3,019 matches
-
Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vlad Țepeș (1448, 1456-1462, 1476), născut în Sighișoara, este fiul lui Vlad Dracul și al unei nobile transilvănene, nepotul lui Mircea cel Bătrân. A devenit vestit prin severitate și pentru obișnuința sa de a-și trage inamicii în țeapă. Din cauza conflictelor, a fost caracterizat un principe cu metode de o cruzime demonică. Originea supranumelui pornește de la tatăl acestuia, care a intrat în Ordinul Dragonului -scopul fiind apărarea creștinismului și cruciada împotriva
VLAD ȚEPEȘ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383917_a_385246]
-
el, când vorbim despre un caracter moral noi nu spunem că este înțelept sau înțelegător, dar că este blând sau măsurat. Dacă virtutea rațiunii se dezvoltă prin învățătură - deci are nevoie de experiență și timp -, virtutea morală se capătă prin obișnuință. Aristotel mai spunea: „Vom numi pe omul care păstrează calea de mijloc - blând, și media va fi numită blândețe. Drumul de mijloc în toate trebuie lăudat mai mult, iar extremele nu sunt de lăudat, ci de condamnat. Adevărul, cel care
EXTREMISM ȘI MODERAȚIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383305_a_384634]
-
cel plin de poveste, Și mă-nvăț să trăiesc în prezent... sunt actor... Într-o viață ce m-a-nvățat să mă port...omenește. Nimic nu mai este acum, cum a fost altădată, Când omul era om, iar omenia era obișnuință și nu decor... Când să-mparți nu părea o chestie ciudată... Și uite, cum fără voie...mă cuprinde-un dor.... 4 ianuarie 2017 Referință Bibliografică: ÎNVĂȚ SĂ NU-MI FIE DOR / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2205
ÎNVĂȚ SĂ NU-MI FIE DOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383488_a_384817]
-
sentiment în starea lui pură. Iubirea are nevoie să fie înțeleasă ca fiind neschimbătoare, necondiționată de gânduri, nu fluctuează și nici nu depinde de factorii externi. Ea fiind un proces al inimii, și nu al gândurilor. Gândurile sunt de fapt obișnuința minții, care de cele mai multe ori distrug căsnicii, relații, colaborări etc”, consideră psihologul Alexandru Pleșea. Primul “Te iubesc” înseamnă aprobarea sentimentelor. “Te iubesc” spus în timpul unei relații lungi, înseamnă confirmare primului “Te iubesc” Exponentul sau simbolul sentimentului de iubire, în toată
Ce se întâmplă în mintea noastră când auzim “Te iubesc”? [Corola-blog/BlogPost/92831_a_94123]
-
valabil pentru orice alt tip de cancer ce își are originea în „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declanșat de un conflict șoc specific, care activează un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologică), ce permite organismului să depășească obișnuințele funcționarii zilnice și să se confrunte fizic cu situația urgență. Pentru fiecare tip de conflict există o zonă cerebrală specifică, de unde este coordonat acest program de urgență. Ce se întâmplă cu organele controlate de noul creier În vreme ce organele controlate de
Descoperiri uluitoare despre adevaratele cauze ale CANCERULUI. Corpul se vindeca singur, daca bolnavul intelege CAUZA BOLII [Corola-blog/BlogPost/92906_a_94198]
-
cuvântului lui Erdogan. El vrea să demonstreze că este singura putere în stat, iar Curtea Constituțională nu are nicio putere de decizie. Nerespectarea Constituției a devenit un ordinar Adversiunea lui Erdogan demonstrată prin nerespectarea deciziei Curții Constitutionale a devenit o obișnuință în Turcia. Articolul 26 ce protejează libertatea de gândire și exprimare, împreună cu garanțiile articolelor 28 și 30 din Constituție, sunt clare si deschise. „Editorialele și mijloacele adiționale de presă care au fost înființate conform legii, nu pot fi motiv de
Turcia se adâncește într-un tunel întunecat: Presa liberă sub asediu [Corola-blog/BlogPost/92972_a_94264]
-
categorică a marelui specialist André Grabar că nu se poate distinge o continuitate, o evoluție, o școală moldovenească de pictură în această epocă pictura fiind dominată de forțe „statice” și nu de „cele câteva urme de evoluție pe care, din obișnuință, credem a le recunoaște”, Sorin Ullea a hotărât să constate „cu ochii mei”, spune el, dacă înaintașii avuseseră dreptate sau nu și să poată demonstra adevărul fără replică, oricare ar fi fost el, și nu doar prin simple impresii. Cum
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
Trecuseră câteva zile de când domnul Fusulan își dăduse demisia, dar spiritul lui tot mai plutea în clasă. Mihăiță, deși nu mai era monitor general, tot își mai arunca ochii iscoditori asupra noastră, gata să ne articuleze la catastif liniuța fatală. Obișnuința cazonă ne contaminase sufletele ca o funingene depusă pe ceaunul în care faci zilnic mămăligă. Oricât l-ai curăța tot mai rămân urme de negreală pe suprafața rizată. Și chiar dacă se ia cu timpul, tuciul nu va mai fi lucios
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Trecuseră câteva zile de când domnul Fusulan își dăduse demisia, dar spiritul lui tot mai plutea în clasă. Mihăiță, deși nu mai era monitor general, tot își mai arunca ochii iscoditori asupra noastră, gata să ne articuleze la catastif liniuța fatală. Obișnuința cazonă ne contaminase sufletele ca o funingene depusă pe ceaunul în care faci zilnic mămăligă. Oricât l-ai curăța tot mai rămân urme de negreală pe suprafața rizată. Și chiar dacă se ia cu timpul, tuciul nu va mai fi lucios
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Trecuseră câteva zile de când domnul Fusulan își dăduse demisia, dar spiritul lui tot mai plutea în clasă. Mihăiță, deși nu mai era monitor general, tot își mai arunca ochii iscoditori asupra noastră, gata să ne articuleze la catastif liniuța fatală. Obișnuința cazonă ne contaminase sufletele ca o funingene depusă pe ceaunul în care faci zilnic mămăligă. Oricât l-ai curăța tot mai rămân urme de negreală pe suprafața rizată. Și chiar dacă se ia cu timpul, tuciul nu va mai fi lucios
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
cu ce m-am ales? Am scris trei romane de dragoste: toate cuplurile au murit; nu le-am lăsat posibilitatea să îmbătrânească, mai bine zis. Le-am ferit de ură și de minciună. De ceea ce urmează după iubire. De povara obișnuinței, de pierderea respectului, mai ales. De decrepitudine. De moartea naturală, care, oricum, l-ar fi ajuns. Le-am oferit un sfârșit decent, ce a fost rău în asta? Am fost acuzat de către critici că nu las personajelor nici o șansă! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-și hârtiile. Se săturase de o asemenea companie. În afara Palatului, un om Îl fixa de la capătul scării. În ciuda căldurii, purta o tunică albă din lână și avea fața acoperită cu un văl, pentru a o feri de văpaia soarelui, după obișnuința oamenilor deșertului. În timp ce se apropia, Își coborî vălul, arătându-și chipul. Era unul dintre membrii celui de al Treilea Cer: Augustino di Menico, filosoful natural. Îi ieși În Întâmpinare cu expresia afabilă a prieteniei. Dar privirea sa Înghețată Îi dezmințea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prima Evanghelie, cea mai veche? Însuși fratele lui Iisus Mântuitorul, umbra aceea mereu prezentă și mereu alungată În istoria Bisericii? Dar de ce să fi recurs la metafora uriașului? Fiecare evanghelist Își avea propriul său semn, consolidat În timp și În obișnuință, de pictori și de istorisitori. Și pentru ce a cincea Evanghelie ar fi trebuit simbolizată prin teracotă? Nu era oare absurdă o ierarhie de valori, aplicată cuvântului lui Dumnezeu? — De ce clatini din cap, messer Alighieri? Îl auzi spunând pe Augustino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
constitui magnificul portret al unui Împărat din perioada decadenței. Un Commodus, poate. Sau un Nero, dacă nu i-ar fi lipsit cu desăvârșire acea tinerească scânteie de nebunie care luminase trăsăturile romanului. Pe chipul cardinalului nu se citea decât Îndelunga obișnuință cu intriga și corupția. — Iată că ne Întâlnim În sfârșit, messer Durante. De mult voiam să te cunoaștem. Asta nu Înseamnă că nu vă cunoșteam Întru spirit, prin mijlocirea versurilor de iubire ale domniei tale, Începu Înaltul prelat. — Arta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
om al mării. Totuși, curând am descoperit În sentimentele sale o anumită afinitate cu ale mele, care m-a făcut să Îl Îndrăgesc. Împărtășim o aceeași pasiune, cu siguranță nu pentru poezie. Iar tocmai această afinitate poate crea ideea unei obișnuințe precedente. Dar acum chiar că trebuie să te salut. Nu vreau să Îți răpesc timp prețios din obligațiile dumitale de cârmuire. Sau din altele, conchise Veniero cu o străfulgerare vicleană În ochi, pe care și-i Îndreptase spre ușa schimbătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de la țară În căutarea norocului. O crăpătură ascunsă precum fisura nevăzută din bronzul unui clopot, pe care numai o ureche exersată o poate percepe Înainte ca acesta să crape pe nepusă masă. Iar urechea poetului, rafinat de muze și de obișnuința cu glasul anticilor, percepea În mod limpede acea disonanță, ca zgomotul unei cascade din depărtare. — Oraș de tâlhari, repetă el plecând de la fereastră. În sfârșit, un slujbaș, Îmbrăcat În uniforma țipătoare a Artei, Îl chemă fără politețe și Îl conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Să fim serioși: bunele maniere n-au Împins omenirea Înainte nici măcar cu un centimetru! 4 - Când am ajuns la Paris ploua torențial. Mai fusesem aici În câteva rânduri, euforia primului contact cu Orașul Luminilor se consumase, lăsând loc, treptat, unei obișnuințe cordiale, dacă pot s-o numesc așa. Erau câteva locuri pe care-mi plăcea Întotdeauna să le revăd, majoritatea dintre ele cu atingeri la sfera istoriei, firește - defect profesional scuzabil, sper -, dar și altele, care-mi plăceau, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dezordonată din avion la firescul ironiei savante cu care neutraliza tentativele mele ridicole de a domina dialogul. Ridicole, pentru că postura În care mă aflam nu justifica deloc, dar absolut deloc, ipostaza cocoșească În care Încercam să mă instalez În virtutea unor obișnuințe devenite deja și de mult prima natură. - O cafea? m-a Întrebat cu un zâmbet echivalent cu o propunere de armistițiu. - Pot să aprind și o țigară? - Desigur, deși tutunul dăunează grav sănătății, știți foarte bine... - Și viața dăunează sănătății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vă decepționez, dar nu pot cu nici un preț să văd doar fondul, esența, numitorul comun sau cum mai vreți să le numiți atunci când am de optat Între sfârșitul meu sau al lumii din rațiuni acceptabile - fie și doar În virtutea unor obișnuințe ancestrale - și finalul semnat de o mână care Închide nepăsătoare comutatorul, spunându-mi adio și-un praz verde! În absolut, probabil că aveți dreptate, dar absolutul este o abstracțiune, un produs al spiritului, un reper eteric și neoperațional când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
erau dovezi. Cosubteranii le aveau? Îmi venea să mă ridic, să mă duc la masa unuia și să-l Întreb de la obraz: domnule... așa și pe dincolo... e adevărat? Mda, altă idee tâmpită! Încep să se Înmulțească - atenție, domnu’ Adam, obișnuința Începe la a doua crimă. Cine a spus asta? Camus, parcă. Buni și francezii la ceva: le lipsește profunzimea, dar sunt sclipitori și memorabili În exprimare - geniu lingvistic latin și, ca bonus, femei accesibile... Bingo! Franța... femei... Eveline... - Cu părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nostru, Nicolae Corbu, făcuse studii de drept În capitala Franței, asemenea multor tineri de familie bună, care Își etalau frecvent orgoliul de a fi cunoscut mai bine Parisul decât Bucureștii. Nu le terminase niciodată, dar și asta făcea parte din obișnuințele vremii. În schimb, se Înfruptase cu voluptate din bogata și variata ofertă a boemei pariziene, care prelungea vicios amurgul nostalgic și Încărcat de farmec al celebrei belle epoque: tovărășii deocheate, beții crunte, scandaluri, femei, perversiuni sexuale, pocher și ruletă - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de familie cu frați regăsiți după patruzeci de ani, așa, ca să moară Dumas de ciudă. Eram un tip mărginit - bun, se poate spune și așa, nu mă deranjează. Recunosc și că sunt stereotip În frecventele uimiri care mă Încearcă atunci când obișnuințele Îmi sunt contrazise. Asta e. Mă Îndoiesc Însă că alții În locul meu s-ar fi simțit mai confortabil și s-ar fi purtat mai comme il faut În Împrejurările respective, și aceasta mă mai consola oarecum. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ba se mișcau - cu deosebire, când obiectul era ținut pe mână -, ba se opreau hodoronc-tronc, mai ales seara, când era lăsat deoparte. Toshiro Fujimori a luat act de defecțiune cu neplăcerea benignă pe care o provoacă, de regulă, ieșirile din obișnuință. Nu s-a impacientat cine știe ce, a dotat celălalt ceas cu o baterie nouă și a lăsat Citizenul de izbeliște, să meargă și să se oprească de capul lui. Ceea ce acesta și făcea, manifestând o predilecție deosebită spre a doua variantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să fie compromis dintr-un motiv complet idiot, mi-am aprins cu mișcări mecanice o țigară: refugiul tuturor fumătorilor când sunt În Încurcătură și caută o ieșire. Inhalarea norișorilor de tabac nu le e de nici un folos efectiv, bineînțeles, dar obișnuința funcționează În virtutea unor rațiuni pe care constientul nu le cunoaște. De data asta Însă, viciul mi-a pus generos În brațe soluția. Impropriu spus În brațe; direct În palmă: bricheta. Surescitat, am stins veioza din cameră și am aprins obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sau nu, n-a Întrebat, mi-a cerut rutinier, funcționărește, ca un robot: „Spuneți-mi numele dumneavoastră, vă rog...”, iar eu n-am putut articula nici o vorbă, am scos cartea de identitate din portofel și i-am Întins-o. ...Știu, obișnuința Începe la a doua crimă; era a doua ieșire În decor a profesorului Adam și, În mod normal, n-ar mai fi trebuit să mă surprindă, se mai Întâmplase atunci când, În mijlocul monologului, deraiase intempestiv de la firul povestirii, o luase aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]