949 matches
-
aplecat asupra laturii tenebroase a ființei umane, despre acel Marin Preda care vine, în câteva nuvele din epoca începutului, cu altă imagine asupra omenescului decât aceea solară (deși dramatică) din Moromeții. În Calul procedează prin notarea rece, naturalistă (de ce nu?), obiectivă până la cruzime a felului în care un țăran își ucide calul pentru că este prea bătrân și nu-i mai folosește la muncă. În La câmp doi ciobani violează o fată surprinsă adormită într-un lan. Fapta nu este raportabilă la
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
Majoritatea interesante ca anecdotică, pasajele transcrise din Registrul Cenzurii nu izbutesc totuși ca, la o privire obiectivă, să se constituie în capete de acuzare veritabile. Chiar dacă greu de acceptat astăzi, restricțiile carliste care vizau exclusiv presa vremii apar unui ochi obiectivat ca niște biete și naive exerciții de conservare a imaginii publice. Cum, în plus, această înăsprire survine pe fondul proclamării oficiale a stării de asediu (asupra căreia autorul insistă îndelung) și a netei instituiri a dictaturii lui Carol al II
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
prozator destul de divers, și-a încheiat cariera cu un roman enorm, cum n-a scris autorul Verișoarei Bette, și care se apropie mai mult de formula tolstoiană: e vorba de Scrinul negru. Ceva mai înainte, E. Lovinescu vorbise de proză „obiectivă” și de „literatură subiectivă”, dar nici ele nu corespund integral situației ce se poate constata. Ba chiar a crezut, greșind și aici, că tendința epocii moderne merge spre obiectivitate, proza subiectivă fiind o eroare, un nonsens.) G. Călinescu, în 1940-1941
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
exterioritatea. Dar nu la modul conceptual, printr-o ,filosofie" a raportului în chestiune, ci organic, printr-o sudură a ființei cu materialitățile care-și semnalizează misterul fără a ieși din cercul prezenței lor. Apare astfel o poezie ce oferă imagini ,obiectivate", plăsmuite parcă fără voia și deplina înțelegere a autorului, precum un vis care nu se îndură a cristaliza în simbol, păstrîndu-se într-o enigmatică imanență. înregistrăm un soi de descripții sau anecdote în care detaliul nu se distinge de esențial
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
că toate măsurătorile care implică spațiul și timpul își pierd semnificația absolută și ne-a obligat să abandonăm conceptele clasice de spațiu și timp absolut”( cf. Capra, Fritjof, op.cit.). Din perspectiva infinitului, atât timpul, cât și spațiul îsi pierd valoarea obiectiva. Totuși nu este vorba de un abandon total, deoarece până la un punct existența obiectivă a timpului este justificată. Este aceeași problemă a punctului de vedere. Dacă privim dintr-o perspectivă tridimensională, obiectivitatea este valabilă. Cassirer susține că până și timpul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
autoarea cărții despre care vorbim, a stat în contrarierea celor mai adânci credințe și în faptul că, spunând adevărul despre ceea ce văzuse va fi considerat trădător, sperjur. Eleni Samios Kazantzakis păstrează ea însăși rezerve față de poziția lui Panait Istrati, se obiectivează, s-ar zice, considerându-l nu în totul fără vină pentru ce i se întâmplase. Îl vedea apăsat tot timpul de sentimentul că greșise undeva: „Dar eu cred că, în adâncul inimii sale, Panait a păstrat mereu o mâhnire nezdruncinată
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
descendență maioresciană și lovinesciană. Și apoi, fiindcă sincronizarea cu Occidentul a fost în perioada interbelică aproape realizată. Prin efortul lui E. Lovinescu (nu întâmplător, criticul având parte, în acest volum, de cele mai multe mențiuni pozitive) și al grupării sale, romanul se obiectivează, poezia își descoperă și valorifică lirismul, iar critica literară își circumscrie domeniul și setul de principii. Un singur pas mai e de făcut până la efectiva sincronizare - și aceasta se produce prin al doilea val suprarealist. Dar, întrucât criticul nostru nu
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Este un fapt cu totul uluitor că două teme clinice atât de îngemănate precum sadismul și masochismul își datorează ambele numele unor scriitori. Paralelismul - discutabil sau nu - poate merge chiar mai departe: acei care le obiectivează în operele lor, Donatien Alphonse François de Sade și Leopold von Sacher-Masoch, aparțin unor lumi între care există o recunoscută complementaritate: Franța (solară, carteziană, cu o cultură - sau une architecture raisonnée, după sintagma consacrată a lui Viollet Le Duc) și
Între literatură și psihopatologie by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16644_a_17969]
-
să producă schimbări pozitive la nivelul eficientizării sistemului educațional. Împreună, copiii, profesorii și părinții pot face din școală un loc plăcut pentru toți cei implicați în procesul educativ, un mediu bazat pe încredere, comunicare, respect și flexibilitate. Scopul cercetării: a obiectiva influența activităților de outdoor education asupra trăsăturilor de personalitate ale tinerilor. Cercetarea calitativă în domeniul științelor pedagogice, sociale și psihologice, se referă la cunoașterea prin intermediul studiului asupra subiecților prin sondarea atitudinii sau propriului comportament (Chelcea S., 1979, pag.45; Chircev
ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Elena Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/247_a_563]
-
recapitula întreaga sa operă, consemnînd-o într-un memoriu. Își întinse prin odaie proiectele înapoiate de Gaittany și privindu-le făcea observările sale la capitolul respectiv. Pomponescu voia ca posteritatea să știe ce lucrase, ce principii aplicase și, fiindcă socotea mai obiectivă lumea de mâine, îi sugera propria sa părere despre el însuși și care se conducea de principiul relativității. Toate schițele și proiectele înrămate sau găsite prin sertare fură numerotate cu grijă, catalogate la sfârșitul memoriului și apoi așezate în ordine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
magma acestei cărți, Al. Poamă strecoară, cu suplețe pedagogică, un excelent îndreptar etic pentru tot ce efectul coroziv al existenței a diminuat (uneori înlăturând total) din structura ființei noastre primare. În plan estetic, rezultatul acestei întemeieri se poate percepe ca obiectivat de imploziile ce le declanșează în sensibilitatea noastră. Ansamblul volumului propune un alt orizont, suprapus morfologiei lumii reale și deosebit de esențial de acesta prin faptul de a fi creat o structură unică, un nou și extrem de particular microcosm. Este (în
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
avea despre Kertész, dar eu fusesem, Într-adevăr, printre puținii (sper că nu singurul) care l-au introdus pe Imre Kertész În curriculumul academic american. În 1998 am predat la Bard cartea sa Fateless (Fără destin), care aduce o tonalitate „obiectivă” cu totul particulară În literatura Holocaustului, chiar În comparație cu Primo Levi sau W.G.Sebald. Deportat ca evreu, condiție pe care pare s-o descopere, cu adevărat, prima dată, tânărul George Koves Înregistrează ceea ce i se Întâmplă, lui și celorlalți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
îi îndrumeze pe această cale, care este calea apropierii de Dumnezeu. Ca orice practică spirituală, și aceasta se face numai cu îndrumător și sub ascultare... Expresia realitate materială este nepotivită pentru un discipol al lui Descartes, deoarece pentru el realitatea obiectiva nu este o caracteristică a lumii materiale, ci o expresie care se referă la aspectele reprezentărilor mentale. Dacă ai folosit cuvântul material pentru a sugera că Descartes era ateu, asta s-ar putea aplica, poate, pentru prima parte a vieții
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mâncat încet, cu pauze mari, o prăjitură. Priveam afară prin vitrina gălbuie. Erau femei frumoase în cojoace albe sau în paltoane fanteziste, erau străini, negri sau arabi, zgribuliți în canadienele lor cu guler mare de blană, încercam degeaba să mă obiectivez, să ies din mine, să lupt cu boala psihică a dragostei mele. Imaginile dinăuntru le copleșeau pe cele din afară. Luni, Gina nu a venit la școală. A doua zi a apărut la prima oră după ce intrase profesoara. A rămas
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de deschizător de drumuri în evoluția romanului românesc modern. Valori precum idilicul și pitorescul sunt înlocuite cu analiza lucidă. Se trece de la sentimentalismul ce afecta obiectivitatea prozei la persoana a treia, către narațiunea la persoana întâi, formal subiectivă, însă obiectivă prin structurile epice create. Sentimentalismul liric din narațiunile romantice la persoana întâi, este înlocuit cu o analiză rece. Anton Holban e un exponent al unei perioade din evoluția romanului românesc, moment în care s-a produs eliberarea literaturii române de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fapte precise. Prin urmare, pornind de la observația cea mai strictă, nu inventează nimic. Holban recunoaște că în Romanul lui Mirel sunt câteva invenții. În esență, situația eroului este chiar cea a autorului însuși care nu are capacitatea de a se obiectiva. Mirel are inteligența vie, ironică și orgoliul artistic al autorului: „Sunt un artist, se apără el de morala practică a celorlalți și nu aleg decât ceea ce e interesant din ceea ce ne înconjoară. Poate sunt nedrept. Dreptatea sau nedreptatea nu sunt
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
un dar, ceva acordat întâmplător, nu câștigat prin sârguință și efort de conștiință -, nu se poate produce alt tip de irupție a sensului, un alt mod de articulare a conjuncturii sensurilor decât cel pe care l-am descifrat din optica „obiectivă“ prin care noi surprindem lumea? Și dacă acceptăm această variantă cosmică, anume că undeva în univers, altundeva decât în specificul terestru al sensului, mai poate exista sau poate lua naștere o altă conjunctură de sens, nu putem să facem un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
acum ! De ce, Ivona, de ce ? Adevărul... Ortansa Cristide își pune cu gesturi repezi fardurile în portfard, își aranjează geanta pe umăr, își trage mănușile, își potrivește borul pălăriei cu mâna înmănușată - mai jos, mai sus. — însă n-avea grijă că natura, obiectivă și ea, compensează : pe una pocită o face în schimb inteligentă, alta e frumoasă și temperamentoasă, numai că e prea modestă, și pierde... Și tot așa... Țuțu n-a avut mintea și puterea de muncă a lui Tudor, în schimb
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
opinia mea, o capodoperă, iar Gabriela Adameșteanu, unul dintre cei mai mari prozatori din literatura română postbelică. Sanda Cordoș, în lumea nouă, Dacia, Cluj-Napoca, 2003 * Comparată în mod inerțial, până la saturația analogiei, cu Hortensia Papadat-Bengescu (feminitatea expurgată de sentimentalism și obiectivată prin cruzime prozastică), Gabriela Adameșteanu urmează cu o consecvență minuțioasă programul de modernizare a romanului autohton schițat de Camil Petrescu. în această Dimineață pierdută, lumea exterioară apare numai ca o răsfrângere (retroproiectivă sau simultană) a unor realități interioare distincte, a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
impresiunea pe care ne-o dă naratorul despre obiectul său. Daca însă sufletul întîrzie mai lung timp la zugrăvirea narațiunii, atunci această întîrziere cere un tempo mai încet, pentru că aicea sufletul nu e nemijlocit pornit de impresiune, ci și-o obiectivează. în părțile zugrăvitoare a unei narațiuni se probează mai mult elementu 1 epic, retardiv, și acestui element îi corespunde un tempo moderat. Aceste indicațiuni ar fi să procure în genere intuițiunea nemărginitei varietăți a declamațiunii dramatice și mulțimea nuanțărilor ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Daca adaogăm condiția la concept și spunem: "Toate lucrurile ca fenomene (obiecte ale intuițiunei sensuale) sânt în timp, atunci maxima e obiectiv adevărată și de generalitate apriorică. Afirmările noastre ne-nvață prin urmare realitatea empirică a timpului, adică valoarea sa obiectivă față cu toate obiectele cari sânt sau pot fi date vreodată simțurilor noastre. Și fiindcă intuițiunea noastră e-n orice vreme sensibilă nici ni va putea [fi] dat vreodată-n experiență un obiect care n-ar sta sub condiția timpului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dar de origine nici empirică nici estetică, ne plănuim de dinainte ideea unei științe a inteligenței pure și a cunoștinței raționale, prin care ne-am cugeta obiecte cu totul apriori. O asemenea știință care ar determina originea, cuprinsul și valoarea obiectivă unor atari cunoștințe ar trebui să se numească logică transcendentală, căci n-ar avea a face decât cu legile inteligenței și rațiunei, dar și cu acestea numai întru cât [ea] s-ar referi la obiecte apriori și nu ca logica
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cineva să admită pentru moment această teză și totuși (ca însemnarea unui drum fals din numărul celora pe cari le poți lua) servește la aflarea celui adevărat. Teză problematică este așadar aceea care exprimă numai posibilitatea logică (care nu-i obiectivă), adică liberul arbitru de-a lăsa să treacă ca admisă o asemenea teză, o accepție prin urmare arbitrară a inteligenței. Cel asertoric predică realitatea sau adevărul logic, precum bunăoară în concluzia rațională ipotetică antecedentul provine în major problematic, în minor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se raportă totdeauna la puterea reproductivă a imaginației, care această recheamă obiectele experienței, fără cari timp și spațiu n-ar avea nici o însemnătate; și astfel stă lucrul cu toate noțiunile fără deosebire. Posibilitatea experienței este dar aceea care dă realitate obiectiva tuturor cunoștințelor noastre apriori. Dar acuma esperiența se bazează pe unitatea sintetică a fenomenelor (Erscheinungen) peste tot, adică pe sinteza după noțiuni despre obiectul fenomenelor în genere, fără de care ea n-ar fi cu cunoștință, ci o rapsodie de afecții
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
martir. Orice hotărâre deschide un spațiu epic. În schimb, dezbaterea nesfârșită în preliminariile unui gest care nu va avea loc niciodată rupe legătura cu altul. Cel nehotărât trăiește de la bun început - și sfârșește - în singurătatea neacționării sale. Pentru că nu se obiectivează, pentru că este sfâșiere fără rezultat, nehotărârea nu poate fi povestită decât de cel ce o suportă. Dar pentru că nu comportă fapte, ci doar stări, ea nu se poate exprima decât liric; ea devine atunci o retorică a neputinței. ADAOS. Cu privire la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]