1,090 matches
-
fața În jos; capul i se zărea de partea cealaltă și părul ei blond se revărsa pe pernă, În timp ce cu mîna dreaptă, printr-un efort extraordinar, mami is getting old, darling 1, reușea să apese pe butonul soneriei de lîngă noptieră, chemîndu-l pe chelner ca să le aducă micul dejun sus, așa o să ne putem sorbi din ochi de dragoste toți trei În jurul mesei. Juan Lucas Începuse să fredoneze cu glasul lui bărbătesc, bărbierindu-se la baie și ea simțea acum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să pătrundă pe drumul lui spre casă, restul visului se risipi și brusc Își dădu seama că nici măcar nu știa unde era casa la care trebuia să ajungă, casa lui Cano. Din fericire am scris adresa pe o hîrtiuță de pe noptieră și Carlos o să mă ducă după-masă. Mămica se culcase și el nu simțea nevoia să facă pipi și un căscat Îl făcu să Închidă din nou ochii, pe urmă a fost ca la cinematograf cînd se stinge lumina și Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
data asta ușor-neliniștit: amintindu-și cuvintele invincibile ale lui Carlos i se ștersese din minte scena În care Bobby și ei Îi băteau măr pe frații Lastarria și perna era fierbinte În partea asta. Închise ochii, dar continuă să vadă noptiera cu poza Cinthiei, care zîmbea și parcă voia să stea de vorbă cu.el, Își trase pătura peste cap, dispăru În Întunericul total de dedesupt, dar pătura era pufoasă și atingerea ei Îl făcea să-l mănînce nasul, azvîrli cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l mănînce nasul, azvîrli cît colo cearceaful și pătura, a fost ca un pumn În nasul lui Rafaelito, se Întoarse, dar perna era tot fierbinte, mai stătuse pe partea aia și la mijloc era tot fierbinte, atunci se repezi la noptieră și aprinse lampa, luminînd-o pe Cinthia, care zîmbea și parcă voia să stea de vorbă cu el. Apropie Încetișor fotografia de fața lui, o ținea cu amîndouă mîinile și Începu să-i pună Întrebări, ar fi avut cincisprezece ani, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
foarte bine, desigur, acum o să-mi spună: cînd o să Înveți să asortezi culorile, tinere? Am Învățat, Îți place, mămico? Susan, zîmbindu-i din poza de pe scrin, Îi spuse că da. Atunci Julius se Întoarse să se uite la fotografia Cinthiei de pe noptieră, În care apărea zîmbitoare și cu chef de vorbă, da... Dar deodată Cinthia hotărî să vorbească despre altceva și Julius Își feri iute privirea, fiindcă nu voia să se Întristeze gîndindu-se la lucrurile astea, nu pot, Cinthia... Pe neașteptate răsunară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toate fetele din ansamblu! și apoi Încă una, imaginea Vlăjganului primindu-le cu băuturi la a căror preparare luase parte direct și În același timp făcînd comandă pentru mai multe taxiuri, ca să le ducă În apartamentul lui. Bobby zări pe noptieră limbile ceasului său deșteptător care arătau ora patru după-amiază și zîmbi gîndindu-se că În sfîrșit ieri Santiago și Lester uitaseră de toate calculele și tacticile lor, ca să se lase În brațele desfrîului, zarvei și nebuniei acelei bacanale pe care Vlăjganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
inevitabilă, odată cu îmbrățișarea curajoasă a noilor tehnici de organizare romanească. Filigran rămâne un necesar exercițiu de digitație, frânt pe neașteptate prin forța stihială a destinului. Vaslui, 20 august 2004 Teodor Pracsiu I. E noapte. Oare, cât să fie ceasul? De pe noptieră, deșteptătorul țăcăne regulat și monoton. Dacă aș face un neînsemnat efort, i-aș putea vedea cadranul. Însă, păcătosul ăsta de somn se lasă mereu așteptat, s-ar depărta și mai tare de mine, ca un animal fricos care fuge numai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Mâna-mi este amorțită pentru că stătusem pe ea. Mă ntorc pe partea cealaltă și simt mai puternic roiul de furnici care-mi urcă pe mână până la cot, apoi ar vrea să treacă mai departe. Privirile-mi alunecă pe ceasul de pe noptieră: unsprezece și jumătate. Peste treizeci de minute va începe o nouă zi. Înțeleg: uitasem radioul deschis și veioza aprinsă. Iată sursa... Somnul a fugit. Ar trebui să citesc, ori, ... Cel mai bine ar fi totuși să dorm. Mâine am, doar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nici un efect. ...tic-tac, tic-tac... Dacă aș aprinde veioza? Și, apoi, dacă i-aș privi, îndelung, lumina? Poate, așa, ochii mei ar obosi mai repede și... Însă, pentru un plus de siguranță, e bine ca, mai întâi, să îndepărtez ceasul de pe noptieră. Dar, unde să-l pun în așa fel încât să nu fiu tentat să-i privesc cadranul? Ca să rezist cu adevărat oricărei tentații, am să-l așez cu cadranul spre geam. Iar pe cel fosforecent am să-l pun în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
unde să-l pun în așa fel încât să nu fiu tentat să-i privesc cadranul? Ca să rezist cu adevărat oricărei tentații, am să-l așez cu cadranul spre geam. Iar pe cel fosforecent am să-l pun în sertarul noptierei. ...tic-tac, tic-tac... Să vedem ce-o să iasă! ...tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac ...Să dau drumul aparatului de radio? Ar fi o idee! Numai să nu... ...tic-tac, tic-tac... ...“Buletin de știri”... Trebuie să fie, vorba lui nenea Iancu, “trecute fix
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să-mi schimb poziția corpului, spre a putea cerceta mai bine cele din jur. E clar că mă aflu în camera mea. Nu mă mai aflu acolo! Și-atunci? Se pare că mă găzduiește o rezervă de spital. Da, uite noptiera și toate celelalte lucruri aferente. Cum am ajuns aici? Încet, se deschide ușa. Intră doctorul Silviu Georgescu și soția mea. Vreau să întreb ce e cu mine. Încerc s-o fac, dar nu reușesc să scot un cuvânt. Bunul meu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lui și obloanele erau închise. Stăteam unul în fața celuilalt pierduți, timizi, așa cum se întâmplă celor care așteaptă aceste clipe de multă vreme. Se uita curioasă prin cameră, ca și cum ar fi căutat pe cineva. Am zâmbit arătându-i foaia albă de pe noptieră pe care scrisesem două poezii. Un fulger puternic a brăzdat cerul. Veioza se stinse și rămasem învăluiți într-o beznă totală. În întuneric, mă conduse până la marginea patului. M-am așezat și mi-a desfăcut pantalonii, căutând cu disperare "jucărica
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
din care venea ea. Promise că se va duce să se odihnească, dacă o lasă să-l vadă pe Mark măcar o clipă. O lăsară. Ochii îi erau tot închiși și nu reacționa la nimic. Apoi văzu biletul. Stătea pe noptieră, așteptând. Nimeni n-o putu lămuri când apăruse. Un mesager se strecurase nevăzut în cameră, tocmai când Karin era închisă pe dinafară. Scrisul era mărunt, eteric - o mâzgăleală sosită din urmă cu un secol. Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de jeanși și niște cremă hidratantă. Chiar și atât însemna să forțeze mâna destinului. Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road... Întrebă în secția de traumatologie despre bilet. Din câte se părea, apăruse pur și simplu pe noptieră, la scurt timp după internarea lui Mark. O măicuță hispanică, asistentă, cu un colier sofisticat cu crucifix bătut cu pietre mari de turcoază, susținu vehement că nimeni în afară de Karin și de personalul medical nu avusese voie să-l vadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de-a lungul atâtor ere, asta Weber nu-și putea explica. Își făcuse ordine în cameră înainte de venirea lor, îndesându-și lucrurile în dulapuri și sertare. Îi scăpaseră o pereche de șosete, un pahar de milkshake și cartea lui de pe noptieră - Cei șapte stâlpi ai înțelepciunii - pe care nu le mai putea recupera acum fără să atragă atenția. Camera nu oferea locuri propriu-zise de stat jos, așa că pierdu ritmul unei vizite adevărate la birou. Cât despre Karin și Daniel, ei veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe terenul minat, dacă nu-i nevoie. Cu cât canalul știe mai puține despre poveste în ansamblu, cu atât mai bine. Îi oferă pachetul de bază: accident, urme de cauciucuri, spital, secție de terapie intensivă interzisă vizitatorilor și biletul de pe noptieră, așteptându-l când avea să-și vină în fire, peste câteva săptămâni. Ea e toată numai urechi. Filmează peste tot, în casă și în curte: Mark singur, cu privirea pierdută departe, peste câmpuri. Mark cu o poză a mașinii. Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
jumătate. Închide ochii și mârâie ca un lup încolțit. —Urăsc senzația asta, că am inventat eu totul. Că sunt un dobitoc inventat cu totul. Dar un lucru știu sigur că nu l-am inventat. Își contorsionează corpul, se întinde spre noptieră și scoate afară biletul. Refuză să se dezintegreze; laminarea l-a făcut etern. Îl aruncă pe pervaz. —Dumnezeu mi-e martor că mi-aș dori să-l fi inventat eu. Mi-aș dori să nu existe nici un înger păzitor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
locuri ar mai putea ieși să vadă apa. Stă toată noaptea treaz în cutiuța lui închiriată, cu creierul în flăcări. Celularul îi sună de două ori, dar nu răspunde. Se holbează la LED-ul roșu ca iadul al ceasului de pe noptieră, privind cum atârnă minutele. O să se ducă la Dedham Glen și o să ceară să-i vadă dosarul. Nu, n-or să-i permită accesul. Nu e autorizat. Ar putea să-l întrebe pe șeful ei: Când a venit în instituția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Îi vâră bâjbâind biletul între degete. În timp ce ea citește, o suliță orbitoare îi lovește emisfera dreaptă. Cade la loc în pat, cu un țipăt sugrumat. Apoi încremenește. L-a distrus de două ori. Într-o panică reptiliană, lasă biletul pe noptieră și dispare. Chinul lui izbucnește, prea uluit ca să se înfrâneze. Ochii lui o resping chiar în timp ce se roagă de el. Sub privirea lui fixă, sfânta se dezintegrează, iar ea se întoarce la ea însăși. M-ai lăsat să caut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să caut un an și n-ai spus nici pe dracu’. Cum ai putut? Mi-ai fost... Ai fi făcut orice... Stă în fața lui, desființată. Și-a pierdut până și dreptul de a se apăra. El smulge biletul din sertarul noptierei și-l flutură în aer, lovind literele bolnave. Dacă asta s-a întâmplat... ce pizda mă-sii fac cu chestia asta? Ia-o de la mine. Aruncă în ea cu peticul de hârtie laminată. Biletul cade pe podea. Ea se apleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o clipă, la adăpostul luminii de chihlimbar a soarelui din amurgul tîrziu. Grădina arăta sănătoasă. Thaw se întoarse cu o față care exprima gratitudine servilă spre omul banal, deprimat, care schimbase astfel ordinea lucrurilor. Doctorul examină cărțile și desenele de pe noptieră și se încrunta ușor. — E mai bine? îl întrebă el. — Da, mulțumesc. Vă mulțumesc foarte mult. Mă simt mult mai bine. Pot dormi acum. Hm. Presupun că știi deja că tipul tău de astm este parțial o boală psihică. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
răsună un huruit asurzitor. Era pe punctul de a leșina, cînd un gînd brusc îi apăru în formă completă - Dacă merit asta, e bine - și mintea lui începu să se recompună exultînd în jurul acestui gînd. Rînji la becul veiozei de pe noptieră. Suferea, dar nu-i era frică. Respirînd hîrît, luă un carnețel și un stilou de pe noptieră și scrise cîteva cuvinte mari și informe: Doamne Dumnezeule exiști exiști pedeapsa mea e mărturie. Pedeapsa mea nu e mai mare decît pot suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în formă completă - Dacă merit asta, e bine - și mintea lui începu să se recompună exultînd în jurul acestui gînd. Rînji la becul veiozei de pe noptieră. Suferea, dar nu-i era frică. Respirînd hîrît, luă un carnețel și un stilou de pe noptieră și scrise cîteva cuvinte mari și informe: Doamne Dumnezeule exiști exiști pedeapsa mea e mărturie. Pedeapsa mea nu e mai mare decît pot suporta ce sufăr este deja durerea este mai mică pentru că știu că nu o să mai fac niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să punem mîna pe noua cremă americană cu cortizon. Și un sedativ pentru relaxare... Ești nervos de felul tău? — Nu știu, zise Thaw. — Te pierzi în visări cu ochii deschiși, apoi reacționezi violent la zgomote obișnuite? — Uneori. Profesorul ridică de pe noptiera lui un desen cu o femeie înaripată. — Ești și artist. Ai vrea să vorbești cu un psihiatru? — Nu. — Bine. Știu că nu ești țicnit, dar cîteva conversații despre familie, sex și bani ar putea diminua niște sentimente care ar interfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Gosseyn se încuie, făcu înregistrarea la care se gândise, și puse aparatul pe redare non-stop. Apoi bău drogul hipnotic și se întinse pe pat. "În 24 de ore ― zise el ― moralul îmi va fi terminat, așa că după aceea..." Așeză pe noptieră micul revolver nichelat, pe care-l luase de la Patricia Hardie. Nu adormi cu adevăratelea. Fu cuprins de o somnolență, ca o oboseală copleșitoare, prin care răzbăteau unele zgomote. Zgomote care se rezumau la o litanie monotonă, plângăreață, sunetul propriei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]