6,900 matches
-
ne-gri, ți-nând cont că eu am ochi deschiși. - Ochii lui Ah-mad au o umbră din ver-de-le tău. Ea nu ia în sea-mă com-pli-men-tul și con-ti-nuă: - Dar nu vede per-fect. Are astig-ma-tism, dar n-a vrut nici-o-da-tă să poar-te ochelari. Cu toata pioșenia lui, n-ai cre-de că e va-ni-tos. Poa-te că nu e va-ni-ta-te, măi de-gra-bă cre-de că Al-lah ți-ar fi dat ochelari dacă ai fi vrut să porți așa ceva. La ba-se-ball nu prea vedea mingea; de-asta
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
și con-ti-nuă: - Dar nu vede per-fect. Are astig-ma-tism, dar n-a vrut nici-o-da-tă să poar-te ochelari. Cu toata pioșenia lui, n-ai cre-de că e va-ni-tos. Poa-te că nu e va-ni-ta-te, măi de-gra-bă cre-de că Al-lah ți-ar fi dat ochelari dacă ai fi vrut să porți așa ceva. La ba-se-ball nu prea vedea mingea; de-asta a ales atletismul că sport de pri-mă-va-ră. Aceasta avalanșă de de-ta-lii de-spre un bă-iat care, pen-tru Jack Levy, nu se de-o-se-beș-te prea mult de
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
lor, care făcuse o vizită în URSS. Admirabil este, încă o dată, mecanismul amintirii. Autorul își amintește cum, elev fiind, citea dintr-un manual o nuvelă de Tolstoi, în care învățătorul din carte semăna puțin cu Lenin, pentru că era subțire, cu ochelari pe nas și bărbuță. Involuntar gândul îi zboară la vecinul Păscălie care a făcut o vizită la Moscova și a relatat un episod legat de Lenin. Hazul relatării stă, odată în plus, în lipsa comentariilor. Ironia este subînțeleasă, momentul este decupat
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
persoana Generalului (Răzvan Vasilescu). Generalul mi-a adus aminte de romanele sud-americane - și în particular de generalul Chelaru - cu dictatori obosiți, onctuoși, care-și prepară adversarii cu grijă asezonîndu-le momițele cu picana (cleștele electric). În plus, purta în film niște ochelari cu lentile fumurii și o nebărbierire virilă a la ex-senatorul Bivolaru, încît am regretat că nu fuma trabucuri cubaneze. Generalul este decis să-l bage pe premier în opoziție, așa că premierul îl bagă-n mormînt cu pretextul unei vînători la
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
Tudorel Urian Autoare, până în prezent, a unui volum de versuri (Ciorap cu firul dus, Marineasa, 2005) și a unui roman (Ochelari de damă, Brumar, 2005), Daniela Rațiu este una dintre autoarele tinere de azi despre care ar trebui să se vorbească mai mult. Un bun prilej ar fi recenta publicare de către prestigioasa Editură Cartea Românească a surprinzător de maturului său roman
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
să-i publice, îi șicana în permanență și le comenta negativ cărțile. Portretul se conturează acum ca unul răzbunător, de o duritate extremă . Paul Georgescu e un fel de tiran, "momâia imbecilă, din pricina căruia se trag toate relele", "molusca cu ochelari", "cinică și perfidă". Asemenea rânduri, conținând atâtea calificative invectivante, scrise cu o umoare neagră, ce deformează profilul criticului, care, deși ideolog marxist, nu ducea lipsă de calități și de remarcabile intuiții literare. Era, într-adevăr, bășcălios, luându-i pe mulți
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
țigara neaprinsă între buze, fără să le dea nici cea mai mică atenție. Șansele lui Chavel scăzuseră până la unu la opt, când funcționarul între două vârste - se numea Lenôtre - trase cel de-al doilea bilețel însemnat. Tuși ușor, își puse ochelarii, vrând parcă să se convingă că nu s-a înșelat. —Ei, ce zici, domnule Voisin, pot să stau lângă dumneata? întrebă el cu un zâmbet tremurător, abia schițat. De data aceasta Chavel nu simți nici un pic de bucurie, deși soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dezlănțuie și comerțul postbelic și Braddon e trimis de companie într-o călătorie de afaceri prin America Centrală și de Sud. Pe drum, în avion, răsfoiește revista Life unde este relatată povestea urmăririi lui Schreiber. Vecinul lui, un omuleț cinstit, cu ochelari, plin de teorii pseudoștiințifice, îi atrage atenția asupra asemănării. —Dumneavoastră nu o sesizați, îi spune el, și poate că doar un om din zece mii ar vedea-o pentru că ceea ce noi numim asemănare, de obicei, nu este atât forma feței și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
barbă, apare în toate ziarele. Membrii familiei lui Jim, la fel ca și mulți alții, îi văd fotografia, dar nici măcar ei nu bănuiesc care ar putea fi adevărul. Printre cei care asistă la proces se află și pseudopsihologul mărunțel, cu ochelari, care călătorise în același avion cu Jim. El nu-l recunoaște pe Jim, dar e uimit de comportamentul lui Schreiber (care nu e în concordanță cu firea lui Schreiber) și-și amintește ce i-a spus bărbatului din avion, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
perucă roșie și de a se întoarce pe ușa din dos cu o perucă neagră. Tot domnișoara Jixon îl face să poarte totdeauna la el două berete de culori diferite ca să le poată schimba. Iar buzunarele lui sunt burdușite cu ochelari cu ramă de metal sau de baga. Tensiunea începe să-și spună cuvântul. El devine irascibil, iar doamna Tripp e tot timpul gata să izbucnească în plâns. Cobb e sfâșiat între venerația pentru erou și venerația pentru eroină. 4 Următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu cu... de la Ministerul Afacerilor Externe. Nu prezintă încredere.“ Tripp își ia rămas-bun de la casă, de la Cobb și de la domnișoara Jixon, de la trusa de machiaj dăruită de Societatea Anglo-Latesthiană, de la operele lui Gilbert și Sullivan. Scoate din buzunare mustața falsă, ochelarii și beretele. Astea mi-au adus numai necazuri, îi spune el trist domnișoarei Jixon. E suit în avion și trimis la Londra. Aici îl așteaptă o anchetă oficială la CG. Le-a parvenit deja raportul ambasadorului, dar părerile judecătorilor, înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
poartă niște boxeri gri, mulați. Verifică în oglindă calitatea rasului. Din oglindă îl privește un Woody Allen de acum 20 de ani, când nevroza lui era la început. Ăsta e un fel mai literar de-a spune că Lionel poartă ochelari cu dioptrii mari, că a început să chelească și că e stenic (dacă Woody Allen nu s-a născut direct astenic). Mulțumit de cum arată, își pregătește un mic dejun frugal, nu lasă nimic, dar absolut nimic, în farfurie, spală vasele
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
privirii îi apar două picioare de femeie. Ridicându-și încetișor privirea, vede mai întâi o fustă de piele demodată, o curea subțire și puțin roasă, un bichon frisé care obturează o pereche de sâni la limita observabilității, o pereche de ochelari de vedere severi și, în cele din urmă, pe Liliane, posesoarea picioarelor, fustei, curelei, cățelușului, sânilor și ochelarilor. Liliane e vecina de palier a lui Lionel. În cei cinci ani de când sunt vecini, au schimbat între ei câteva sute de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
demodată, o curea subțire și puțin roasă, un bichon frisé care obturează o pereche de sâni la limita observabilității, o pereche de ochelari de vedere severi și, în cele din urmă, pe Liliane, posesoarea picioarelor, fustei, curelei, cățelușului, sânilor și ochelarilor. Liliane e vecina de palier a lui Lionel. În cei cinci ani de când sunt vecini, au schimbat între ei câteva sute de „bună ziua“, câteva zeci de „bună seara“ și, la sfârșitul fiecăreia din aceste conversații prescurtate, câte un „la revedere
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
privirea încetișor și vede mai întâi o canistră galbenă, pe urmă două haine de piele ca în filmele americane cu comisari sovietici, pe urmă două maxilare pătrate ca în filmele cu Edward G. Robinson și, la urmă, două perechi de ochelari de soare negri, ca în filmul Blues Brothers. Numai că posesorii bocancilor, canistrei, hainelor de piele, maxilarelor și ochelarilor nu sunt actori și, cu atât mai puțin, nu sunt americani. Sunt racheți moldoveni de peste Prut. Adică mai puțin răi decît
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu comisari sovietici, pe urmă două maxilare pătrate ca în filmele cu Edward G. Robinson și, la urmă, două perechi de ochelari de soare negri, ca în filmul Blues Brothers. Numai că posesorii bocancilor, canistrei, hainelor de piele, maxilarelor și ochelarilor nu sunt actori și, cu atât mai puțin, nu sunt americani. Sunt racheți moldoveni de peste Prut. Adică mai puțin răi decît racheții albanezi sau ucraineni. Pe șef îl cheamă Grișa, iar pe haidamacul cu canistra îl cheamă Vaniușka, în ciuda celor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
citește. Despre Liliane Liliane e o fată bună. Are ceva din Doamna cu cățelul, dar dintr-o traducere foarte proastă a lui Cehov, făcută prin intermediul unei traduceri din engleză: trăsăturile i s-au asprit, e ceva mai slăbuță și poartă ochelari de vedere cu ramă metalică. Și e lipsită complet de nuanțe. Judecând după tunsoarea ei băiețească, ar putea fi asemănată și cu Amélie Poulain, după douăzeci de ani. Liliane a fost o elevă silitoare. Și-a luat bacalaureatul în filozofie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
când vreau eu. Și... îmi pare sincer rău, nici n-am să ți-o trag. — Păcat. Sincer, e mare păcat să te omori numai ca să-i faci în ciudă ghicitoarei. Lionel începe iarăși să plângă cu lacrimi mari. Își scoate ochelarii și se șterge cu dosul palmei la ochi. Își miroase dosul palmei, ceea ce-i dă o idee: — E ceva de băut în casa asta? Liliane se scoală și deschide un dulap Empire, dând la iveală o colecție de sticle în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ceva de băut în casa asta? Liliane se scoală și deschide un dulap Empire, dând la iveală o colecție de sticle în stare să satisfacă orice gust al oricărui consumator, fie el bețiv ordinar sau connaisseur rafinat. Lionel își pune ochelarii la loc și alege: Un coniac m-ar aranja. — De care să fie? — Nu contează, paharul să fie plin. Liliane îi servește un pahar plin cu coniac Martell. Lionel îl dă pe gât ca pe-un sirop de tuse. Începe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să fie plin. Liliane îi servește un pahar plin cu coniac Martell. Lionel îl dă pe gât ca pe-un sirop de tuse. Începe să tușească, în timp ce ochii îi ies din orbite. Noroc că se lovesc de lentilele groase ale ochelarilor și revin în orbite. — Liliane... pot să-ți zic Liliane, acum că suntem mai apropiați? — Dar nu atât de apropiați cât ne-a fost prezis, încearcă ea să destindă atmosfera sau - mai știi? - să-i facă o aluzie. — Știi să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o dezordine de nedescris în cameră: chimonoul aruncat pe jos, cioburi de sticlă lângă măsuța din bucătărie, un papuc pe televizor și al doilea înfundat, pe trei sferturi, în toaster. Ca să se convingă că n-a greșit camera, își pune ochelarii: vede exact aceeași dezordine, dar mult mai clar. Își scoate ochelarii, își acoperă fața cu perna, ca să nu vadă lumina de afară, și se culcă la loc. E ora 8.30. Liliane, sprijinindu-se în cârjă, intră în biroul lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de sticlă lângă măsuța din bucătărie, un papuc pe televizor și al doilea înfundat, pe trei sferturi, în toaster. Ca să se convingă că n-a greșit camera, își pune ochelarii: vede exact aceeași dezordine, dar mult mai clar. Își scoate ochelarii, își acoperă fața cu perna, ca să nu vadă lumina de afară, și se culcă la loc. E ora 8.30. Liliane, sprijinindu-se în cârjă, intră în biroul lui Gérard Clément, fostul ei coleg de clasă, ajuns șeful departamentului de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că azi e miercuri și nicidecum prima duminică din lună. O doamnă distinsă, în vârstă de circa 75 de ani, aflată în spatele lui, îl încurajează. De acord, spune ea și trece mai departe. Lionel își scoate, cu un gest reflex, ochelarii. Îi pune în buzunarul de la piept. E gata să sară. Aude o altă voce în spatele lui: — Din cauza unei femei? Nu merită. Se întoarce pe jumătate. Vede un cerșetor, murdar și beat, care pare de șaizeci de ani, deși, probabil, are
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aibă niște dinți atât de ascuțiți. În privința asta, se aseamănă mult cu femeile: cu cât sunt mai coafate, mai parfumate și mai bine îmbrăcate, cu atât au dinții mai ascuțiți. Și mușcă mai bine. Robespierre urăște grasele și bărbații cu ochelari. De fapt, urăște pe toată lumea, când e treaz. Pentru că trebuie spus despre el că nu prea ține la băutură. La fel ca oamenii - cei mai buni prieteni ai câinilor -, după ce ia ceva mai mult la bord, Robespierre face pipi pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vinurile mai dulci. Gustave leșină. E prins în ultima clipă de doi picoli care-l târăsc în pivniță. Lionel îi toarnă niște carcalete de Château Pétrus și lui Robespierre, care e pe cale să-și schimbe complet părerea despre bărbații cu ochelari. Robert se pregătește să anunțe felul de rezistență al serii. Scutură un clopoțel și dă impresia că vorbește la lampă, adică la candelabru: — Volaille de Bresse en fricassée, crêtes et rognons de coq, truffe noire! — Stop! strigă Lionel exact când
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]