1,702 matches
-
unui poet damnat, conștient de limitele sale (Căzut din Rai). Poetul-actor are obsesia unui spațiu limitat, închis precum scena, răsturnat între cerul albastru și apa care îl reflectă, uneori văzut chiar ca „un măr între două ferestre”. Dar și mai obsedantă pentru el este ireversibilitatea timpului, pierduta Euridice, spre care nu poți întoarce privirea decât pedepsit de amintire: „Păstrez șuvița ta de păr, / răsplată, / pentru durerea de-a fi uitat” (Târziu). Tot așa cum, oscilând între scenă și realitate, se naște un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
noi dimensiuni existențiale, evenimentele și crizele istorice putând fi valorizate ca „probe inițiatice”, ca momente sau ocazii pentru noi creații spirituale. Ideea nu este Întâmplător, sporadic tratată de Eliade. Imposibilitatea cunoașterii miracolului, dragostea și timpul sunt teme majore, ce devin obsedant În literară a filosofului român, ce reușește să contureze precis un roman al cunoașterii, abia schițat de Camil Petrescu. Este „misterioasă și miraculoasă această epifanie a sacrului Într-un obiect sau context profan, adică această incognoscibilitate a sacrului, pentru cel
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
săi, uciși pe front, prin aducerea osemintelor acestora în țară. Începând cu Ziua uitării (1972), dar cu cele mai bune rezultate în Dimineața (1977) și în După echinocțiul de primăvară (1981), Ș. cultivă romanul rural, încadrabil seriei de scrieri despre obsedantul deceniu. Un fapt interesant: acum se evidențiază cu mai multă forță tiparul narativ și tipologia. Tema privilegiată devine drama familiei tarate, macerate de un rău obscur. Personajele, contorsionate psihologic, sunt însoțite de dubletele lor maligne, de avatarurile lor din diferite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
lor în texte pe care le despart o perioadă mare de timp nu poate fi pusă pe seama întâmplării și a coincidențelor, ci, credem, pe seama unui punct de vedere închegat și consecvent asupra anumitor aspecte ale artei literare. Aceste metafore critice "obsedante", legate organic, se organizează, după cum vom vedea, într-un câmp de viziune coerent și complex în care reconstituirea chipului autorului și descoperirea profilului spiritual care "străbate din reverberațiile intime ale textelor" (Introducere..., p. 126) reprezintă una dintre dimensiunile fundamentale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
artelor plastice, într-un prim moment de particularizare a tratării critice a situației autorului în spațiul receptării, prin folosirea repetată a unor termeni precum portret, autoportret, desen, a desena, a reprezenta: Ipostaze... "Portretul unic al artistului se constituie din ipostazele obsedante ale poetului profet (s. a.) și paria (s. a.)" (p. 42); Această iluzie autobiografică ce poartă titlul de Amintiri (...) poate constitui (...) o sursă oarecum derutantă pentru o fațetă de portret interior al omului Heliade" (p. 51); Biblicele însă reprezintă chintesența concepției și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
devine subit un bufon atunci când trece la "departamentul" vânzări. Se pare că banii publici prind foarte bine la construcții megalomanice. Campania "Domnitorii" a ignorat complet uzura extremă a personajului Ștefan și a încercat să-și câștige public cu un slogan obsedant precum "urmașilor, urmașilor, urmașilor"". Ceea ce deranjase, în ansamblu, nu era asocierea în sine între cele două registre istoric și utilitar ci tocmai indistincția funciară între ele și faptul că ambele se livrau cu totul unui "Ștefan prea mare, prea sfânt
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
exagerări și imprecizii, lucrarea, contestată în ce privește modelul teoretic avansat și teza generală a unității stilistice a operelor românești din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, se impune prin bogăția informației și verva demonstrației, incitând la dezbatere. Lucrarea Romanul „obsedantului deceniu” (1945-1964). O radiografie alfabetică (1995; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) se înscrie pe linia tentativelor postdecembriste de a restitui adevărul cu privire la controversatele raporturi dintre scriitorii români postbelici și puterea comunistă. După ce trece în revistă evenimentele politice, sociale sau culturale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
totuși să se desprindă de discursivitate: sub titlul revoluționar al cărții, care militează pentru o scriere eliberată de constrângeri formale, se ascunde mai degrabă o poezie tradițională. SCRIERI: Barocul literar românesc, București, 1982; Scrie cum vrei, Cluj- Napoca, 1984; Romanul „obsedantului deceniu” (1945-1964). O radiografie alfabetică, Cluj-Napoca, 1995; Relația epică, Cluj-Napoca, 1998; Baroc și manierism, Pitești, 2000; Primul Occident, Pitești-București, 2001; Structuri și forme literare, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Sultana Craia, „Barocul literar românesc”, LCF, 1982, 33; Mircea Muthu, Avatarurile barocului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
Sav, „Scrie cum vrei”, TR, 1984, 37; Al. Piru, Literatura română și barocul, FLC, 1984, 40; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, III, București, 1985, 85-86; Manolescu, Istoria, I, 136-137; Tudor Dumitru Savu, Obsedanta exactitate, TR, 1996, 11; Dan Mănucă, Insectarul realismului socialist, CL, 1996, 3; Andrei Grigor, O radiografie alfabetică?, CC, 1996, 8; Radu Ciobanu, Arhipelagul bolnav, „Cuvântul liber”, 1996, 1619; Doina Cetea, „Romanul «obsedantului deceniu»”, „Adevărul de Cluj”, 1996, 1593; Poantă, Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
85-86; Manolescu, Istoria, I, 136-137; Tudor Dumitru Savu, Obsedanta exactitate, TR, 1996, 11; Dan Mănucă, Insectarul realismului socialist, CL, 1996, 3; Andrei Grigor, O radiografie alfabetică?, CC, 1996, 8; Radu Ciobanu, Arhipelagul bolnav, „Cuvântul liber”, 1996, 1619; Doina Cetea, „Romanul «obsedantului deceniu»”, „Adevărul de Cluj”, 1996, 1593; Poantă, Dicț. poeți, 108-109; Doru Burlacu, „Relația epică”, VTRA, 2000, 10-11. A.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
romanului politic românesc din perioada postbelică propune cartea lui Viorel Nistor din 2012. Autorul prezintă o schemă mai simplificată a romanului politic în care se încadrează romanul ideologic (de la sfârșitul deceniului cinci până la mijlocul deceniului șapte, perioadă ce include și "obsedantul deceniu" sau "întunecatul deceniu""), romanul condiției politice (începând cu a doua parte a deceniului șapte) și romanul evazionismului politic (caracteristică întregii perioade comuniste, dar mai pregnant în ultimele decenii ale regimului comunist)13, ale cărui "linii de creație" sunt satira
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
lui Ion Caraion, și tot cu un ciclu de versuri intră în Caietul debutanților (1979), al Editurii Albatros. Editorial, debutează individual cu studiul Romanul de mistere în literatura română (1981). Urmează romanul Orașul la ora amintirilor (1984), în care tema obsedantului deceniu este ilustrată prin personaje din medii diferite; sunt de evidențiat aici claritatea demersului narativ, dinamismul acțiunii. Câmpia nu este singură (1986) denotă influențele romanului sud-american, în folosirea planurilor narative multiple și îmbinarea fantasticului cu oniricul și realismul. Romanul vrea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
timpurile primitive, astfel explicând, incidental, caracterul "religios" și fanatic al comunismului".379 Campbell se declarase și el anticomunist, iar dacă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial adoptase o poziție de neutralitate (care i-a atras ulterior nenumărate critici), în "obsedantul" deceniu al șaselea, în spirit maccarhty-ist, dar și ulterior, este perceput ca un reacționar, neraliindu-se mișcărilor sociale studențești care au bulversat lumea occidentală. Cazul lui Mircea Eliade este însă cel mai bun exemplu pentru luarea în discuție a unei
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Dunăreanu (la care a lucrat cu șase scenariști, dintre care se detașează Ovidu Zotta și Octav Pancu-Iași, Manu însuși semnând planșele și cu pseudonimul Vasile Baciu).828 De altfel, ideologia a pătruns în forță și în domeniul benzii desenate, producțiile "obsedantului deceniu" aliniindu-se directivelor Partidului. Gheorghe Marinescu realizează grafică militantă în Scânteia Tineretului în anii '50, Eugen Taru publică benzi desenate și caricaturi anticapitaliste și antitoiste 829 în același jurnal (Mister Truman citește gazeta, Produs al modului de viață american
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
România modificându-se prea puțin (sau chiar deloc) față de așa-zisul stil stalinist criticat în anii de liberalizare (1965-1970). Dimpotrivă, torționarii din 1987 erau frații (dacă nu cumva gemeni ai) celor care practicaseră schingiuiri și agresiuni pe deținuți politici în timpul obsedantului deceniu: „Pe vremea aceea, la Miliție, în orice birou din Miliția română, la înălțimea de un metru se afla în zid un piron, prins în beton, cu un belciug la capăt, de care erau legați infractorii cu ajutorul cătușelor. Nu te
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
poza retușată pe care Ceaușescu pedala pentru a-și autoglorifica imaginea. Destul de fragilizate în urma anchetei dure, victimele și-au asumat culpele, interpretând rolul care le fusese repartizat. De menționat faptul că avocații nu s-au comportat asemenea celor din anii obsedantului deceniu, care reclamau ei înșiși pedepsirea victimelor, ci i-au apărat pe protestatari apelând la diferite forme de captatio benevolentiae în proces, invocând, de pildă, tinerețea inculpaților, lipsa lor de experiență ori căința acestora. Procesul a fost înregistrat, filmat și
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
milițieni și securiști. Torturile la care au fost supuși seamănă cu cele aplicate în cazul muncitorilor de la Brașov, din 1987, semn că aparatul de represiune nu numai că folosea același metode, dar acestea erau în stilul brutal stalinist specific anilor obsedantului deceniu - de la amenințări verbale obscene la bătăi de anvergură, soldate cu maltratarea victimelor, cărora li se dădea senzația că vor fi mai apoi lichidate prin împușcare. Au fost femei care au relatat atmosfera vulgară în care, indiferent de sex, arestații
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lui Cristian Lupu). Dacă, în ceea ce privește evenimentele din București, aceste situații s-au datorat psihozei și intoxicării cu ideea prezenței teroriștilor considerați a fi omniscienți, omnipotenți, putându-se travesti în fel și chip și păcălind populația, la Timișoara s-a speculat obsedant pe ideea că membri ai forțelor de represiune, care au interogat răniții din primele zile ale insurecției, ar fi fost cei care i-ar fi lichidat pe câțiva dintre aceștia, moartea lor în afara oricărui pericol fiind altfel inexplicabilă. Ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
calea sa. / Undeva, departe, aproape, / trebuia să existe alt spațiu, / alt timp. / Trebuia să găsesc, trebuia...” Maniera poetică se revizuiește radical, imagistica se modifică, reapar elementele vegetale (flori, arbori, iarbă, ferigi, fructe), iar metafora luminii își reintră în drepturi. Imaginea obsedantă este aceea a lui Ianus, cel cu două chipuri, unul autentic, altul - o mască, zeu la hotarul dintre ipostaza ardentă și cea disciplinată a personalității, dintre dăruire și ferecare în sine, dintre viață și moarte. Placa turnantă a poeziei scrise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
ochi, o reprezintă perfect pe urmașa unei familii de învățători și profesori, în care spiritul didacticii s-a pliat pe înțelegerea superioară a ceea ce înseamnă instituția bibliotecară în rostuirea lumii. Prezența acestor modele în viața ei - așa cum recunoaște des, ușor obsedant - a funcționat ca un impuls al credinței în binefacerea învățării permanente, în pregătirea profesională asiduă, a condus și a conturat ardoarea cu care argumentează necesitatea învățării profesionale, comparabilă, poate, doar cu persuasiunea cu care academicienii din perioada interbelică propovăduiau alfabetizarea
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
membru al Asociației Psihiatrilor Liberi (din 1989). Scrierile sale au fost traduse în limbile maghiară, germană, franceză, spaniolă, engleză, slovenă, polonă, rusă, chineză. De la primele culegeri de nuvele, Capul Bunei Speranțe (1963), De ce zboară vulturul? (1966), B. își schițează tema obsedantă, dezvoltată apoi în romane: comportamentul individului nonconformist, luptând să-și păstreze autenticitatea personalității, în raport cu un mediu care își impune constrângător, adesea brutal, legile alienante. Rescriind, în câteva variante epice, tema împotrivirii la alienare în socialism, scriitorul a intrat în conflict
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
mi-am vârât capul sub pătură și, cu ochii strânși, făceam eforturi disperate să mă despart de mine însumi; îmi era frică să gândesc, îmi era greață să atârn celor câteva întrebări - legate de mine ori de acel om neînțeles - obsedante, sterile, constatarea că răspunsurile nu depind de mine, că eu în realitate nu eram decât un obiect ce putea fi cu ușurință mutat de ici-colo, o mobilă dinamică, dresată, prevăzută cu un magnetofon și care, la repezeală, în funcție de situație, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
de puține ori, se confruntă cu nemiloasa realitate), „potopul” tipăriturilor care „inundă” vizualul, literatura - mijloc de „divertisment” sau de „supraviețuire”, literatura - „mică” sau „mare piedică în calea uitării”. De asemenea, un bun prilej de a sublinia câteva subtilități privind „romanele <obsedantului deceniu>, ca și alte romane, parabolice sau cu cheie, din literatura noastră de dinainte de 1989, trebuie să ne împăFăm cu gândul că multe dintre ele nu mai rezistă...”, dar și notații subtile privind evoluția poeziei românești: epoca „eminescianizării”, esența lirismului
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
califică drept jurnalist de investigație? Mai mult, poate fi calificată People of the Abys ca o scriere a jurnalismului de senzație, așa cum sugerez eu, datorită faptului că London milita în mod deschis pentru cauza socialismului și reflecta generalizările atotporuncitoare și obsedante ale acestei cauze: "Este de necontestat faptul că acești copii (de orășeni) cresc între adulți declasați, fără bărbăție, abrutizați, cu mintea încețoșată, fără vlagă, sufocându-se la fiecare pas, care se chinuie să se ridice și să se arunce în
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
simplu ca o mare singurătate într-un ocean de moftologie caragialiană, o solitudine narcisiacă, dorind să-și construiască „egologic” lumea, înghițind marile texte occidentale ale postmodernității într-o intertextualitate interesată, în final, exclusiv de subtextul autorului. De aici și imaginea obsedantă, mitul personal al autorului: păianjenul, figură prin excelență a textului și textuării. Împreună cu Florin Iaru, Traian T. Coșovei și Ion Stratan, C. a debutat în volumul colectiv Aer cu diamante (1982), adevărat manifest al poeziei Cenaclului de Luni de la Filologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]