1,113 matches
-
Că trebuie să fie pe undeva. Că va reapărea. Că Betina vine. Va veni. Sunt sigur că trebuie să vină. Pentru că sunt sigur că fără Betina planeta asta se învârte de pomană. În orice caz, planeta asta se învârte fără noimă în spațiul gol dintre aparițiile Betinei. -Nu-ți spun tot?... Ai impresia că nu-ți spun tot?... Păi, mai știu și eu... Adevărul e că Betina a reapărut totuși. Betina apare de câte ori vrea ea, domnule. Unde vrea ea și când vrea
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
grădina; sfârșise toate plantările, toate tăierile și fasonările. Nimic nu mai depășea linia. Rostul vieții lui era întreținerea în verde; o întreținere constantă, duel necurmat cu excrescențele rebele, cu vlăstarii, cu întrepătrunderile anapoda de vrejuri și crengi, cu lipsa de noimă a creșterii naturale. Era și el acolo: ședea pe o cracă, scund, gras, pătrățos, pipăindu-și lavaliera înfoiată de sub bărbuța tunsă scurt, deja cărunție. Nu mai putea coborî din copac. Își tot lărgise proiectul, se tot cățărase; o viață nu
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
chip, în tăcere deplină, ca-n transă, treceau - tot treceau, atrase parcă de-o invizibilă forță către un punct anume din spațiu. .Pornit pe urmele lor, am ajuns într-un loc cu o dulce lumină, în care timpul lipsit de noimă părea, și doar trierea aceea tăcută a sufletelor, în care eu - spectatorul intrus de pe margine - nici vorbe și nici semne nu sesizam, numai plutirea aceea ciudată a siluetelor fără de chip, printre-acele entități cu fețe angelice, blânde, învăluite în alb și
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
nelimitată, textul în sine poate ucide lectorul, însă nu-și părăsește o anumită coerență a demonstrației. S-a vorbit de Finnegan's Wake, dar e totuși altceva. Refuzul sintaxei băiețelului Eli (știm ce-nseamnă numele în ebraică), care cunoaște fără noimă doar cuvintele, nu ne duce propriu-zis undeva. E o metaforă al cărui sens trebuie altfel căutat. Realitatea jupuită, văduvită de sintaxă seamănă cu orice, inclusiv cu ea însăși. Prea multele căi pot însemna, astfel, inclusiv nici una. Esența ține tocmai de
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
plină de iluzii ce încep să te frământe/Poar- tă-ți încă scutierul în al gândului senin/ Însă nu-l lua în brațe ca să nu te descânte". Acest descânte, stricător de metru și ritm, compromite total poezia, fiindcă n-are nici o noimă semantică. Ce e aici? Un calc după francezul désenchanter, adică desîncânte, cuvânt care redă sens poeziei și repune versul în drepturile-i prozodice. Ca fapt divers..., am descoperit această eroare de transcriere singur, ca să aflu, într-o discuție particulară cu
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
sînt cei care se grăbesc să-și publice o carte făcută, rapid, din articole apărute în ultima vreme prin diverse locuri. În afară de faptul că înmulțesc cu încă unul numărul titlurilor publicate de respectivul autor, cărțile acestea nu poartă nici o altă noimă. Și totuși, descopăr o asemenea carte care îmi face mare plăcere. Am iarăși, cu acest titlu, confirmarea faptului că singura regulă fără excepții e cea care stipulează că toate regulile își au excepțiile lor. Vă vorbesc despre Mass-Comedia, Situații și
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13564_a_14889]
-
Arta lui Ciocîrlie e că-și convertește tribulațiile în expresie fină, respectînd regula discreției literare. Altfel spus, autorul știe că intimitatea în literatură are sens numai dacă e ridicată la treapta unui act de cultură, adică la o expresie avînd noimă artistică. În schimb, o mărturisire indiscretă puțind de sinceritate e cu totul inestetică, tocmai fiindcă nu respectă exigența formei culte. Nu orice intimitate are rang literar, ci numai cea care poate culmina într-o expresie cu efect asupra cititorului. Și
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
lenevind la soare și, vorba lui Eminescu, "arsă de clipele/ stării pe loc", e-o strofă din parodia "originală" după Viața la țară a lui Depărățeanu: "Cînd se ia cîte-o măsură,/ Lumea-njură/ Pe agentul sanitar/ și-l întreabă fără noimă:/ - Ce-ai cu noi, mă?/ Pentru ce să dăm cu var?...". Sau trecerea bucolică a unei cete de lăieți, la Coșbuc, ajunge, la Topârceanu, prilej de-a arăta înfruntarea, comică, a două omeniri: "S-a oprit lîng-o poiată/ Un țigan
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
o înlănțuire a însușirilor neortodoxe ale unui Clint Eastwood în Dirty Harry și a așa-numitelor atacuri pasive din lumea calculatoarelor. Lipsa de închegare epică este contrabalansată de o serie de enunțuri gratuite, care mai de care mai lipsite de noimă ori de logică. Astfel, aflăm că „orice om cumsecade ar trebui să fie urmărit de măcar un ucigaș”, sau că „minunile sunt considerate o normă”. Sunt fraze care seamănă perfect cu intertitlurile născocite de Dan Stanciu în „Cu ochiin 3
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]
-
de poezie această femeie, mucenică a fidelității ascunse, a muncilor prefăcute și-a stricării adevărate. Iar poezia e demnă, uneori, de soarta ei, a țesătoarei en attendant. Desfăcînd cu un rînd ce scrisese cu altul. Gînduri, nu străine de-o noimă a dus-întorsului, cu sau fără cîștig, spre care mă poartă un titlu: Poezii antipoetice, de George Magheru. Volumul, cu o gravură a lui Steriadi, a apărut în... '33, la Cartea Românească. Merită un bob zăbavă memoria acestui poet neprețuit la
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
un catolic fervent? Nu. Omul trebuie să aibă conștiința unei legi universale, a unei valori care stă deasupra noastră și care aparține întregii umanități. Dacă nu avem această conștiință, nu știm să ne respectăm aproapele și universul nostru este fără noimă. Această valoare unică e valabilă pentru oamenii de toate rasele, ea există în toate religiile. Sectele, care trăiesc în realitate din esența altor religii mai importante, sunt grupări egoiste, exclusiviste, care consideră că există numai adevărul lor. De ce atâtea grupări
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
lui Tudor Frățilă (470). Ca și la libertatea fără de libertate: "era reluarea aidoma a unui ciclu..." (469). Tudor se întreabă la ieșirea din închisoare cât este de liber, simțindu-se ca un om fără casă (468). Personalizare a tragicul fără noimă, el nu poate fi asemănat cu personajul autofag Hagi dintr-un poem al lui Ion Barbu (467). Cenzura îi șterge și portretul caracterial: "un om celebru foarte anonim", "uneori ironic și acid, dar mai degrabă sfios..." (523) Nu e îngăduită
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
acum. Vocație filosofică, românul nu are și nu a avut fiindcă a gîndit mereu prea aproape de natură și a pus această gîndire sub semnul măsurii. Noica are dreptate că gîndirea naturală și cumpătată este altceva decît filosofie, este adică înțelepciune. "Noima" românească ne conduce spre "tîlcuri", "care sînt mai mult ale lucrului decît ale minții", constată Noica. Și precizează: "înțelesurile (sau, mai corect, tîlcurile - N.M.) cresc din fire, pentru că gîndirea (românului - N.M.) este fire. E funcție la fel de firească, într-un sens
Sufletul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16777_a_18102]
-
ale secolului trecut - de a ridica filozofia, sau cel puțin miezul ei tare, la nivelul exactității și rigorii științifice; de a opera, în acest scop, o triere a problemelor preluate pe baza tradiției filozofice, separînd problemele ei cu miez și noimă de pseudo-problemele lipsite de sens și principial irezolvabile. Idealul ei era deci științific, iar acestui ideal îi era necesar, spre a se împlini, să dispună de alt gen de limbaj, și anume un limbaj științific. Acest limbaj, special ca aspect
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
din punctul meu de vedere problema este artificială, atunci trebuie discutat pe canale diplomatice și prin dialog politic, nu prin declarații publice. Prin declarații publice niciodată nu se va rezolva nimic, doar conflictul va crește absolut inutil și fără nicio noimă. Prin declarații belicoase, deci, nu se poate rezolva așa ceva și chiar nu văd sensul unei astfel de declarații. În rest, eu repet, trebuie calm, liniște și discuții între oficialii români și cei ai statului ungar, dacă cineva crede că există
Hunor: Ar fi ca în Cascadorii Râsului o declaraţie a Parlamentului despre steagul secuiesc by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/39305_a_40630]
-
a cărei imagine apare extinsă asupra întregului univers. Am putea zice că e o apocalipsă cu un alibi epocal. Elementele naturii plîng și se zbuciumă în cadrul istoriei cumplite: “arborii începuseră să cadă/ el a fost ucis -/ vîntul scăpat piezis/ fără noimă/ punea peceți însîngerate pe porți” (Peceți). Sau: “acum dormind adînc în lemnul de măslin/ năvala ierbii se strivește-n sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
se strivește-n sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu iartă plecări plăpînde stau la pîndă” (Duca). Numind “un timp răsturnat”, “spaimele fără chip”, “umilința fără noimă”, “înverșunarea pustie”, bardul dă glas, ca odinioară Octavian Goga, jelaniei unui popor înrobit, dar fără îndemnul mesianic, fără nici o chemare la dezrobire, ci păstrîndu-se în cercul unor confesiuni personale, mulțumindu-se a fi cutia de rezonanță a comunității. În felul
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
predică a lui Buddha sau o filă de Schopenhauer, am văzut trandafiriu în fața ochilor." Imagini de pastel intelectual, chemînd o armonie de dincolo de marginea decepției: "Către o înțelepciune vegetală: m-aș lepăda de toate spăimîntările pentru surîsul unui copac." Nu noima, așadar, trebuie căutată în aceste autoscopii în picătură chinezească. Nu munca meticuloasă de împărțire a propriei gîndiri în cadențe ale timpului altora. Nu vanitatea, nici măcar leacul de frică. Doar o anume sinceritate mărginașă, de capăt la care tensiunea agățării de
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
regală a Europei și de la pasionalismul de telenovelă dusă la bibliotecă. Poate că această ciocnire a celor două lumi stă în spatele experienței erotice a celor două tinere femei, experiență care întinde degetul spre arhitectura eclectică a lui Gaudi, fără nicio noimă pentru spiritul bine temperat, structurat, chivernisit american așa cum se poate el vedea în zgârie-norii care sprijină cerul să nu cadă.
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
inatacabile, dacă nu chiar revelate. Ei se prosternează sau se prefac a se prosterna în fața unui doctor care a descoperit „intuitiv" dovezi ale inteligenței materiei, a unui comediant care a ieșit din muțenie pentru a propovădui fără șir și fără noimă, dar în ritm de mitralieră, că neamul românesc are o misiune ancestrală de esență mistică și a tot felul de vraci pe post de deținători ai panaceului universal, ghicitori în stele și alți semănători de confuzie. Și ca și cum asta nu
Predici în pustiu by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6220_a_7545]
-
schimbau bucuria novicelui în corvoadă plicticoasă și nici să perceapă iritarea privilegiaților, deranjați de prezența unei plebee între ei. Revenind la primul capitol axat pe momentul cu cele mai radicale urmări, trebuie spus că reunește personaje și indicii a căror noimă va rezulta doar ulterior, cînd vor fi reluate sau li se vor indica antecedentele. Așadar, tînăra văduvă trebuia să pregătească de înmormîntare rămășițele pămîntești ale bărbatului ei, teribilist, aprig, mai ales cînd exagera cu băutul, aproape infantil cînd era vorba
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
de Eugen Uricaru cu romanele Supunerea (2006), Cât ar cântări un înger (2009), Plan de rezervă (2011) și continuat acum cu Beniamin. Firește că ele se pot citi independent, având o poveste și structuri bine definite, însă riscul e ca noima de ansamblu să rămână incertă. Eugen Uricaru deține ceea se numește simț istoric. Știe să pună laolaltă particularitățile unor procese înțelese, din păcate, de cele mai multe ori, în sens larg, fie prin uniformizare, fie printr-o dezabstractizare acceptată fără interogații. Așa încât
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
unirea lor dînd naștere flerului psihologic: îl simți pe altul fiindcă mai întîi te-ai simțit pe tine. Tarangul are ochi de observator și nas de ogar psihic și pe deasupra are acea sensibilitate religioasă care îl deschide spre taine și noime nevăzute. Toată cartea se mișcă în afara logicii diurne a cetățeanului modern, fiind străină de obișnuințele de gîndire ale dresajului mediatic. Majoritatea paginilor sunt scrise noaptea, întunericul predispunînd la echivocuri de interpretare. Unele pagini comunică perplexități sau dificultăți de înțelegere, altele
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
propriei intensități. Naratorul traversează năuc și apatic orașul, coboară scări, cumpără ziare, înregistrează mecanic vorbele celor din jur - simpli figuranți ai unui decor fără scenograf -, intră în metrou și ajunge la serviciu, după ce trece prin tot soiul de accidente fără noimă. Realitatea din proza lui Răzvan Petrescu e fotografică și picturală, atît doar că realismul imaginii e... à la manière de Magritte ori Chagall. Lumea nu poartă nici un înțeles, nu are nici miez și nici rost, ea doar se lasă văzută
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
Ca și în alte seri, moderatorul s-a întrecut pe sine în a-și etala punctele de vedere în modul cel mai interesant cu putință. Astfel, invitatul a rămas cu gura căscată în mai multe rânduri fermecat de întrebările fără noimă mitraliate de C.S. A fost un fel de scheci televizat, bun pentru telespectatorii triburilor din Delta Amazonului... La fel și când invitat a fost T. Meleșcanu... Că tot ne lipsesc emisiunile de umor, fie el și involuntar. Dar aud vocea
Foaie verde și uná/ S-o sfârșim cu minciuná by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11421_a_12746]