714 matches
-
poate fi un provincial, la 17 ani Labiș poposea în capitală, încredințat că aici sau concentrat valorile culturii românești. Năzuind să pătrundă și el, lucru care s-a întâmplat repede, încă nu știa că Bucureștiul e totodată o concentrare de obedienți care, lingând blidele, pretind altora tot soiul de servituți. Își salvau propria micime preschimbând idealuri înalte în doctrine stereotipe. Puterea lor era înspăimântătoare. Nici măcar versurile poetului nu ne pot indica momentul în care încrederea aceasta i s-a spulberat definitiv
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în șantierele lor și să oprească excavațiile îndată ce apărea un „sit”, Pușcașu era un luptător. Avea vocația de a se bate pentru o idee, ba chiar dădea impresia că îi surâde prețul propriului martiriu. Din păcate, lucra într-o epocă obedientă și blazată cum a fost epoca în care a trăit. De asta și era temut. Nu ultima calitate a lui Pușcașu a fost știința de a însufleți oamenii, mai ales pe tineri. Cohorte întregi de 168 adolescenți se ofereau să
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
am organizat zeci de excursii și tabere la munte, la mare, cu contribuții - din partea elevilor - modice. Larghețea asta azi a rămas un vis. Unde, într-adevăr, a greșit educația comunistă a fost în spiritul ei excesiv politizant - în conținutul doctrinar, obedient, îngust și fals. Având prejudecata purității ideologice, acest învățământ era speriat de o mulțime de 186 „tabu”-uri, cum ar fi educația religioasă, atât de necesară în școală, sau substratul „idealist” al unor domenii ce făcuseră să explodeze știința. Pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
această intenție, dorea doar să fie ajutat de câțiva laici voluntari care aveau spirit religios. Când, mai apoi, și-a dat seama că avea nevoie de persoane stabil legate de legătura voturilor, a format un grup de laici generoși și obedienți, prompți să-și asume orice responsabilitate; îi numea: «frații secolului douăzeci», fără veșminte speciale, nici distincții exterioare, dar înzestrați de o evlavie solidă, plini de spirit de sacrificiu, umili și docili. Voia ca aceștia să cultive o viață interioară esențială
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a permis clericilor să frecventeze teologia ca externi. Primii clerici au fost: Stanislao Pellizzer, Giovanni Franchini și Augusto Cogo. «Ce sfânt, dar ce încăpăținat!», am putea conclude. Cu răbdare și tenacitate don Calabria a depășit regulamente și codice. Umil și obedient în mod excepțional, însă atunci când era convins că o idee îi venea de la Dumnezeu nici o dificultate nu mai putea să-l descurajeze ori să-l plece. «Dar Domnul nu vrea așa!», comenta în fața impunerilor ierarhiei ecleziastice. Și la 6 iunie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu atenție ni se pare o prismă cu mai multe fețe; e o lumină interioară care le luminează pe toate: fidelitatea față de Evanghelie. O fidelitate simplă, liniară și robustă, nutrită de abandonare în Providență, de rugăciune intensă, de o iubire obedientă față de Biserică, de slujire necondiționată față de cei mai săraci și de cei mai abandonați. Prin Giovanni Calabria, Dumnezeu a făcut un mare dar Bisericii de la San Zeno! Să rămână asemenea unui far luminos care să arate adevărata cale a „reînnoirii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de subiecte polemice, și nici nu se va modifica ulterior față de canon sau de teologia clasică. Unii cercetători contemporani critică această situare pasivă în trena conservatorismului ortodox, alții o laudă, subliniind tocmai consecvența și fidelitatea față de modelul preluat. Oricât de obedient ar fi modul în care ecclesia românească s-a raportat la valorile religioase bizantine, linia constantă pe care a urmat-o discursul său în toată perioada medievală a dublat-o, așa cum demonstrează studiile de specialitate, pe cea urmată de puterea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
tocmai el, cuceritorul, se vede Încărcat cu inconștiența și umilințele „Înșelatului”, rezervate Încornoraților precum bietul soț al Emmei Bovary sau aristocratul conte Karenin. Căsnicia fericită o eliberase pe Claudine din trecutul În care doar hazardul venea În Întâmpinarea pasionalității ei obediente și haotice. Subordonarea la această violentă, răvășitoare și adesea umilitoare pasionalitate nu părea să afecteze, totuși, fundamentala ei integritate. Trecutul dinaintea trecutului care devenise, Între timp, prezentul de până mai ieri nu mai avea, acum, Însemnătate. Conta doar intensificarea bucuriilor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu este nouă, se discuta încă din timpul Regulamentului Organic). Gheorghiu-Dej, stimulat, se pare, de Stalin, a folosit acest proiect pentru a-și lichida adversarii politici (reprezentanții aristocrației și ai burgheziei, oamenii politici din vechiul regim, intelectualii refractari ș.a.). Literatura, obedientă, a exaltat latura eroică a șantierului. D. mărturisește că abia după ce a publicat primele capitole din roman (în „Viața românească”) a aflat că „măreața construcție” este, în fapt, un loc de exterminare a prizonierilor politici. Și, când a aflat, n-
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
schițe și povestiri, și modestul roman Însemnările unui adolescent (1967), la care se adaugă câteva scenarii de film de scurtmetraj pentru Studioul Armatei, și un lungmetraj, destul de izbutit, în colaborare cu Elefterie Voiculescu (Fata morgana, 1981). Atunci când uită să fie obedient față de comandamentele ideologice, G. dovedește că are talent, pe care știe să-l pună la lucru în romane alerte, de divertisment, Profesorul de dans fiind, între acestea, cel mai reușit. SCRIERI: Candidat la însurătoare, București, 1958; Noaptea albă, București, 1958
GRECEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287346_a_288675]
-
regimuri de vizibilitate. În mare, avem o literatură care contestă literatura În chiar interiorul cîmpului literar (ca Schoenberg În muzică, de pildă), dar recuperînd realitatea literală (cum Stockhausen recuperează realitatea sonoră), și o literatură contestatară, antisocială, dar, din perspectivă literară, obedientă unui model de reprezentare recunoscut - și, deci, vandabilă, recuperată de societatea de consum (ca Hendrix În muzică). *** Numărul 1 apare În 1995, numărul 2 În 1996, apoi gata. Se numește Revue de littérature générale, a fost editată de editura POL
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la Mangalia sau, mai ales, la 2 Mai, localitățile în care și-a conceput aproape întreaga operă. Din 1949 până în 1954, în ritm de câteva volume pe an (poezie social-politică și poezie pentru copii), C. devine una dintre cele mai obediente exponente ale proletcultismului. Contribuiseră la aceasta critica publicată în „Scânteia” din 1947 de ultradogmaticul Traian Șelmaru, intitulată Să smulgem din noi înșine pozițiile de autoapărare ale capitalismului, articol în care poeta era considerată, prin suprarealismul, ermetismul, ludicul versurilor sale, o
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
Dumnezeu. Nu există alți posibili maeștri spirituali. Se declară un dușman înverșunat al filosofiei antice, în special al lui Aristotel, pe care îl numește "fiu al întunericului și părintele obscurității păgânești"26, chiar dacă în tratatul de logică îl va urma obedient, iar în Istoria ieroglifică îl va folosi ca sursă 27. De fapt, aceste influențe ale filosofie bizantine, cunoscute fie direct, la sursă, fie prin reminsicențele pe care acestea le aveau în spațiul post-bizantin, se găsesc cu asupra de măsură în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu Lumea sau Giudețul trupului cu sufletul și în Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago principele dădea satisfacție unui orizont de așteptare specific spațiului est-european, format în spiritul culturii ortodoxe. El se arată, în aceste cărți cu aspect de compilații, nu doar obedient față de contextul cultural al epocii, dominat de o anumită inerție dogmatică, ci chiar "extremist", dacă ținem cont că în Sacrosanctae... respinge tot ceea ce are atingere cu o cultură precreștină, păgână și, mai mult decât atât, neagă posibilitatea omului de a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și de regulă preferă să răstoarne bestiarul devenit, în literatura alegorică medievală, literă de lege. Ciacalul din Istoria ieroglifică intervine în dezbaterea privind "hirișia" Strutocamilei într-un moment critic, imediat după ce Corbul emanase "siloghismul" cel șchiop, iar celelalte păsări acceptaseră obediente natura de pasăre a hibridului, în timp ce animalele, de teama vreunei represiuni, din lașitate, se arătau dispuse să primească judecata strâmbă a tiranului. Într-o astfel de atmosferă încordată, Ciacalul are intenția de a o provoca pe Vulpe, renumită pentru istețime
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
viața spirituală". Într-un singur loc nu pot fi de acord cu opiniile acestei admirabile cercetătoare intrată azi într-un nemeritat con de umbră, și anume atunci când afirmă (la pagina 606) că și Dimitrie Cantemir respecta aceeași mentalitate a poporului, obedient față de astfel de reprezentări cu încărcătură simbolică religioasă, întrucât își culegea sursele pentru alegoria sa animalieră din cărțile populare care circulau în spațiul românesc. Tocmai cu o astfel de ipoteză are a se "certa" întregul studiu de față. 36 Vezi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
viața spirituală". Într-un singur loc nu pot fi de acord cu opiniile acestei admirabile cercetătoare intrată azi într-un nemeritat con de umbră, și anume atunci când afirmă (la pagina 606) că și Dimitrie Cantemir respecta aceeași mentalitate a poporului, obedient față de astfel de reprezentări cu încărcătură simbolică religioasă, întrucât își culegea sursele pentru alegoria sa animalieră din cărțile populare care circulau în spațiul românesc. Tocmai cu o astfel de ipoteză are a se "certa" întregul studiu de față. 104 Vezi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
educația lor, adaptată la nevoile unei societăți concepute după modelul mușuroiului de furnici. "Indivizii" ar face pur și simplu parte din serii, în care ar fi doar reprezentanți interschimbabili. SF-ul a amplificat ideea clonării industriale pentru a alcătui armate obediente lipsite de emoții. Ira Levin, de exemplu, în The Boys from Brazil / Băieții din Brazilia (1976)117, aduce în scenă armate de clone ale lui Hitler ieșite din laboratoarele foștilor naziști. John Boyd abordează un alt aspect al problemei în
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
care în fond este cea mai mare bogăție a unei țări, a fost irosit de către regimul comunist în închisoare și chiar eliminat fizic, sau a fost folosit sub posibilitățile sale. Regimul comunist a promovat în cea mai mare parte nulitățile obediente care aplicau "linia" lor. Dacă acest curs firesc al vieții nu ar fi fost blocat și nu ar fi fost aservit intereselor bolșevicilor probabil că ar fi existat o dezvoltare firească a țării. Vă rog să-mi vorbiți și despre
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
se folosească de faima lui Dumitru Stăniloae. Lectura volumului de amintiri pare să aducă anumite clarificări și în privința raporturilor dintre membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) în anii ’48-1950. Spre exemplu, în toamna anului 1950 se vădea atitudinea obedientă a ierarhiei ortodoxe: Sfântul Sinod, în frunte cu patriarhul Justinian, consimțea să-l pensioneze în mod arbitrar, la comandă politică, pe încă tânărul prelat Nicolae Popovici, episcop al Oradei (vezi Arhiva Serviciului Român de Informații, fond D, dosar 2488, ff
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pînă prin 1971) și Petru Poantă, memorialist aici într-o mai mare măsură decît istoric literar, încearcă să evoce, pentru cei care nu știu decît scrierile carcerale de pildă, bizara libertate care se simțea: "noi eram independenți: nici revoluționari, nici obedienți, ci Ťsuspendațiť în intervalul unei carențe a ideologiei oficiale. Într-o perioadă foarte scurtă s-a întîmplat ceva dacă nu imposibil de explicat, greu de admis astăzi: trăiam cu sentimentul viu al emancipării de orice servituți conjuncturale". Vorbind despre Echinox
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
cenzura e activă, chiar dacă în 1856 e suspendat ziarul unionist Steaua Dunării. Dar tot în 1856 Bolliac scria, în Românul lui C.A.Rosetti, că "libertatea presei este singura scăpare în contra misticismului guvernului". Asachi, cenzor în Moldova, este inutil prea obedient. Dar în 1856, sub domnia lui Gr. Alexandru Ghica în Moldova, cenzura este vremelnic suprimată. Prin Unirea de la 1859 situația cenzurii se modifică total, promulgîndu-se, în 1862, prima Lege a presei, care decretează desființarea cenzurii. Nu au lipsit și protestele
Cenzura și vocația by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16647_a_17972]
-
-l "executa" pe tînărul scriitor, în numărul său din 10 februarie 1950, provocîndu-i următoarea consternată însemnare în jurnal: "sînt violent atacat, demascat ca socialist de dreapta, dușman al poeziei noi etc. Cea mai blîndă acuzație e că sînt agramat". Profesorii obedienți nu puteau ignora un atare semnal: "La Facultate s-a făcut atmosferă în jurul meu". Evident, Radu Petrescu nu admitea a se supune grosolanelor grile politice, așteptînd un moment mai prielnic, care a venit în anii "liberalizării" de după 1965, și un
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
a fost numai la noi. „Mai degrabă avem de-a face cu o evoluție diferită, scrie Al. Săndulescu pornind de la mărturiile Adrianei Georgescu, cu un raport invers, care evidențiază faptul că, în timp ce vecinele noastre au fost imediat după 1945 mai obediente față de «marele frate» de la Răsărit, România s-a aflat în fruntea rezistenței anticomuniste”. Astfel se și explică amploarea acțiunilor de represiune, caracterul extrem de brutal, sângeros al acestora, mai brutal și mai sângeros decât în alte părți, astfel încât „România nu a
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
se nasc din aceste premise, fără utilitate nemijlocită și fără legături directe cu vreun model explicit, devin eficiente în plan simbolic tocmai prin ambiguitatea lor întreținută cu o neobosită subtilitate. Și ceea ce ar părea, la o privire sumară, un comentariu obedient, lesne de integrat într-o mitologie previzibilă, se transformă subit în glosă ironică pe marginea unor poncife obosite. Dacă din punct de vedere plastic aceste compoziții sînt o sursă imensă de voluptăți senzoriale, moral ele oscilează între seriozitate și denunț
Sculptori români contemporani (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14315_a_15640]