846 matches
-
Eu dornic de libertate, are limită. Limita existențială a nodului de carne cu care depășim pământul. Revin din zborul meu plăpând deasupra unei mânăstiri. Păsări sculptate în cruci vechi odihnesc eterne. Cu ochii în adânc mă rog, mă rog unui nimb. Lumina curge liniștită. Cine mă cheamă din eter? Un conclav de îngeri năbădăioși se desprinde de pe zidurile vechi și mă atrag în vârtej. Intru în jocul lor amețitor. Mă rotesc cu ei și intru în copilărie. Stau uneori cu mâinile
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
Emil Brumaru , cîte doi, Să se joace, sărind din mușuroi în mușuroi De cîrtițe moi. Bat din aripe ca și cum palme-s Ce-apaludă șuvoaiele miresmelor calme Curgînd din flori mari spre Doamne-Doamne. Și-ncet se apleacă deasupra izvoarelor, Muindu-și nimburile și vîrful picioarelor, Și-adormind în boarea lor...
Îngerii noștri s-au învățat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6689_a_8014]
-
repezi. Iisus se vede și acum cum ieri. El binecuvântează, ca pe un ocean de icre, cuvinte și feluri de a scrie, infinite. Prins, înger, în melasă Un înger brav, ostatic la fereastră, își sfâșie rochia, voal cu voal. În nimbul său de zahăr lipicios observă trist cum cad făpturi nevinovate, iar muzica din străvechime de mult îl minte, cu tihnă prefăcută, când din boscheți idilici ies seara fiarele perfide, în promenade sângeroase. E primăvară, cerul ciocnește nor cu nor, doar
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
mereu și-mi ies În cale În curtea mamei: ca-n copilăria Care s-a dus venind din depărtare. Au răsărit ca niște mici petale Prin zgribulitul nostru anotimp. Ei plămădiți au fost de mama lui Appolo, Reîntrupați Peoni cu nimb de-Olimp. De dor mă vindecă precum de-o boală, Cum doar Asklepios știa a vindeca. Dar cât de lungă este suferința Ce și-a găsit un cuib În ființa mea! Bujori oriunde-s pe planetă - Simbol de țări și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
de milenii, cu osemintele strămoșilor tuturor țărilor pe care le scaldă. De la rimele lui Hesiod și până la „Romantica” lui Strauss, de la referirile istoricului și etnografului grec Strabon din Amaseia la poetul roman Publius Vergilius Maro, peste Dunăre se Înalță un nimb de artă, un cer estetic În care Își află oglindă vigurosul arbore de apă, ca și neamurile aprige așezate de la izvoare până la vărsare. O cântă și Ovidiu, În „Tristiile” și „Ponticele” sale; Înainte de el, o cântă În liricele sale și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Pe-un colț de cer, de unde nemurirea a coborât în chip de copilaș, născându-se alăturea de vite, în Betleem, într-un umil sălaș. Cât a iubit Isus această lume atât de mult pe cruce-a suferit din dragoste, cu nimb de veșnicie pentru noi toți din slavă a venit. El, Prințul vieții, coborât din astre, un dar ales, copilul nepătat, din infinit, călcând printre luceferi să mântuiască lumea de păcat. Dar nimenea nu L-a primit în casă și nicăieri
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
când e strigată de-ai ei... Din pricina exercițiului fizic de a urca dealul ăla abrupt în fiecare zi, am născut în mai puțin de-o oră. Maria avea ochii mari și albaștri și un puf auriu pe cap, ca un nimb. A fost, în primele zile, mult mai agitată ca soru-sa, dar pe urmă i-a trecut și a intrat în același ritm liniștit. Pe la două săptămâni, însă, a făcut o bronșită ciudată, în plin iulie, și-am fost nevoite să
Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
scoate-o la lumină, că altfel moare acolo între sculele lui ducă-se pe pustii!... Pâcu s-a prefăcut că nici nu aude spusele prietenului său și și-a văzut de lulea... Când fumul plutea în jurul capului lui ca un nimb, a pus mâna pe ulcica cu vin, a gustat din ea cu măsură și, dregându-și mustața cu dosul palmei, cum îi era obiceiul, a pornit să vorbească, cu glas de taină: Pe când satul nostru se găsea într-o poiană
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
încăpățânată se lovise la fiecare pas, până acum, de această neîndurătoare închisoare. Cum se deschisese cușca nu era prea limpede. Firește, intervenise fata de la magazinul de arme. Subțirică, cu ochi gri-verzui, inteligenți, cu o față frumoasă, cu trăsături ce purtau nimbul greu de definit al unei persoane care luase multe decizii izbutite, îi spusese: Da, da, vin din Orașul Imperial și mă întorc acolo joi după-amiază". Îi erau atât de proaspete aceste cuvinte, de parcă atunci le-ar fi rostit. Era tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
luminată de soare, care făcea vălurele peste clădirile albe, sfărâmate. De jur-împrejur, răspândite până departe pe marea aceea frumoasă, prea puțin adâncă, departe de tot; spre colinele năpădite de ierburi, se aflau rămășițele unui oraș cândva impresionant. Peste tot plutea nimbul unei epoci incredibile, iar tăcerea civilizației moarte demult era întreruptă doar de clipocitul blând, atemporal al valurilor. Și din nou veni acea tranziție instantanee. Deși de data asta era mai bine pregătit, totuși se cufundă de două ori în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-i nimenea cu proră s-o șteargă, s-o frământe. Doar șerpii taie apa spre-un țărm ghicit în zare, trecând peste adâncuri ca semne de-ntrebare. Catargul putrezește la margine de timp acolo între Hades și-acele culmi în nimb. Nu m-amăgește ceasul să număr nestemate, nici nu mă cheamă-n urmă furtuni și vrăji uitate. Vezi, orice amintire-i doar urma unor răni prin țări, prin ani primite, pe la răscruci și vămi. Nu aștepta pățanii să izvodesc, alese
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
șoșoni în picioare. Căra o căldare de apă. Zgâlțâită în mers, căldarea se vărsase, udând pantalonii omului de la genunchi în jos. Venea spre el, aplecat într-o parte, legănându-și capul alb, înconjurat de un roi de muște, ca un nimb. Păzea, puștiule. Unde naiba te duci? E razie în oraș! Fii atent! Mulțumesc! îi spuse Miluță și-o luă la fugă. Strecurându-se prin locuri dosnice, fugi până în apropierea pieței din fața depoului, unde se uneau toate drumurile ce duceau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
un punct) ierarhia „anatomică“ a fericirii. Când e vorba de cele ieftine, nisipoase, concret-pârdalnice, vorbim de satisfacții materiale. Când urcăm către voluptate și ajungem în plexul solar, optăm pentru formula plăcerile cărnii, pentru ca, odată ajunși în vârf, din limb către nimb, să ne tolănim paradiziac în bucuriile spiritului. M-au răzvrătit dintotdeauna aceste țarcuri cu sorginte medievală, care împart în felii inegale împlinirea. De ce ar fi senzoriumul fără excepție și irevocabil sluga păcătoasă a spiritului? De ce ar fi plăcerile trupești fără
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de zeci și sute de purici, visam visele lui tataie, lângă capul cărunt al căruia îmi odihneam capul. Când, speriat de vreo cucuvea, deschideam ochii în beznă, vedeam clar, albăstruie, discretă, fluturătoare, o aură de lumină pură în jurul craniului țepos, nimb intens ca flacăra ochiurilor de aragaz la ieșirea din țeastă, rarefiat și gălbui apoi, pe o lățime de-o palmă, pentru ca un tiv perfect circular, de diamant lichid, s-o contureze precis, ca o largă și miraculoasă tavă de raze
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu felinare în mâini, se dădură jos în dreptul zidurilor părăsite, un perete aproape întreg și unul pe jumătate, întîlnindu-se la colț în mijlocul unui morman de pietroaie înzăpezite. Pe partea dinăuntru erau zugrăviți după cuvioasele canoane sfinți cu bărbile despărțite, cu nimbul auriu și veșminte largi, cu falduri albastre, măslinii la față și-ncercănați la priviri. Nu-ncăpea-ndoială că acolo fusese cândva o biserică frumoasă și vestită. Erau peste patruzeci de sfinți zugrăviți pe cei doi pereți, desfășurând fiecare suluri de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
metri, își stinse ardoarea, așa încît izvora acum din apexul bolții un lichid sidefiu, deodată obscen și profetic, căci semăna bine fie cu sperma procreatoare, fie cu un creier topit, dar cel mai mult cu mărgăritarele vechi și bolnave ce-mpodo-besc nimburile Dumnezeilor bizantini. Atunci aerul de sub fantastica boltă se veșteji către un cafeniu cald și semitransparent, iar pereții, din galbenul de caolin de la început, deveniră pulsatili ca de pieliță și colorați într-un mozaic incert de vinișoare stacojii și albastre, pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
reactor. Îmi coboram ochiul la doar un centimetru de sticla groasă, devenită ireală ca un gaz în lumină. Doar punctul ei incandescent se lățea atunci sub ochiul meu, devenind o mare de aur, o poleială de aur topit ca pe nimbul icoanelor, dar în care suiau și coborau, lent, ființe filiforme. Le priveam fascinat, uimit că-mi vedeam în spatele lor și propriul ochi reflectat pe lentilă, cu gene lungi și negre, cu iris căprui în jurul pupilei aurii în care fremătau, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Kalator atinse în grabă câteva butoane ale consolei și, din imensa stație spațială, se desprinse un proiectil minuscul. " Atîta vreme cât ai credință, Dumnezeu este cu tine", obișnuia să spună Ustin, înainte să se fi ridicat la cer înconjurat de nimbul acela de lumină albă. Iar credința lui fusese nețărmurită de vreme ce în locul martiriului, Dumnezeu a făcut să apară o fântână strălucitoare, ale cărei ape strălucesc în noapte și taie trepte în cer. Îl vezi pe Ustin cum urcă spre Domnul Dumnezeul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Malițioasă, mă duse în fața unui tablou de bord, acoperit cu butoane și cu etichete ce repertoriau șampanii și ani. -Când apeși butonul pentru șampania aleasă, sticlele se luminează. De exemplu, roederer 1982. Apăsă tasta. Apărură mai multe sticle, într-un nimb verde-jad. -Dacă apeși toate tastele deodată... Bazinul deveni și mai feeric, oferind privirii o suprapopulație portocalie de veuve-clicquot, strălucirea albastru pal de dom-pérignon, insulițele violete de krug. -Un sistem de ventuze ține sticlele în picioare, la distanță unele de altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
tenebrelor. Criza pe care o simțeam venind și pe care o așteptam se declanșă în sfârșit. Tot corpul îmi ardea și eram gata să mă sufoc. Mă prăbușii pe pat, închizând ochii. Febra mărea obiectele și le încercuia cu un nimb. În loc să se lase în jos, tavanul se înălța, hainele mă strângeau. M-am ridicat fără să știu de ce și m-am așezat pe marginea patului. Murmuram: „Nu mai merge...“ După aceea adăugam: „Sunt un imbecil.“ Nu eram atent la sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Președinte s-a simțit stăpîn pe situație de la începutul începutului. Dacă există vreun lucru din toată mizeria asta despre care se poate discuta în perfectă cunoștință de cauză, atunci acela este încrederea domnului Președinte, zice Gulie. Avea el așa un nimb de lumină în jurul lui și niște îngerași îl păzeau în permanență fîlfîind din aripioare deasupra creștetului alesului, îi putea vedea oricine cu ochiul liber. Vorba lui Dendé, vă respect pe voi, pentru că luptăm pentru o cauză comună, dar mai mult
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
toate, fracturat În toate, era bucuros totuși că se afla, fie și ca un biet vagabond sărac, fie și doar pentru o după-masă de prim contact și o altă dimineață a despărțirii, Într-un loc faimos până la a părea fictiv. Nimbul Întâmplării se revendica de la un personaj literar confratern, ieșit demult din ficțiune pentru a se confirma, din nou și din nou, În proximitatea diurnă și nocturnă a biografiei lectorului, ca interlocutor de gală. Cu trecerea vârstelor, Von Aschenbach părea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Mergi cu Dumnezeu, călătorule. Te trimit înapoi, la încercările tale neobosite de a găsi noi planete. Weber se opri, cu un picior în aer. —Cum Dumnezeu...? Ce coincidență bizară. — Nu există coincidență, spuse Bonnie, iar vorbele îi ieșiră ca un nimb. Nu există decât coincidență, ripostă Karin. Mark chicoti. —Cum adică? Stai așa, stai așa: adică... Își coborî tonul, maimuțărind vocea autoritară de bariton a lui Weber. Voiam să zic: „adică în ce fel“? —Fiica mea e astronom. Asta-i meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Oricum, ai avut mare noroc. Îmi pare bine că ai revenit printre noi, domnule locotenent. În tonul medicului se simte bucuria și satisfacția. Stă cu spatele la fereastră și pentru un moment Marius pare că deslușește în jurul părului alb al doctorului un nimb auriu, strălucitor, ca la arhangheli. Sau poate e doar una dintre închipuirile ieșite din creierul său, aflat încă sub puterea calmantelor. Eu sunt doctorul Cozma Damian, iar aceasta este sora Maria. Amândoi vom avea grijă să te faci bine cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se confirma. Oameni erau și ei, ba încă oameni între oameni. Bătrânul, la cei șaptezeci și unu de ani ai săi, arăta încă verde, ca un veritabil flăcău, în ciuda părului complet albit care-i înconjura fruntea și tâmplele ca un nimb, și nu-și ascundea defel mândria de a-și fi servit, la vremea sa, țara ca înalt funcționar din aparatul Ministerului de Externe, în epoca de fericită memorie când ministerul se afla sub conducerea înțeleaptă a lui Corneliu Mănescu. E-
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]