805 matches
-
modul în care fiecare individ își trăiește viața culturală în realitatea construcției personalității sale (în Rioux și Sirinelli, 1997, p. 304). Trebuie, în fine, înțeleasă noțiunea de "indicatori" în cele două sensuri ale termenului: cel de "indice" statistic, care permite obiectivarea prin statisticile faptelor sociale, dar și cel de "indicație", în sensul că nu are altă pretenție decât să furnizeze "tendințe" (cf. Louis Dirn, La Société française en tendances, PUF, Paris, 1999) și piste în vederea unui studiu mai aprofundat. Descrierea prin
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
unei societăți comuniste în care nu ar mai exista artiști, pentru că toată lumea va fi devenit astfel (Ideologia germană, 1845). Artiștii sunt concepuți ca figuri inversate ale muncitorului alienat. Analizând fetișismul mărfii, Marx arată că munca lucrătorilor are ca rezultat o obiectivare (marfa) care este apoi pusă în circulație în lume ca atare, cu propria valoare de schimb, fără a mai face referire la originea sa umană. Această viață obiectivă a mărfurilor este emblematică pentru modernitate: valorile lucrurilor care circulă și se
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
1989; Moulin, 1992), alții, pe modalitățile de rezistență (Becker, 1988; Heinich, 2000), după cum aceasta se exprimă în reprezentări sau în modul de viață. Reprezentări persistente Creatorii se definesc foarte frecvent ca ființe unice, singulare și, în consecință, refractare la orice obiectivare (Heinich, 2000). În plus, grupările artistice (companii, ansambluri muzicale...) se concep în termenii opoziției cultură de creație/cultură de reproducere. Analiza lui Becker din Outsiders (1985) arată că muzicienii de jazz se autodefinesc prin opoziție cu plebea, denumire devalorizantă care
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
nu la oameni". Bunul cultural nu există decât dacă grupul își proiectează în el intenția, un fragment din identitatea sa, o idee sau un sentiment cu caracter cultural. Perceperea unui bun de către un grup social face parte din procesul de obiectivare a identității lui. Astfel încât un bun cultural trimite, pe de o parte, la un act creator (care instituie) și, pe de alta, la o națiune (identitate). El se împarte în două tipuri, prin natură (intenționalitatea afectării) și prin destinație. Înscrierea
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
generalități (ea trebuie totodată să reunească, să producă un colectiv). Pornind de aici, se disting două moduri de producere, știut fiind că va-loarea se construiește prin alierea acestora: prin raritate ("valoarea-raritate") și prin generalitate ("valoarea-generalitate"). Heinich vorbește de singularizare și obiectivare (2000). Producerea rarității Este bine cunoscut faptul că valoarea crește odată cu raritatea: "Ce e rar e și scump". Sociologia culturii și-a organizat o bună parte din cercetările empirice pe baza acestui principiu economic elementar, descriind munca actorilor pieței pentru
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de a se îngriji de "nevoile" statului, retragerea sau neintervenția puterilor publice. Trece astfel de la postura obiectivistă la postura normativă și militantă. Cea de-a doua este în acord cu o poziție dominantă superioară a sociologului, care, prin mijloace de obiectivare, "domină" socialul. Devine el însuși un dominant, iar de teoriile sale despre dominație profită numai dominanții care au acces la cercetările lui. În definitiv, critica acestei paradigme rămâne în mare parte limitată la o postură de metodă, încât ne putem
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
9-10, 12-13, 22, 25-30, 40, 41, 45, 53-57, 61, 64-65, 67, 70-76, 80, 92, 95, 103, 106, 149, 152, 163, 185, 189, 196, 200, 209, 211, 224, 228, 230-232, 247, 255, 270, 275, 277, 279, 286, 294-195, 299-300, 306, 310. Obiectivare, 10, 74, 119, 146, 195, 238, 255, 288. Obiectivism, 43, 260, 262. Obiectivitate, 42, 119, 129, 261, 288. Observație, 46, 120, 133, 210, 309-310. Omogenitate, 128-129, 134. Omologie, 117, 281. Onoare, 74, 77, 133, 270, 274, 302. Operă de artă
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
este o caracteristică de demarcație în înțelegerea ordinii lucrurilor, faptelor și evenimentelor ca atribut exclusiv al conștiinței și conștienței umane. În fond, timpul nu are sens de constituent al universului decât raportat la fluxul acțional conștient, care raționalizează și explică. Obiectivarea timpului are valoarea reducerii la absurd a cadrului acțional, adică eliminarea sursei acțiunii raționale și a dimensiunii temporalității. Ceea ce complică și mai mult problema consistenței Economiei prin felul cum este tratat timpul se regăsește la nivelul modului în care este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și prin asta se arată a fi neconformă cu semnificațiile bifurcației materiale spre pierdere sau spre câștig. Nici nu ar putea să fie altcumva atâta timp cât ideea de bifurcație pe care o avem în vedere este reducționistă, la sensul extrem, de obiectivare absolută, pentru că se scoate subiectivitatea faptelor din ecuația cunoașterii. Cumva răsturnat (dar ca acțiune de revenire la poziția normală!) pentru Economie sunt esențiale nu stările de a fi, ale faptelor, substanța lor ca atare, ci stările ca devenire, adică subiectivitatea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de fizică, în sensul că ea conceptualizează faptele ca borne ale dinamicii complexe a subiectivității ce construiește viziunea drept optim al cunoașterii în ambele componente ale ei, și raționale, și emoționale. Economia conceptualizează originea subiectivă a faptelor obiectuale ca și obiectivarea subiectivității în contexte complexe structurate prin intersubiectivitate. Dacă se produce bifurcație în Economie, aceasta nu poate fi înțeleasă decât ca cezură în intersubiectivitate, echivalentă cu deteriorarea substanței ei, căci intersubiectivitatea nu sporește prin sciziparitate. Criza este, astfel, un accident în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
primăvara. - I. Slavici, Moara cu noroc; Patru ani trecuseră de la scena aceasta, în vremea cărora Alexandruvodă, credincios făgăduinței ce dase doamnei Ruxandei, nu mai tăiese niciun boier. - C. Negruzzi, Ale xandru Lăpușneanul). Reperele spațiale se conformează, în general, tendinței de obiectivare, accentuând senzația de verosimilitate. Personajele sunt puternic conturate, fiecare dintre episoadele narative contribuind la reliefarea trăsăturilor morale sau psihice, la detalierea comportamentului și a evoluției eroilor. Nuvela se deosebește astfel de povestire, care nu este focalizată asupra personajelor, ci asupra
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nu un „limbaj al tuturor, ci al unuia singur“ - Carlos Bousoño). Prin această caracteristică definitorie a limbajului poetic se realizează funcția cognitivă, fiindcă „Arta [...] nu e o distracție, ci un mijloc de cunoaștere. Un formidabil mijloc de pătrundere și de obiectivare a sufletelor omenești, acolo unde știința nu poate ajunge și cu rezultatele exprimate așa cum știința nu lear putea în nici un caz exprima“ (Camil Petrescu, Teze și antiteze). Lirismul reflexiv este focalizat asupra unor idei filozofice, surse ale tensiunii semantice și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
expresia dramatică, devenind „un lirism repre zentabil, o poezie teatrală“ (G. Călinescu). Este prezentă în idilele lui Coșbuc, în poeme barbiene precum Domnișoara Hus ori în cele soresciene din volumul La lilieci etc. - Lirismul impersonal reprezintă o altă formă de obiectivare a stării lirice, în care discursul este formulat la persoana a IIIa, fără a desemna o prezență intermediară, un „personaj“, ca în lirica măștilor ori a rolurilor. Cultivat mai ales de poeții parnasieni, acest tip de lirism pare a ignora
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Urmărind evoluția poeziei în veacul XX, teoriile moderne au constatat că exigența primară a lirismului - explorarea unui teritoriu al interiorității și comunicarea nemijlocită a subiectivității interioare - poate avea alternative, așa cum discursul eului liric poate fi suspendat prin modalități diferite de obiectivare. „În secolul nostru - afirmă unul dintre teoreticienii postmodernismului românesc, Gheorghe Crăciun - o bună parte a poeziei începe să și piardă aproape toate caracteristicile cunoscute din romantism, simbolism și modernism. Ea nu mai este magică, idealistă, cantabilă, ermetică, imperso nală, narcisistă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
particulele inhalate, de exemplu asbestul intră în cavitatea pleurală și produc fibroză sau mezoteliom malign [45, 46]. PATOLOGIA TUBERCULOASĂ A SPAȚIULUI PLEURAL ȘI SINDROAMELE POSTTUBERCULOASE Sindroamele posttuberculoase apar la un pacient cunoscut cu tuberculoză, dar vindecat în urma tratamentului tuberculostatic, cu obiectivarea vindecării timp de minim 2 ani prin negativarea sputelor atât la microscopie cât și în cultură, și stabilitatea anatomo-radiologică a leziunilor pulmonare reziduale; este denumit de Anastasatu „vindecare cu defect” (vindecări cu mutilări anatomice, funcționale și estetice). Sindroamele posttuberculoase sunt
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
parțial pătruns de exaltarea imaginativă. Evoluția în timp în căutarea unor mijloace toi mai eficiente de obținere a satisfacțiilor trebuie neapărat să ajungă la crearea instanței superioare; spiritul valorificator în mod rațional. Funcția sa valorificatoare constă în necesitatea evolutivă de obiectivare, de organizare a proiectelor intelectului și de armonizare a lor (supraconștientul). Subiectivitatea afectivă și neliniștea, nerăbdarea ei se calmează grație acestei obiectivări. Psihicul dobîndește fie și doar sporadic liniștea, răbdarea, forța de a stăpîni excitațiile ținute în frîu, dorințele; el
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ajungă la crearea instanței superioare; spiritul valorificator în mod rațional. Funcția sa valorificatoare constă în necesitatea evolutivă de obiectivare, de organizare a proiectelor intelectului și de armonizare a lor (supraconștientul). Subiectivitatea afectivă și neliniștea, nerăbdarea ei se calmează grație acestei obiectivări. Psihicul dobîndește fie și doar sporadic liniștea, răbdarea, forța de a stăpîni excitațiile ținute în frîu, dorințele; el devine apt să trăiască satisfacția în principiu: bucuria, spaima sublimată. Cu alte cuvine, fenomenul evolutiv trăsătura caracteristică a timpului trăit implică faptul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nerealizării stării ideale. La modul simbolic, pedeapsa pentu greșeala comisă este prezentată ca fiind aplicată de principiul "divin". Ca să se spele de greșeală, de spiritul rău, ca să se elibereze de chinul înspăimîntător, omul trebuie să depună un efort interior de obiectivare a afectului cu efect orbitor al spamei: spiritualizarea-sublimarea acesteia. Epoca mitică se deosebește deci de epoca animistă prin faptul că implorarea magică este înlocuită de simbolizarea unui efort intrapsihic destinat depășirii mai eficiente a spaimei. Efortul acesta își găsește expresia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
eliminării succesive a egoismului pervers de către resentimente și ambivalenței lor restrictive (vanitatea culpabilă și acuzația tînguioasă) a fost restabilită căldura sufletească, unirea armonioasă a dragostei ego-ului și a alter-ego-ului, dragostea obiectivă diametral opusă sentimentalismului altruist (contrapolul pervers al egocentrismului vanitos). Obiectivarea dragostei implică dragostea față de adevărul în privința sinelui și a celuilalt: luciditatea și spiritul valorificator. Cel mai înalt grad al imanenței justiției este atins prin faptul că însuși efortul de autoeliberare rămîne determinat biogenetic de dorința esențială, de elanul vital și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a doua natură, una tehnologică: artificialului nu îi mai revine rolul de substitut al naturalului sau al organicului (ca în gândirea modernist-industrialăă, ci de complinire a acestuia. Dacă iluminiștii au recurs la separații de tipul minte-trup sau rațiune-simțire în scopul obiectivării și măsurării naturii sau dacă postmoderniștii încearcă să recupereze corporalul și sentimentul, haosul și instinctul naturii din ordinea modernistă, ciberneticienii vor să reunească naturalul sau biologicul și artificialul, fără a favoriza unul dintre termeni. Reconciliind contrariile și resuscitând intensitățile practice
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
examinează corpul uman din exterior și din interior, fie că îl vizualizează ca materialitate cibernetică sau ca destrupare numerică, ca un mediu înconjurător sau ca o proteză a Internetului, perspectiva de ansamblu a tuturor acestor unghiuri de vedere o constituie obiectivarea corpului. Trupul, încarnat și visceral, își pierde identitatea și subiectivitatea, devenind un simplu automat desprins de condiția sa biologică, adaptat noului context mașinic postevolutiv sau postbiologic. Corporalitatea umană se reduce la protezare - ca atașare, inserare sau conectare. Postumanul lui Stelarc
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dincolo de suprafața corpului sau de superficialitatea pielii. Astfel, imaginile medicale numerice care relevă interiorul trupului, inclusiv interiorul pântecului matern și al creierului, vin în serviciul științei, însă depășesc acest orizont, frizând conotații sociopolitice, culturale și artistice. În timp ce perpetuează tendința de obiectivare a trupului, de informare și de aducere a misterului sau a invizibilului în registrul vizibilului, aceste tehnologii transformă corpul într-un mediu de comunicare, cu propriile mesaje și coduri, canale de transmisie și recepție și întreaga recuzită comunicațională. De la mumiile
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
unul estetic, social, politic, un teatru al experienței și al transformării fenomenologice și figurale. Fluidizând hotarele dintre „eu” și imagine, performările iconice ale chirurgiei estetice devin evenimente discursive, chestionând idealurile feminine ale frumuseții în arta occidentală. Ele rezistă tendințelor de obiectivare a corpului uman ca imagine și ca proces de expunere, ca integritate a identității. Raportul dintre chipul uman, respectiv feminin, și personalitate se continuă în relaționarea dintre reconstrucția tehnologică și intenția artistică. Artista scoate la iveală modul în care un
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
acestei legături par a destructura spațiul și corpul, a desființa intenționalitatea și a dezasambla sedimentarea ființei umane. Lucrurile nu stau tocmai așa, după cum vom vedea ulterior, după o scurtă divagație teoretică în perspectivă fenomenologică. În contextul teoriilor culturale actuale ale obiectivării trupului (ca imagine, ca bun comercial, ca material genetic sau medical etc.Ă și ale neocartezianismului care separă mintea de corp, este nevoie de teorii fenomenologice care să reîmprospăteze ideea de identitate ca subiectivitate, intenționalitate și activitate în spațiul virtual
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
identifice și pârghiile prin intermediul cărora elevii să devină tot mai motivați pentru acest gen de activitate. Concluzionând, subliniem că metodele complementare prezintă următoarele avantaje: "-" pot fi utilizate atât pentru evaluarea procesului, cât și a produselor realizate de elevi; "-" surprind atât obiectivări comportamentale ale domeniului cognitiv, cât și ale domeniilor afectiv și psihomotor; "-" oferă posibilitatea elevului de a aplica în mod creativ cunoștințele și deprinderile însușite, în situații noi și variate; "-" reduc gradul de tensiune emoțională, în comparație cu metodele tradiționale, și următoarele dezavantaje
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Benza Aurel () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1136]