839 matches
-
în care trăiesc. De afară se aud voci agitate și nu după mult timp cineva bate respectuos la ușă. Este una dintre servitoare. Domnișoară, a venit moș Ilie. Dorește să vorbească cu dumneavoastră. Bine, vin acum, răspunde Smaranda surprinsă dar netulburată. Își trage pe umeri o haină ușoară, leagă la gât cu un nod simplu o eșarfa vernil și iese afară. Pe treptele din fața casei așteaptă un bătrân de aproape șaptezeci de ani, cu statură de uriaș. Chipul cu trăsături echilibrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o mare idioțenie ci o crimă oribilă prin care se suprimă popoareau făcut să fie trimis în țară la comanda unei noi unități ce trebuia pregătită pentru front. Tăcerea se prelungește. Afară, vuietul unor vehicule grele face să vibreze geamurile. Netulburat, comandantul său continuă să citească filele dactilografiate. Trebuie să mărturisesc că lectura dosarului tău este impresionantă, spune el într-un sfârșit, ridicându-și ochelarii cu ramă de baga pe nas, cu mijlociul mâinii drepte. Ochii negri, scoși în evidență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spunea bună-mea, fata tre' sa fie bună și la rugă și de fugă...adică să ție la vreme bună dar și când sunt necazuri. Înțelesu-m-ai, măi băiete? Cu gura plină, Suflețel dă aprobator din cap, în timp ce mănâncă netulburat mai departe. Privește cu coada ochiului către American, atent mai mult la lingura plină. Probabil că sfaturile binevoitoare ale acestuia îi intră pe o ureche ca să-i iasă pe cealaltă. În definitiv, cum să nu fie atras mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-i stânjenească mișcările. Își păstrează numai baioneta. Târându-se ca o șopârlă, dispare fără urmă în marea albă a zăpezii. Jetul de lumină taie din nou noaptea. Cu inima cât un purece, Marius așteaptă inevitabilul. Din fericire, liniștea rece continuă netulburată. Florea scăpase neobservat. Zâmbește scurt. Încă o dată, ardeleanul acesta încăpățânat, hotărât și mai ales norocos se dovedește cea mai potrivită alegere pentru astfel de acțiuni. Într-o tensiune tăcută, timpul trece greu în așteptarea semnalului convenit cu Iovuț. Îngrijorarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
își rupe nervos pielița buzelor crăpate de ger. Caută prin buzunare după pachetul de țigări. Nu găsește. Marius își rupe țigara în două și îi oferă jumătate. Căpitanul trage cu sete, urmărind pe Iorgu. Acesta continuă să peroreze mai departe, netulburat. Ucideți, ucideți, ucideți! Personal voi medalia pe cel care îmi va aduce dovada celor mai mulți germani omorâți... Rușii au răfuielile lor cu nemții, dar ce caută tocmai nenorocitul ăsta să dea din gură? Tare aș vrea să-l întâlnesc într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că-ncepe să pice tencuiala. Veniți încoace?“ Era o întrebare nepotrivită, îți trecea prin minte, dar parcă nu-ți venea s-o pui. Mi-am privit ceasul. 23.40. Bidileanu se pregătea să-și termine poezia, ca în fiecare zi, netulburat. De Paul nu știam nimic, sincer, nici nu mă interesa. Probabil că se ținea încă de dulap, cu degetele lui fierte de transpirație, ca niște pâinici necrozate. Și mă mai sâcâia și chestia de pe ecran, obraznică, fără sens. Ce vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu brațele larg desfăcute și palmele strânse în unghi drept la capăt; parcă vroiau să-ți zică: „Uite-așa de mare o am!“ Dunărea mirosea înfiorător, nu puteai să mergi cu geamul deschis. Sătenii păreau că se simt bine, făceau netulburați gesturile lor grotești, virile, impresionante. Fiecare îți semnala dimensiunea braconajului: erai invitat să te-oprești și să beneficiezi, cu încredere. Dacă aveai proasta inspirație să cobori, te pricopseai cu un nisetru sau o cegă, de îți duhnea o lună portbagajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce gândea și, mai ales, scria: ai măsluit niște note și le-ai aplicat pe scrisori, ca și cum ar fi aparținut Securității.“ „Pasionant, domnu’ psihiatru. Cu cine-ați făcut școală: cu doctorul Andrei sau cu Bebe Mihăilescu?“ „Trei.“, a continuat Mihnea, netulburat. „Paul e real, există cu-adevărat.“ „Ei, așa mai merge...“, s-a liniștit Maria. „Nu știu dacă varianta asta-i mai bună, Maria. Există un rând în scrisorile așa-zisului Paul care mi-a dat de gândit.“ „Care?“, am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tăcut al trecerii prin epoci. O cartogramă a tranziției. Maria ne ajutase și ea să-i dăm de cap, poate și alții, fără să observăm. Câtă lume o mai căuta, câți ar fi dorit-o în fața ochilor, să-i citească netulburat conținutul, rostind fiecare cuvânt fără frică, recunoscându-și nefericirea și bucuriile? Mihnea era sceptic, dar înfierbântat: ar fi vrut să afle totul, să găsească documentul, să descarce el conținutul. Dar dacă suportul se deteriora, iar celulele încărcate cu informația neprețuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
retracta gasteropodic în cochilia sa. Românismul a fost aspirat în istorie, însă într-un spațiu interstițial al ritmurilor istorice, nici în torentul vijelios al marii istorii refuzată pentru totdeauna românismului -, nici în autarhia organică anistorică în care și-a trăit netulburată mia de ani de la retragerea aureliană. "Istoria noastră nu mai putea să fie decât cvasiistorie, sau pseudoistorie, istorie deviată sau istorie prin reacțiune, dar nu istorie de evoluție firească" (p. 240). După cum nota V. Muscă (1996), încercând să situeze sistemul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și Nastasia Filippovna se mărită cu Rogojin; că prințul nu are nimic cu femeia, nici măcar nu e în relații cu ea și, dacă-i să spunem adevărul adevărat, n-a avut niciodată de-a face cu ea. Iar prințul era netulburat și continua să fie în culmea fericirii. Desigur, remarca uneori ceva parcă întunecat și nerăbdător în privirile Aglaiei; dar avea încredere mai mare în altceva și întunecimea dispărea de la sine. Odată devenit încrezător, el nu mai putea să se îndoiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fețelor neplăcute ale existenței. Va zidi deci palatul miraculos (în textele indice, patru astfel de clădiri), construcția izolatoare (în basme fiind o cetate, un turn ori un loc al solitudinii desăvârșite), menită să-i alcătuiască prințului o lume a plăcerii netulburate, o viață ce stagnează într-o beatitudine neîntreruptă. Măsurile se vor dovedi de prisos, căci (iarăși ca în epica populară) interdicția este ignorată, și revelațiile se produc cu ocazia unor plimbări (călătorii, contacte cu pericolele) în timpul cărora tânărul vede un
VARLAAM SI IOASAF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
și la Oradea. Alături de ea Îi aduce și pe cei cinci copii nelegitimi ai acesteia, care vor umple curtea episcopală cu prezența lor idilică și vor da naștere la comentarii, spre stupoarea clerului bănățean. Episcopul Își va continua Însă menajul netulburat. Situații și mai grave se Înregistrează atunci când clericii celibatari Își caută partenere În rândul rudeniilor. Așa face, de exemplu, intransigentul autor al Procanonului, protopopul Gurghiului, Petru Maior XE "Maior" , Întreținând relații nepermise cu cumnata sa, Ana, căreia Îi și lasă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
treia putere, Istoria. Textul ca memorie și sentiment: o poezie populară ardelenească din anul 1838 Adeseori, destinul postum al textului literar se dovedește a fi unul ingrat. De obicei, posteritatea reține doar capodopera, acele note valorice perene capabile să traverseze netulburate avatarurile sinuoase ale gustului literar. Această perspectivă leneșă, tributară exclusiv unor criterii estetice, ignoră Însă factorul istoric, ambianța culturală care a legitimat, Într-o anumită epocă, un corpus de texte Învestit cu denumirea de „literatură”. Definirea unei literaturi nu poate
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cere iertare, umilindu-se, ticălosului notar Pălăgieșu, pe care îl lovise cu pumnul în gură. Îi cere iertare și Martei, din inimă, pentru logodna ruptă. Iată cum îi răspunde acum cinicului Gross : — Iubirea n- a ucis niciodată, Gross - zise Apostol netulburat. Numai oamenii ucid în numele ei ! Dar când va veni adevărata stăpânire a iubirii [...] Cine crede aievea e unit cu Dumnezeu aici ca și dincolo. Dacă Dumnezeu e pretutindeni, n- ai nevoie să alergi la el forțând zăvoarele morții ! Apostol refuză
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
lui Rebreanu, cu inserții religioase, relatată de el însuși într- un ultim interviu acordat lui M. Tatulici, în 1993. Scenaristul evocă furia Elenei Ceaușescu, care, intrând cu niște oaspeți străini într-o mănăstire din Moldova, nu este aclamată - slujba continuă netulburată. Țapul ispășitor devine filmul Ion, după Rebreanu, interzis în 1980, când era gata să intre pe ecrane. De ce ? Pentru că în romanul lui Rebreanu un personaj era popa Belciug. Mi s-a spus : „Popa trebuie să dispară, biserica trebuie să dispară
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
se bat cap în cap, fără a recurge la canale secundare de comunicare, fără decodificări ambigue, pentru că face parte integrantă din universul nostru spiritual. Și asta pentru că este o artă nefalsificată de automatisme mondene, netransfigurată de obsesii onirice sau psihopatice, netulburată de erezii artistice sau iconoclasme estetice. ...Așa se explică de ce aderăm necondiționat la aceste opere naive, nu atât pentru că ne plac pur și simplu, cât mai ales pentru că deschid retrospecții intelectual-afective asupra purității receptive a copilăriei noastre și, totodată, asupra
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
gestante, pe măsură ce se apropie momentul fătării. Înainte de momentul declanșării travaliului, starea de agitație a cățelei crește mult, nu Își găsește liniștea și locul pentru odihnă, este preocupată pentru găsirea unui adăpost retras și ferit de zgomote În care să nască netulburată. Reflexele și comportamentul ei Înainte de naștere seamănă cu a lupoaicei din sălbăticie, care În preajma fătării, Însoțită de viitorul tată al puiului de lup, Își caută cu multă insistență un loc retras și liniștit În Întunericul crăpăturilor dintre stânci sau În
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
ziduri, dacă așa va fi voia Lui Sfântă. Lui mă voi ruga neîncetat”. Dar iată, vuiet, larmă, zgomote, cântece, strigăte și urlete se aud dinafară. Năvălitorii, îndârjiți de asprimea războiului, de foame și frig, pătrund prin case cu sălbăticie. Dar netulburată, bătrânica cu credință se ruga mai departe. După cum credința ei înfruntase batjocura tânărului său nepot, așa de neclintită era și acum, când groaza domnea în jur. Văzând cu spaimă cum se apropia zgomotul înfricoșător al dușmanilor, tânărul nepot se apropie
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
bat cap în cap, fără a recurge la canale secundare de comunicare, fără decodificări ambigue, pentru că face parte integrantă din universul nostru spiritual. Și asta pentru că este o artă nefalsificată de automatisme mondene, netransfigurată de obsesii onirice sau psihopatice, netulburată de erezii artistice sau iconoclasme estetice. ...Așa se explică de ce aderăm necondiționat la aceste opere naive, nu atât pentru că ne plac pur și simplu, cât mai ales pentru că deschid retrospecții intelectual-afective asupra purității receptive a copilăriei noastre și, totodată, asupra
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
îi oferă acestuia niște excelente oportunități în lupta sa antiimperialistă, datorită proceselor de decolonizare. Dar implantarea comunismului în Africa nu mai are niciun viitor după 1991. Până în 1945, Africa, integral colonizată de Franța, Marea Britanie, Portugalia și Italia, trăiește încă, aproape netulburată în ritmul ei ancestral, în ciuda structurilor administrative impuse de colonizatori. înainte de 1939 succesele comunismului în Africa sunt limitate, pe ansamblul continentului numărându-se doar 5000 de militanți. Puținele organizații reclamându-se de la Internaționala Comunistă (IC) sunt compuse îndeosebi de militanți
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de 1 octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Articolul 1847 Ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburata, publică și sub nume de proprietar, după cum se explică în următoarele articole. (Cod civil 1853, 1854, 1863).*) --------- *) NOTĂ C.T.C.E. Ș.A. Piatra-Neamt: Abrogat începând cu data de 1 octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
ale evoluției Balcanilor. Marile războaie și revoluții creaseră într-adevăr multe pagube materiale și pierderi de vieți la nivel local; existaseră de asemenea schimburi de populație în cadrul peninsulei, ca și emigrări peste ocean. Cu toate acestea, evenimentele acestea lăsaseră relativ netulburată structura socială fundamentală. În această societate agrară, relațiile din cadrul familiei și al satului aveau cea mai mare importanță; idealul majorității populației țărănești era stăpînirea unei gospodării prospere. După revoluțiile naționale, guvernele centrale încercaseră să impună un control politic mai intens
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
retracta gasteropodic în cochilia sa. Românismul a fost aspirat în istorie, însă într-un spațiu interstițial al ritmurilor istorice, nici în torentul vijelios al marii istorii - refuzată pentru totdeauna românismului -, nici în autarhia organică anistorică în care și-a trăit netulburată mia de ani de la retragerea aureliană. "Istoria noastră nu mai putea să fie decât cvasiistorie, sau pseudoistorie, istorie deviată sau istorie prin reacțiune, dar nu istorie de evoluție firească" (p. 240). După cum nota V. Muscă (1996), încercând să situeze sistemul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
iubitor al dreptății și adevărului lui Dumnezeu. Astfel se cere a fi receptată și interpretată această carte, ce pune lumina cea adevărată asupra unui timp istoric în care viața nu semăna deloc cu o apă aflată într-o curgere lină, netulburată. În fapt de seară, gândurile mă purtau către sfintele alcătuiri izvodite din inimă și cuget domnesc...Aproape fără voia mea, pașii au pornit în căutarea unei oaze de liniște. Privirea am lăsat-o slobodă precum pasărea cerului. Undeva, în piscul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]