1,403 matches
-
primitive. În secolul I î.Hr. germanii s-au stabilit la sud de Desenberg. Monezile găsite ne arată că în apropiere de vadul râului Diemel ar fi trebuit să existe un drum comercial începând cu secolul al II-lea. Un scaun nobiliar se afla în secolul al VIII-lea în vestul orașului. În secolul al VIII-lea și al IX-lea creștinarea germanilor executată din dispoziția lui Carol cel Mare a ajuns până în ținutul aflat de-a lungul râului Diemel. După înfrângerea
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
probabil fii sau nepoți de frate ai generalului ucis la Myriokephalon, apar în timpul sângeroasei domnii a lui Andronic I. Unul, Ioan, căsătorit cu Irina, sora viitorului împărat Isaac al II-lea Angelos, este arestat și orbit în timpul persecuțiilor asupra familiilor nobiliare din vara lui 1183 pentru că îl salutase pe cumnatul său Constantin Anghelos în timp ce era dus spre temniță. Celălalt, Theodor Cantacuzino, reușind să scape de valul de arestări și execuții ordonate de împărat, fuge împreună cu Isaac Anghelos și organizează rezistența în
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
doua era cea mai puternică. Numărul nobililor varia între 110.000 până la 350.000 - adică 0,5% până la 1,5% din populație. Cei mai puternici erau cei 4.000 de nobili de curte, categorie limitată la cei a căror ascendență nobiliară data de dinainte de 1400 și care își permiteau costul vieții de la Versailles. Următoarea ca importanță practică era nobilimea de robă, nobili care lucrau în administrație și justiție, în special magistrații din parlamente. Restul nobilimii, care constituiau majoritatea clasei nobiliare, trăia
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
ascendență nobiliară data de dinainte de 1400 și care își permiteau costul vieții de la Versailles. Următoarea ca importanță practică era nobilimea de robă, nobili care lucrau în administrație și justiție, în special magistrații din parlamente. Restul nobilimii, care constituiau majoritatea clasei nobiliare, trăia la țară. Principala sursă de venit a nobilimii era pământul, deținând ¼ până la 1/3 din acesta precum și între 15%-25% din venitul Bisericii, întrucât toți episcopii erau nobili. Toate funcțiile înalte erau ocupate de nobilime. De asemenea, se bucurau
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
specifice oamenilor de rând, cum erau comerțul sau munca manuală, unii dintre ei s-au implicat în metalurgie, minerit sau sistemul bancar. În fruntea stării a treia se afla burghezia care reprezenta un grup social eterogen care nu aveau titluri nobiliare și nu erau nici țărani, nici muncitori urbani. Cei mai bogați din categoria burgheziei erau negustori ale căror venituri din activitățile comerciale au sporit în numai un secol la 440% mai bogați. Alți burghezi erau bancheri, latifundiari, liber-profesioniști (medici, scriitori
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
comandant al Diviziei 9 Cavalerie, Diviziei 8 Cavalerie și Diviziei 115 Cavalerie. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului de Cavalerie în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. provenea, ca și vărul său Egon von Schmettow din vechea familie nobiliară von Schmettow (von Schmettau) din fosta provincie germană Silezia. Părinții săi au fost contele Maximilian von Schmettow (1824-1886) și Adele Emilie Clothilde, născută Usedom (1840-1895). Ei au avut împreună cinci copii. Eberhard von Schmettow fost căsătorit cu "Agnes de Rundstedt
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
succes Suceava, au fost obligați să se retragă după ce au fost învinși în bătălia de la Codrii Cosminului. Una din cauzele acestui eșec răsunător pare a fi fost nesupunerea șleahtei, întrucât la revenirea în țară, Ioan a confiscat sute de moșii nobiliare. În pofida acestor acțiuni, el a păstrat o popularitate deosebită până la sfârșitul vieții. Cum noul mare maestru al Cavalerilor Teutoni, Friedrich Wettin von Sachsen, a refuzat să depună jurământ de credință coroanei Poloniei, Ioan l-a obligat cu forța armată. El
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
Mondseeland" a revenit Bavariei pentru câțiva ani. În acest timp, în 1810, feldmareșalul bavarez Prince Karl Philipp von Wrede a dobândit abația abandonată de la Mondsee (împreună cu abațiile din apropiere de la Suben și Gleink) și a folosit-o ca un castel nobiliar propriu. Wrede a rămas proprietar chiar și după revenirea teritoriului la Austria și a dezvoltat în mod semnificativ localitatea prin construirea de drumuri și înființarea unei fabrici de brânzeturi etc. În 1905, la moartea prințesei Ignazia von Wrede, Mondsee a
Abația Mondsee () [Corola-website/Science/327190_a_328519]
-
insule grecești, ca-n miturile primordiale, devine prestigioasă prin urmașii ei înnobilați și prin împlinirile economice ale unui strămoș ce se va înrudi cu familiile boierești și domnitoare ale }ărilor Române. Vremurile au făcut ca ei care își cumpăraseră titlul nobiliar de la un nobil scăpătat din Italia, să aibă un final de destin asemănător cu al acelui nobil de la care cumpăraseră simbolul "de Roma". Moartea dramatică a lui Camil de Roma, și apoi, vânzarea ultimului imobil de pe strada Turcă, către un
Conții de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8475_a_9800]
-
a fost stabilit ca un castel regal lângă un vad pe râul Vltava, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, probabil de Ottokar al II-lea Přemysl, deși în Evul Mediu a ajuns să fie stăpânit de familiile nobiliare boeme și dreptul de proprietate s-a schimbat de mai multe ori. Începând din 1408 a fost stăpânit de Zmrzlík din familia Svojšín, iar în timpul stăpânirii lor căpitanul husit Jan Žižka din Trocnov a locuit în castel. În anul 1508
Castelul Orlík () [Corola-website/Science/336250_a_337579]
-
este cultivată cu porumb, grâu de primăvara și ovăz. Pădurea este inestimabila resursă economică ce ocupă și astăzi peste 50٪ din suprafața comunei. Explicabil deci, de ce pădurăritul a ocupat un însemnat număr de locuitori care din păduri proprii, comunale sau nobiliare, exploatau lemnul pentru nevoi gospodărești sau pentru comercializare. Transportat cu mari dificultăți în târgurile apropiate, dar mai ales în satele de pe Câmpia Transilvaniei, lemnul era valorificat adesea prin troc cu cereale. Din vremuri imemoriale, pădurile au fost de mare folos
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
succes să intre în Kaiserliche Marine (Marina imperială germană) și, pentru o scurtă perioadă de timp, a studiat la Universitatea din Marburg. S-a căsătorit la 4 iulie 1912 cu Elena Rosetti - Solescu (1889 - 1949), prințesă dintr-o veche familie nobiliară română. Împreună au avut trei copii, Olga măritată von Kutzenbach (1914-2003) Baden-Baden si frații gemeni născuți in 1918 Friedrich († 29. Februarie 1944 in bătălia de la Anzio) si Ernst Alexander († 1970). A decedat în 1957 la Dresda. A fost înmormântat cu
Friedrich Paulus () [Corola-website/Science/306261_a_307590]
-
(cunoscut și ca Hurmuzaki sau Hurmuzache) este o familie nobiliară română din Bucovina de origine românească cu tot numele ei grecesc, după cum afirmă marele istoric Nicolae Iorga. În secolul XVII-XIX au trăit în zona Cernăuca din Bucovina austriacă (actualmente în Ucraina), vila lor din Cernăuca fiind transformată în muzeu în
Familia Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306607_a_307936]
-
pentru renumele rasei. Revitalizare oficială s-a început în 1963, cănd Kálmán Szigethy (regizor de filme la MAFILM) a căutat exemplare pursânge pentru un film istoric cu regele Mátyás. El a găsit căteva exemplare pursănge la Nagyecsed (la curtea familiei nobiliară Károlyi) după ce a cumpărat. În 1966, FCI a recunoscut oficial rasa cu numărul de standard 240. Ogarul maghiar este un căine tenace, rezistent și neobosit la vănatoare. Corpul este viguros, totuși zvelt, suplu, de formă dreptunghiulară; capul este lung, în
Ogar maghiar () [Corola-website/Science/322352_a_323681]
-
italian Tonti, sumele depunătorilor decedați atribuindu-se supraviețuitorilor) el părăsește această lume la 83 de ani "într-un accident". În timpul vieții el a născocit povestea nobleții neamului, pretinzând descinderea din niște Balzac d'Entraignes, iar înainte de Revolutie semnând cu particula nobiliară. În sânul familiei unui bogat negustor de postavuri, în anul 1778, se naște Anne-Charlotte-Laure Sallambier viitoarea mamă a lui Honore de Balzac. Femeie autoritară, inteligentă, instruită, frumoasă ea este preocupată de problemele timpului, de științe și literatură dar mai cu
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
prin Academie să devină pair, prin titlul de pair ministru, și să ajungă la putere prin puterea însăși”. În luna aprilie publica broșura Ancheta asupra politicii celor două ministere, semnată: “Dl. De Balzac, elector eligibil” - folosind pentru întâia oară particula nobiliară inventată de tatăl său. De aici înainte va semna pe întregul parcurs al vieții ca “de Balzac”. Pentru a avea o șansă în alegerile din 5 iunie, Balzac e dispus să se căsătorească cu fiica unui legitimist ce luptase în
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
aspecte ale dominației sale politice rămân controversate, memoria lui Piłsudski este ținută la mare cinste în Polonia. Împreună cu adversarul său, , el este privit ca un părinte al națiunii poloneze moderne. Józef s-a născut la 5 decembrie 1867 în familia nobiliară medievală , la conacul numit "Zułów" de lângă satul Zułowo (astăzi, , , Lituania), în Imperiul Rus, căruia îi aparținea din 1795 respectivul teritoriu al fostei Uniuni Polono-Lituaniene. Moșia făcea parte din zestrea adusă de mama sa, Maria, care provenea din bogata familie Billewicz
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
și cărțile de joc. La începutul erei noastre, jocul cunoștea o mare dezvoltare în China, apoi, in jurul anului 735 e.n., a trecut în Japonia unde în câteva secole a fost adus la perfecțiune. Ținut la mare cinste la curțile nobiliare, cu numeroși jucători faimoși, de numele cărora sunt legate partide istorice, cu miză uriașă (se pare că, uneori, conflicte militare propriu-zise erau decise în urma unor întâlniri mai puțin sângeroase, dar nu mai puțin înverșunate, în jurul tablei de GO), nelipsit din
Matematică recreativă () [Corola-website/Science/309129_a_310458]
-
condițiile de muncă pentru sclavi s-au îmbunătățit treptat, încurajate de ideile primilor creștini. În Europa, sclavia a cunoscut un declin foarte lent în Evul Mediu,dar a fost înlocuită treptat de feudalism. Acest regim politic era caracterizat prin proprietatea nobiliară asupra pământului și, parțial, asupra țăranilor. Sclavia a reapărut pe o scară largă, după modelul roman, în lumea musulmană și în Bizanț. La sfârșitul secolului al XV-lea, însă, sclavia era aproape eradicată în Europa. Odată cu descoperirea și cucerirea Americii
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
al XVI-lea, Rusia a devenit principalul partener comercial al Kazanulu. Proprietatea asupra pământului se baza pe sistemul moșiilor ereditare și pe cel al söyurğalului. Statul era condus de han. Acțiunile erau bazate pe deciziile și pe sfaturile Divanului. Gradele nobiliare erau cele de "bäk" (beg), "ämir" (emir) și "morza" (mîrza). Clerul musulman juca un rol important în viața hanatului. Clerul era format din "säyet" (seidri), "șäyex" (șeici), "qazí" (cadii) și"imami". Învățații musulmani "ulema" jucau un important rol judecătoresc și
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
Max Haushofer și scriitorii Wilhelm Jensen și Felix Schlagintweit. Acesta din urmă a făcut în romanul său "Ein verliebtes Leben" (1943) o descriere literară a cimitirului. În plus, există un cenotaf al generalului Alfred Jodl, iar unii membri ai familiei nobiliare von Eichendorff sunt îngropați acolo. O atracție turistică este așa-numita poartă carolingiană care datează de la începuturile mănăstirii. Este o clădire dreptunghiulară, cu un tuf pătrat în creștere în partea de est. În livada din centrul insulei s-a construit
Frauenchiemsee () [Corola-website/Science/327442_a_328771]
-
intdermitențe, până la debarcarea în această țară al corpului expediționar al lui Napoleon Bonaparte la începutul secolului al XIX-lea. Cumanii și pecenegii par a fi conviețuit în simbioză pașnică cu populatia româna, mulți din ei liberi și posesori de diplome nobiliare în Țara Făgărașului. În timp, au fost asimilați de populația ungară și română din zonă. Ducatul Făgărasului a fost sub Basarab I, un fief al românilor cu aprobarea regilor Ungariei. La începutul sec. XIII Țara Făgărașului nu era încă inclusă
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
lui Visa). Alte denumiri de-a lungul timpului:Vizateluke (1332), Wysa, villa Vysa ( 1348), Visa (1587), Vissa (1652), Visa (1733), Vischa (1750), Viza (1760), Vissa (1835), Jisa ( 1850), Iisa (1854) . În evul mediu, sat preponderent maghiar, a aparținut domeniului familiei nobiliare Suky. Alți latifundiari mai importanți ai localității au fost membri ai familiilor "Erdélyi de Somkerék", "Bánffy de Losoncz", "Bakó de Hete" și "Teleki", contele de "Szék". Satul este locuit din neolitic, iar în epoca romană (107 - 275 d.Hr.) aparținea
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
Moșia a fost proprietatea familiei de magnați belaruși Radziwiłł din 1533, când a fost dăruită lui Mikołaj Radziwiłł și fratelui său Jan Radziwiłł după stingerea liniei familiei Kiszka. Întrucât Radziwiłłii erau unul dintre cele mai importante și mai bogate familii nobiliare din Marele Ducat al Lituaniei, acolo au fost mutate Arhivele Lituaniene în 1551. În 1586, moșia a fost transformată în "ordynacja" (moșie ce nu putea fi înstrăinată). În 1582 Mikołaj Krzysztof „Sierotka” Radziwiłł, mareșal al Lituaniei, voievod de Trakai și
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
Diploma de înnobilare este înscrisul prin care o persoană obține din partea unui monarh un titlu nobiliar. Primele diplome de înnobilare au fost emise de împăratul Carol al IV-lea în secolul al XIV-lea. În secolele XVI-XVII, după destrămarea Regatului Ungariei, principii Transilvaniei au emis ei înșiși diplome de înnobilare, în locul regilor Ungariei, pentru servicii deosebite
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]