721 matches
-
în încăpățînarea de-a nu se lăsa otrăvit. Uite la criminală, cu câtă pace interioară manevra ea ibricul! Numai uită-te la ea cum îl cuprinde, ca și cum ar fi fost exact al dânsei, uimire, chiar de coadă! Îl sprijină, cu nonșalanță, pe grătarul circular al spirtierei. Zăngăne zaharnița. Pipăie, la baza turnului de farfurioare, după un scăpărici. - "Eram să te-aștept prin parc", îi spuse atunci, pe nepusă masă, uriașa. - Nu m-am gândit niciodată c-aș putea să vă expun
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu o privire care-ar fi putut să închege și laptele. Deci, asta înseamnă la tine să mergi în parc, da? Sofia a ignorat-o pe Alison și s-a uitat sfidătoare la Luca, care a ridicat din umeri cu nonșalanță. —M-ai mințit! a urlat femeia, împingându-și fața spre înainte, astfel că nasul îi ajunsese la doar câțiva centimetri de cel al lui Luca. Acesta s-a tras puțin înapoi, dar chipul i-a rămas impasibil. —Trezește-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
făcut plăcere să te aud, a spus el, punând grăbit receptorul în furcă. Julia a rămas în picioare, chiar în fața lui, studiindu-l fără să se ascundă. — Mi-am uitat bentița de păr pentru tratamentul facial, a zis ea cu nonșalanță. —A, da. James părea să nu se simtă deloc în largul lui. Nu prea știa ce altceva să spună. Julia s-a dus relaxată în baie, și-a luat bentița de pe marginea chiuvetei și a revenit în cameră. Cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Prăjitorul ăla fusese cadoul de nuntă din partea lui Jake, iar Fiona începea să se întrebe dacă nu cumva puștiul nu-i făcuse ceva ca să nu meargă ca lumea. —Ai vorbit cu el în dimineața asta? l-a întrebat ea cu nonșalanță, dorind să-i dovedească lui David că, deși fumega încă din cauza comportamentului iresponsabil al fiului vitreg față de sora lui mai mică, avea suficientă maturitate ca să se intereseze de soarta lui. Fiona i-a întins soțului o felie de pâine unsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Susan era timidă în multe privințe, dar rareori se abținea de la o pune la punct pe Julia. Draga mea, ce e al lui e al meu, iar ce e al meu e și al meu, i-a replicat Julia cu nonșalanță, întotdeauna dispusă să se auto-parodieze. În plus, nevestele ca mine nu sunt ieftine. Susan și-a dat ochii peste cap. —Adică? Ce faci tu mai exact? Julia era surprinsă că Susan mai simțise nevoia să-i pună întrebarea cu pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vrea să-i facă să sufere pe copii, i-a declarat ea hotărând că stătuse în casa aia destul. Ascultă, cât o s-o mai ții așa? Ai de când să ții copiii departe de mine pentru totdeauna? Sofia a zâmbit cu nonșalanță. — Dacă e nevoie, da. Spune-mi numai atât - de ce să-ți dau voie ție, femeia care mi-a furat bărbatul, să intri în viața copiilor mei? Ca să mi-i furi și pe ei? De asta ți-e frică? a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
șase de ani, cu picioare lungi și un apetit sexual vorace. De ce-a plecat? îl întrebase Julia pe fratele ei mai mare într-o noapte, la mai mulți ani după ce taică-su îi abandonase. Băiatul ridicase din umeri cu nonșalanță. Presupun că dintr-un singur motiv: pentru că, dintr-odată, s-a trezit că are iar noroc de niște super partide de sex oral. Poate că fratele ei intenționase ca remarca aia să fie sarcastică, dar răspunsul respectiv se încastrase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de dans în brațele unor tineri plictisiți, care se vor fi întrebat unde era frumoasa Irina, iar furia îi alungă lacrimile. — Pot să intru? Patașin. Grigorii Patașin, éminence grise a salonului mamei sale. Un om masiv, ce-și ducea cu nonșalanță cei aproape șaptezeci de ani ai săi pe niște umeri largi și atât de pătrați, că aproape nu mai avea gât. Patașin, cel cu un neg pe vârful nasului și cu vocea ca un scrâșnet de pietriș. Patașin, cel a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de rost...! Înțelese, totuși, că nu o va scoate la capăt cu el, așa că renunță pentru moment la revistă (Împrumutată de la o colegă doar pentru o zi) și privi la o fotografie mai veche, pe care copilul io Întinse cu nonșalanță. Aici!? Aici este, știi prea bine, când tu nu erai Încă pe lume și noi vorbeam despre tine că oare cum va fi când vei fi și tu cu noi, Îi spuse ea oarecum amuzată de figura lui absorbită. Iar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a trăi sentimentul acesta la nesfârșit mă Împing Înainte, risipind În mine un val de senzații nebănuite. O dorință aprigă. Cu spinarea Încordată, mă apropii de bucătărie furișându-mă șerpuitor pe lângă pereți, privind iscoditor spre lucrurile care-mi afișaseră cu nonșalanță o răceală care m-a durut ca o trădare, Încercând să nu fiu surprins. O rază de lumină din soarele după-amiezii poposește o clipă pe umărul meu, aurindu-l majestuos. Strâng cu putere coada de lemn a ciocanului greoi, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
urmărite de sute de ochi albaștri mișcători. Iritat de Întîrziere, mă tenta să ocolesc camioneta. În spatele meu, o spanioloaică arătoasă ședea la volanul unui Mercedes decapotabil, refăcîndu-și rujul de pe gura cărnoasă, desenată pentru orice altă activitate În afara mîncatului. Intrigat de nonșalanța și aplombul ei sexual, am zîmbit cînd și-a luat mascara cu două degete și și-a pensulat ușor dosul genelor ca o amantă indolentă. Oare cine era - casieră la un club de noapte, amanta vreunui magnat al imobiliarelor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Meyer, Schweitzer, Staub, Hermann, Pool, Leger, Baron Împânzesc conversațiile masculine În saloanele din Londra sau Paris. Sunt marii croitori de lux. Uneori ei trec granița realului și intră În romanele lui Stendhal sau Balzac. De aceea, mulți dandylogi scriu cu nonșalanță că la Staub, de pildă, se Îmbracă contele d’Orsay, Eugène Sue, dar și Julien Sorel sau Lucien de Rubempré. Cravate, mănuși, pălării tc "Cravate, mănuși, pălării " Dacă ar fi să continuăm povestea despre ținută, zona În care dandy-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sticla. Mă privi din cap până în picioare, cu răceală și o anume scânteiere în ochi care aducea cu firele de nisip din marmură. —Tu trebuie să fii sculptorița lui Salvatore. —Sam Jones, zisei, invidiindu-l un pic pe Bez pentru nonșalanța pe care și-o permitea, ca de la client la constructor, sub oblăduirea sindicatului. V-a arătat Sally schițele? —Sunt sigur că o să mi le arate Melanie, la timpul potrivit, spuse Philip Cantley, ripostând, în mod evident la cele spuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Anderson, destul de vorbăreață, În general, după cum Îmi păruse la prima Întrevedere, tăcea acum cu o perseverență demnă de cauze mai bune. Am mai făcut o Încercare: - Interesantă teoria lui Fukuyama, nu? Și curajoasă, orice s-ar spune. Să proclami cu nonșalanță nici mai mult nici mai puțin decât sfârșitul istoriei, Încheierea unui ciclu din existența umanității și Începutul altuia... Nu excelam În subtilitate, dar doamna blondă n-a observat cât de butucănoasă era maniera mea de a o provoca. Ori s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Începutul altuia... Nu excelam În subtilitate, dar doamna blondă n-a observat cât de butucănoasă era maniera mea de a o provoca. Ori s-a făcut că nu observă. - Mister Adam, și Nietzsche a proclamat moartea lui Dumnezeu cu aceeași nonșalanță filozofică, iar rezultatul s-a văzut În mai '68, În Franța. În paranteză fie spus, președintele De Gaulle se afla atunci, dacă nu mă-nșel, Într-o vizită de stat În România. Că tare Îl mai cultivau liderii occidentali pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pagini nepublicate, ajunse acolo prin nu știu ce mister, o bibliotecă Întreagă de cărți necunoscute decât autorilor lor și, probabil, câtorva inși din Centru... le priveam consternat și debusolat, nu eram capabil să articulez o frază, și atunci a intervenit Eveline cu nonșalanța ei cinică, amintindu-mi de Maria a doua, femeia pe care am iubit-o cel mai mult, detestând-o În egală măsură pentru că, atunci când ne-am revăzut după câțiva ani de la despărțirea survenită dintr-un capriciu al ei, dar pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Înșela: nu mai era nimic. Nici acolo, nici În altă parte. M-am bucurat că nu m-a Întrebat despre Statut; arăta atât de deprimată, Încât nu sunt sigur c-aș fi fost În stare s-o mint cu suficientă nonșalanță. - După atâta căutare... Nu, mi se pare absurd, nu pot să cred... a mai murmurat cu mintea aiurea. Îți dai seama?! Exclamația era vădit retorică. Am tăcut, deși tare aș fi vrut să-i strig În față, cu toți nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
contururile se stabilesc reluându-și funcțiile - surâzătoare și frivole Îndeletniciri - cineva apasă pe un buton și un Întreg torent de sunete prinde viață: glasuri ce vorbesc deodată, o nucă spartă, țăcănitul unui spărgător de nuci, dat apoi mai departe cu nonșalanță, treizeci de inimi omenești ce o Înăbușesc pe a mea cu bătăile lor regulate; freamătul și gemetele a o mie de copaci, armonia locală a gureșelor păsări de vară și, peste râu, dincolo de copacii ritmici, vacarmul haotic și entuziast produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și franceză și viceversa. Se pronunța elocvent Împotriva pedepsei capitale. Își respecta neabătut principiile În viața personală și În chestiunile publice. La un banchet oficial din 1904 a refuzat să bea În sănătatea țarului. Se spune că a dat cu nonșalanță un anunț la ziar pentru a-și vinde uniforma de demnitar al Curții. Din 1906 până În 1917, a fost alături de I.V. Hessen și A.I. Kaminka, editorul unuia dintre puținele cotidiene liberale din Rusia, Rech (Graiul), precum și al revistei de jurisprudență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
însă în subconștientul meu, chiar beat fiind. Nu am avut niciodată relații duplicitare cu ego, nu mi-a transmis niciodată ceva atât de minunat, care să mă facă să rămân îngândurat pe buza sufletului meu. Am ocolit metafizica, înfricoșat de nonșalanța cu care aș fi putut hălădui printre adevăruri ultime, pe pajiștile cunoașterii. Mi-a plăcut și am crezut doar în ceea ce am văzut cu ochii larg deschiși. Tainele de dincolo de privire mi-au fost și îmi sunt indiferente. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oameni cunoscuți de mine din cărți, din presă, unii dintre ei încă în viață, cu funcții importante la scriitori, la veteranii de război, la antifasciști și prin alte părți. Unii făcuseră și ani buni de pușcărie, dar scăpaseră. Mă năucea nonșalanța cu care Trombă povestea întâmplări amuzante din lumea lor, a cenzorilor. O lume, așa cum mi-o prezenta el, vie, de oameni normali, cu necazurile și bucuriile lor, care, pur și simplu, își făceau o meserie, ca multe altele. Încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de realitatea stării de lucruri, din scârbă sau chiar epuizați. Sătul, demonul agoniei noastre active va fi cuprins de somnul negru al unei sieste macabre. „A produce“ va fi eveni mentul supranatural al lehamitei, al lenei depline, universitate a deriziunii. Nonșalanța divină nu se manifestă altfel. E timpul, prin urmare, să îi lăsăm siestei libertatea de a tranșa lucrurile în locul nostru. * „Nu vă legați de imbecili, ar fi scris Îngerul cu litere de aur pe frontispiciul lumii moderne, dacă această lume
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lucrurilor în viață; dar ce victorie mai plină decât să alegi ieșiri din realitate care să te lase în urma lor zadarnic, liber adică? Aidoma, trecerea trupului printr-o rană, când umple un timp cu o suferință, apoi de uitare, cu nonșalanța care concediază timpul. Singurele mele argumente, aici, urcă din bizara credință că tot ce se rostește pe pământ este adevărat în raport cu ceea ce nu este omul. * Nu peste multă vreme el nu va mai fi un ratat, ci un mort speriat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Cât să mai fie până când vom ajunge să auzim strigându-ni-se de la tribună: „contrariul cetățeanului este omul“? * Proștii au dobândit conștiința unei superiorități inextri cabile - aroganța, rânjetul și disprețul poartă în spate întâietăți cu mult mai palpabile și carnale, nonșalanțe de un infantilism atroce, injurios, tribal: sunt din ce în ce mai mulți, mai solidari, o pepinieră gigantică de miraculoase instincte și complexe, inedite, sofisticate, operă a unei strategii subconștiente cu infinite nuanțe, toate pretinzându-și „drepturile“ și mobilizându-se în cea mai „democratică
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Tristețea că mai toți, obsedați de și suferind pentru o situație materială într-un cotidian care îi oprimă, îi îmbolnăvește, se roagă pentru ca starea aceasta de lucruri să dureze la nesfârșit și să nu li se întâmple cumva să pățească nonșalanța divină, care ne-ar idiotiza pe toți, salvându-ne. Uităm că modelul de om a fost chiar idiotul divin. * Aberant de multe cărți uitate, ignorate, alcătuind o bibliotecă a nedreptății. * Destinele lipsite de miraj comportă arta devastatoarei conștiințe a corectitudinii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]