1,690 matches
-
durează vreme de-o minune Precum un vis albastru în zbucium de coșmar, Precum un cristalin fior pe-ale iubirii strune Eternu-i dor de veșnicie durând o clipă doar... Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum o oază vie într-un deșert de moarte, Precum o stea ce-abia se naște și deja apune. Tu ești minunea mea! O clipă ne desparte.. Referință Bibliografică: TU EȘTI MINUNEA MEA / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 528, Anul
TU EŞTI MINUNEA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341943_a_343272]
-
mai largă și parcă mai frumoasă. Pe stâncile ce o mărginesc se află un mic Templu a lui Buddha și trebuie să îi acorzi atenția cuvenită.Voi reveni însă la el, într-un alt capitol. Undeva, pe plajă, într-o oază de verdeață o mică baracă ne-a atras atenția. Este un "muzeu" cu lucruri pe care apele Oceanului le aruncă pe Plajă. Nu, nu sunt pești, nici corali. Sunt lucruri pe care noi, oamenii, le aruncăm atunci când nu ne mai
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
mai largă și parcă mai frumoasă. Pe stâncile ce o mărginesc se află un mic Templu a lui Buddha și trebuie să îi acorzi atenția cuvenită.Voi reveni însă la el, într-un alt capitol.Undeva, pe plajă, într-o oază de verdeață o mică baracă ne-a atras atenția. Este un "muzeu" cu lucruri pe care apele Oceanului le aruncă pe Plajă. Nu, nu sunt pești, nici corali. Sunt lucruri pe care noi, oamenii, le aruncăm atunci când nu ne mai
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
din sticlă, cu ochi care par a mă privi și a mă invidia de fiecare dată când pășesc pragul casei lui nea Mitică. Pot ele intui, oare, ce comori ale sufletului stau ascunse acolo? Acasăa lui nea Mitică este o oază de liniște rătăcită în forfota orașului, o casă spațioasă, fără pretenții exuberante, dar cu mult gust și foarte primitoare, caldă, din pereții căreia parcă răzbate mirosul cernelii și aroma dulce a amintirilor, cu o grădină plină cu flori, cu terasa
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... (CAPITOLULXXVI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342541_a_343870]
-
dintre cele mai mari metropole americane în care accentul se pune pe competitivitate, pe cunoaștere, seriozitate și rigurozitate în tot ceea ce faci ca să-ți poți asigura ascensiunea pe tărâm profesional, casa lui nea Mitică a fost pentru mine o adevărată oază de relaxare. De când l-am întâlnit, fiecare ocazie de a-l vizita este similară cu o evadare din cotidian, o șansă de a pătrunde dincolo de superficialitatea discuțiilor și întâlnirilor obișnuite. Cu el am dezbătut și dezbat în profunzime acel gen
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... (CAPITOLULXXVI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342541_a_343870]
-
cântec pentru ceasuri târzii, Pâine și vin răstignite în ziduri, Adăstarea din urmă pentru când ai să vii Să-ți odihnești rătăcirea din gânduri. Rug de nestins și altar ridicat să te-nchini, Poartă deschisă către alte zidiri, Fântână și oază pentru cei mulți și străini, Cetate și scut pentru rele găndiri. Aceasta-i fereastra ce privește spre 'nalturi, Lăcaș sprijinit pe cei buni și blajini... Un clopot înălțat pentru cei din adâncuri Și pentru a noastră credință-n ruini! Referință
ZIDIRE ÎN MARGINI DE CER de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342648_a_343977]
-
fi făcut parte din rândul așa numiților “sciți nobili’ sau “regali”... Găsim numele Getuli folosit de scriitorii romani pentru a se referi la triburi nomade care populau versantul sudic al Mons Aurasius (masivul Aures) și Munții Atlas până la Oceanul Atlantic și oaza de nord a Saharei . Ei au fost întotdeauna distincți față de negrii africani ai regiunii sub-sahariene și aproape sigur au aparținut aceleași populații berbere care a constituit baza locuitorilor din Numidia și in Mauritania. Este posibil ca triburile care se află
CONSIDERAṬII ISTORICO-GEOGRAFICE de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342596_a_343925]
-
dorința de a se distra și de a socializa. Intrarea României în Uniunea Europeană și-a pus amprenta și asupra orașului meu ,care de câțiva ani înflorește mai frumos în fiecare primăvară.Asfaltarea străzilor ,pavarea trotuarelor ,anveloparea blocurilor și crearea micilor oaze de verdeață ,presărate cu panseluțe și lalele multicolore ,dau o nouă și proaspătă față orașului. Orice trecător poate remarca schimbarea ,aspectul nou al orașului ,toate instituțiile fiind complet renovate în ultimii ani (școlile ,grădinițele ,teatrul ,judecătoria ,bisericile ,universitatea ). Ce s-
PETROŞANI-PREZENT ŞI VIITOR de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341551_a_342880]
-
firav, care ne-a răcorit fețele. Începeam să vedem mai limpede poiana și pădurile din jur, deși încă le vedeam în culori sumbre. Parcă nici panta muntelui nu mai era chiar așa de mare. Da, intrasem în poiana din apropierea stânei. Oaza nădejdii noastre era la câteva minute de mers. Ne-au ieșit în întâmpinare niște câini de la stână, dar nu erau din cei fioroși, câinii mai de ispravă erau plecați cu oile, la pășune, prin văi și păduri, iar la prânz
LA STÂNA LUI MORALCIUC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341572_a_342901]
-
viață. O , dar nu așa ca un disperat irevocabil! Dincolo de infern, începe altceva decât haosul. Probabil, un altar. Și totuși, fericirea a fost și va rămâne încă multă vreme un ideal la care se raportează existența umană . Bucuria este o oază. Fericirea poate fi, însă , pustiul, repetabilul paradis pierdut. Și totuși, și totuși dacă poți provoca bucurie ( iar tu sigur că poți !), prezența ta, simpla ta prezență cotidiană ar putea fi chiar fericirea cea îndelung căutată! 27.02. 1979. Sunt în
SALT SPRE LIBERTATE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340583_a_341912]
-
nu caut nici culori și nici cuvânt Din mine cresc ca florile pământului, cuvinte Tu ești mereu minunea ce desparți Noaptea de zi, banalul de viziunea Acelui paradis pe care-l cauți Si care doar se întrevede printre dune Viața - oaze blânde-ntre pustii Minunea este că noi suntem vii Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 107 De moarte nu mi-e teamă, de stupizenia ei De lipsa ei totală de oricare rațiune Deși eu mă cutremur la plânsetul de miei Pe
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
din vreascuri în pădurea-ndepărtată, La fereastră-ntinde-mi râul și urcușul de-altădată, Să-mi așterni și-o dinastie, în iubire să-mi ascunzi Doar un car ce trece-n grabă peste munții muribunzi. N-am să zăbovesc prin oaze rătăcite în tăceri, Am trecut cândva pe-acolo, pară-mi-se-alatăieri, Și-am lăsat lângă o piatră talismanul ce-l purtam Pe când setea și lumina zbenguiau din ram în ram. Referință Bibliografică: Din ram în ram / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DIN RAM ÎN RAM de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341173_a_342502]
-
atunci când a decis să nu îi trimită în străinătate pe răniții din Colectiv pentru că spitalele din România nu erau capabile să gestioneze un număr așa de mare de răniți atât de grav? Ca în orice domeniu, există însă și niște oaze de lumină. Am asistat de curând la o întâlnire informală a câtorva medici de familie și nu mică mi-a fost mirarea atunci când am fost martora unei mărturisirii a neputinței și a lipsei de soluții în rezolvarea unui caz mai
„Trei zile am avut cancer” sau cum am ajuns să mă feresc de medicii care pun un diagnostic fără să clipească () [Corola-blog/BlogPost/338086_a_339415]
-
cu adevărat artiști și au un suflet bogat și înfloritor! Se pot mândri cu pictatul ouălor, olăritul și ceramica, arta lemnului, pictatul icoanelor, brodatul, confecționatul de bijuterii, fețele de masă colorate, decoratul pereților și încă multe altele! Muzeul este o oază verde și un reminder urban, un loc de vizitat pentru a gusta din România reală și autentică. În apropiere se află și Muzeul Țăranului pe care îl menționez dintr-un motiv anume: târgul de neratat! Muzeul organizează adesea diverse târguri
„Acesta este Bucureștiul!” O mișcare pentru schimbarea imaginii României pentru turiștii din țările nordice () [Corola-blog/BlogPost/338080_a_339409]
-
poziție șezândă. Televiziunea prin cablu seamănă, îmi dau seama după ani de absență, cu un deșert difuzat în prime time. Aceleași dune, iar și iar, la nesfârșit. Nicio șansă pentru călătorul cu buze arse care închină ode apei din fața ecranului: oazele nu apar decât foarte rar și palmierii lor sunt încovoiați sub greutatea panourilor publicitare. Ca să văd un film de două ore, trebuie să-mi rezerv patru și să asum că la sfârșit sunt mai nervos ca la început. Catharsisul e
Cum am renunțat la televizor () [Corola-blog/BlogPost/338167_a_339496]
-
să accepte un astfel de interregn care ține mai degrabă de zona lui Tarkovski decât de spațiul Schengen. Spuneați mai devreme că, de această dată, nu suntem în calea tuturor relelor. Putem însă să stăm liniștiți într-un fel de oază în care nu ne atinge nimic? Și pentru câtă vreme? Suntem parte din Europa și participăm prin liderii noștri la toate consiliile europene, la toate conclavurile comunitare, care articulează decizia europeană. Apoi suntem europeni pentru că milioane de oameni călătoresc, în
„România este, alături de Polonia, în flancul de sud est al Europei, țara cea mai puternică și mai stabilă astăzi” () [Corola-blog/BlogPost/337853_a_339182]
-
pe lângă el. Este situat pe Calea Victoriei și este în spatele unei clădiri mari de piatră. Trebuie să mergi spre partea dreaptă a clădirii și acolo ți se deschide în fața ochilor o grădină uriașă. Este cu adevărat o grădină a Edenului, o oază urbană, unde te poți relaxa și lăsa în urmă zgomotul Bucureștiului. Sunt hamace acolo, oamenii joacă uneori ping-pong, există zone de relaxare cu pufuri și mese mari la care să stai la taclale. Grădina Eden este mai mult un bar
Șapte locuri în care să duci un străin în București () [Corola-blog/BlogPost/337861_a_339190]
-
mele ființe. Viața trecea pe lângă mine ca un tren de mare viteză de care stai prea aproape și care te trage sub roți. Am început să alerg spre ceva nedefinit. Sprinturi epuizante și o dezamăgire de beduin care constată mirajul oazei se succedau într-un ritm infernal. După un semestru în care am realizat că am nevoie de filosofie ca mijloc nu ca scop și am înlocuit sala de curs cu biblioteca, în care nopțile mă preschimbau într-o statuie ce
Povestea ca viață. Confesiunile omului-bufniță () [Corola-blog/BlogPost/337879_a_339208]
-
fiindcă cei plătiți de primărie încep cu locurile de unde pot scoate un ciubuc. Știind că toate casele-alea nu sunt cuprinse în planuri, merg din prima la complexurile middle class izolate”. Și chiar dacă spațiile pentru activități comune lipsesc și singurele oaze sunt centrele comerciale sau părculețele cu vegetație firavă, în cea mai mare parte din cazuri, comunitatea începe timid să se întremeze virtual. „Mulți din cei care stau în blocurile astea noi de la periferie se organizează în grupuri de Facebook. Au
stâne, drone și ghetouri pentru clasa de mijloc () [Corola-blog/BlogPost/337889_a_339218]
-
care Nuno nu îl poate controla. E foarte ușor să te pui în locul lui: fiecare dintre noi s-a simțit la un moment dat total neputincios în fața acelor greutăți, acelui șir de neclarități, a nisipurilor mișcătoare. Din fericire, există mici oaze de limpezime, semne pe care le primești, ajutoare invizibile care vin când știi că nu mai poți. Fiecare are semnul lui, dar care va fi cel al lui Nuno?
Destin sub embargo [Corola-blog/BlogPost/100063_a_101355]
-
filme și artă, dar nu v-am spus încă de toate activitățile faine care vor avea loc în diversele zone de festival. Ei bine, ca în fiecare an, Jazz in the Park ne așteaptă cu deja faimosul Chill zone, o oază de relaxare în mijlocul parcului, unde puteți să vă aduceți păturile și hamacele sau să luați loc pe unul dintre beanbagurile confortabile (vă avertizăm, însă, că trebuie să ajungeți devreme ca să prindeți unul). Dacă vreți să aveți parte de un weekend
Ce facem în weekend la Jazz in the Park [Corola-blog/BlogPost/100295_a_101587]
-
de dragoste și poezie. AȘTEPTARE Aștept să vină clipa, din nou să ne iubim. Mi-e tare dor de tine, ești cerul meu senin! Va fi o sărbătoare, din ochi ne vom sorbi, dorința pătimașă-n cascade-om retrăi. Sunt oaza-ți însorită, sunt ultimul popas, din crâmpeiul vieții ce ne-a mai rămas. Vocea-ți fremătândă - o șoaptă de iubire, ce-mi mângâie auzul, talaz de fericire. Sărutul din preludiu, tandru, și pătimaș... îmi pârjolește trupul fără să-mi dea
MAREA PROVOCARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344246_a_345575]
-
vin spre tine. Un călăreț fantomatic pari în acea clipă, care-mi ține trupu-n brațe și duios m-alintă. Deși ești un trubadur și eu o Leoaică, mi-ar plăcea ca în savană să plecăm în taină. Să găsim o oază să ne ocrotească, și-a vieții rouă-n zori să ne răcorească. VIS DE VARĂ Ochii tăi în neagra noapte mă priveau iscoditor, un zâmbet în colțul gurii te făcea fermecător. Cunoșteam acea privire și îmi inspira iubire când în
POEZIA DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 131 din 11 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344277_a_345606]
-
gâtul meu - altarul Ei, colier cu nestemate strălucind în noapte. Timpul este cel prezent și trecutul e uitat, ce ne-aduce viitorul încă n-am aflat. Coardele la unison ce profund vibrează, mă săruți cu pasiune, Eu sunt a ta oază. Aerul înmiresmat de al teilor parfum ne îndeamnă să parcurgem al vieții drum. Uriași corali acum strălucesc în zare, sunt cireșii plini de rouă, roșii la culoare. Vișinele sunt în pârg, pentru-a câta oară ne provoacă să iubim iar
POEZIA DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 131 din 11 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344277_a_345606]
-
spre-a risipi ceața ce e în soartă. Ai crezut mereu că din armonie ai sorbit avid numai chintesențe care-n al tău cânt și în poezie s-au vrut esențe. Tot ce-a fost frumos s-a dorit o oază unde ai ajuns când sfârșeai menirea și când ai simțit că-n tine vibrează nemărginirea. Urna ce o ții în mâini e fierbinte, dar nu vezi un loc unde s-o poți pune. Freamătă în ea sunete, cuvinte, deșertăciune. Și
EŞTI NELINIŞTIT DIN LABIRINT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344400_a_345729]