1,781 matches
-
se înscriu, esențial, în două unghiuri diferite de abordare și construcție a lumii ficționale. În primul, proza este sentimentală, reproiectând, prin oglinda ușor aburită a duioșiei, coordonatele cvasimitice ale universului copilăriei. Autorul, naratorul și protagoniștii acestui tip de literatură - duioasă, nostalgică, recuperatoare a purității pierdute - intră în același plan de referință și „acțiune”, incident prin opoziție cu cel al realului mutilant. În această speță de proză S. încearcă să compenseze urâtul lumii și al existenței prin frumusețea poveștii și a descoperirilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
scriitorului, cu totul paradoxală, este inversă în raport cu așteptările: de la o proză lucidă, cerebrală, cu ascuțiș satiric și un umor (amar) intelectual de cea mai bună factură, desprinsă parțial din modelul „euphorionist” al Cercului Literar de la Sibiu, la una evocatoare și nostalgică, empatică și patetică, scufundând și recuperând puritatea copilăriei pierdute din apele matriciale ale poveștii. Șoarecele B și alte povestiri, volum conținând în mare parte texte scrise (și apoi pierdute) în anii de tinerețe, va fi dedicat colegilor din „fostul Cerc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
cel exclus va fi, în cele din urmă, șeful abuziv. Dreptatea învinge, în conformitate cu tendința literaturii promovate în epocă. Pasul de cadril (1980) este povestea unei iubiri chinuite, amânate, între doi tineri ale căror sentimente evoluează între dramatismul grațios și incertitudinea nostalgică. Publicat în 1989, romanul autobiografic Prins în capcană aduce critici acerbe Occidentului și laudă sistemul politic și social din țară. Protagonistul, nu altul decât autorul, se simte atras de mirajul Occidentului, acolo unde inițial crede că ar domni „armonia dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
1. E o trăsătură pe care o vom regăsi adeseori chiar În opera lui Plutarh: subiecte ca acela al decadenței oracolelor sau acela al predominanței prozei În oracolele contemporane ar fi putut foarte bine să provoace nu doar o privire nostalgică și plină de regrete față de gloria trecutului, ci și un sentiment al derizoriului generat de situația actuală. Nimic de felul acesta la autorul nostru. Admirația pentru trecut nu-l Împiedicăsă arunce o privire sinceră și lucidă În jurul lui. Vizita lui
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
vacanță. Călătorie în Italia (2003), structurată în forma unor scrisori adresate unui văr din București, relatează, la fel de savuros, un lung voiaj întreprins în 1967-1968. Revederea Italiei după douăzeci de ani de la încheierea misiunii diplomatice este emoționantă, iar descripția pitorească și nostalgică a traiectoriei parcurse: Roma - Florența - Milano - Ravenna - Veneția, cu referiri la Dante, Ovidiu ș.a., întoarce adesea gândul la orașele românești. Restituită cu umor, o scenă are drept protagonistă pe soacra aristocrată și pretențioasă, criticând manierele americanizate ale familiei scriitorului. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290172_a_291501]
-
înregistrator obiectiv al concretului fizic și existențial. Punctul de sus al acestei experiențe poetice este volumul Terapia muncii, după care, în Tălpile violete (1990), violența, sarcasmul, refuzul metaforei consacrate se atenuează, făcând loc, cu măsură, anecdotei și unor surprinzătoare note nostalgice, repede retrase, contrazise, negate și din nou ivite, într-o regie auctorială spectaculoasă, cu puternic impact emoțional. O bufniță tânără pe patul morții (1988) și Discurs asupra Struțocămilei (1995; Premiul Asociației Scriitorilor din București și Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
perindă prinți bizantini și beizadele, duduci și boieri veliți în rădvane vieneze sau figuri pitorești din mahalaua bucureșteană de la sfârșitul veacului al XIX-lea - tablouri evocate și în proza lui T., dar care în sonete sunt învăluite într-un umor nostalgic, generator de lirism. Siluetele „bizantine” au o surprinzător de rafinată grație, sugerând o ambianță crepusculară, cu gesturi leneșe și triste, cu tabieturi orientale. Se inaugurează astfel, și prin scrisul lui T., un univers caracteristic, balcanic și fanariot, plin de parfumuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
clocotitor”. Cel mai adesea, însă, cadrul e stăpânit de o „tristețe mută”. Prin pudoarea indicibilă a simțămintelor, prin complicațiile sufletești, inhibitorii, ale personajului narator, nuvela După douăzeci de ani consună cu Adela, romanul lui G. Ibrăileanu. O adiere de lirism nostalgic învăluie evocarea unei iubiri eterice. O „viață pierdută” este și aceea a romanțioasei Bibița Garoflide, care se ofilește în orășelul-port unde numai pentru dânsa nu se întâmplă nimic. În pătimirile ei, declanșate de farsa crudă a unor răutăcioși, se ivește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
1859 (1861), momentul cel mai fast al existenței lui. Întemnițările mele politice (1861), amintind prin titlu de opera lui Silvio Pellico, Le mie priggioni, este o carte revelatoare pentru psihologia omului colțos și intratabil care este O. A mai lăsat nostalgice amintiri din adolescență, note de călătorie și a tradus din Florian, Béranger, Paul de Kock, precum și Istoria Moldavii și a Românii de J.-L. Carra. SCRIERI: Floricele de primăvară, București, 1854; Târgul cu idei sau Buletinul Cișmegiului, I-IX, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
Și în Insomnii lângă munți (1989) autorul investește în viziunea poetică bine articulată și apelează la modalitatea aluzivă pentru a amplifica dimensiunea ascunsă. Balansul între viață și carte continuă, iar mecanismul poetic constă în „încadrarea unei exultanțe într-un halou nostalgic, precipitarea notației spre o intensitate vizionară și reculul în melancolie” (Al. Cistelecan). Imaginarul se îmbogățește cu forme geografice și dimensiuni astrale: munții, marea, cerul, pădurea, soarele, luna, cosmosul (care adăpostește „cuvinte noi”, ca pentru o continuă „facere”). Deși e un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
românești, unui sentiment împărtășit și de alți congeneri. Într-adevăr, sub impresia anchilozării vechilor rânduieli, se produsese, totuși, în deceniile de început ale secolului, o serioasă subminare a acestora, însoțită de o evidentă dislocare în mentalități, generând totodată și reacții nostalgice firești, ori simple iluzii țesute pe fondul convulsiv al împrejurărilor politice, de tipul celei exprimată, versificat, de dascălul ardelean al Seminarului de la Socola și al Academiei Mihăilene, Vasile Fabian-Bob, adus la Iași de Gheorghe Asachi: "S-au întors mașina lumei
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
țină cont de aceste colectivități, să se întâlnească uneori și să se ofere ca exemplu de umanitate și generozitate, în timp ce, cu toate acestea, isi pătrează ferm demnitatea, întrucât nu dorește să fie lipsit vreodată de ceva. Pasajul este în parte nostalgic. Machiavelli are în minte Florența tinereții lui în care Lorenzo Magnificul cel Bătrân, bunicul destinatarului Principelui, era faimos pentru un comportament de acest tip în relațiile lui cu cetățenii Florenței. Cel mai important, totuși, pasajul apare că o concluzie la
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
sens, cel mai util instrument exegetic este oferit de dialectica lui Geoffrey H. Hartman, care postulează distincția dintre eul exterior și cel interior. Criticul plasează în opoziție eul comun și eul romantic, observând că "eul romantic se manifestă în chip nostalgic atunci când s-au pierdut siguranță și simplitatea" (1978, p. 304). În continuare, Hartman face câteva notații în marginea ideii de eu ficțional: "Întreaga confuzie din teoria literară modernă privitoare la eul ficțional, fie că acesta îl reprezintă pe scriitor în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Sămănătorul” și „Familia”), St. O. Iosif, alături de colaboratori din Transilvania, ca Emil Borcia, Maria Ciobanu, Emil A. Chiffa, sau localnici, ca Victor Bontescu (nume frecvent întâlnit în primii ani de apariție ai gazetei), ce cultivă o poezie romantică, cu accente nostalgice. Adresându-se în primul rând oamenilor din popor, L. este deschisă și poeziei în grai popular. Proză semnează scriitori de dincolo de Carpați: I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Al. Vlahuță, Emil Gârleanu, Victor Crăsescu. Nu lipsesc nici traducerile, adaptările în limba română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287800_a_289129]
-
în sens estetizant. Volumele Clepsidra (1966), Bunavestire (1968), Coline cu demoni (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) cuprind versuri muzicale, mici caligrafii alimentate cu resurse livrești, reverii intelectuale cu unele accente de „neohellenism” (Reversibilitate, Astoria, Arhitectul ș.a.). Fantezia brodează stări senine, melancolice, nostalgice sau anxietăți pe marginea lecturilor, cu frecvente aluzii la aria culturală europeană, evocând însă și poezia românească (Ion Barbu, Șefan Aug. Doinaș). În Coline cu demoni viziunile nu mai au luminozitate, dar stăruie aspirația evaziunii spre undeva, departe (Prore spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
care înțelege să o mărturisească, de unde și titlul cărții. Caracteristice îi sunt darul de a selecta ceea ce contează din sfera banalului și, pe de altă parte, percepția, viziunea morală (de regulă nu și fastidios moralizatoare), care predomină în raport cu hedonismul autocontemplării nostalgice. SCRIERI: Aventurile lui Mac, București, 1970; Zâmbiți, vă rog!, București, 1973; Bilete pe adresa prietenilor mei, București, 1974; Bună seara, Dorli, București, 1977; Hai în lună!, București, 1978; Arhitectul firelor de iarbă, București, 1980; Lumea într-un degetar, București, 1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288525_a_289854]
-
politice oameni de afaceri de succes, fie să împingă spre afaceri politicieni proveniți din sectorul public, din administrație sau din lumea academică și culturală. Politicianul neintegrat în sectorul privat al economiei era privit - și încă mai este - drept un potențial „nostalgic”, moștenitor al valorilor dacă nu comuniste, măcar al celor specifice statului paternalist, un inadaptat moral și ideologic la noua lume capitalistă emergentă. În guvernul format după alegerile din noiembrie 2004, primul-ministru este un om de afaceri care coordonează trei miniștri
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
național al acestor țări. Cea mai importantă consecință este faptul că forțele politico-economice ale retrocedării și cele ale internaționalizării se suprapuneau în mare măsură. În raport cu acestea, împroprietărirea populației și etatizarea defineau mai degrabă o orientare politică ușor de taxat drept „nostalgică”, „neocomunistă” sau „naționalistă”. Rezultatul a fost o societate definită drept „capitalism fără capitaliști”, care nu înseamnă altceva decât dominația capitalului străin în asemenea măsură, încât noua clasă a capitaliștilor autohtoni joacă un rol minor atât în structura socială, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
timp - iar acest timp este acum tratat ca o „întârziere”, ca simplă menținere a economiei socialiste într-o vreme care nu mai era a ei, prin efortul motivat ideologic al unor lideri politici „neocomuniști”, susținuți la putere de o populație „nostalgică” după securitatea societății socialiste. În realitate, niciodată societatea și economia românească nu au fost mai dinamice și mai bogate în schimbări esențiale decât tocmai în această perioadă acuzată a fi fost „de așteptare”. Fosta agricultură socialistă și, pe urma ei
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
dat. Am putea încadra în această categorie toponimele: După Deal, La Inărie, La Vie, cu sensul de loc împodobit cu flori, plante, grădini și vii. Toate toponimele împletesc o coloratură variată, exprimând foarte sugestiv geografia locală. FII AI SATULUI MOMENT NOSTALGIC - REVEDERE Într-o zi de vară când am revăzut casa părintească. Am cercetat cu ochii în lacrimi leagănul copilăriei, cerdacul vechi, fereastra mică dinspre grădină, am colindat, cum ai căuta izvorul, ograda cu garduri de nuiele în ruine și tot
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
șansă: „Se poate? Nu cunoști yoga, nu practici yoga? Și zici că ai urmat liceul la Spiru Haret, liceul lui Mircea Eliade? Începem numaidecât cursul de yoga. De necrezut!...”. Probabil că umorul lui Steinhard a metamorfozat lapidar și profund intervenția, nostalgică, și comică totuși (măcar pentru combinația de ministru al instrucțiunii și tehnică psihosomatică). Oricum, În 1946, și Vasile Voiculescu Îi cerea fiicei sale, aflată la Paris, referințe despre yoga1. Nicolae Steinhard Îi va spune lui Al-George: „Concluzia nuvelei (Nopți la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
irosire ar trebui privită și ca un avertisment matur Împotriva propriei sale substanțe proteice, În subsidiar - În orice caz - Împotriva vanității științifice, cu precădere a pozitiviștilor care pur și simplu contestă realitatea acestor experiențe. Dar, de fapt, este primul pasaj nostalgic, dacă nu chiar cel mai important dintre toate pe care și le-a adresat Eliade. Căderea vălurilor, rapidă și beatifică, fiind imaginea potrivită, cum ar spune Eliade, pentru ruptura de nivel dintre cele două universuri. Exemplele sunt Însă nenumărate. În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o proză realistă de analiză modernă, între psihism și erotism, scrieri elaborate ca niște „albume de familie”, cu „destine” omenești obișnuite și medii diverse, într-un stil totdeauna supravegheat, cu coloraturi lirice și tonalități confesive. Aceeași atmosferă se află în nostalgicele sale versuri din volumele Intermezzo (1939) și Flori de hârtie (1947). Dar reacțiile criticii au fost contradictorii: Pompiliu Constantinescu va aprecia nuvelele, dar va găsi romanele schematice, Perpessicius va metaforiza pe marginea lirismului prozatoarei, iar G. Călinescu, în replică polemică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
de modernizare. Textul, care e un soi de reportaj, vorbește despre schimbările aduse de noua administrație într-un loc de promenadă pentru societatea bucureșteană și folosește acest pretext ca să evoce vechile petreceri publice de 1 mai. În centrul acestei rememorări nostalgice stau reprezentări ale stărilor volatile și perisabile ale ființei: "Tot ce este prea frumos are scurtă epohă: buchetul de iasomie de la sânul vostru nu vede două baluri, femeia n-are două epoce. Toți aveți dreptate și nimini nu e vinovat
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sau abandonul "canoanelor" tradiționale și "hibridizarea" sau contaminarea genurilor 240. Toate acestea au fost afirmate revendicând o predispoziție nihilistă. Dacă, așa cum vrea gândirea slabă, acceptăm devenirea lucrurilor cu docilitate, fără să o răstălmăcim și nici transcende, atunci nihilismul întunecat și nostalgic, care apare când se cultivă încă memoria și nostalgia valorilor pierdute, se dezagregă și se deschide, cu Nietzsche, posibilitatea unui nihilism "voios" care intenționează să fie mult mai apropiat de finitudinea ființei umane, de bucuriile și suferințele sale, mai mult
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]