1,251 matches
-
din momentul în care intrăm în imensul Athanor liric al lui Mihai Ursachi, ne este greu să ne dăm seama dacă într-adevăr co-participăm la ritualul fabricării aurului poetic sau dacă nu cumva toată seria meșteșugită de trimiteri, reveniri și nuanțări ale acestui proces nu fac altceva decât să mascheze etapele devenirii spirituale ale actantului său, respectiv ale devenirii sale artistice, stricto sensu. În această devenire, un rol esențial îl joacă dualitatea. În acord cu una dintre certitudinile pe care, cum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cuvant sau cu o propoziție și, alături de alte motive, poate avea funcție de vehicul în construirea diferitelor teme.30 El reprezintă o componentă a temei cu funcție constructivă, mobilă, catalizatoare; în plus generează o semnificație conotativa și contribuie nu numai la nuanțarea aspectului tematic, ci și la organizarea și direcționarea procesului de creație. Prin recurenta, variație și contrast, având în cadrul operei unui autor un rol deopotrivă semantic și structural, el poate constitui un fir roșu.31 Cuvintele enumerate mai sus vor fi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
constituției sale fizice, o viziune complexă despre antichitate, pe care a definit-o, de la bun început, în opoziție cu modernitatea.418 Este vorba despre cunoscută valorizare a epocilor apuse și accentuarea decadentei modernității, idee leopardiană durabilă, dar nu ferita de nuanțări, deci nu imobila, ci modulata în funcție de ritmul în care evolua gândirea să. În concepția să paseista oamenii de atunci erau mai mari, măi generoși și mai puternici decât noi (Zibaldone, 15 ianuarie 1821); mai mult, fiind mai aproape de natură, erau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu enunțuri anterioare și preexistente"27 (Limat-Letellier și Miguet-Ollagnier: 1998, 17). Mânat de demonul teoriei, Antoine Compagnon va reveni asupra fenomenului intertextual (Paris, [1998]), abordând legătura dintre iluzia referențială și intertextualitate (s.a.). Va profita de prilej pentru a creiona cuvenite nuanțări, dar și, poate, pentru a exprima un entuziasm reținut față de taxinomia categoriilor transtextu alității, care a revoluționat hermeneutica lui "cărțile din cărți se fac". Intertextualitatea se substituie referinței, remarcă cercetătorul de la Université Paris IV-Sorbonne. Astfel, se manifestă o a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
din unghiul lectorului, hipertextuali tatea pare să înglobeze rescrierea. Însă, dacă demersul hermeneutic încearcă un exercițiu de identificare cu ipostaza autorului, rescrierea va evidenția funcții și producții intratextuale care îi asigură un rol distinct. Din acest motiv, rămânem mai aproape de nuanțarea căutătorului muzei din Bibliotecă și reținem ca validă disocierea rescriere/hipertextualitate. În ceea ce îl privește pe reputatul specialist în postmodernism de la Universitatea din Utrecht, se simte în tonul său atitudinea comparatiștilor față de intertextualitate. Dacă adepții (ca să zicem așa) legăturii genettiene
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
traversată de alte vieți. Pragurile vieții își estompează marginile (dispare conceptul de operă), pretându-se mai curând aprecierii ca existență-fragment, în permanentă confruntare și interacțiune cu viața umanității (marele text kristevian). Intertextualitatea nu și-a găsit în gruparea "Tel Quel" nuanțarea cea mai limpede. (Judecând după alineatul de mai sus, nici prezentul studiu nu îi acordă mari șanse). Iar o definiție unanim acceptată încă nu s-a formulat. Incertitudinea conceptuală este potențată și de anumite dihotomii pe care conceptul în discuție
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sălbatică. Munca la un edificiu literar cu exploatarea "pretextelor" nu numai că nu amenință valoarea noului text, ci, mai mult, fortifică literatura însăși. Practica intertextuală comportă un demers ludic și serios pentru că jocul acesta angajează o viziune asupra lumii, conform nuanțării barthesiene. După cum observa Claude Lévi-Strauss, gândirea sălbatică, prin rituri și mituri, se prezintă ca știință a concretului, care pleacă de la organizarea și exploatarea speculativă a lumii sensibile în termenii sensibilului. Regăsim aceeași abordare la Julia Kristeva, când stabilește locul semiotic
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unei revigorări. Prin intratextualitate, "autorul, într-un dialog cu el însuși, lasă ușor să se întrevadă, prin jocul adesa involuntar al reluărilor și variațiilor, figurile obsesive ale imaginarului său" (Vaillant:1992, 113). Faptul că autorul revine pentru un plus de nuanțare la anumite imagini îl ajută pe cititor să traseze hărți intratextuale de la un nod textual la altul. Desenul care apare astfel dezvăluie un peisaj sufletesc originar, un illud tempus profund personal. Dar intratextul suscită și o altă interpretare: detașarea scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Boz, Grid Modorcea, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Ioana Em. Petrescu, Mircea Cărtărescu, Pompiliu Crăciunescu sau Iulian Costache, puțin și pentru Mihai Zamfir, reprezintă un fals impediment în calea cunoașterii poetului. Lumea cărților a obliterat [în sensul etimologic al verbului, însoțit de nuanțările de aspect și durată: a estompat de-a lungul vremii sau a acoperit asemenea unei ștampile care face neinteligibilă iconicitatea timbrului de pe o carte poștală] realitatea nemijlocită. Și noi nu mai ieșim din "Biblioteca lui Babel" (Compagnon: 1998, 112). Semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ele (cele cu rol de organizare a materialului epic și descriptiv), la circulația secvențelor și numelor, ca procedeu intertextual (Mc Hale: 2009, 13) și mai ales la apartenența arhitextuală inedită pentru Eminescu (roman). Intratextualitatea transpro-zastică generată prin filiație ar prilejui nuanțări interesante ale portretului feminin și o dezbatere productivă asupra exogenezei spațiului edenic, situate între mitologie și credința creștină din cărțile vechi românești, pe care bibliotecarul Eminescu le recomanda cu atâta ardoare. Intratextualitatea transgenerică merită un spațiu alocat publicisticii, domeniu descoperit
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
29 Alte două lucrări importante pentru intertextualitate sunt cele semnate de Annick Bouillaguet L'écriture imitative. Pastiche, Parodie, Collage (1996) și de Christophe Cusset La Muse dans la Bibliothèque. Reécriture et intertextualité dans la poésie alexandrine (1999). Despre clasificările și nuanțările pe care acestea le oferă, vezi infra, capitolul referitor la delimitări taxinomice. 30 Tiphaine Samoyault (Maître de conférences en littérature comparée à l'Université Paris-VIII) L'Intertextualité. Mémoire de la littérature, Paris: Éditions Nathan, 2001. 31 Monica Spiridon (Profesor la Catedra
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Nobel și s-a focalizat pe caracterul discriminatoriu al înaltei distincții, discutînd limitările culturale, geografice, istorice și, mai ales de gen, ivite în selecția candidaților/candidatelor selectei compe tiții. Și în acest caz, socialul a trecut dincolo de prezumtiva nevoie de nuanțare psihologică a cadrului, indicînd vocația ușor obsesională a lui Lessing pentru tablouri ideologice limpezi, precum și inaderența sa funciară la variații semnificante pe o temă dată. De exemplu, unul dintre romanele ei recente, The Cleft/ Fisura, publicat chiar în 2007, reia
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tratament. Acesta este și unul dintre motivele pentru care, "harta neomodernismului poetic românesc este, așadar, una de o extrem de mare diversitate, fiind alcătuită, dintr-o pluralitate de voci lirice care, însă, au aderat la o viziune ontopoetica similară, cu firești nuanțări și diferențieri"85. Sursele de inspirație, temele și motivele comune vor constitui, astfel, coordonatele unificatoare ale unei Generații: "Apelul la tradiția lirică autentică, recursul la imperativul autonomiei esteticului, întoarcerea la poeticitate, cu alte cuvinte, dar, în același timp, și apelul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
bine iluminate, produc fructe superioare calitativ, sănătoase, pigmentate corespunzător. Prezența luminii nu este dorită la forțarea cicorilor italiene, a andivelor Witloof sau pentru înălbirea cardonului, a lăstarilor etiolați de sparanghel etc. Factorii tehnologici Factorii tehnologici au o varietate și o nuanțare mult mai mare, iar cunoașterea și controlul lor oferă posibilitatea de a influența pozitiv calitatea produselor horticole. Amplasarea plantațiilor sau a culturilor, alegerea soiurilor și portaltoilor, densitatea plantelor, sunt decizii care depind de producători, dar vizează și pe beneficiarii care
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
rar), cu atât crește ușurința cu care spectatorul și-ar putea reprezenta acest eveniment. În mod inconștient, creierul va interpreta această ușurință de reprezentare ca o probabilitate importantă ca evenimentul să se producă. Concluzie Numărul detaliilor al unui reportaj sau nuanțarea unei teme date, ne alimentează creierul cu „exemple” care ne pot determina să percepem un eveniment ca fiind foarte probabil. Acest lucru poate lua diverse forme pe micul ecran, la radio sau în ziare. Acumularea de mărturii, de exemplu, are
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
emanciparea universală prin utilizarea forței tehnologiei, științei și gândirii, radicalizând perspectivismul și relativismul care s-au format într-o fază târzie a modernismului. Imposibilitatea de a mai specifica "adevărurile universale și eterne", pluralitatea limbajelor și a alternativelor, fragmentările, preocuparea pentru nuanțări, diferențe și complexitatea culturilor și intereselor sunt resimțite drept caracteristici prin intermediul cărora postmodernismul "exercită o influență pozitivă". În schimb, respingerea unei metateorii explicative care să includă și procese politico-economice, delegitimarea oricărui tip de argumentare, lipsa oricărei posibilități de validare sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
necesar"284. În această situație, scriitorul este un "experimentator public", condus nu de dezideratul conținuturilor, ci de cel al formelor. Scriitura devine propriul său proiect de a se scrie, astfel încât sensul se constituie doar în urma unui "joc secund". În tradiția nuanțărilor semiologice, Barthes distinge între écrivain și écrivant. Scriitorul face din cuvânt un scop în sine, în timp ce pentru scriptor cuvântul este numai un mijloc în vederea îndeplinirii unei activități. Dacă pentru scriitor cuvântul reprezintă totdeauna o provocare, o ambiguitate, pentru scriptor el
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care se vrea, totuși, enunț încheiat, definitivat. Prin complexitatea teoretizărilor, Roland Barthes a influențat și, după unii, s-a integrat postmodernismului francez. Locul central rezervat conceptului de scriitură în majoritatea lucrărilor sale a contribuit la depistarea unor relații și la nuanțarea unor termeni care reprezintă baza vocabularului filosofic postmodern. 3.2.3.6. Deconstrucție și scriitură Scriitura, așa cum apare ea în viziunea lui Jacques Derrida, nu poate fi decriptată în afara demersului deconstructiv (în interiorul căruia cazul ei este un exemplu între altele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a uceniciei ideatice, poate constitui o matrice istorică folositoare interpretării. 4.3. De la modernism la postmodernism Opera lui Jean Baudrillard nu are forma unei tratări unitare a unor teme, fiind de multe ori pusă sub semnul "antiteoriei" și cunoscând multiple nuanțări, repudieri sau afilieri inconstante la o serie de doctrine. În general, putem vorbi despre o "dublă perioadă" sau "dublă scriitură" pe care o întâlnim în evoluția teoretică a lui Baudrillard, o primă etapă în care a dezvoltat o teorie socială
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ne invadează viața se asociază cu formularea logico-bivalentă aproape inconștientă a obiectivelor care ne domină ființa la un moment dat. De aceea, uneori ne scapă polivalența (logicile cu mai multe valori), prezențe ale virtualului digitalizat care pot servi atât la nuanțarea, cât și la distorsionarea scopurilor. Mijloacele IT produc schimbări nu numai în nomenclatorul de profesii, dar și în gama tehnicilor de fraudare, de amenințare a securității individuale și colective. Multor oameni nu le surâde manipularea acestor unelte, inițial compuse din
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de evoluție sadiană a acestuia. Melancolia, una dintre temele specific romantice, cunoaște prin decadentism o metamorfoză, transformându-se în spleen, în langoare, în lassitude. Nu termenii însă descriu starea, ci noua état d'âme este cea care edifică termenii prin nuanțări și recontextualizări. În primul rând, melancolia este medicalizată, este transformată la rândul ei în simptom, parte mai largă a unui complex nevrotic pentru a fi în cele din urmă înregistrată ca fenomen patologic. Din această relație cu patologicul în forme
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
departe de categoriile negative ale simbolismului la confluență cu decadentismul, dar dacă acceptăm diluarea acestora într-un senzualism tipic secession-ului descoperim curând aceste figuri sub chipul zânelor așa cum sesizăm adesea alunecarea spre un decorativism al picturii care induce o nuanțare simbolică a compoziției. În cazul lui Kimon Loghi, acesta încearcă să concilieze spațiul sumbru al picturii böckliniene cu cel al feeriilor orientale sau toposul arcadic al antichității greco-latine, desfășurându-și magia într-un climat senin, uneori de un cromatism exuberant
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
săi? Folclorul este el altceva decât o mitologie încă vie, o sursă de inspirație inepuizabilă, unde arta nu are decât să se adape?"212. Nicolae Vermont abordează la rândul lui subiectele mitologice, însă și în cazul său devine sesizabilă o nuanțare în sens simbolist a academismului, atât al temei, cât și al tratării. Elev al lui Theodor Aman, pictorul pleca la München, unde se califica printre primii zece în urma unui concurs și unde a rămas opt ani de zile. În 1897
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Sfântul Anton, tema este revalorificată și de Gustave Flaubert (Tentațiile Sfântului Anton) și pornind de la Flaubert, de Félicien Rops, în contextul unei sensibilități decadente. Apariția psihiatriei în secolul XIX conduce la o revalorizare clinică a melancoliei și o diversificare, o nuanțare, o pulverizare a ei într-o serie de maladii, neurastenie, nebunie circulară, ipohondrie, hipomanie, subliniind totodată bipolaritatea sa. Melancoliei blânde, neptunice a poeților îi corespunde la polul opus melancolia sumbră, sulfuroasă, plutonică 376 a marilor damnați. O parte din opera
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
galbenă (1915), Lectura (1919), Pe gânduri (1924) configurează o preocupare de factură simbolistă a pictorului pentru transcrierea stărilor sufletești în spectrul reveriei. Reflecția așezată sub semnul reveriei este feminizată, lărgind cadrele de percepție și de comentariu al clișeului către o nuanțare și rafinare a datelor feminității. Avem o expresie erotizată a reveriei în Reverie, expresie mai degrabă a unor chagrins d'amour în conceperea scenei în care o tânără femeie stă alungită pe o sofa, cu ochii pe jumătate închiși și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]