1,188 matches
-
a spus nimic original. Dacă, dimpotrivă, înțelegem literal acest dublu quia, textul său va spune că tocmai absurditatea dogmei este cea care îndeamnă la acceptarea credinței, așa cum imposibilitatea îi garantează certitudinea. Oare așa a gândit Tertulian? Putea să PARADOX ȘI NONSENS 147 147. o facă. Dacă asta a vrut să spună, posteritatea nu la trădat când ia rezumat poziția în formula lapidară pe care totuși nu a scriso: Credo quia absurdum. Gândire întru totul originală de astă dată, dar e greu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
consideră că tocmai această improbabilitate justifică acceptarea certitudinii sale. Spunând că Hristos a înviat din mormânt, consideră acest lucru cert tocmai deoarece este improbabil pentru mintea omenească. Se caută de fapt o structură logică în cele spuse de PARADOX ȘI NONSENS 149 149. Tertulian, acea formă de raționament care se sprijină pe o pre misă (im)probabilă. Însă cred că e riscantă această ipoteză, deoarece ar face din învățatul creștin un filozof oarecare, de felul celor numiți neoacademici, pe care el
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
răspunde abrupt, urmând un loc din Matei (19, 26): „Însă lui Dumnezeu nimic nuI este cu neputință, decât dacă nu voiește.“ Simțul logic al lui Marcion nu cedează ușor: dacă Dumnezeu sar fi întrupat realmente, „ar fi încetat PARADOX ȘI NONSENS 151 151. să fie Dumnezeu, pierzând ceea ce era, de vreme ce a devenit ceea ce nu era“ (III, 4). Întruparea îi apare așadar ca un eveniment periculos pentru ființa divină. Însă, va spune Tertulian, „pentru Dumnezeu nu este nici o primejdie privitoare la starea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cândule în sprijinul celor spuse. Aș face observația că, în acest loc, el nu caută totuși să opună credința unora rațiunii logice a celorlalți. Pentru cel doritor să afle calea mântuirii, credința și rațiunea nu sunt în concurență PARADOX ȘI NONSENS 153 152. 153. de moarte. În această privință, nu laș urma pe Étienne Gilson, dator unei maniere prea moderne de a privi lucrurile. Tertulian nu spune că actul de credință lasă departe orice rațiune. Nici că tocmai absurditatea dogmei îți
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ei retoric. Însă această justificare va fi ea însăși depășită, dovadă fiind invocarea unor locuri precum cele din I Corinteni. Cu alte cuvinte, spusele sale sunt deopotrivă datate și nedatate. Sunt motivate retoric și, în același timp, dincolo de PARADOX ȘI NONSENS 155 această motivație. La fel și în legătură cu sensul unor termeni ce apar scandaloși în vorbirea lui Tertulian. Sensul necomun la care accede nu provine doar din nevoi retorice, din polemica plină de pasiune cu cel neîncrezător. Ea conduce mult mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
terea rațională de înțelegere proprie omului. Nu uzează de o logică spectaculoasă doar pentru scandalul ei, întrucât ar veni în contradicție șocantă cu logica celui opus. Nu caută să spună că faptul nebunesc devine credibil prin chiar nebunia PARADOX ȘI NONSENS 157 lui. Nu frumusețea gratuită a unor antinomii îl atrage acum. De altfel, înainte de a rosti acele propoziții stranii din V, 4, vorbește despre sensul edificator al Întrupării. Reia apoi, în enunțuri lapidare, adevărul de credință (Fiul lui Dumnezeu a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
distanței de nedefinit în raportarea la cele divine, a distanței ce face posibilă comuniunea însăși.<ref id="157">Cf. în această chestiune JeanLuc Marion, L’idole et la distance, Éditions Grasset & Fasquelle, Paris, 1977, îndeosebi §§ 17-19.</ref> Odată PARADOX ȘI NONSENS 159 156. 157. cu aceasta, recunoaște deschis caracterul lor antinomic. Ne amin tim că, vorbind despre mirum, Rudolf Otto distinge câteva trepte în experiența religioasă a numinosului. Mai întâi, un asemenea element apare incomprehensibil, scapă categoriilor în care gândim de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lumea vieții de care ține. Nu voi intra în detalii, ar fi inutil aici. De pildă, antinomiile formulate de Zenon din Elea diferă de cele pe care le acceptă însuși Aristotel. Deși apără ca puțini alții principiul noncontradicției, PARADOX ȘI NONSENS 161 Aristotel acceptă că nu este în același fel valabil când în discuție se află evenimente viitoare sau contingente, fapte asupra cărora deliberăm și, mai ales, ceea ce este propriu ființei divine (cf. Metafizica, XII). Sub alte motivații stau însă antinomiile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
devine posibilă acea experiență prin care se arată omului ceea cel transcende, inepuizabil ca atare și incomprehensibil în sine. Vor fi atunci resemnificate, pe cât posibil, opozițiile inflexibile de felul temporal- nontemporal, condiționat-liber, ca și altele asemănătoare. Cum ne PARADOX ȘI NONSENS 163 160. 161. dăm seama, nu mai este vorba acum de simple antinomii, în sensul comun și neutru al cuvântului. 21. Pasiune și paradox (Kierkegaard) Am văzut deja că mesajul creștin anunță un paradox absolut, recunoscut înainte de toate în evenimentul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
anumite concepte. Dacă paradoxul este însăși pasiunea gândirii, atunci gândirea tinde să ajungă dincolo de sine. Caută singură ceea ce nemijlocit o neagă și o confirmă. „Culmea parado xului gândirii este de a voi să descopere ceva ce nu poate PARADOX ȘI NONSENS 165 163. 164. gândi singură.“ Se află, cu aceasta, în fața propriilor ei limite. Pe de o parte, este atrasă de ceea ce duce dincolo de sine. Pe de altă parte, caută să înțeleagă ceea ce se petrece întrun asemenea loc singular. Cele două
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vorbim despre monștri și fantasme. Iar paradoxul intelectului stă exact sub această limită. Altfel spus, gândirea nu mai știe de om și de existența sa, nici de faptul că omul, pentru a recunoaște diferența absolută, adică pe Dumnezeu, PARADOX ȘI NONSENS 167 167. 168. are nevoie de Dumnezeu, ca să afle apoi că acesta diferă în absolut de el însuși. Pentru aceasta, ar trebui să învețe conștiința păcatului, nu de la un alt om, ci de la Dumnezeu însuși, Cel care Sa făcut om
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pasiune, unde poate duce această tentație și, mai ales, în ce măsură poate fi conceput paradoxul în ordinea existenței. Or, Kierkegaard se oprește mai ales asupra acestor chestiuni, în atenție având însăși pasiunea ce animă orice întâlnire a paradoxului. Acesta PARADOX ȘI NONSENS 169 171. 172. nu mai înseamnă, acum, o violentare a simțului logic. Ci privește faptul de existență ca atare, cu viața proprie și limitele sale. Analogia la care va recurge nu invocă ceva din zona cunoașterii, ci o experiență pasională
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cea creștină. Devine un alt nume al paradoxului („în forma sa cea mai abreviată, putem să numim paradoxul - clipă“). Doar că, în ofensa sa, intelectul „este o înțelegere greșită a clipei“<ref id="176">Ibidem, p. 68.</ref>. PARADOX ȘI NONSENS 171 175. 176. Câtă vreme își ignoră elementul pasiunii, stă în marginea unei astfel de chestiuni. Se fixează în ofensă, încât aceasta nu devine prilej de a trece dincolo de sine. Logic vorbind, clipa ca atare nu există. „Din punct de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fost pus în mormânt, tocmai pentru că e cu neputință (impossibile).“ A doua parte din prima frază indică deja o asumare deplină a paradoxului. Vorbind în termenii gânditorului danez, gândirea trece dincolo de poziția intelectului și de ofensa acestuia. A PARADOX ȘI NONSENS 173 178. doua parte din a doua frază este invocată în forma impusă prin tradiție (quia absurdum). Iar ceea ce se spune în a treia frază („tocmai pentru că e cu neputință“) poate fi recunoscut, la Kierkegaard, în acceptarea paradoxului ca maximă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
gândirii, o iluzie sau un sofism. Mai precis, un artificiu, dacă nu cumva un defect. Exact ce sa spus și altădată, în secolul lui Kierkegaard, chiar atunci când acesta căuta să l arate celorlalți întro cu totul altă lumină. PARADOX ȘI NONSENS 175 180. 22. Dorința de a naviga dincolo de sine O experiență singulară în ceea ce privește paradoxul tempo ralității o constituie posibilitatea repetării ca fapt de existență. Kierkegaard vorbește despre aceasta întro scriere apărută sub pseudonimul Constantin Constantius, anume Repetarea. O tentativă de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lui Diogene din Sinope, invocată cu o vizibilă simpatie. Anticipează în acest fel o mișcare nouă a gândirii, dinspre figura lui Socrate către cea a lui Diogene cinicul. Acest grec a reușit săi șocheze pe cei apropiați cu PARADOX ȘI NONSENS 177 181. 182. 183. absurdul unor atitudini naturale, firești. La un moment dat a ținut să le arate unor prieteni că mișcarea, deși contradictorie pentru mintea noastră, este nemijlocit reală. După ce ascultă ce spun ceilalți, deodată, „fără să scoată un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în sine însuși. Un paradox cultivat altădată de Augustin revine în acest loc. „Așa cum cel bu curos caută bucuria și o împărtășește, deși ceea cel bucură pe el este, mai degrabă, bucuria ce sălășluia în sine însuși, tot PARADOX ȘI NONSENS 179 186. așa caută și cel întristat întristarea.“ Cel care pierde cu bună știință înțelesul vieții află motive de a fi în continuare pe drum. Se simte departe de sine și totuși cu fața către ceea ce urmează a se petrece
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
2), o spune ca născut din nou și cu adevărat liber. Nu întâmplător tânărul, carel va descoperi pe Iov, se pregătește pentru o asemenea clipă. Avea să aștepte și el venirea tunetului. Odată ce aude vijelia și vede înăuntrul PARADOX ȘI NONSENS 181 189. 190. 191. său semnele acesteia, simte că redevine el însuși. Află în aceasta, din nou, bunul său adevărat („Acest «însumi», pe care altul nu lar fi adunat nici de pe drum, este bunul meu din nou“). Ar fi putut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să fie. Însă nu spune acest lucru, nu se mai lasă atras de jocul frumos al unor concepte. Venise timpul să tacă și să urmeze în propria viață ceea ce cu adevărat a ales să fie. 23. Legea, un nume al nonsensului (Kafka) În conștiința omului pe care îl socotim simplu, cuvântul legii produce de regulă adevărate spaime. Legea înseamnă putere nemăsurată - comparabilă probabil doar cu cea a timpului. Intervine imprevizibil și definitiv. Este întradevăr oarbă, căci lovește cumplit. Este de nevăzut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ei, neștiut și simplu, caută săși ducă viața așa cum crede el că se cuvine. Doar că omul simplu despre care vorbește Franz Kafka în mica povestire În fața legii privește altfel lucrurile. Și regăsește, din câte cred, un alt chip al nonsensului. Povestirea decurge neobișnuit de simplu. „În fața legii stă un păzitor. La acest păzitor vine un om de la țară și cere voie să intre în lege. Dar păzitorul îi spune că acum nu i poate permite să intre. Omul chibzuiește și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
adevărat rege. Față de alți oameni, care se mulțumesc să cunoască legea din ceea ce se petrece zilnic în viața lor, omul de aici pare atins de o dorință aparte. El vine cu încredere să afle ce e legea însăși. PARADOX ȘI NONSENS 183 192. Spune singur acest lucru: „Toți se străduiesc, vezi bine, să afle cei legea [...].“ Își ia cu sine la drum multe lucruri, în țelegând bine că va fi o cale lungă. Deși simplu în credința sa, se vede nevoit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
die în fața primei intrări. Nu ar proceda astfel decât cel care, probabil, ar dori să vadă Legea ca atare. Știe că dacă nuși urmează propria dorință nu va vedea niciodată nimic. Iar dorința carel animă nu are o PARADOX ȘI NONSENS 185 193. finalitate obișnuită, oricât de umană ar putea să apară aceasta. El nu merge săși caute dreptatea pierdută, nici nu aleargă spre lege asemeni unei conștiințe justițiare, să vadă dacă mai există sau nu, dacă e dreaptă sau smintită
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
din urmă, ajunge să dea în mintea co piilor. Cu toate acestea, așteaptă în continuare, nu încetează deloc a crede că este posibil să intre în edificiul legii. Încă un fapt ce iese din sfera obișnuită a sensului și a nonsensului. Omul înțelege că nui rămâne decât să aștepte până când probabil i se va permite să intre. Aici, în fața legii, omul își duce până la urmă întreaga sa viață. „Întrun târziu, vederea îi slăbește și nu mai știe dacă în jurul lui se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mai degrabă destinului decât unui simplu paznic. O intrare hărăzită doar lui, deschisă de la bun început, nui este accesibilă. Sau totuși îi este? Nu știm care ar putea fi răspunsul. Știm doar că, în cele din urmă, distinge PARADOX ȘI NONSENS 187 „prin întuneric o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“. După care, ușa cei era destinată va fi închisă de cel care a amâ nat continuu întâlnirea. Ce ar putea să înțeleagă cititorul care dorește totuși să afle ceva
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de a face cu o certitudine inflexibilă: vidul oricărui sens. Conștiința se fixează iarăși în adevărul unei idei. Nietzsche, la timpul său, a întrevăzut acest joc ambiguu al tezei „nimic nu are sens“. Întrun asemenea caz, este mai PARADOX ȘI NONSENS 189 196. potrivit a evita opoziția pe care sensul și lipsa de sens o întrețin. Iar dincolo de ea poate fi întâlnit nonsensul ca atare, însă nu în accepțiunea logică a cuvântului. De această dată, nonsen sul apare în simplitatea sa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]