2,009 matches
-
Grigore Alexandrescu, Al. Donici și G. Crețeanu. Un G. Ionescu traducea, monocord și neinspirat, din Heine. Grigore Alexandrescu e și autorul unor scrieri moralizatoare și patriotice la limita dintre publicistică și nuvelistică, în care se referă la rolul educativ al oștirii sau la faptele de arme ale lui Mihai Viteazul; tot el tălmăcește din Ed. Laboulaye câteva basme (seria acestor transpuneri o începuse în „Pressa”). Celelalte încercări în proză îi aparțin lui Pantazi Ghica: schițe, nuvele, mici eseuri despre literatură și
OPINIUNEA CONSTITUŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288548_a_289877]
-
există decât devenire și moarte. Iar semnul definitoriu, irevocabil al morții este trupul, veșmântul material a cărui contemplare provoacă oroare și dezgust: „!nu-și uită carnea tiparul ei ciudat:/ veșnice creștete umede se-ndeasă spre mine,/ ca o pasăre deasupra unei oștiri le văd foind și mă sperii.” În fapt, e vorba de o senzualitate întoarsă, fără finalitate, în perspectiva căreia spaima de moarte devine spaimă de sexualitate, iar iubirea, „săgeata care a nimerit călcâiul lui Ahile”, nu este decât celălalt nume
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
din copilărie (1890), Moș Kivu (1894) și Săptămâna Patimilor (1894). Deși participa uneori la întâlnirile Junimii, nu a fost membru al Societății. A colaborat totuși statornic la „Convorbiri literare” până în 1891, fie cu beletristică, fie publicând documente referitoare la „geneza oștirii românești” (Hârtii vechi). Unora dintre acestea le-a dat forma eseului literar-istoric, vădind umor în comentarii, precum în A 1003-a noapte (Singura adevărată). Lucrările sale literare, deși puține la număr, atestă un talent real. Predilecția autorului se îndreaptă către
LAHOVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287738_a_289067]
-
schimbase lira clasică cu un „fluier simplu”, J. renunță la flautul care „scotea din ochii lumii doar lacrimi mute” și „fremăta de cânturi de nimeni pricepute” și, precum gorkianul Danko, își smulge din piept „ghiocul de rubin” pentru a „urni oștirile în urmă-mi” (Cântecul). Este semnificativ că poetul însuși, în ediția definitivă a operei sale, a renunțat la producția poetică a acestei perioade. Și totuși, chiar și acum, când recurge la alegorie, el găsește metafore de oarecare forță. Căci J.
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
își va relua, la întoarcere, studiile întrerupte, acasă, cât și la școala Bărăției; printre profesori - Neofit Duca. La șaptesprezece ani, rămas orfan de tată, se hotărăște pentru cariera ostășească, intrând, la fel ca și vărul său, poetul Vasile Cârlova, în oștirea națională, nou înființată. În timpul mișcării de la 1848, L., aprig vrăjmaș al revoluției, participă la arestarea Guvernului Provizoriu. Înaltele recunoașteri oficiale la care aspiră întârzie însă, și când în urma unor intervenții este în sfârșit numit polcovnic, iar domnitorul Al.I. Cuza
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
căreia reuniunea organizează serbări cu program artistic foarte select întru cinstirea acelei amintiri. Tot în cadrul acestei serbări, reuniunea își aduce aminte ca o datorie sfântă de memoria aceluia care a fost generalul Traian Moșoiu, cel care a intrat în fruntea oștirii românești - ziua învierii Domnului - în Oradea și astfel rupând lanțurile de robie ale bihorenilor. Cu o pioasă reculegere, reuniunea depune coroane de flori la statuia lui (la dezvelirea aceleia) semnul distinct al prinosului de recunoștință. Reuniunea participă cu o frumoasă
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
1933), Dimitrie Gusti (1934), Timotei Cipariu și Tiberiu Brediceanu (1938), N. Iorga (1942), N. Bălcescu (1948). Cât privește beletristica, poezia este reprezentată mai ales prin reproduceri din Ienăchiță Văcărescu (Testament), Iancu Văcărescu (La pravila țării, La Milcov), V. Cârlova (Marșul oștirii române), Gh. Asachi, V. Alecsandri (Deșteptarea României, Hora Unirii, Odă ostașilor români, Rodica, Plugurile, Sămănătorii), Andrei Mureșanu, Anton Pann, M. Eminescu (Rugăciune), G. Coșbuc (Pe lângă boi..., Cântec ostășesc, Cetatea Neamțului), St. O. Iosif, O. Goga, Adrian Maniu, Lucian Blaga, Vasile
CALENDARUL ASOCIAŢIUNII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286022_a_287351]
-
talentului său, aproape tot ce a scris, nu numai cartea despre Mihai Viteazul, poate intra în aria literaturii. Și-a început activitatea pe acest tărâm cu două studii asupra organizării armatei la români, în Muntenia și Moldova, deoarece considera vechile oștiri autohtone modele de instituții sociale bine organizate și socotea că procesul de regenerare națională nu poate începe decât printr-un sistem militar defensiv bine alcătuit. Meditațiile pe marginea faptelor sunt legate de constatarea decăderii puterii de apărare a Țărilor Române
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
Și-a petrecut copilăria la Târgoviște și în București, unde locuiau tutorii săi. În casa acestora va fi învățat C. franțuzește și grecește cu un dascăl de familie, avându-l coleg și prieten pe Gr. Alexandrescu. În 1830, intră în oștirea națională ca sublocotenent de cavalerie. După un an, moare în urma unei boli infecțioase, în tabăra militară de la Craiova. C. a scris mai întâi versuri în grecește (nepăstrate) și, la îndemnul lui I. Voinescu II, în românește. Se cunosc cinci poezii
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
viitor de glorie și dreptate, cu inflexiuni profetice („Dar ce să fie acea lumină, / Ce sus se vede de focuri plină, / Și dimpreună un zgomot lin? / Nu crez să fie semn de furtună...”). Marșul, scris cu entuziasm patriotic la înființarea oștirii naționale, vestește, în tonul său avântat, poezia pașoptistă. Depășind, prin varietate tematică, lirica vremii, C. se remarcă prin expresia în acord cu o nouă sensibilitate: cu naturalețe și simplitate, reflexivitatea și sentimentul comunică în poezia sa de interogație interioară și
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
dexteritate. Aruncă o scurtă privire afară și se dumirește imediat. Încă e pauză. — Dar mulțimea asta? — Au chemat în arenă tineri din rândul spectatorilor și i-au înarmat. — De ce? întreabă Pusio lăsându-și obosit brațele în jos. Simulează manevrele unei oștiri în mers, răspunde plic tisit Rufus. — Ce fel de manevre? — Cască și tu ochii și nu mă mai pisa atâta, replică Rufus nervos. Germanul nu așteaptă să-i zică a doua oară. Sare cu agilitate pe buștean. Instructorul clatină întristat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe camillus și cu alta pe flautist. Dialul intervine răgușit: — Ferește ne, Preabunule, de foamete și distrugere, de ruină și furtună. Permite grânelor și viilor noastre să crească și să rodească. Ține sub paza Ta păstorii și turmele lor. Cruță oștirile noastre. Dă-ne sănătate și putere, apără Cetatea ce-ți înalță rugi. Își duc toți trei palma dreaptă la gură, apoi se rotesc cu tot corpul spre dreapta. Tiberius Nero răsuflă ușurat. Acesta este gestul final de adorare. Augustus cere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
112, 113, 114, 115, 116 și 117 din Constituțiunea României au putere și în Dobrogea"655. Capitolul VII al legii, intitulat " Despre puterea armată" cuprindea articolele 67 și 68 și reglementa: modalitatea de recrutare în Dobrogea, crearea unui corp de oștire teritorială și a unei flotile locale, precum și alcătuirea unor unități militare special pentru locuitorii musulmani din Dobrogea. Astfel, articolul 67 preciza că "timp de 10 ani în Dobrogea nu se va face recrutațiune pentru armata de linie", dar această prevedere
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
că "timp de 10 ani în Dobrogea nu se va face recrutațiune pentru armata de linie", dar această prevedere "nu împiedică înrolările voluntare"656. În cuprinsul aceluiași articol se prevedea că "locuitorii din Dobrogea vor forma numai un corp de oștire teritorială (călărași și dorobanți)", iar "acestă oștire nu va putea fi întrebuințată afară din Dobrogea de cât [în] timp de resbel"657. Articolul 68 prevedea că "locuitorii din Dobrogea de religiune musulmană vor forma companii și escadroane separate" iar "în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
nu se va face recrutațiune pentru armata de linie", dar această prevedere "nu împiedică înrolările voluntare"656. În cuprinsul aceluiași articol se prevedea că "locuitorii din Dobrogea vor forma numai un corp de oștire teritorială (călărași și dorobanți)", iar "acestă oștire nu va putea fi întrebuințată afară din Dobrogea de cât [în] timp de resbel"657. Articolul 68 prevedea că "locuitorii din Dobrogea de religiune musulmană vor forma companii și escadroane separate" iar "în uniformarea lor, care se va plăti de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
76 se referea la organizarea învățământului religios în Dobrogea. Conform acestui articol "o lege va organisa serviciul moscheelor și învățământul religios al populației musulmane"666. Referindu-se la constituirea unor trupe teritoriale în Dobrogea, articolul 77 al legii prevedea că "oștirea teritorială nu se va institui în Dobrogea de cât după promulgarea legei pentru regularea proprietăței rurale"667. Articolul 78, reglementează modalitatea de impunere a impozitelor în Dobrogea. Acesta precizează că "legea pentru impunerea impositului fonciar și a dărei pentru poduri
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Meu frate Principele Leopold de Hohenzollern, nepotul Meu Principele ereditar de Hohenzollern, Alteța Sa Principele de Meiningen și Alteța Sa Regală principesa ereditară de Saxa-Meiningen, înaltul cler, Miniștrii Mei, Președinții și membrii birourilor Corpurilor Legiuitoare, trimișii Puterilor străine acreditați pe lângă Mine, fruntașii oștirei Mele, înalții demnitari ai Statului și corpului tehnic"1876. În concluzie, în finalul discursului său, regele Carol I afirma că "de azi înainte nimic nu mai desparte România din stânga Dunării de Dobrogea, pe care, prin vitejia ostașilor noștri de la 1877
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Mâna cântecul divin? Ah, ca visul ce se-mbină Palid, lin, încetișor, Cu o rază de lumină Ce-arde geana ochilor; Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor flor Dispărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. {EminescuOpI 20} AMORUL UNEI MARMURE Oștirile-i alungă în spaimă înghețată, Cu sufletu-n ruină un rege-asirian, Cum stîncelor aruncă durerea-i înspumată Gemîndul uragan. De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere, De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, Să fac
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu capul de piatră de furtune detunată, Stă și azi în fața lumii o enigmă n-esplicată Și veghiaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres. {EminescuOpI 32} Bolliac cânta iobagul ș-a lui lanțuri de aramă; L-ale țării flamuri negre Cîrlova oștirea chiamă, În prezent vrăjește umbre dintr-al secolilor plan; Și ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii, Palid stinge-Alecsandrescu sânta candel-a sperării, Descifrând eternitatea din ruina unui an. Pe-un pat alb ca un lințoliu zace lebăda
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
guri, Ca dup-a ei cântare Să se ia munții cu păduri Și insulele-n mare? Vrei poate-n faptă să arăți Dreptate și tărie? Ți-aș da pământul în bucăți Să-l faci împărăție. Îți dau catarg lângă catarg, Oștiri spre a străbate Pămîntu-n lung și marea-n larg, Dar moartea nu se poate... Și pentru cine vrei să mori? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pământ rătăcitor Și vezi ce te așteaptă". În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pedepsești cu răutatea ta și tu singur te lovești cu necredincioșia ta, și vei ști și vei vedea ce rău și amar este să părăsești pe Domnul, Dumnezeul tău, și să n-ai nici o frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor." 20. "De mult ți-ai sfărîmat jugul, ți-ai rupt legăturile, și ai zis: "Nu mai vreau să slujesc ca un rob!" Căci pe orice deal înalt și sub orice copac verde, te-ai întins ca o curvă. 21. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
este El! Și nu va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia, nici foametea. 13. Proorocii sunt vînt, și nu Dumnezeu vorbește în ei. Așa să li se facă și lor!" 14. "De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor: Pentru că ați zis lucrul acesta, iată, Cuvîntul Meu îl fac foc în gura ta, și poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta. 15. Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel, zice Domnul, un neam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
s-o bateți! Haidem! Să ne suim ziua în amiaza mare!"... Vai de noi, căci ziua scade, și umbrele de seară se lungesc." 5. Haidem să ne suim noaptea! Și să-i dărîmăm casele împărătești!" 6. "Căci așa vorbește Domnul oștirilor: Tăiați copaci, și ridicați șanțuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită, căci în mijlocul ei este numai apăsare. 7. Cum țîșnesc apele dintr-o fîntînă, așa țîșnește răutatea ei din ea, nu se aude în ea decît silnicie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
în ea decît silnicie și prăpăd; durerea și rănile Îmi izbesc fără curmare privirile. 8. Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez de tine, și să fac din tine un pustiu, o țară nelocuită!" 9. "Așa vorbește Domnul oștirilor: "Vor culege rămășițele lui Israel cum se culeg ciorchinile rămase dintr-o vie. Puneți din nou mîna pe ea, ca și culegătorul pe mlădițe." 10. "Cui să vorbesc, și pe cine să iau martor ca să m-asculte?" Urechea lor este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Iată cuvîntul vorbit lui Ieremia din partea Domnului. 2. "Șezi la poarta Casei Domnului, vestește acolo cuvîntul acesta, și spune: "Ascultați Cuvîntul Domnului, toți bărbații lui Iuda, care intrați pe aceste porți, ca să vă închinați înaintea Domnului!" 3. "Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Îndreptați-vă căile și faptele, și vă voi lăsa să locuiți în locul acesta. 4. Nu vă hrăniți cu nădejdi înșelătoare, zicînd: " Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!" 5. "Căci numai dacă vă veți îndrepta căile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]