2,642 matches
-
de mare pentru a fi percepută între zidurile de piatră ale abației și suficient de îndelungată pentru a fi surprinsă pe cuprinsul a două capitole: „liturghia orelor ne așteaptă și arșița (cauma) continuă să ne supere peste poate”. Și altă notație despre „nefirescul arșiței (caumatis improbitas) și puținul timp pe care îl mai avem, care nu ne îngăduie a mai vorbi despre ele...” După vara ploioasă a anului 1043, urmată de o iarnă grea, anul 1044 a adus canicula, secetea și
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
al confluențelor și al vârtejurilor, Sebastian este adunat, în această retrospectivă, de la amănuntul biografic până la înfruntarea de idei. Îl regăsim duios, în poveștile de la Dunăre, nepărtinitor și onorabil în texte de despărțire de prieteni și confrați, fervent și precis în notațiile despre teatru și muzică, acid, în portrete generice. Iată, din Rampa iernii lui 1935, o dare de seamă despre critica (sau despre clima, cum sună supratitlul lui Geo Șerban) din capitală: „A distruge, a suci gâtul, a face praf este
Albumul Sebastian by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3095_a_4420]
-
parte, pe tinerii Ioan Alexandru, Adrian Păunescu sau Ana Blandiana, salutînd discursul lor energic, spontan, direct, de o intensitate adolescentină în trăire și exprimare. Revendicată de la modele avangardiste autohtone și occidentale, încă de la început, Gheorghe Grigurcu alternează suprarealismul cu absurdul, notația cotidiană cu imaginarul, concretul obiectual cu abstractul de sorginte speculativă, transparența cu hermetismul, dovedind, într-un spațiu poetic cu subtilitate și inventivitate configurat, o capacitate neobișnuită de sinteză a tuturor „ismelor”. Pe unele le-a preluat și asimilat (tehnicile suprarealismului
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
de poesia romena", un excurs de la Miron Costin la Vintilă Horia. Dar apar alte contribuții, față de ediția mai veche. Un portret al lui Eminescu, unul al lui Coșbuc traducător, sau un text ca "Un bon combattente: Octavian Goga". În fine, notații despre "Poesia clandestina del popolo romeno" cu o observație, actuală, pe care o redau în traducere. Spune autorul: "A descoperi Rezistența post-factum, adică atunci când toți se grăbesc s-o descopere și s-o exalte (deoarece tirania căzută nu-i mai
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
alte locații simbolice alcătuiesc harta memoriei călătorului ce iubește sedentarismul, a unui bucureștean ce-și declară pentru oraș dragosteura. Între reveniri și marginalii la miturile lui Don Juan, Narcis și barbari, Octavian Paler strecoară gânduri despre bătrânețe; ele au farmecul notațiilor lui Livius Ciocârlie, prinse în categoria autoironiei vindicative. Bătrânețea nu are nevoie de modestie, crede naratorul, iar înțelepciunea vârstei e expirată, câtă vreme seninătatea lipsește. Conferințele, trebuie spus, sunt ținute în fața moliilor - simboluri ale degradării și singurătății -, pe care naratorul
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
vara și toamna în Capitală, reflexele pe care lenta rotire a anotimpurilor le stîrnea în conștiința lui, Petică edifică, poate fără să vrea, noua formă prozodică. Din primăvara pînă în toamna anului 1900, consemnările lui Petică au luat forma unor notații banale, apoi a unor reflecții lirice, și pînă la urmă a poemului în proză. In cîteva piese această tranziție poate fi urmărită pe viu. Gavota depărtată (mai 1900) este istoria unei iubiri trădate și are drept cadru o grădină bucureșteană
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
secole. SUA este mediul pe deplin potrivit. Un reper de spirit și (con)viețuire. „Mai mult decât în orice țară occidentală, în America religia este întrețesută cu viața publică.” Pledează cauza democrației creștine, în capitalismul nelipsit de aspirații morale. Unele notații suplinesc lipsa conjuncturală a predicii religioase. Aflăm și de la Nemoianu, convins de o „gândire creștin-democrată”, cum „căutătorul misticii poate cădea în păcatul trufiei” ori că „menirea supremă a omului este mântuirea sufletului său”. Concentrarea gândului său rămâne pe existența și
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
trage un foc de armă asupra lui, hotărâtă să-l omoare. În acel moment, ea încă nu știa că-l iubește — sau poate că tocmai glonțul a declanșat acel proces alchimic misterios, care-i va marca întreaga existență. A doua notație de jurnal, din 7 aprilie 1917, poartă sigiliul unei neliniști accentuate. Desenul însoțitor, o acuarelă dominată de nuanțe sângerii, ne-o înfățișează pe Pandora într-o postură profund melancolică. Așezată într-un fotoliu, tânăra femeie privește prin geamul deschis, acoperit
Iubitele lui Corto Maltese (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4202_a_5527]
-
aristocrației WASP, dar fără însușirile bărbătești pe care le descoperise urmărindu-i îndeaproape pe Corto Maltese, Tarao, Cranio, locotenentul Slütter și, de ce nu, chiar pe căpitanul Rasputin, nu anunță nimic atrăgător. Stările ei de spirit sunt cu limpezime transcrise în notația din 12 noiembrie 1918. De data aceasta, se află la Boston — fără îndoială, în casa bărbatului cu care tocmai se măritase: „Sunt de două ori fericită în dimineața asta. Am citit în ziare marea veste a păcii în Europa și
Iubitele lui Corto Maltese (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4202_a_5527]
-
imaginar dual. Pe de-o parte izvorît din stricta dereglare a subiectului, pe de alta, scăpat fiind oricărui autocontrol, dobîndind un aer obiectiv, aidoma unui șir de fantasme onirice. Străduințele autorului de a-și rîndui, alinia, organiza cît de cît notațiile sînt aproape zadarnice. Ele nu izbutesc a împiedica halucinația, de cele mai multe ori substanțială liric, să se impună cu forța drept atmosferă generală a discursului. Totul e dezlînat, descusut, rătăcit într-un nonsens existențial care n-ar mai avea nevoie de
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
consistențe diferite, cele două narațiuni de amploare și miză artistică diferite. Personajele din Viziunea vizuinii sunt antropo-zoomorfe. Romanul este unul asumat esopic, cu referințe la istorie și cotidian. S-ar părea că la originea ficțiunii fabuloase și fabulistice se află notații diaristice stricte. Romanul s-ar afla în linia lui Iordan Chimet, dacă personajele ar fi infantile, dar ele sunt mature, sau în linia parabolei de tipul Baconsky și Paler, dar Sorescu nu devine ezoteric și nici realist-simbolic, în cadrul predominant uman
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
delicate (de la religie până la opțiuni politice), Codrescu își asumă riscul unor poziții constant imprevizibile, chiar șocante. Și totuși, niciodată scandaloase. Există, în tot acest eclectism, o normalitate provenind, poate, dintr-o independență a lucidității. Poetul american vorbește și gândește proaspăt, notațiile lui par a fi ,ale nimănui". Abia apoi, recursiv, sunt apropriate elegant unei foarte coerente ,mărci" Codrescu (din care fac parte și Anexele cărții, democratic împărțite între poeme traduse și eseuri în limba engleză). De la mare distanță comparabilă cu cartea
Sine qua non-ul occidental by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10803_a_12128]
-
Opera vieții, vol. I, 1989, vol. II, 1994, I. L. Caragiale. Lumea operei, vol. III, 2002). Decurând-ul acesta vine, de fapt, cu o mare întârziere, dacă pot spune așa: pe ultima pagină a celui din urmă volum citesc - nu fără emoție - notația Mănăstirea Suzana, 1984. Mănăstirea Suzana se află - pentru cei care încă nu știu - pe valea superioară a Teleajenului, în comuna prahoveană Măneciu. Aici se retrăgea în ultimele decenii ale vieții Marin Bucur pentru a-și redacta lucrările și aici a
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
Irina Marin Memorie în culori luminoase Tot sub semnul peregrinărilor și al memoriei stă și volumul lui Dan Ciachir Când moare o epocă. Dacă demersul lui Petre Răileanu avea ceva din impresia de sincronie dată de notația diaristului, în cartea de față tonul este mai degrabă diacronic-nostalgic. Dincolo de patina timpului pe care o poartă, eseurile cuprinse în acest volum sunt mărturii de epocă cu valoare documentară. Descoperim aici, prin ochii adolescentului de odinioară, un Petre Tuțea răspicat
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]
-
Pare curios, G. T. K. nu consemnează marile evenimente ale anului 1918: unirea Basarabiei și a Bucovinei, marea Unire, și, într-un fel e de înțeles, întrucât însemnările lui, pe întreg parcursul, sunt discontinuie, adesea conțin foarte puține și sumare notații, ca, de exemplu, în 1931, zece sau în 1932, doar cinci. Anumite lucruri însă nu-i scapă: devastările rușilor în retragere, manifestațiile de stradă, în frunte cu steagul roșu, amenințarea pe care începe s-o reprezinte bolșevismul. în acest context
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
prea curios să te cunosc pentru a-mi permite să risc. Și știi de unde provenea interesul meu pentru persoana marelui Adam Adam? N-o să-ți vină să crezi, dar e adevărul gol-goluț: am Întâlnit Într-un articol al tău o notație legată foarte strâns de fizică. - Mă Îndoiesc, poate nu era articolul meu, poate e vorba de o confuzie... - Ba da, ba da, era al tău sută la sută. Mă refer la teoria lumilor suprapuse... - Stop! Mi-a mai vorbit cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pandante cu rol funcțional explicit ale edificiului central: să despartă diurnul de nocturn, să delimiteze unitățile de timp - anotimpuri, ani, zile -, să producă lumina necesară vieții pe noua planetă. Există În versetul al doilea din capitolul Întâi al Genezei o notație incitantă: Duhul lui Dumnezeu Se purta (sau se plimba, sau plutea) deasupra apelor. Ce va să Însemne această preumblare? Creatorul umblă hai-hui În lipsă de ocupație, Își face siesta, bate cosmicele coclauri ca să nu se plictisească? Sau, cumva, este În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Centrum-ul Își mai făcuse odată datoria, și documentul din arhivă degaja temperat jubilația repurtării unui succes important. Ultimele cuvinte ale textului Însă marcau o neașteptată schimbare de tonalitate, de la precizia sobră, de expunere științifică de până atunci, la ambiguitatea unei notații parcă voit enigmatice și frivole, fără nici o legătură cu restul: „Tezaurul Ordinului va fi pus În slujba umanității”. Mă blocasem. A câta oară? Am Încercat să-mi administrez liniștitoare Îndemnuri la calm și luciditate, dar rezultatul a fost modest. Propoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu? M-a frapat când am citit-o și am reținut-o cuvânt cu cuvânt. „Tezaurul Ordinului va fi pus În slujba umanității”, așa suna, nu? - Întocmai. Și acum, surpriza: aceleași cuvinte - nici unul În plus, nici unul În minus - apăreau În notațiile lui Noel Corbu din hârtiile pe care le-am găsit acasă, la București. Să nu spui că e o Întâmplare, că sunt cuvinte din cele mai obișnuite, așternute Într-o ordine banală, și că la mijloc ar putea fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
opus intrării, figurând, Într-un fel, bara din capul literei T de tipar. Plimbarea nu dăduse nici un rezultat. Singura chestie pe care o observasem era că acest corp nu era marcat cu litera D, așa cum s-ar fi cuvenit dacă notația Începea de la stânga sau de la dreapta porții și inscripționarea continua semicircular, ci cu G, ultima dintre cele folosite pentru individualizarea grupurilor de rafturi. Ei, și? Avea asta vreo semnificație? Nu părea. Eu, În orice caz, n-o vedeam. Iar timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Anecdota antică este echivalentă cu aforismul în ordinea ideilor. Teatralizarea filosofiei exprimă un mod alternativ de a practica disciplina, care se sprijină de obicei pe curs, ezoteric sau exoteric, și pe transmiterea unei învățături plecând de la cuvinte consemnate, în genul notațiilor „să nu uit”, în suluri care traversează secolele. Se poate deci filosofa într-o școală, la umbra unui magistru care vorbește, plecând de la texte; dar și pe stradă, în agora, privindu-l pe un filosof care, din motive de eficacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
voi să examinăm împreună încă un punct. Cum se face că o poezie, care nu e o înșelăciune, poate fi sau poate părea ermetică. O primă cauză trebuie văzută în punctul de criză în intersecția acestor două categorii: experiență și notație. Se poate foarte bine ca un șir de operații, de disociații mintale asupra evenimentelor tale sufletești să se găseas-că foarte bine consemnate într-o permutare a sintaxei (o permutare care, bineînțeles, nu contravine la păstrarea acelei permanențe, care este un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
După Gauss, teoria numerelor trebuie să fie "begriffliche, keine rechnerische Mathematik"1. Mărturia o avem în pasagiul așa de des citat, unde, vorbind de nedumeririle lui Waring asupra teoremei lui Wilson - declarată nedemonstrabilă de acesta, câtă vreme va lipsi o notație a numărului prim - Gauss observă că Waring nu avea în definitiv nevoie de nici o notație: noțiunea sta lângă el, sub mână. Disquisitiones arithmeticae sunt deci la origina acelei mișcări de axiomatizare a algebrei și teoriei numerelor desăvârșită de Emmy Noether
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în pasagiul așa de des citat, unde, vorbind de nedumeririle lui Waring asupra teoremei lui Wilson - declarată nedemonstrabilă de acesta, câtă vreme va lipsi o notație a numărului prim - Gauss observă că Waring nu avea în definitiv nevoie de nici o notație: noțiunea sta lângă el, sub mână. Disquisitiones arithmeticae sunt deci la origina acelei mișcări de axiomatizare a algebrei și teoriei numerelor desăvârșită de Emmy Noether. 1 Puține dar mature (lat.). 2 O matematică noțională, nu calculatorie (germ.). A doua contribuție
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Desenul corupe raționamentul. * A vedea în matematice o simplă colecție de probleme ierarhizate după greutatea lor e o concepție fragmentară de tehnician. * Simplul fapt al vestirii unei ore de seară are nevoie de mai mult decât cele câteva cifre ale notației astronomice; are nevoie de toată amplitudinea unui vers. REFERINȚE CRITICE Poezia d-lui Ion Barbu este antimuzicală: prin fond, ea e de esență intelectuală; prin formă, e parnasiană, adică plastică. Nu-i vorba de o poezie intelectuală sau "filozofică" în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]