4,431 matches
-
următoare. Vera Seagrave îmi telefonă de două ori ca să întrebe dacă-l văzusem pe Vaughan și de două ori i-am spus că nu ieșisem deloc din casă. Îmi zise că poliția confiscase pozele și echipamentul lui foto din camera obscură de la ea din casă. Surprinzător însă, pe Vaughan păreau să nu-l poată prinde. Catherine nu aduse deloc în discuție urmărirea la care fusese supusă. Între noi întrețineam acum un calm ironic, aceeași afecțiune stilizată pe care ne-o arătam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe care aș putea-o enunța astfel: un personaj masculin, care povestește la persoana întâi, ajunge să-și asume un rol care nu este al lui, într-o situație în care atracția exercitată de un personaj feminin și iminența amenințării obscure din partea unor dușmani îl implică fără scăpare. În fond, acest nucleu narativ de bază se află în cartea mea sub forma povestirii apocrife din O mie și una de nopți, dar mi se pare că nici un critic (deși mulți au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
altă limbă. Eu, în schimb, încerc să citesc în succesiunea lucrurilor ce mi se dezvăluie în fiecare zi intențiile universului față de mine, și merg pe dibuite, știind că nu poate exista nici un vocabular care să traducă în cuvinte greutatea aluziilor obscure, prezente în lucruri. Aș vrea ca presentimentele și dubiile mele să ajungă la cine mă va citi, nu ca un obstacol accidental în înțelegerea însemnărilor mele, ci ca însăși substanța lor. Dacă, însă, raționamentele mele vor părea ambigue cui va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
luminile sale interpretative, pentru a ajuta textul în explicarea multiplicității sensurilor sale, și conștiința că orice interpretare exercită asupra textului o violență și un abuz, profesorul nu găsea altceva mai bun de făcut ca să-ți faciliteze înțelegerea pasajelor celor mai obscure decât să le citească în original, Pronunțarea acelei limbi necunoscute, dedusă din reguli teoretice, netransmisă prin ascultarea unor voci, cu inflexiunile lor individuale, nemarcată de urmele auzului ce plăsmuite și transformă, dobândea claritatea absolută a sunetelor care nu așteaptă răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fată și pentru mine o viață liniștită. Totul era inutil: Vlada își regăsise fiica, iar prin Sibylle mă avea din nou în mână, cu capacitatea proprie numai ei să trezească în mine aversiunea cea mai feroce și atracția cea mai obscură, îmi trimitea deja un mesaj prin care o puteam recunoaște: frenezia reptilelor îmi amintea că răul era singurul ei element vital, iar lumea era o cloacă cu crocodili din care nu puteam scăpa Tot așa, aplecându-mă de pe terasă, priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fel de complementaritate: cartea ar trebui să fie echivalentul scris al lumii nescrise; materia ei ar trebui să fie ceva ce nu există și nici nu poate exista decât în clipa când va fi scris; ceea ce există simte în mod obscur golul propriei nedesăvârșiri. Văd că într-un fel sau altul continui să mă învârt în jurul ideii unei interdependențe între lumea nescrisă și cartea pe care ar trebui s-o scriu. Acesta este motivul pentru care scrisul mi se prezintă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
îndeplinirea unei misiuni într-o țară îndepărtată („misiune oficială cu aspecte secrete și misiune secretă cu aspecte oficiale“), prima ta reacție a fost să refuzi. Lipsa de interes pentru funcțiile de stat, lipsa de vocație profesională ca agent secret, modul obscur și ambiguu în care ți se prezentau sarcinile de îndeplinit, erau motive suficiente să te facă să preferi celula ta model nesiguranței unei călătorii în tundrele boreale ale Ircaniei. Dar gândul că rămânând în mâna lor te puteai aștepta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
interzise. Și Poliția e spirit, și Statul pe care-l slujesc, și Cenzura, ca și textele asupra cărora se exercită autoritatea noastră. Suflul Spiritului nu are nevoie de un public larg pentru a se manifesta, prosperă în umbră, în relația obscură perpetuată între secretul conspiratorilor și secretul Poliției. Pentru a-l face să existe, e suficientă lectura mea dezinteresată, dar atentă la toate implicațiile permise și nepermise, la lumina acestei lămpi, în marea clădire a birourilor pustii, de cum îmi pot descheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
conjurației, Cagliostro al falsificărilor, ne scapă mereu... nu ne era necunoscut: aveam toate datele sale în fișierele noastre, fusese complet identificat de o bucată de vreme în persoana unui traducător intrigant și încurcă-lume; dar adevăratele motive ale activității sale rămâneau obscure. Părea să nu mai aibă relații cu diferitele secte în care se împărțise conspirația creată de el, dar mai exercita totuși o influență indirectă asupra intrigilor lor... Când am reușit să punem mâna pe el, ne-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
căci Oberlus nutrea ferma convingere că tot ceea ce nu era direct legat de mare nu avea nici măcar motiv să existe. O săptămînă mai tîrziu, a Început să-i ceară lui Dominique Lassa să-i lămurească probleme care i se păreau obscure cu privire la personalitatea lui Don Quijote și a scutierului său, Sancho Panza, minunîndu-se Înaintea descoperirii că era vorba numai de personaje de ficțiune, care nu existaseră, pesemne simple caricaturi ale altora care ar fi putut exista cu adevărat, cu mulți ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care nu știuse mai nimic pînă cînd nu-l descoperise Mihai Mihail. Într-un fel era cuprins de o admirație sinceră față de șeful lui. Faptul că l-a descoperit pe el, scoțîndu-l dîntr-o obscură afacere petrecută într-un și mai obscur colț de provincie, integrîndu-l definitiv Serviciului, făcînd dintr-un comis-voiajor al firmei Mott inspector într-o instituție care e mai rezistentă și mai veche chiar decît statul, oricare ar fi fost acesta, fiind chiar sîmburele tare și amar al societății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
le‑ar fi Încălcat. Apariția sa fiind am tot atât de misterioasă ca și apariția Bibliei, iar modestul ei alcătuitor - Nilus - va apărea În postură de comentator și redactor, un fel de exeget. Singura deosebire consta În faptul că textul Conspirației, În pofida obscurei sale origini, era totuși creație omenească. Ceea ce o făcea captivată, necurată și nelegiuită. Acestui text vom Încerca noi să‑i cercetăm originile, aruncând o privire fugitivă asupra celor care au creat‑o, care și‑au atribuit cu insolență prerogativele divinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lui Machiavelli), rupte de contextul istoric, plămădind astfel faimoasa Conspirație. Compararea celor două texte dovedea fără putință de tăgadă că numita Conspirație era un falsificat și că, prin urmare, nu exista un program care ar fi fost elaborat de către „misterioasa, obscura și perfida forță care ținea În mânile sale cheile multor enigme Îngrijorătoare“. Descoperirea senzațională din Times, publicată sub titlul Sfârșitul irevocabil al Conspirației, ar fi putut, În mod firesc, să pună capăt acelei penibile afaceri, care otrăvise deja multe suflete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Versailles, Republica de la Weimar, metroul parizian - erau operele ei. (À propos: acest metrou nu era nimic altceva decât o lagună sub zidurile orașului prin intermediul căreia se vor arunca În aer capitalele Europei). Această „ocultă și iresponsabilă organizație“ plătea din fonduri obscure pe detractorii religiei și ai legii, pe lista de plată figurând Voltaire, Rousseau, Tolstoi, Villon, Lübe, Clemenceau, Lev Davidovici, Bronstein. Ca victime ale intrigilor ei căzuseră țarul Alexandru al II‑lea, generalul Selivestrov, arhiducele Ferdinand; membri și totodată executori erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Cine subminează omenirea.) În Germania, Încrederea În autenticitatea ei va fi „fermă și trainică precum stânca“, pe baza acestei cărți formându‑se conștiința și patriotismul câtorva generații. În timp ce ziarele social‑democrate demonstrau cu osârdie absurditatea acuzațiilor expuse În acea scriere obscură, cealaltă parte a presei, care nu participase la răspândirea zvonurilor periculoase, va opta pentru a doua alternativă din cele două posibile („la fel de ineficace“), trecând sub tăcere descoperirea făcută de Times, considerând neîntemeiată orice polemică pe această temă. Într‑o perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
punctul în care se află estul în timpul lunilor de vară. Aștepta răbdător, încrezător că în curând Cârligul lui Maui1 avea să se ivească, la rândul lui, în locul în care își fixase privirea, însă ceea ce apăru dintr-odată fu o masă obscură și amenințătoare, ca o umbră venită din alte lumi, căci nici un zgomot de pași, nici un trosnet de crengi uscate, nici macar foșnetul unei frunze nu-i anunțase prezenta. Ar fi putut să-l ia drept un nor dens sau drept un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nevoii dintotdeauna a oamenilor de a comunica și de a rememora evenimentele trăite. Fotografia, „desenul cu ajutorul luminii”, a apărut în primele decenii ale secolului al XIX-lea și a fost rezultatul unor perfecționări de câteva sute de ani ale camerei obscure, precum și al studiului asupra sensibilității sărurilor de argint la lumină. Trăim într-o lume a imaginilor. Dacă invenția tiparului a potențat gândirea abstractă, plasând cunoașterea deasupra spectacolului și comunicării, mass-media contemporană a impus puterea imaginii, a sensibilului și a concretului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
dimensiuni, pe peretele opus se proiecta imaginea palidă, cu contururi estompate, a obiectelor de afară, aflate în plin soare. Pe baza acestor observații acumulate prin experimentele mai multor autori (Roger Bacon, Leonardo da Vinci, Cardan ș.a.) s-a definit camera obscură, care a fost perfecționată în a doua jumătate a secolului al XVI-lea de către napolitanul Porta. Pentru a îmbunătăți calitatea imaginii proiectate, acesta a introdus o lentilă convergentă în orificiul camerei obscure, obținând astfel o imagine mai clară și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
da Vinci, Cardan ș.a.) s-a definit camera obscură, care a fost perfecționată în a doua jumătate a secolului al XVI-lea de către napolitanul Porta. Pentru a îmbunătăți calitatea imaginii proiectate, acesta a introdus o lentilă convergentă în orificiul camerei obscure, obținând astfel o imagine mai clară și mai luminoasă. Lentila folosită de Porta la acea vreme era o lentilă pentru ochelari, ea devenind ulterior obiectivul fotografic. Camerele obscure s-au perfecționat prin introducerea oglinzii de reflexie la 45°, respectiv a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
calitatea imaginii proiectate, acesta a introdus o lentilă convergentă în orificiul camerei obscure, obținând astfel o imagine mai clară și mai luminoasă. Lentila folosită de Porta la acea vreme era o lentilă pentru ochelari, ea devenind ulterior obiectivul fotografic. Camerele obscure s-au perfecționat prin introducerea oglinzii de reflexie la 45°, respectiv a obiectivelor interschimbabile. Aparatul de fotografiat din zilele noastre nu este altceva decât camera obscură de acum mai bine de două sute de ani, la care s-au adus permanente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
la acea vreme era o lentilă pentru ochelari, ea devenind ulterior obiectivul fotografic. Camerele obscure s-au perfecționat prin introducerea oglinzii de reflexie la 45°, respectiv a obiectivelor interschimbabile. Aparatul de fotografiat din zilele noastre nu este altceva decât camera obscură de acum mai bine de două sute de ani, la care s-au adus permanente îmbunătățiri (figura 1.1). Studierea prin metode științifice - de către chimistul suedez Scheele (1777) - a sensibilității la lumină a sărurilor de argint a reprezentat un important pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
imaginea fotografică (figura 1.3). În 1839, Academia Franceză a brevetat invenția, iar Daguerre a primit toate onorurile cuvenite unui mare inventator, pe când Niépce a fost dat uitării. Fig. 1.1. Desen de la mijlocul secolului al XIX-lea, reprezentând camera obscură (extras din Traité élémentaire de physique de A. Ganot, Paris, 1855) Fig. 1.2. Nicéphore Niépce, Natură statică, heliografie, 1827 De atunci și până în prezent, aparatura și tehnicile fotografice s-au perfecționat necontenit, pentru a răspunde cerințelor specifice a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
factori ce contribuie la obținerea unei fotografii de bună calitate vor fi analizați în capitolele următoare. Scurt istoric al tehnicii fotografice 1500 - Leonardo da Vinci, asemenea lui Roger Bacon înaintea sa și lui Giuliano Cardano imediat după el, construiește camere obscure care le permit pictorilor să deseneze după contururile formelor. 1570 - Napolitanul Gianbattista della Porta (1501-1576) explică apariția imaginilor în camera obscură. Tot el introduce o lentilă convergentă în orificiul camerei obscure, obținând o imagine de o calitate mult mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
1500 - Leonardo da Vinci, asemenea lui Roger Bacon înaintea sa și lui Giuliano Cardano imediat după el, construiește camere obscure care le permit pictorilor să deseneze după contururile formelor. 1570 - Napolitanul Gianbattista della Porta (1501-1576) explică apariția imaginilor în camera obscură. Tot el introduce o lentilă convergentă în orificiul camerei obscure, obținând o imagine de o calitate mult mai bună. Astfel, Porta inventează obiectivul fotografic. 1727 - Profesorul de medicină Johann Heinrich Schultze (1687-1744) descoperă proprietatea de fotosensibilitate a sărurilor de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
și lui Giuliano Cardano imediat după el, construiește camere obscure care le permit pictorilor să deseneze după contururile formelor. 1570 - Napolitanul Gianbattista della Porta (1501-1576) explică apariția imaginilor în camera obscură. Tot el introduce o lentilă convergentă în orificiul camerei obscure, obținând o imagine de o calitate mult mai bună. Astfel, Porta inventează obiectivul fotografic. 1727 - Profesorul de medicină Johann Heinrich Schultze (1687-1744) descoperă proprietatea de fotosensibilitate a sărurilor de argint, prin observarea procesului de înnegrire la lumină a unei paste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]