57,101 matches
-
se întoarce la Punaauia. Koke era foarte palid și părea extenuat. Fură nevoiți să meargă încet, Paul sprijinindu-se de bastonul al cărui mîner nu mai reprezenta un falus în erecție, ci o tahitiană dezbrăcată. Șchiopăta mai mult decît de obicei cu senzația că se va prăbuși în clipa următoare, epuizat. Cînd ajunseră la barul Insulelor, se lăsă să cadă pe scaun la o masă de pe terasa acoperită cu o prelată și ceru un absint. Pierre Levergos se temea ca Paul
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
la ce ne ajută ea, cine o scrie și cu ce scop - intră toate în caruselul problemelor fără soluție. Discuția despre soarta literaturii, ca instituție (didactică), este un fel de "cover story", ce se reia oricînd se schimbă moda. De obicei, fiecare modă (stilistică) începe cu un manifest și sfîrșește, epuizată, într-un manual. Dar altceva vor să arate, cu Manualul de literatură al lor, recent apărut la Editura Vinea, Daniel Bănulescu, Mihai Gălățanu, Ioan Es. Pop, Cristian Popescu, Nicolae }one
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
familială. Bucureștiul poate fi și el, iată, un tîrg în care nu se întîmplă nimic, o vizuină, o stație pustie de tramcar. Bîntuită de vise: "Mătușa: Am auzit de unul care, adormind, a coborît visul în el, cum coboară de obicei visele. Și adormitul a strîns visul în brate, l-a mîngîiat, se simțea bine, dar, în zori, vezi, nu s-a mai trezit și a rămas visul închis acolo în el, în loc de suflet. Sora: Așa și cu tine, mamă. Nu știu cum
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
doar un om care se bate cu istoria. Iar asta, la rându-i, afectează suspansul, care supraviețuiește doar la nivelul poveștii de dragoste. Totuși Lester nu neglijează tensiunea lungmetrajului, preferând nu s-o amplifice prin răsturnări de situație, ca de obicei într-un thriller, ci s-o mențină constantă prin detalii de atmosferă sau prin personaje secundare prinse în demența generală. Firește că rezultatul e un hibrid cinematografic; nu pot garanta satisfacția sau insatisfacția de după vizionarea acestui film. Un alt film
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
problemă de plăți o vom discuta exclusiv cu dna Director Angela Coman.. Și adaugă: "Contactarea oricărei alte persoane, cunoștințe etc. din Rodipet S.A. se consideră încercare de trafic de influență". Deducem că a ne solicita banii cuveniți și întîrziați de obicei, de la, să zicem, dl Bădeanu însuși, înseamnă trafic de influență. Nu ar fi mai firesc ca Rodipet S.A.să ne plătească la timp decît să ne ispitească să devenim traficanți?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
și se dă drept aristocrat la Paris, unde trăiește printre oameni bogați și faimoși) coincid în mare cu cele ale regizorului. Spectaculos însă mi se pare un element ce distanțează acest film de restul care glosează pe aceeași temă: de obicei, ajungi în intimitatea impostorului, îi înțelegi resorturile și ești determinat să-l tratezi cu empatie. Or, lungmetrajul de față ascunde personajul principal, reflectând astfel modul în care impostura îl camuflează și față de el însuși, ajungând să nu mai știe cine
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
Alex. Ștefănescu În viața literară din România se extinde un obicei rușinos: regizarea succesului. Pe mulți autori nu-i mai interesează să-i emoționeze pe cititori, să-i cucerească, să se facă admirați de ei, ci să li se recunoască, formal, calitatea de scriitori (pe care o și menționează, de altfel
Regizarea succesului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12346_a_13671]
-
împărțit... Dar până la urmă răzbesc și se fac toate după rânduială, ca prin minune, dar cu ce preț, cu ce zdrobire a oaselor și cu ce stingere interioară, toate intrând în prețul ofrandelor și îndatoririlor, dictate din vechime de bunul obicei, pe care din mers l-am aflat și tot din mers l-am împlinit și plătit până la centimă... Simt că nu mai e loc destul pe pagină pentru întâmplarea frumoasă ce mi-a fost dat s-o trăiesc pe viu
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
totodată călăi și victime. Mai mult, e elementul care obstrucționează judecata morală. Faptul că Almodovar își tratează personajele echidistant, abținându-se să le condamne, e numitorul comun al tuturor filmelor sale, dar e o modificare inovativă adusă genului, care de obicei se focalizează pe valorile morale. Melodrama presupune o poziție bine delimitată cu care spectatorul se poate identifica: e clar de la început care sunt personajele pozitive și care cele negative, iar sexualitățile sunt definite precis, uneori cu ajutorul stereotipurilor. Almodovar lasă loc
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
soția sa a fost violată și ucisă, iar el - lovit la cap în timp ce încerca s-o salveze). Scopul lui e să-l descopere și să-l execute pe asasin. Are și un sistem, bazat, spune el, pe instinct, rutină și obicei, pentru a continua investigația: ia notițe (materializate uneori în tatuaje) și fotografii pentru a-i identifica pe cei cu care intră în contact. Lungmetrajul introduce însă un mecanism de identificare forțată cu protagonistul (aparent unicul inocent) care e inedit în raport cu
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
atestări în pagini românești din Internet! Ironia transformă și numele proprii; de mai multe ori București devine Bucurejti: ,Bah țăranu ie țăran shi la Bucurejti shi la Las Vegas. Ceea ce ie totuji trist pâna la urmă" (medicinaonline.ro; ca de obicei, am modificat parțial grafia textelor, adăugînd diacriticele care le ușurează înțelegerea, fără a influența analiza). Extrem de des transformarea apare în formele verbului a fi: factor decisiv în răspîndirea modei, pentru că o reamintește la fiecare pas: ejti sau - mai coerent în
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
ca forțe de neîmblânzit, ori ca drumuri spre ceva ce nu se cunoaște încă. Și ce poate fi mai incitant decât să întâmpinăm aceste muzici, mai în glumă, mai în serios, cu solicitare și solicitudine. Iar dacă ne-am supune obiceiului de a nu ieși din cercul întâmplărilor și de a nu căuta cauza acestor pricini, cu siguranță că am adopta principiul minților mărginite, ceea ce ar fi ca și cum pentru propriile erori, ne-ar plăcea să găsim alți vinovați. Căci mulți dintre
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]
-
Sărbătorilor de Iarnă, Piața României din Montreal avea aerul trist, pe lângă suratele sau vecinele ei (cum ar fi Piața Portugaliei sau Piața Americilor). Am promis că vom milită pentru că instalarea unui Brad de Crăciun în Piață României să devina.un obicei anual.Ca toate celelalte obiceiuri de Sărbători, o sărbătoare în sine la Montreal, dedicată tuturor grupurilor comunitare române de aici și concitadinilor noștri montrealezi. Astăzi 24.XII.2008, în ajunul Crăciunului, avem deosebită plăcere să vă prezentăm: Bradul de Crăciun
Bradul din piața României, Montreal. In: Editura Destine Literare by Daniel Constantin Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_307]
-
din Montreal avea aerul trist, pe lângă suratele sau vecinele ei (cum ar fi Piața Portugaliei sau Piața Americilor). Am promis că vom milită pentru că instalarea unui Brad de Crăciun în Piață României să devina.un obicei anual.Ca toate celelalte obiceiuri de Sărbători, o sărbătoare în sine la Montreal, dedicată tuturor grupurilor comunitare române de aici și concitadinilor noștri montrealezi. Astăzi 24.XII.2008, în ajunul Crăciunului, avem deosebită plăcere să vă prezentăm: Bradul de Crăciun din Piață României, Montreal, Ediția
Bradul din piața României, Montreal. In: Editura Destine Literare by Daniel Constantin Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_307]
-
fost schimbat, și în loc de: "poate mai bate încă momentul de atunci", se citește: "Poate mai bate încă secunda de atunci". Și-i mai aud și-acum vocea spunându-mi: "Să schimbăm momentul. Momentele sînt prea mari pentru sentimente. Și de obicei momentele sînt istorice. S, zicem secunda". Și așa a rămas... 6. O altă mare modificare a făcut Tudor Arghezi în poezia Rugă de seară. A suprimat ultimele trei versuri din strofa întâi și toată strofa a doua (din ed. 1959
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
romane!) ocupă mai multe pagini în acest număr decît cea națională. Dintre multele cărți de peste ocean lansate recent în traducere franceză, ne-a atras atenția una semnată de Bruce Benderson și apărută la Ed. Rivage sub titlul comercial Autobiografie erotică. Obiceiul de a schimba titlurile de cărți și filme din rațiuni de marketing nu mi se pare corect. De fapt, aflăm din recenzie, romanul se intitulează în original The Romanian. Românul despre care e vorba se numește Romulus ("comme dans un
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
de ciori: zboară jos, la nivelul etajului patru, venind dinspre nord, și înnoptează în copacii din Grădina Botanică, cred. Sînt înfricoșătoare. - Pe ce străzi te plimbi, în ce magazine intri, pe ce bănci te odihnești? - Vai! M-ai prins: de obicei umblu într-un triunghi: casă-Universitate-Apostrof și retur. Și, mai grav, deși distanțele pe care am eu de circulat sînt mici, de obicei umblu cu mașina. Și rău fac, pentru că circulația - care curge toată, inclusiv traficul greu, prin centru - e oribilă
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
ce străzi te plimbi, în ce magazine intri, pe ce bănci te odihnești? - Vai! M-ai prins: de obicei umblu într-un triunghi: casă-Universitate-Apostrof și retur. Și, mai grav, deși distanțele pe care am eu de circulat sînt mici, de obicei umblu cu mașina. Și rău fac, pentru că circulația - care curge toată, inclusiv traficul greu, prin centru - e oribilă. Umblu pe străzile vechi și mă bucur cînd mai găsesc cîte un vechi și delicat detaliu: de pildă, nu de mult, am
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
păzind un cârd de gâște care gâgâiau tare. Uitându-se la sărmana făptură, duioșia o apucă" O privea de pe creanga unui tufiș de măcieș pe care se oprise" Frecându-și iarăși cu putere elitrele una de alta, cum făcea de obicei când vrea să obțină mai multă energie, - creanga pe care se oprise provizoriu, - scoase un" Cerule iubite, fă să se mărite" Adevărul este că de când o părăsise Vântuleț, devenise melancolică. Buna ei doctoriță, pe care o vizita uneori, pretindea chiar
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
operația cu un asemenea cristalin, ci cu unul mai ieftin și mai puțin performant. Știind și despre cine e vorba, mi-a sărit țandăra și mai mult decât dacă mi s-ar fi povestit cazul, fără amănunte. La noi există obiceiul, care nu-mi place, de a se face chetă publică pentru celebritățile care au nevoie de o intervenție medicală în străinătate. Adică avem bolnavi de categoria I, a II-a și așa mai departe? Dar dacă există asemenea categorii de
Un miracol by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12459_a_13784]
-
depreciate în sistemul "jeune"-ismului actual, care îi cere chirurgiei estetice vechiul pact faustic. Trebuie să recunoaștem că trăim într-o epocă cel puțin bizară. Tot ceea ce secolele precedente au valorizat ca introspecțiune a individului pe verticala personalității sale, de obicei în solitudine și meditație, se vede depreciat de epoca postmodernă. în momentul în care marile structuri sociale au început să-și piardă autoritatea iar individul "eliberat" s-a instalat în centrul lumii, declarînd mai cu seamă că s-a sfîrșit
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
o stare de fapt, însă în concentrații narative superficiale, oricum nesatisfăcătoare. Ceea ce nu înseamnă însă că romanul lui Dragoș Bucurenci " care a ales ca titlu tocmai denumirea alternativă a ketaminei " ar fi vreo capodoperă a genului. Lucrurile sunt, ca de obicei, amestecate. Chiar dacă despre o carte se scrie de bine, aceasta nu înseamnă neapărat că nivelul ei ar fi și unul foarte ridicat. Să nu ne amăgim: proza bună scrisă în ultimii ani la noi este, totuși, de un nivel mai
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
cuprinși în dicționare, în forme încă neadaptate (pizza) sau chiar adaptate (macaroane, spaghete); alții au intrat în circulație abia în ultimii ani (ravioli, broccoli). În fine, există și cuvinte italienești utilizate ca atare, în cantități impresionante, în meniurile restaurantelor, de obicei fără a ieși din aceste contexte specifice (lasagne, ricotta, mozzarella, tortellini etc.): în cazul lor, pot să pară un semn de adaptare involuntară doar erorile de ortografie (în special cele care privesc consoanele duble). Termenul pizza are în română un
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
Odorheiul Secuiesc.Un instrument muzical care înlocuiește cimpoiul intitulat tâlv, meșterit dintr-un fruct numit tot tâlv și folosit anterior la tras vin din butoi este prezentat de Toader Busnea. Are și de ce să fie mândru, fructele se mănâncă de obicei, mai rar vezi să se facă din ele instrumente muzicale. Ocarinele sunt oferite de alt meșteșugar împreună cu "metoda de învățare", alfabet muzical pe care nu l-am putut desluși nefiind în domeniu. La toate aceste prezentări au predominat expozițiile de
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
pe umerii lui Costache Babii-Vladimir și ai lui Mircea Andreescu-Estragon. Un drum de țară. Gogo și Didi vin la întîlnire. Un pom devitalizat. Noi, spectatorii, pe scenă. Pe gradene. Stăm cu fața spre sală, acolo unde ne este locul de obicei. O schimbare senzațională s-a produs, care modifică un loc puțin favorabil teatrului, de fapt. Sala de la Brașov, mare, cu scena cocoțată destul de sus în raport cu poziția spectatorilor, cu o acustică destul de proastă, cred că a fost, cîndva, cinematograf, a suferit
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]