Bindan, cățărată pe un catâr supraîncărcat, pe care un servitor sarmat îl ducea de căpăstru, arătase cu ură în direcția lor, scuipând de mai multe ori cu dispreț și netezindu-și energic rochia, întocmai cum ar fi putut face un adevărat hiung-nu. Postându-se între fată și acei războinici - care, văzând ce făcea ea, deveniseră deodată atenți și în mod evident iritați -, Balamber o întrebase care era motivul acelui gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rău, ci mai degrabă o concentrare întunecată ori teamă, pe care câte unul căuta să și-o mascheze cu un rânjet sarcastic ori printr-un râs nervos. Călugărul rezemase de copac o cruce mare, alcătuită din două lemne de cer, netezite în pripă și bătute în cuie unul peste celălalt. O adusese cu el din Aquitania și reprezenta, pentru toți cei care simțeau nevoia unei mângâieri religioase, un punct sigur de referință: unde era crucea, acolo era el. Adesea, privirile multora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vârste, înalt și uscat, cu pielea palidă, cu vase de sânge vinete brăzdându-i fața. Avea sprâncene negre, stufoase și împreunate, pomeți proeminenți de asiatic și două arcade ieșite în afară, ca un prag. Stătea ca o plantă, cu creierul netezit de riduri. Flacăra lumânării părea a fi singura vietate din cameră. Bătrânul încercă să-l privească în ochi, dar nu descoperi decât două oglinjoare negre, purtând imaginea fetei din sicriu cu lumânarea aprinsă între mâini. Aveam zece ani când am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
uniformat de pradă, cu pieptul doldora de fireturi, diagonale și decorații. în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ei începe romanul banal și veșnic nou. Dar când am fost eu în joc - interesat prea tare și cu sufletul nesigur și tulbure - m-am pierdut întotdeauna în conjecturi. Și n-am mai priceput nimic sigur... Brațele Adelei când își netezea părul! atât de albe, că în odaia cu geamurile mici, întunecoasă, luminau real în mișcările lor încete, de o grațioasă preciziune. ... Dar ce a însemnat mișcarea aceea din cap?... A fost pentru mine? A fost numai un gest al gândurilor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pentru repetarea planetei în toate vârstele ei? Îmi cere Adela acum, la depărtări de ani de lumină, să-i hrănesc păpușa cu biberonul? Îmi pune ea, aiurea în univers, o floare mică în piept? îmi zâmbește în altă Cale lactee, netezindu-și părul la oglindă? îmi "dovedește" poate, pe un Pământ mai vechi cu o lună, că sunt tînăr?... Am găsit-o lucrând la o rochiță mică, de trei palme, pentru Ilenuța, fata bucătăresei. Ilenuța e una din pasiunile ei. Și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
luă În primire pomeții obrajilor. Îl mai unse cu diferite categorii de cremuri,parfumându-l până și În cerul gurii...! Propietarul frizeriei Îl conduse În camera alăturată ajutându-l să se Îmbrace unde cu un profesional simț al meseriei Îi netezi până și cea mai invizibilă cută. I se adresă admirativ. „Tare frumoasă trebue să fie fata...!” „De data asta n-ai greșit patroane, un al doilea exemplar nu stă la Îndemâna oricui...!! Plăti regește, grăbind să abordeze repede strada. Ajunse la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ales, Tony Pavone se adresă noilor veniți cu o voce suficient de curtenitoare. „Vă stau la dispoziție...” Din servieta pe care o ținea În mână, antreprenorul dădu la iveală o hartă pe care o derulă pe birou; cu ajutorul stăpânului, o netezi În așa fel să poată fi văzute toate detaliile. Zise. „Vă rog, veniți puțin mai aproape domn’inginer. Priviți cu atenție: această hartă reprezintă parțial Nordul țării. Aici, În apropiere de orașul Edesea, se află două mari lacuri de apă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de caraghios Încât nu putea rivaliza nici cu cel mai mizerabil cerșetor. Cum cei dela Închisoare Îi restituise suma de bani avută asupra lui În momentul arestării, Tony Pavone intră la un atelier de croitorie plătind unui lucrător să-i netezească hainele ca după acea astfel pus la punct, se privi În oglindă minunându-se de existența lui. Câteva momente stătu În expectativă, apoi se urcă În primul taximetru ce-i apăru În cale, spunând șoferului cu vocea sugrumată de emoție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ziua discuții de Înalt nivel. Ea ar fi vrut să-l aibă după ea tot timpul prin apartament În vreme ce ea, timp de două ceasuri, despacheta cumpărături, vânând un salam pentru prânz care era deja pe raft; În timp ce ea plesnea și netezea patul cu brațe scurte și puternice (ținea dormitorul cu pioșenie neschimbat, după moartea lui Ussher - scaunul lui pivotant, scăunașul de picioare, Hobbes-ul, Vico-ul, Hume și Marx-ul subliniate), discutând diverse. El văzuse că și atunci când reușea să Înghesuie câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu era direct amenințătoare, ci atotstăpânitoare În mod straniu, senin. Lucrul era arătat cu o certitudine uluitoare. Domnească. Apoi fu Înapoiat În pantaloni. Quod erat demonstrandum. Sammler fu eliberat. Șlițul fu tras, haina Încheiată, cravata de mătase, roz-portocalie, curgătoare, minunată, netezită cu o mână puternică pe pieptul puternic. Ochii negri cu o lumină de o deosebită candoare se mișcară Încetișor, Încheind ședința, lecția, avertismentul, Întâlnirea, transmisiunea. Ridică ochelarii Întunecați ai lui Sammler și-i repuse acestuia pe nas. Apoi Își desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
doua zi după ce hoțul de buzunare Îl Încolțise, se duse În East Side să-l viziteze pe Gruner. Îl găsi cu gâtul bandajat. — Ei, unchiule Sammler? Elya - ce mai faci? Arăți binișor. Și bătrânul, Întinzându-și brațul lung sub el, netezind dedesubtul trenciului, Îndoindu-și picioarele subțiri, se așeză. Între vârfurile pantofilor negri, crăpați, ridați puse vârful umbrelei și se sprijini cu ambele palme de mânerul curbat, aplecat spre pat cu politețe oxfordian-poloneză. Vizitatorul de spital până la cel mai mic amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
putea foarte bine să se ducă la spital. Nepotul său Gruner avea nevoie de el. Acel lucru Îi sfârâia În creier. Țărâna era presărată pe fața lui. Privește atent. Trebuie că vezi niște fire de pământ. Așa că, ridicându-se, Sammler netezi așternutul, cuvertura. Niciodată nu lăsa patul nefăcut. Își trase ciorapi curați. Până la genunchi. Păcat! Păcat, adică, să fii izbit Încoace și-ncolo atât de anormal de către tribunale, ca o minge Între jucători puternici. Sau pradă unor circumstanțe furtunoase. O, nemilos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
medalioane. Nu Îl puteai jigni pe Eisen pentru că era atât de Încântat de realizările sale. Ca și cum ar fi inhalat o aromă rară, Începu să Închidă ochii și să-și arate acele oase fără seamăn, dinții, și cu ambele mâini Își netezi buclele după urechi. Am inventat un nou proces În turnătorie, spuse el. Începu să explice În limbaj tehnic În rusește, dar Sammler Îl opri: — M-ai pierdut, Eisen. Nu cunosc termenii. Metalul arăta neprelucrat, În parte de culoarea bronzului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Mi-ai cerut să ofer sugestii și asta am făcut. Am scris ceea ce cred cu adevărat. — Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Pabblem a dat cu pumnul lui alb în birou. A urmat un moment de liniște, în timpul căruia și-a netezit la loc o șuviță de păr care îi intrase în ochi. — Uite ce e, Barbara, a continuat el cu o voce mai liniștită, cerându-ți să scrii acest document, ți-am dat șansa să-ți pui amprenta asupra lucrurilor. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o clipă: — Desigur, am zis, de ce nu? Am împărțit nota. Bangs a calculat în cap că jumătatea mea se ridica la 23.45 de lire, plus bacșișul 1,64 (sau 2,34 dacă voiam să fiu „generoasă“). Apoi și-a netezit pantalonii și a clipit: — Mergem? Poate că mă amețisem de la vin. Poate că mă agățam de ideea că lucrurile se vor îmbunătăți. Poate că pur și simplu nu suportam ideea de a mă întoarce în apartamentul meu, cu părul încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să nu-mi ucizi setea ca la ruleta rusească știu că ți-e frig cea care îți întinde pâine sunt eu chiar dacă alunecă peste noi ferestrele celorlalți ei sunt grăbiți vor bea doar un ceai la masa ta numai eu netezesc cearcănele chiar și în mijlocul zilei întreabă-i dacă apa lor are cercuri nu o să-ți vorbească nimeni pentru că nu pot zări nici vitrina nici atelierul de reparații să nu-mi prelungești agonia eu nu merg ca pe cel mai aglomerat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cinchit pe malul umed. Stam și eu neclintit. Bătea inima în mine fără să se audă, cum zvâcnea nesimțit în toată zidirea. Pe varga undiții din mijloc a venit dintrodată și s-a așezat un pui de rândunică. Și-a netezit o clipă penele cu ciocușorul, pe urmă s-a uitat la celălalt pui de rândunică din oglinda gârlei. Vârful vergii a tresărit svâcnind de două ori scurt și a treia oară înclinându-se prelung. Puiul și-a luat zborul țârâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
verificăm apartamentul lui Candace și George, să ne asigurăm că era îndeajuns de minunat și că șampania, un coș de fructe, flori exotice și bomboanele de ciocolată făcute în casă erau acolo să-i întâmpine. Am așezat câteva pernuțe, am netezit cuvertura de pe pat - nelăsând nimic la voia întâmplării -, apoi eu și Teenie am luat o cină târzie și ne-am băgat în pătucurile noastre de o persoană pentru câteva ore de somn. În dimineața următoare am fost la centrul expozițional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
va purta într-o bună zi armele este, pentru orice bărbat, un motiv de îndreptățită bucurie. Pe deasupra mai eram și cel dintâi fiu, astfel că, la auzul numelui care i se dădea, de „Abu-l-Hassan“, taică-meu își umfla pieptul, își netezea mustățile și își plimba ușor degetele mari de-a lungul bărbii, trăgând cu coada ochiului spre iatacul de la catul de sus, unde mă aflam eu, înfășat în scutece. Bucuria lui vioaie nu avea totuși nici profunzimea, nici intensitatea bucuriei Salmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pumnal. O iubeai pe Velunda... Tu ești un om blând, zise un tânăr războinic, aranjându-și pe umăr haina scurtă din blană. Valerius ținea cupa în mâini, dar nu luă nici o înghițitură. — Omorâți-mă. — Cum să te omorâm? întrebă alt preot, netezindu-și barba. Ne cunoști doar: îi pedepsim doar pe cei pe care îi găsim vinovați. Tu ne ceri să-ți luăm viața pentru că acum ți se pare că fără Velunda nu poți trăi? Nu, am fi complici la slăbiciunea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu plante mărunțite, carnețelul în care Valerius nota noutățile din arta medicală pe care le afla în peregrinările sale prin Europa. La urmă dădu peste panglica albă a Velundei. O puse pe masă, privind-o gânditor, și o desfășură. O netezi delicat cu două degete. Deodată, expresia chipului său se schimbă. Antonius avu impresia că rămăsese singur în bibliotecă. Înălță capul. Proculus era însă în fața lui, cu ochii închiși, cu o mână pe panglica albă. Își mișca ușor buzele, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
efectuarea aranjamentelor necesare. Acesta era protocolul de serviciu obișnuit. Tuturor li se dăduseră anumite sarcini de îndeplinit. Când acest șef - directorul serviciilor poștale și telegrafice din Shahkot - sosi, săriră toți alarmați drept în picioare. — Bună dimineața, domnule. Domnișoara Jyotsna își netezi în grabă sari-ul. — Fiți buni și începeți activitatea zilnică, spuse domnul D.P.S. Țineți închis oficiul poștal. Faceți aranjamentele pentru ghirlandele de flori. Contactați furnizorul de carne dulce și bucătarii pentru biryani. Chemați oamenii să ridice cortul. Faceți aranjamentele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]