16,610 matches
-
pusă la înmuiat acasă și toți se plimbă printre ruinele viitorului așa cum făceau barbarii când au descoperit ruinele grecești și și-au spus că trebuie să le fi construit Dumnezeu. Seth parchează sub unul dintre cele trei mari picioare de oțel ale Acului Spațial. Coborâm și înălțăm privirea spre picioarele care susțin Acul Spațial, restaurantul de jos, restaurantul de sus care se rotește, apoi puntea de observație din vârf. Apoi stelele. Sari la tristul moment când ne cumpărăm biletele și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
colegiu stau ore-ntregi să ciocănească-n vitrină, zicând: „Te iubesc, micuțule. Mămica te iubește, mititelule“. Viitorul e pur și simplu irosit pe unii oameni. Sari la puntea de observație din vârful Acului Spațial, de unde nu poți vedea picioarele de oțel, așa că e ca și când ai plana deasupra Seattle-ului într-o farfurie zburătoare cu o grămadă de suveniruri de vânzare. Totuși, cele mai multe nu sunt suveniruri ale viitorului. Sunt tricouri cu inscripții ecologiste și baticuri și chestii vopsite de mână din bumbac sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Acrilic. Plexiglas. Aluminiu. Polistiren. Radiu. Seth se duce la balustradă și se aplecă peste plasele antisuicid și scuipă. Scuipatul cade înapoi în secolul XXI. Vântul îmi suflă părul peste întuneric și Seattle, și mâinile strâng până se albesc balustrada de oțel acolo unde au mai strâns-o un milion de alte mâini, ștergând vopseaua. În hainele sale, în locul platoșelor de mușchi duri care înainte mă scoteau din minți, acum grăsimea îi împinge cămașa peste curea. E din cauza Premarinului. Umbra sexy a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
24 Sari mult înapoi, la o ședință foto în abatorul ăla unde porci întregi goliți de măruntaie sunt agățați unul lângă altul, ca niște franjuri, pe-un lanț în mișcare. Eu și Evie purtăm rochii de petrecere Bibo Kelley din oțel inoxidabil, în timp de lanțul gonește în spatele nostru cu o viteză cam de o sută de porci pe oră, și Evie zice: — După ce-a fost mutilat fratele tău, după aia ce s-a întâmplat? Fotograful se uită la expozimetrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lasere și, chiar dacă te dai cu gel răcoritor, la fel de bine ar putea folosi o torță de pârjolit porci. — Visătoareo, îmi zice Evie. Revino printre noi. Toată hala aia cu porci e prea bocnă pentru cineva care poartă o rochie din oțel inoxidabil. Băieți în cămăși albe termoizolante și cizme cu tocuri joase împrăștie aburi supraîncălziți acolo unde înainte erau măruntaiele porcilor, și eu sunt pregătită să fac schimb de joburi cu ei. Sunt pregătită să fac schimb de joburi până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Capetele rupte ale firelor de metal o înțeapă în gât, o înțeapă în talie. Panourile oase-de-balenă din plastic cu colțurile și marginile lor ascuțite se înfig și taie. Mătasea e extrem de caldă, tulul - aspru. Numai respirația ei face să zăngănească oțelul și celuloidul vârâte înăuntru, ascunse, numai faptul că Brandy e vie le face să muște și să ronțăie stofa și pielea ei. Sari la vreme de noapte, tatăl lui Brandy îi zicea mereu, grăbește-te. Îmbracă-te. Trezește-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ar fi putut scăpa basma curată dacă n-ar fi început să râdă. Vedeți voi, chiar atunci Evie pășește din zidul ăla de flăcări din capul scărilor. Cu o pușcă în mâini, cu rochia de mireasă arsă până la cercurile de oțel, cu florile de mătase din păr arse până la scheletul lor de sârmă, cu tot părul ei blond ars complet, Evie execută acel pas-pauză-pas încet pe scări în jos, cu o pușcă ațintită drept spre Brandy Alexander. Cu toți uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
probabil, o carieră fulminantă în subordinea unchiului, fiind un copoi înnăscut, om de acțiune și plin de nerăbdare. Spre deosebire de mulți dintre funcționarii Serviciului, umbla înarmat și își făcuse un reflex de a se pipăi la piept, simțind prin stofa hainei oțelul rece al revolverului cu o expresie de mulțumire necunoscută, întinsă pe fața lătăreață, mongolică. Cine știe ce combinații ori obligații ale lui Mihai Mihail îl aduseseră și mai ales îl îngăduiseră în Serviciu! Pe el nu-l interesa acest lucru, conform regulii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fac apel la dumneavoastră și vă conjur dați acestor tineri posibilitatea să înfrunte moartea. Dați-le voie să descopere că sînt curajoși, că ei sînt cei care pot schimba fața și renumele surorii noastre de la Dunăre. Dați-le aripi de oțel, ajutați-i să privească lumea de sus, de acolo de unde se poate intui adevărata sa ordine. Cheltuiți banii plutocrației și vîrîți realitatea în cușcă, acolo unde îi este locul, ei sînt dresorii, stăpînii arenei, pentru că numai ei știu ce culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a numi teamă ceea ce-l făcea să procedeze în acest fel era o figură de stil. Era cu totul altceva, era un sentiment necunoscut pînă atunci și care nu se putea asemăna decît cu vibrația joasă a unei lame de oțel, ori cu ceea ce se face auzit la un cutremur de pămînt. O clipă i-a trecut prin minte că s-ar putea concepe o mașinărie care să producă o asemenea vibrație dirijată și care ar înspăimînta și-ar pune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
blestema în gînd și clipa în care i-a trecut prin cap să se împotrivească Comitetului din Vladia, vedea privirea albă, aproape tîmpă, a lui Leonard Bîlbîie îndreptată către gura neagră a pistolului. Iar el simțea încetul cu încetul răceala oțelului răzbătând prin piele, transmițîndu-se creierului său blocat de frică. "Locotenentul Georgescu a șuierat "trage, excelență, el te-a adus aici, n-ai nici o ieșire. Chiar dacă sînteți la fel de ticălos ca și spionul ăsta nenorocit o să rămîneți în viață doar pentru că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pustiite nu știu câte sere de flori și devastate grădinile mahalalelor, că toată noaptea lătraseră câinii, tot chemându‑se Între ei dobermani cu câini‑lupi, Îndârjiți În zgardele lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sârma de oțel temeinic Întinsă, răsunând precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să‑i treacă prin cap, chiar nici bătrânilor grădinari osteniți, În a căror oase istovite zăcea istoria bolilor, veșnică precum istoria proletariatului, că În acea noapte se petrecuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe perne moi, zăceau În car ca‑ntr‑o corabie, deslușind scârțâitul molcom al roților amestecat cu cântări și gemete. Vrând să‑și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stânga și‑n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și al său probabil, dar toți trei cu ochii pironiți la azuriul cerului ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
forate În stâncă, fiind instalată În câteva săli subterane legate prin culoare labirintice. Accesul la sutele de mii de microfilme, care se conservă aici, se datorează exclusiv unui personal de Încredere, iar intrările În arhivă sunt prevăzute cu uși de oțel, existând și alte măsuri de siguranță.“ Toate aceste măsuri nu au fost gândite pentru tăinuirea unor date ultrasecrete, nefiind vorba de o arhivă de stat sau militară. Fiindcă acolo sunt inventariate numele a optsprezece miliarde de oameni, vii și morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ei, care nu văzuseră niciodată metal, era o experiență fascinantă, căci în ochii lor o spadă de Toledo era lucrul cel mai dur, măi strălucitor și mai letal care se putea gasi pe scoarță pământului. Crucile de aur, săbiile de oțel și cratițele de cupru erau obiecte străine mentalității celor născuți în Bora Bora și simplul fapt de a le atinge cu vârfurile degetelor le produse aceeași senzație că și când ar fi reușit să atingă, dintr-odată, stelele. Văzând uimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aceștia s-ar fi putut ivi din desișuri, purtând propriile lor tatuaje. Surpriză și deruta lor erau atât de mari, încât atunci când reușeau să-și dea seama de capcană, aveau deja un cuțit lipit de gât sau o bucată de oțel înfipta în inimă. Săbiile și lăncile spaniolilor le cauzară pierderi teribile celor care nu contau decât pe ghioage și pe măciuci de os cu care să se apere. De fapt, inegala bătălie se transformă într-un masacru feroce, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe cizmele lui de cowboy. Cu o pălărie de cowboy de pai în mână și cu un sac de fâș pe umăr, s-a așezat și a deschis geamul și a scuipat o zeamă maronie de tutun pe caroseria de oțel striat a autobuzului. Asta am adus pentru cele trei luni departe de lume. Agentul Ciripel, camera lui video. Sora Justițiară, bila de bowling. Lady Zdreanță, inelul cu diamant. De astea vom avea nevoie pentru a ne scrie povestirile. Domnișoara Hapciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
maroniu al Pețitorului, și sucul de mahorcă îi pătează salopeta. Pereți atât de apropiați încât betonul zdrelește cotul păros al Verigii Lipsă, lăsat pe marginea geamului deschis. Până când autobuzul oprește și ușa se deschide, dezvăluind o altă ușă, una de oțel într-un perete de beton. Aleea-i atât de îngustă încât nu se vede nimic în lungul ei. Doamna Clark se strecoară din scaun, coboară și trage de-un ivăr. Apoi dispare înăuntru și ușa autobuzului se deschide într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se va alătura după ce va abandona autobuzul așa încât să-l găsească poliția. După ce scapă de probe. La mai multe străzi distanță, poate la mile întregi. Unde o să dea de el, însă n-o să-i conducă înapoi la ușa asta de oțel zidită în beton și întuneric. Noua noastră casă. Insula noastră pustie. Cu toții înghesuiți în clipa aia între autobuz și beznă. În clipa aia când am ieșit, Agentul Ciripel ne spune: — Zâmbiți. Ceea ce domnul Whittier ar numi camera din spatele camerei din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
secrete, lumina ne izbește atât de repede și cu atâta strălucire încât întunericul e și mai întunecat decât bezna. Momentul ne găsește agățându-ne unii de alții, clipind orbi, dar încrezători, în vreme ce vocea doamnei Clark ne conduce prin ușa de oțel. Momentul acela video: adevărul despre adevăr. — Simțul mirosului e foarte important, spune Mama Natură. Purtându-și cutia de carton, cu clopoțeii ei de aramă sunând, bâjbâind în întuneric, spune: O să râdeți, dar în aromaterapie te avertizează să nu aprinzi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ațele din bulendrele lor întărite de jeg și pătate. Zdrențăroasa are în picioare teniși prea largi, fără șireturi. I se zărește părul încâlcit, strivit sub plasa unei peruci ale cărei fire de plastic sunt cenușii și dure ca sârma de oțel. Bețivul poartă o cagulă maro tricotată, trasă pe frunte. O tot pipăie pe zdrențăroasă, împingându-și o mână pe sub pantalonii ei de poliester elastic, vârând-o pe cealaltă sub tricou. Zdrențăroasa se zbate gemând în hainele ei, trecându-și limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
zi în copilărie. Îi știu gropița din bărbie, și fiecare pistrui de pe nas. Strungăreața dintre cei doi incisivi, știu cum obișnuia să fluiere prin ea. Aici și acum, îi dă o injecție câinelui. Stând în picioare lângă o masă de oțel argintiu într-o încăpere friguroasă cu faianță albă, ținând câinele de blana de pe ceafă, spune ceva despre paraziți la inimă. Când l-am găsit în cartea de telefon, eram orbit de lacrimi, mă temeam că ar putea să-mi moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
că păpușile erau din silicon moale, turnat, din cel folosit la implanturile mamare. Dacă erau ținute sub o pătură electrică, puteau păstra căldura pentru ore întregi de plăcere. Pielea lor acoperea un schelet din fibră de sticlă, cu articulații de oțel. Părul le fusese implantat, șuviță cu șuviță, în scalp. Păr pubian nu aveau. Păpușa de gen masculin avea un prepuț opțional care putea fi rulat peste gland. Cea de gen feminin avea un himen de plastic înlocuibil, care putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și în clipa aceea simțea o dorință nestrămutată s-o poată alunga, să fie în stare s-o împingă afară pe ușă, pentru veșnicie. Dar ochii ei, părul, trupul și întreg acel al ei îl ținea legat cu lanțuri de oțel. Ce simți, Luana, când mă privești, când mă atingi, când îmi respiri suflarea? Nu reuși să mai mintă. Te iubesc, Ștefan, din toată inima, cu întreaga ființă... Te doresc, cu o sete fără leac, vreau să te ating și... Tăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unul din doi blanquitos nu respectă regulile și se comportă dezgustător, dar astă seară am chef de o asemenea petrecere deocheată. Au traversat șoseaua pe pasarelă. Sub ei, ca Întotdeauna, mașinile din traficul neîntrerupt claxonau, frânau, demarau, un râu de oțel ruginit, ciocnit, al cărui curent ducea pretutindeni și nicăieri. Soarele Începea să se Îmblânzească, Îndulcit de veșnicul strat de nori, cerul era de un galben murdar, un galben Încercănat cu cenușiu, care, În curând, la asfințit, avea să devină tot
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]