9,387 matches
-
Veronica. Mite, brusc devenită nepărtinitoare (Lovinescu spune că "apele mari ale pasiunii cerebrale se retrăseseră") îl sfătuiește pe poet să plece la Iași. Romanul se încheie cu scena din salonul Kremnitzilor, în care medicul îi cere Mitei să citească poetului nuvela Ein Lebensbild, cu comentarii adînci ale lui Eminescu și altele domestice ale doctorului. Poetul simțise, acum, că dragostea lui pentru Mite murise. Era într-o stare sufletească de regret final cînd, pe stradă, întîlnindu-l pe Caragiale, dramaturgul îl întreabă " De ce
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
decenii în urmă, o lectură mai veche a lui M.C. a ignorat cu desăvîrșire posibila iradiație esoterică din text. Citiți și veți vedea! De convins, nu cred că veți fi. Nici Cronicarul nu este. Lui i-a venit în minte nuvela lui Henry James, Desenul din covor, unde, și tot la sugestia unui scriitor, care e și personaj, criticii caută în opera acestuia un cod, un "secret", care, mă rog, ar explica totul. Și nu găsesc nimic, deși cel mai tenace
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
paharului celor lumești, în căutarea unor sensuri justificatoare. Surogat al libertății e tractirul țiganilor, unde alcoolul și petrecerea descătușează sufletele. Ideea lui Gelu Colceag de a personaliza mai accentuat companionii de pierzanie de "la țigănci", punîndu-le pe seamă extrase din nuvelele tolstoiene - Moartea lui Ivan Ilici, După bal, Sonata Kreutzer ș.a. - e excelentă și aduce un plus de forță filonului dramatic central. Primejdia discursivității e anulată prin dinamica și culoarea corurilor și dansurilor - în exces, totuși, în prima parte, bătînd spre
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
o perioadă de relaxare politică, este reprimit la Facultatea de Științe Juridico-Administrative, la cursurile fără frecvență. Îl reîntîlnim în următorii ani în redacția Fundațiilor Regale și la revista Luceafărul. Publică volumele de versuri Poemii și Navigând, navigând, un volum de nuvele Palatul de toamnă, studii despre Tudor Arghezi și Mateiu Caragiale, în timp ce colaborează la revistele România literară, Vatra Românească, Contrapunct. Cartea de față - Grădini în podul palmei - conține 11 ficțiuni și un "scurt excurs autobiografic", cu o bizară tentă atemporală, combinată
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
Nicolae Manolescu După piesa în șase acte Cadavrul viu, Tolstoi n-a mai scris nimic important, în afară de nuvela Hagi Murad. Asta se întîmpla în 1900. Autorul avea 72 de ani. Subiectul piesei îi fusese inspirat de un fapt divers, petrecut prin 1897, cînd un bărbat își înscenase o sinucidere, iar soția i se recăsătorise. Ca și în piesă
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
pentru a o da publicității, cu tot riscul ce comportă". Chiar a doua zi, la 6 decembrie 1935, apare, în Vremea, cronica lui Pompiliu Constantinescu, o negare hotărîtă a romanului, recunoscînd superioritatea biografiei lui Călinescu din 1932: "Bălăuca este schema nuvelei fantastice Sărmanul Dionis, aplicată eroului Eminescu. Dl E. Lovinescu ia o ficțiune literară drept o intuiție, construind un roman întreg pe o teorie bănuită a fi însă structura eroticei eminesciene. Abstracția acoperă viața, fiindcă însăși tehnica romanului ni se pare
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
ca și deficiențele criticii literare au făcut ca astăzi să nu putem înscrie în activul literaturii de după 23 August decît romanul Oameni la pîndă de Liviu Bratolomanu, piesa Omul din metal de Mihail Davidoglu și un număr relativ mare de nuvele și poeme, toate însă avînd mari deficiențe" ("Activitatea Direcției Literare", dare de seamă, ianuarie-martie 1948, în Miron Radu Mocanu, Cazarma scriitorilor, Ed. Libra, București, 1998, p. 28). 3) "Școala de Literatură și Critică Literară "Mihai Eminescu" a fost înființată în
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
hârtie, redactarea și mai ales lectura prin/pe C ridică probleme psiholingvistice și mari dificultăți, puțin remarcate de obicei, din cauza unor perspective adesea prea simplificatoare. Un text lung, de multe pagini (de pildă, un articol științific dintr-o revistă, o nuvelă etc.), este o structură astfel organizată, încât există o coeziune între toate părțile, o coerență logică pe care cititorul trebuie s-o surprindă, spre a interpreta textul. Un autor conștiincios revine mult asupra textului, îl corijează ori îl modifică în
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
că ar reflecta cu maximă fidelitate "adevărul",- tot mai stabilă, chiar și acolo unde este strecurată în "narațiune". Ea ajunge să încremenească într-un sistem fix, topologic, de relații între elemente formale și conținutistice: proba cea mai elocventă o constituie nuvela Die Reise nach dem Schicksal , publicată în "Neue Freie Presse" în 1884, în al cărei text "fundalul" spațio-temporal a fost de două ori modificat, odată cu rețetele preconcepute ale coloritului local adecvat fiecăruia, din Podolia pînă în Gorizzia și apoi în
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
franceză și ca simbol politic: în Castelul Dürande, împietrirea vechii grădini era menită să reflecte formalismul nobilimii, iar venirea primăverii - asaltul revoluționarilor asupra castelului. însă, dacă revolta naturii e lăudată, cea a oamenilor e condamnată pentru violență. Din cauza revoluției, protagoniștii nuvelei, îndrăgostiți aparținând unor clase sociale diferite, sunt sortiți pieirii. De cele mai multe ori întâlnim la Eichendorff grădina ordonată ca simbol al raționalismului. Stăpânul unei astfel de grădini e baronul Pinkus din satira Libertas și-ai ei pețitori, reacționar care a pus
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
o pădure veche, unde pe ruinele copacilor vechi și putrezi cresc cei noi și tineri... Trăsura intră în curtea plină de ierbărie și de huci sălbăticit..." (Eminescu 1982, p.228) în Cezara, cele două mânăstiri pomenite la începutul și sfârșitul nuvelei au curți părăginite - cadru destul de potrivit cu "sălbăticirea" din punct de vedere social a Cezarei și a lui Ieronim (încălcarea normelor impuse din afară, prin refuzul Cezarei de a se mărita cu bărbatul ales de tatăl ei, prin duelul lui Ieronim
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
încurajez, cînd vor fi gata să treacă pragul; să nu conteze pe mine. La fel cum nici eu nu contez pe ei. Afinități cu scrisul lui Mircea Eliade aveam mai demult, de cînd citisem întîia oară Pe strada Mîntuleasa, turburătoarea nuvelă La țigănci. La un seminar universitar, nu demult, unul dintre studenții criticului Nicolae Manolescu remarcase o anume asemănare de atmosferă, parcă, între proza lui M. Eliade și a autorului Căderii în lume. Manolescu a relatat acest lucru într-un editorial
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
care-l descrie și de care, prin forța lucrurilor, nu era capabil a se detașa decît în mod nesemnificativ. Scriitorul se declară a fi, de la bun început, absolut disponibil pentru comenzile oficiale. E pura realitate: "Aveam deja la tipar o nuvelă "împotriva lui Tito". Leonte Răutu îmi comandase personal și o piesă de teatru, pe aceeași temă și eram gata să răspund oricărei "comenzi sociale", indiferent că ar fi trebuit să demasc uneltirile Vaticanului (" Nu'n slujbe divine petrec monseniorii", scrisese
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
Împăratul muștelor de William Golding, asistăm la mărirea și decăderea copilului cristic, care reușește să impună reguli noi și stranii grupului, al cărui lider necontestat devine. În final, o stranie sexualitate pune capăt lumii mirifice a Mendebilului, poreclă a protagonistului nuvelei. Doi adolescenți, elevi de liceu, se angajează într-o poveste de dragoste intensă și romantică. Despărțiri, reîntîlniri, pasiune și dezamăgire se derulează ca în toate poveștile de gen, pînă cînd, pe neașteptate, istoria celor doi, Andrei și Gina (părți complementare
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
prestidigitație, cum singur recunoaște. Pentru că, dacă adversarul ar avea ideea să caute în măruntaiele valetului, scrisoarea ar putea redeveni letală. Dacă antidotul vorbirii e tăcerea, uneltirea izvodită prin scrisori poate fi contracarată printr-o foaie albă de hîrtie. Dintr-o nuvelă orientală a Margueritei Yourcenar, Cea din urmă dragoste a prințului Genghi, aflăm că personajul amintit, retras în sihăstrie, trimitea cîte o foaie albă - cu semnificația "refuz" - celor care ar fi vrut să-l viziteze. în intenție, mesajul aproximativ era: Eu
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
eu nu râvnesc la nimic în politică", p. 152), că e "un simplu soldat sub steagul democrației", pentru că literatura îi ocupă tot timpul: "am în preparație un roman și un nou volum de schițe..." (p. 153). Autorul de schițe și nuvele râvnea în 1911 la un roman.
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
fi trebuit recuperată de la Geo Șerban, dar care nu a cedat-o (după cum ni se spune într-o notă la p. 1269), ceea ce e destul de straniu. Din anii compromisurilor sale, prozatorul a fost de acord să includă aici (p. 559-808): nuvelele Vânătoare de lupi (1949, în "Viața românească"), Primăvara lui șaptezeci și unu (1948, în "Flacăra") și fragmente din romanele Drum fără pulbere (doar 50 p.) și Pasărea furtunii (70 p.). În final (p. 811-1062), e retipărită integral Cronică de la câmpie
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
din Vendeea. Aici, Bertha se călugărește, pentru ca Mary, sora ei geamănă, să se poată mărita cu tînărul Michel de la Logerie, de care amîndouă sînt îndrăgostite. Evident că, printr-o neînțelegere, Michel fusese, într-o primă fază, logodit cu Bertha. În nuvela Frații corsicani, Lucien de Franchi îl provoacă și îl ucide pe adversarul fratelui său Louis, ce murise în duel. Nu e deloc neglijabil amănuntul că, de cum sosește la Paris, Lucien e luat drept spectrul lui Louis de toți cei care
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
spun, textele din buna ediție Holban îngrijită de d-na Elena Beram). Acum, la sfîrșitul anului 2000, a apărut cel de al doilea volum. Aici au fost integrate scrieri din anii de început, ca Romanul lui Mirel, debutul scriitorului (1929) nuvelele (printre care, de amintit, foarte bunele proze O moartă și Bunica se pregătește să moară), Parada dascălilor din 1932, ale sale însemnări de călătorie (cronicile, eseurile și recenziile sale, cu care, de fapt, prozatorul a început a se face cunoscut
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
paginile Gazetei literare chiar cu o prezentare semnată de marele critic. A debutat, în 1929, cum spuneam, cu Romanul lui Mirel și o piesă de teatru Oameni feluriți, reprezentată pe scena Naționalului bucureștean. Scrierea în proza de debut, oscilînd între nuvela de amplitudine și roman, relevă un țesut autobiografic din nefericita sa adolescență. E aici un prim moment al aplecării sale spre autoanaliză. Poate că aici, mai e îngăduită creația, pe care, apoi, foarte repede, (scriitorul parcă simțea că n-are
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
culmea, cel ce readuce normalitatea e tot Tololoi care, calm și grobian ca totdeauna, îndreaptă mîna, liniștit, spre un castron cu struguri, luînd unul din care începe placid să mănînce. Întreaga dublă dramă se dezumflă instantaneu. E aici, în această nuvelă sau un succint roman de debut, bine dezvăluit harul scriitorului pentru portretica morală a personajelor, chiar dacă firești stîngăcii în surprinderea unor fapte de viață se arată vizibil. Despre acest, să accept, roman, s-a scris. Cei din afara cenaclului "Sburătorul" au
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
umane și a dramelor interioare. Acești dascăli, de fapt, sugerează autorul, s-au aplatizat de mediul provincial în care trăiesc, unde marile performanțe intelectuale nu sînt posibile. Și ni se induce, magistral, teama acută a autorului de ratare. În excelenta nuvelă Bunica se pregătește să moară scriitorul surprinde, în tonuri melancolice potrivite, situația fatală a bunicii ajunsă, obosită, dar încă dornică de viață, la vîrsta venerabilă de 80 de ani. "Bunica se teme de moarte! Degeaba se gîndește că bunicul, tovarășul
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
Și apoi ea a fost toată viața o realistă, nu-i place să vorbească de ce crede că se întîmplă dincolo. Dar mari nădejdi nu are". G. Călinescu, în Istoria literaturii..., apreciind finul examen psihologic original al bătrînei, aprecia că această nuvelă ar fi "mica operă memorabilă a lui Anton Holban". Acceptînd opinia lui Călinescu, nu uit că marele critic nu agrea deloc literatura de formulă proustiană modernă. Anton Holban, Opere, vol. 2, proză. Ediție îngrijită de Elena Beram. Editura Minerva, 2000
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
Constantin Țoiu (variantă) 2 mai 1970. Jurilovca. Morunul, ca nuvelă... fragment... (de roman). Ideea ispășirii păcatelor. cu mîncăruri aduse de lipoveni. Păcatele se iartă în raport cu valoarea darului, - noi îi zicem pomană. Un pescar aduce un morun imens. Cu încă trei inși îl bat în cuie, îl răstignesc de poarta de
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
nopții. l 17 aprilie - LUNA la perigeu. agenda aniversărilor Duminică, 13 aprilie Francisc Munteanu Cu zece ani în urmă a murit scriitorul și scenaristul român Francisc Munteanu. Prozator de prim-plan în anii ’50, a publicat multe romane, schițe și nuvele conforme cu realitatea de atunci. A transpus pe ecran propriile scenarii (peste 20, între care „Valurile Dunării“, „La patru pași de infinit“, „Eroii n-au vârstă“, „Pistruiatul“, „Roșcovanul“, „Pruncul, petrolul și ardelenii“ ș.a.), multe inspirate din viața societății românești din
Agenda2003-15-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280895_a_282224]