842 matches
-
putea să nu fugă după mediatizări, așa cum fac ceilalți" Totuși, cum vă explicați că, de la profesori universitari la coafeze, de la doctori la ingineri, toată lumea a auzit de Liiceanu, Pleșu, Cărtărescu, în timp ce personalitățile din pro-vincie se află într-un fel de nimb de tăcere, de nefiresc anonimat? Primele două cazuri sunt cazuri de mediatizare și atâta tot; cel de-al treilea este, sigur, al unui scriitor foarte activ, foarte tradus și poate de aceea foarte prezent. Evident, ca să mă refer la moldovenii
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Război Mondial, casa împarte soarta multor alte clădiri; e adevărat, o soartă ceva mai blândă, căci devine sediul comandamentelor sovietice, beneficiind de o minimă, dar utilă protecție în fața "intemperiilor" de tot felul. Încetul cu încetul, însă, faima locației scade. Din nimbul de altădată rămâne un spațiu ca orice alt spațiu, un topos "desacralizat" de regimul comunist, care, începând cu 1945 găsește de cuviință să îl transforme în sediu al unor instituții fără nici cea mai mică legătură cu Junimea, junimismul, cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
repete în deplină libertate: poezia ocazională își însușise cuvinte cărora uzul prelungit, până la sațietate le anulase sensurile și conotațiile religioase inițiale. În poezia odelor, a imnurilor și a omagiilor se întâlneau, la tot pasul, cuvinte precum: ctitor, ctitorie, (pământ) binecuvântat, nimb (de glorii), verb, iluminare, apoteoză etc. Direcția acestei preluări și banalizări a fost continuată în unele dintre amalgamele stilistice ale presei contemporane"70. În cele ce urmează se va putea sesiza, pe parcursul prezentului capitol, schimbarea produsă la nivelul discursului religios
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
ei și în situațiile viitoare. Însă prezența unor judecăți de valoare care de fapt nu mai corespund cu atitudinea și comportamentul actual al acelei persoane afectează comunicarea. Avem de-a face cu așa numitul efect "halo" care înconjoară ca un nimb o persoană, fapt ce ne face ca uneori să refuzăm să acceptăm că ea poate greși după ce primele impresii au fost pozitive sau să stăruim să o menținem sub judecăți negative chiar dacă aceasta, între timp, a avut realizări remarcabile. De
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
capul celui smerit și-l face să șadă între cei mari.”(11, Ecclesiastul, 11, 1 ) Este revelator acest fapt pentru conturarea trăsăturilor de caracter ale humuleșteanului, care își trăiește viața cu artă pură, dar simplă, adevăratele momente creatoare, însă, adevăratul nimb al artistului-învățător Creangă conturându-se la catedră, în fața elevilor, pe care îi considera copii ai sufletului său și încerca să-i conducă pe calea luminoasă a înțelepciunii. Diverse mărturii ale contemporanilor, colegi, prieteni, elevi, ne conturează un Creangă tată, un
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
fiind singura posibili tat e de a asigura existența părinților și a celor patru copii din ca să. Depărtânduse de sora sa, la un moment dat, în fața ei, cam la trei metri deasupra solului, a apărut o lumină caldă; din acel nimb de lumină s-a conturat apoi trupul sclipitor al unei copile frumoase, care îi surâdea. ...Dată fiind înmulțirea vindecărilor miraculoase și față de cele constatate din anchetele riguroase la care a fost supusă Bernadette, ecleziarhii au tras concluzia că acea copilă
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
e căutată dacă e bogată; e urmărită atâta vreme cât e tânără și frumoasă. Nimeni nu se preocupă de calitățile ei morale sau de valoarea sa intelectuală; toate astea nu sunt decât o chestiune secundară. În alte părți, înconjurăm femeia cu un nimb; aici statuia e doborâtă, spartă pe piedestalul ei. Dezonorată prin acest dispreț sistematic, femeia își uită cele mai nobile instincte, își neglijează cele mai prețioase calități; sufletul său se pervertește. Făcută pentru a iubi devreme, e obișnuită aici cu ura
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cupă de vin otrăvit, convingând-o să bea, asigurând-o că va cunoaște alt destin. În exaltarea ei a băut, dar vai căzu trăznită de prematur sfârșit. După pierderea trupului, i-am căutat cu disperare sufletul. Ea plutea ca un nimb palid, ca o rază de lună. Euridice locuia între două hotare unde-i zbura duhul. Am încercat s-o îmbrățișez, dar s-a topit ca umbra în cunună. La strigătul ei, am simțit iubire nefirescă. Am ieșit din lumea stearpă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de fildeș în mână. -Ai rătăcit prințule. Pe cine cauți? -Caut palatul din poiană. De ce oare m-am rătăcit? -Îl cauți pe vicontele Henri?întrebă bătrâna, mișcând toiagul de fildeș. Stâncile și locul acela înfiorător dispăruseră ca desintegrate într-un nimb orbitor de lumină. Ca teleportată apăru o imensă poiană înconjurată de munți, în poiană palatul cu toate bogățiile. Lupii alzacieni baricadau intrarea palatului mărăind fioros. Brigitte dispăruse. La intrarea în palat îl aștepta vicontele Henri temperând câinii. -Bun venit prințe
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pentru greșelile tatălui tău. Du-te pe domeniul tău. La palat îți vei regăsi sora și toate bogățiile pământului. Sub ochii uimiți ai prințului Rudolf, vrăjitoarea Brigitte -stăpâna destinelor, mișcă toiagul de fildeș. Palatul și ea au dispărut într-un nimb de lumină strălucitoare, absorbit de universul infinit. MEDIUM Rafael s-a născut la castelul din Făgăraș, al bunicului său contele Maillat. Transilvania făcea parte integrantă de imperiul habsburgic, având ca principe domnitor pe Ian Zapolia. În Muntenia era domn Radu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cutremură în străfundurile lui, rămânând tăcut și trist. Omul din hologramă cu fața plină de lumină rosti: -Pace Vouă. Veniți la mine voi care sunteți obosiți și împovărați și am să vă mântuiesc. Ectoplasma spiritului se topi absorbită de un nimb orbitor de lumină. ASEDIUL FANTOMELOR La marginea orașului, exista un cartier rău famat, unde trăiau răufăcătorii, hoți de buzunare, spărgători de locuințe, tâlhari de drumul mare, criminali înrăiți. Mergând în afara orașului cam optsute de metri, atenția era atrasă de o
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și izbiți de pământ. Tote obiectele din cameră se mișcau prin aer și îi loveau cu furie. Viețile fiindu-le în pericol, au încetat să se mai certe și bată. Trăiau în fericire și armonie. Casa era cuprinsă de un nimb de lumină din care apăru spectrul Elenei: -Pace vouă copii-cuprinzându-i cu raze de lumină și iubire. Spontan fu absorbită de cer. PROOROCUL SATANEI Agata Moisescu muncise șase ani în Israel, într-un spital din Ierusalim, ca asistentă medicală, reușind în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
se ridica un zgomot, nemărginit și totodată slab, de ape răscolite. Scârțâitul deveni uniform, zgomotul de ape crescu și mai mult, apoi se preciza, pe măsură ce lanterna se apropia. Acum se putea vedea bine cercul de lumină gălbuie care o înconjura. Nimbul acesta se lărgi treptat, apoi se micșoră din nou, în timp ce lanterna strălucea în ceață, începând să lumineze, deasupra și în jurul ei, un fel de acoperiș pătrat din ramuri uscate de palmier, sprijinit la cele patru colțuri pe niște bețe groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pictorului, sunt convinsă...“ Se vedea cât reprezintă Sia un pretext pentru declanșarea propriilor interogații, studenta nu se putea reține a reveni, iar și iar, la „bravura eșecului“, la „grandoarea încercării“ pe care a frânt-o cândva iubita lui Hariga, în nimbul aceleiași vârste pe care o purta, și la partenera mea echivocă, cu atâta crispare, în noaptea aceea. „Măreață și liniștită și moartă, ar putea să învie într-o zi, doar ca să înnebunească ! Să se retragă undeva, departe, și acolo să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de oseminte E-o mână de cenușă, odor neprețuit. Din astă catacombă și mucedă și rece, Din ist sicriu de ghiață în noapte-nfășurat Cu giulgiul nepăsării, un fulger iaca trece Și de-a virtuții raze tot templu-i decorat. În nimbul ce-ncunună mormântul se zărește: Lipnițul, Grumăzeștii și Balta și Ciceu, Dumbrava roșă, Baia și cum îngălbinește Făloasa semilună la Racova de greu. Dar printre fum și lupte în cercul de lumină Se văd cerești casteluri de-a lui Hristos
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stea. De-aceea eu nu pot nimic pentru tine. Scrisoarea-ți menită eu nu pot s-o schimb, Ce e, pot preface... Ce-n stele senine Nu-i scris - eu nu pot ști. Sunt scrieri streine Gândite de Domnu-ntr-a sorilor nimb. "Dar pot să-ți arăt a pierzărilor cale Ca-n ea să n-aluneci, ca neademenit De-un înger c-ochi verzi cu trăsurile pale, Ce lumii aduce durere și jale De moarte, de care adânc ești iubit". {EminescuOpIV 165
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se cert, Căci din tânăr în mai tânăr n-academia-i îi ie. În curând ea pierde-n curte tot al noutății farmec. Nu-i cucoș ce nu-i luase tot ce-o puică poate da, În curând alte găine al ei nimb l-întuneca, Cum odată-l întrecuse, pe Harun, Vizirul Barmeg. În zădar li imputează a lor gânduri sensuale. "De - răspunde cu-ironie unul din amanții foști - 235"Inima-mi întreag-a ta e. - dar ce vrei - noi suntem proști, Simțul îmblă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
E o femee. Să curgă sori Secoli la vale Pe a ta cale Ea plânse flori. Să cadă lumea În negre-abisuri - În mândre visuri Eu cânt un nume. Să treacă timpul Și lumi să moară, Copilă soră, Vecinic ți-e nimbul! Mă lasă, lasă, Să-ți mângâi fața S-ador frumsața Armonioasă. 23. O, DE AI ȘTI CUM ȘOAPTA TA DIVINĂ (cca 1872 ) O, de ai ști cum șoapta ta divină Deschide-al visurilor labirint, Că ce văd eu în privirea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ceea ce nu văd alții. Lectura poate fi o evadare din cavernele cotidianului. Ideal e să faci și din trup un Stradevarius. Țările sărace nu au nevoie doar de banii altora, ci de contactul cu valorile acestora. Marca valorii o dă nimbul modestiei. Ideală este epoca în care cultura se logodește cu civilizația. Morala autentică trebuie să înnobileze dorințele, nu să le castreze. Înțeleptul e un mare alchimist. Poate transfera tăcerea în aur. Grecii antici i-au insuflat condiției umane irizări cosmice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dă genii popoarelor, dar nu răspunde de valorificarea lor. Dezolant e când speranța vie e glorie moartă. Pe unii creatori timpul i-a stors așa de tare, că nu a mai rămas decât geniul din ei. Gloria e superlativul notorietății. Nimbul valorii intră în sarcina posteriorității. La masa unde se tranșează gloria, niciodată nu există un tacâm în plus. Marile genii fug de aplauze. V. Hugo, Napoleon dar și franțuzoaicele au cucerit Europa. Spiritual, popoarele trăiesc din respirația elitelor. Găsesc mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ajută să o iubim pe cea veche. În literatură, marele zeu este cuvântul. Cultura actuală începe să semene uneori cu slujba oficiată de un preot beat. Contează enorm croiala talentului. Dacă e unicat sau de serie. Arta ar putea ajuta nimbul vieții. Foarte multe cruci tinere există și în artă. Arta nu trebuie întinată cu chermeze patriotarde. O viață intensă este cea circumscrisă artei. Cel care citește mai prelungește agonia celui care scrie. Clasamentul este gândit pentru sport, nu pentru artă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Cel mai râvnit post rămâne cel de secretar general al literaturii contemporane. Cărțile sunt niște scrisori dintre care doar câteva ajung la adevărații destinatari. Arta este hârtia de turnesol care măsoară, la un momentdat, starea de normalitate a condiției umane. Nimbul valorilor intră numai în sarcina posterității. Arta - această imperioasă nevoie de noi înșine. Scriitorul - acest sclav de pe plantațiile visului. Dacă lectura este inutilă, cărțile ar trebui incinerate. Jumătate din pamflet poate să muște. Restul trebuie să fie artă. Cartea valoroasă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
culese, dîndu-i-o din nou. Placa nu era nici măcar îndoită. Marele Preot o privi cu luare aminte: era tot un crâmpei de cer, cu stele mari și mici, luminoase și umbrite. Străinul puse degetul lângă o stea verzuie, înconjurată de un nimb ușor, albăstrui, destrămat. Zise apoi, zâmbind, în limba atlantă: - Pământul. Preoții tresăriră. Privind întîi năuc la semnele pe care le făcea străinul, Marele Preot se lumină deodată, arătând că a înțeles, și îi spuse lui Tefnaht: - Pesemne că așa se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui Topîrceanu: Iat-o!... Sus În deal, la strungă, Așternând pământului Haina ei cu trenă lungă De culoarea vântului, S-a ivit pe culme Toamna, Zâna melopeelor, Spaima florilor și Doamna Cucurbitaceelor... Lung Își flutură spre vale, Ca-ntr-un nimb de glorie, Peste șolduri triumfale Haina iluzorie. căderea ghindelor pare o culme a minoratului prozaic. Și totuși, pentru anumite timpane dedate frugalității, anunțul ei discret este cu mult mai frisonant. Chiar dacă nu-și face intrarea cu atîta pompă și emfază
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nici cea a unui foc să ne încălzească? Întrebările acestea sunt poate mai puțin anodine decât par. Două anecdote, da. Dar care stârnesc în noi vertijuri străvechi. Spectrul, reflexia, dublul ori sosia continuă să întrețină nu groaza, ci un persistent nimb de echivocitate. Ca și cum nesigurul statut al imaginii ne-ar clătina neîncetat cele mai puternice certitudini. Desigur, când suntem febrili preferăm aspirina unui peisaj marin. Imaginile noastre sfinte nu mai sângerează, nici nu mai plâng. Dacă încă le mai vorbim în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]