9,048 matches
-
la moarte, fiecare secundă, o execuție a memoriei, fiecare bătaie de inimă, o treaptă spre adânc. Ce s-a întâmplat cu o clipă în urmă? S-a sufocat într-un vârtej al timpului. Ce urmează să se întâmple? ...moartea leagă nod acele ceasornicului în turnul de veghe. În carnea cetății se aruncau pietre, sângele mlaștină sub copitele îngerilor, oasele fluiere cioplite din cumpăna fântânii, cineva cântă a sete, altcineva ascultă a ploaie: "Nani, nani, puiul meu drag, nani, nani, în leagăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
soarele în firele sale, să îl sugrume și să-i sugă seva ca pe a unei insecte. Soarele stafidit, mumificat, atârna de un tavan plin de igrasie. Urca paingul, cobora pe un fir de mătase, vroia să lege în câteva noduri cerul de pământ, între două puncte își trecea firul prin clavicula lumii. La mijlocul întunericului, el a prins-o de mână, ea s-a oprit. Întâmpinare. Apoi, naștere, botez, răstignire, adormire, înviere, înălțare într-un singur sărut. Doi ani s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Libertatea este o justificare a claustrofobiei. Fereastra tăiat-n zid de dragul luminii nu îndreptățește fuga spre soare. Libertatea este o alunecare lichidă spre nicăieri. Timpul se despletea râu, Petru înota împotriva curgerii, se lovea de stânci. Venele pietrelor se legau noduri, hemoragie de nisip în pântecele scoicilor. Libertatea de a fi râu nu-i tot una cu blestemul de a fi mal: curgeau în aval dezlegările, precum sângele lui Dumnezeu; în cer nicio urmă de secetă. Petru s-a făcut punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru, absent, în afara grupului, privea peste zidul cazărmii, peste vârfurile arinilor, peste culmile mereu albe ale Făgărașului. Muntele, o scară sprijinită de grinzile cerului. Până la Dumnezeu, cel mai scurt drum crește în palmă, împreunează trei degete. Adam și Eva leagă nod linia vieții; fă semnul crucii ca și cum ai pune ordine în cuvine, spunea părintele Tatu. Petru ținea pumnii strânși; treimea, deasupra păcatului, adâncește semnul cuielor: Doamne, dacă viața este o răstignire continuă, pe cine crezi că sperie pauza dintre două bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
afaziile, ciclotimiile, demențele, narcisismele, paranoile, schizofreniile se trezesc în oglindă. Terapeutul deschide ușa, terapeutul împarte icoana în trei părți simetrice: cel ce este, cel ce se simte a fi, cel ce se vrea; fiecare segment revendică iluzia celuilalt, terapeutul leagă noduri între două sau mai multe absențe; terapeutul aliniază borduri. Coborâtul în oglindă este o radiografiere a sufletului, privitul, un instantaneu alb-negru al memoriei. Insiști în fața ușii închise, fiecare clipă o multiplicare a e ceea ce ai rămas. Oglinda clonează fericirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acesta de terapeut se lovește de noi, ca să-și justifice leafa, ieri imprima plânsul unui copil pe o bandă magnetofon, azi culegea lacrimi pe o foiță de turnesol. L-am văzut eu într-o dimineață cum lega ceasuri, eternitatea număra nodurile eu eram al treizeci și treilea. Nene Matei, individul acesta experimentează obsesii. Petre, tu ai mintea limpede, eu sunt bun de legat. Mă tem pentru mine, mă tem pentru ei. Dincolo, zeamă de ștreang mi se cuvine pe nemâncate, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
orgoliul lui Iisus. Solemnă, pădurea îngâna cântare: "Toată grija lumească să o lepădăm, cu taină să o lepădăm!" Umbrele sălciilor, precum niște femei la necurăție, umpleau pridvorul; plopii făceau închinăciuni ca-n vreme de furtună, vântul îndoia genunchii; stejarii legau nod în frunze pentru o veșnica pomenire a celor ce încă mai sunt; salcâmii repetau un imn despre mântuirea copacilor: "Să fii cruce fără mormânt, Doamne, nu-i rost pe pământ, să fii scânduri de sicriu, niciodată nu-i târziu"; fagii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
umerii, amăgindu-se a zbor, exersează o cruce sub formă de aeroplan; genunchii însemnează păcatul; mai sus de brâu doar la mila lui Dumnezeu. Genia, în mănăstire mă simt ca într-un port cu nave eșuate: putrezesc pânzele, se desfac nodurile, pocnesc punțile și nici o lacrimă de catarg frânt. În lume, furtună până și în ceașca de ceai, munți de sare sub ochii păcătoșilor; durerea sapă galerii în icoană. Nici dincolo, nici dincoace, nu mă pricep să exist într-o iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să resusciteze câteva umbre. Prima la stânga încape, câte puțin, câte puțin, lașitatea omului singur. În rest, decoruri, multe decoruri. Numărătoarea, o repetiție fără sens; cercul se închide, cercul se deschide într-o ordine aleatorie; îngerul, absent, uneori uita să lege noduri sub cruce. Unu, doi, trei: anul trecut a fost secetă, anul acesta au rodit inimile, anul ce o să vină va umple maternitățile. Trei, doi, unu: dragoste, mugure, cenușă. Doi, trei, unu: verde, roșu, negru... Timpul, o succesiune de consemnări, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
putut fi! În fond, după propria asemănare m-ai modelat. În dimineața aceasta, Doamne, vei face ascultare desăvârșită, așa cum eu, 33 de ani, am pășit pe urmele Tale mâlite de cer înnourat. În dimineața aceasta, cu ochii închiși vei desface noduri, pe când eu, cu ochii închiși, în nevederea ta, Miopule, voi pune masă aici, în fața Ușilor Împărătești și voi chema toți nepoftiții la ospăț. Hai, curaj, dezleagă ce-ai înnodat de catargul acesta rupt! Nu-ți fă griji, nu-ți fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mă sfătuia: — Tu, fătu-meu, la București să-ți cauți norocul și să ajungi cumva În viața asta la Praha... Iar dacă-i ajunge și-n America, la fel ca Avram, fratele lui moșu-meu, n-a’ fi nici un bai. Floarea Nodului În patul meu, lipit de peretele care ne despărțea de postul de miliție, am ascultat, aproape seară de seară pînă la plecarea la școala din Cluj, dar și cîteva vacanțe după aceea, istorii de un spectaculos și o intensitate greu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
buze la sfîrșit. De la tăițeii ăia lați și de la varză, pețitorul a fost sigur că făcuse pasul cel bun. Bucurie mare În amîndouă casele! S-a rînduit prin ur mare cununia lui Gheorghe, feciorul primarului Pomean din Pișcari, cu Floarea Nodului din Giungi. Așa era poreclit tatăl fetei, nu de alta, ci pentru că Încărcase o dată carul cu atîta fîn, că a avut nevoie de multe noduri la funiile cu care Înțepe nise claia. I-a asigurat pe gospodarii Îngrijorați de primejdia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a rînduit prin ur mare cununia lui Gheorghe, feciorul primarului Pomean din Pișcari, cu Floarea Nodului din Giungi. Așa era poreclit tatăl fetei, nu de alta, ci pentru că Încărcase o dată carul cu atîta fîn, că a avut nevoie de multe noduri la funiile cu care Înțepe nise claia. I-a asigurat pe gospodarii Îngrijorați de primejdia răsturnării carului că nodurile sînt multe și tari. Nodu i-a rămas numele din acea zi, fiindcă prin părțile locului cuvîntul era o noutate sunătoare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
era poreclit tatăl fetei, nu de alta, ci pentru că Încărcase o dată carul cu atîta fîn, că a avut nevoie de multe noduri la funiile cu care Înțepe nise claia. I-a asigurat pe gospodarii Îngrijorați de primejdia răsturnării carului că nodurile sînt multe și tari. Nodu i-a rămas numele din acea zi, fiindcă prin părțile locului cuvîntul era o noutate sunătoare de care nimeni nu avea nevoie de vreme ce, de cînd lumea, la funii ei făceau „cioturi“, iar o legătură strînsă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În stare să găsească acul din satul tău În vapoarele cu fînul imigrației de prin toate văgăunile lumii. Putem vorbi acum, i-am spus cu Încîntare Sandei, de atestarea istorică a aventurii americane a Floarei Pomeanului din Pișcari, fosta Floarea Nodului din Giungi. Dar trebuie, am adăugat, să refacem socotelile cu vîrsta ei... Se pare că era mai tînără decît pretindea În fața noastră... — Păi, dacă e adevăr istoric, să facă alții calcule, a conchis ea. Am mai studiat o dată situl organizației
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Pentru aproape toți oamenii, copilăria e asimilabilă paradisului. Pentru toți, paradisul e o Împărăție a luminii. Pentru mine, copilăria e Însăși lumina, iar Zoli și cărțile tatălui său, Învățătoarea noastră și perla de cerneală, Vilmoș, Caița și Valea Măriei, Floarea Nodului, America ei și ielele rotitoare sînt locuitori ai acelui tărîm Încă nu foarte Îndepărtat. Dintre ei, cîte unul s-a Întîmplat să-mi taie calea cînd nu mă mai așteptam, ca dovadă că lumina, asemenea Duhului, „suflă pe unde și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca dovadă că lumina, asemenea Duhului, „suflă pe unde și dincotro vrea“. S-a potrivit astfel ca În noiembrie 1989 să ajung pentru cîteva zile la Baia Mare. Toamna aceea boltea asupra noastră o așteptare temă toare și o speranță cu noduri. Europa Răsăriteană pornise să se miște: Ungaria Își deschisese frontierele spre Viena, la Dresda, Leipzig și În Berlinul de Est se ieșise În stradă și Honecker căzuse, iar Polonia avea din iunie un premier din Solidarność. La noi Însă, părea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Sovietelor -, că, tocmai Întrucît satul era mărunt, harnic, credincios și sărman, aproape neștiut pe fața lumii, se bucurase de alegerea Cerului. Eu Însă am un cu totul alt răspuns: la Pișcari, trăia singură În 1953 și Floarea Pomeanului, fostă a Nodului, adică mama Floare. Bărbatul Îi murise. Se Întorseseră Împreună cu bani din Ame rica În 1912. Ea plecase singură Înapoi la Chicago să cîștige alți dolari și revenise cu punga destul de plină, după război, În România Întregită. După cîțiva ani, fusese
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
intre o cățea mare, albă, necunoscută. — Numa’ ce o văd, nană dragă, că deschide gura și o aud grăind: Bună demineața, nană! Hie-ți milă și dă-mi și mie o plăcintă că tare-s flămîndă! — Doamne, Măicuță Sfîntă! făcu fata Nodului. Așa strigase la ceasul Întîmplării și gazda, scăpînd vasul din mînă și fugind În casa dinainte după bărbat: — Sai, Mitrule, că ia cățaua dracului! Mitru a sărit cu furca, dar n-a mai apucat să facă mare lucru pentru că și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
an, dar se pare că nu primește nimic din ce i se trimite. S-a sfîrșit pînă la urmă și războiul, iar soldații americani au prins a se Întoarce unul cîte unul. Mulți dintre flăcăii români Înrolați la apelurile Floarei Nodului nu au mai trecut ocea nul Înapoi În America, ci s-au Îndreptat spre casă. Ea Însă a chibzuit că e bine să mai stea pe acolo pînă va fi aflat mai multe despre bărbatu-său. În primăvara lui 1920
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
apărut Înaintea ochilor. Eu, cel care acum lunec În ispita de a pune semnul egalității Între Șeherezada, Fiica Cetății pe numele ei În araba Coranului, și glăsuirea de fabricație, firește, americană, a unei mașini de citit orice poveste scrisă. Floarea Nodului nu a fost singurul suflet care, Înainte de a trece dincolo, și-a amintit tocmai de mine și m-a ținut o clipă Între gene. Fiica ei, mama Maria, a plecat cu gîndul tot la mine. Asemenea maică-sii, bărbat de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cum Îi este rînduit omului, am murit. Călătorule, salutare!“ ZÎnele lui Zarathustra Valeriu Ruba s-a petrecut În dimineața de luni, 25 august 1997. Maria Costin s-a stins În prima zi a Săptămînii Mari, luni, 13 aprilie 1998. Floarea Nodului și a Pomeanului s-a topit În martie 1964, bănuiesc că tot Într-o zi de luni. Și toți trei au plecat cu gîndul la mine. Pesemne că și eu, tot În cea dintîi zi a săptămînii, voi trece linia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
foame, altfel de ce te-ai fi înnegurat așa ?! Am luat cam în silă bucățica aia de pâine uscată nu-mi era foame. Mi se făcuse frică. Am mestecat-o și am tot mestecat-o, dar parcă mi se pusese un nod în gât de frică și nu puteam s-o înghit. Ce-i cu tine?! Ceva-ceva tot ai tu, mai bine spune că, uite, acuș ne întoarcem la mal, mâncăm de-a binelea și pe urmă dormim așa că spune-acuma ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mi se părea o necuviință să întreb. Știam că ține foarte mult la secretul lui când mă uitam la el, știam că secretul acela e mai prețios pentru el decât viața lui. Am tăcut. Mă uitam fix la unul din nodurile scândurii care ținea loc de bancă și tăceam. Hai, spune ! Spune-odată! Oamenii mării nu-și pierd ușor răbdarea, dar când o fac, e de rău. Mi-am luat inima-n dinți, m-am uitat cam cât mai e până la mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
greu, ca și cum el ar fi suportat acea prigoană. ― Până aici, totul e clar. Întrebarea firească care se pune este: ce mai vor de la tine? ― Dacă, pe lângă Gruia, adăugați și numele de familie, Toaibă, atunci se pare că lucrurile se limpezesc. Nodul Gordian de fapt ar fi tata. El a fost cercetaș În timpul războiului și mai târziu s-a manifestat Împotriva colectivizării, fapt pentru care a făcut pușcărie. Și la toate acestea adăugați că eu nu am fost un mielușel. După cum v-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]