2,513 matches
-
ar putea să fie foarte practice în junglă, dar aici verdele ne trădează de la kilometri distanță, pentru că nu există o tufă cât vezi cu ochii și devenim o țintă perfectă pentru niște tipi care au faima că nimeresc tot ce ochesc. — Ai dreptate. Sigur că am! Și mai e ceva... Când văd cum omoară un tovarăș de-al meu în plină noapte de la aproape patru sute de metri distanță, afacerea începe să nu-mi mai placă. — Nici mie nu-mi place - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
The Beatles: O, girl — Astea rîndunele? Păsări de noapte nebune, deslănțuite. Priviți ce picior... La Goulue, french-cancanul! Șampanie. O salvă de tun. Anna trezită brusc din somn: — ... și Împușca unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte porumbei, numai așa. Ce ochi albaștri avea...? — Stați să-mi iau chitara, vă fac un cîntec pe cinste. Doamnă neagră, doamnă moarte, unde-s nucile lui sparte? — Bravo Guță! Vivat pomana rediviva! Pentru merite deosebite i se decernează menestrelului titlul de Cavaler al Ordinului Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
strigăt ei trec nu-l aud) O Donna Clara ich hab dich tanzen gesehn țun șir de profiluri efigii ale vîrstelor de bronz de fier de aur le văd cum alunecă-n foc cum se moaie cum Își schimbă trăsăturile ochi alungiți topiți curgînd pe obraji fețe luînd forma sticlei transparente friabile) — S-a spart rîndunica hîc! N-am făcut eu hîc, nu eu priculiciu ținfernale șolduri vîscoase de cauciuc ars mîini Încleștate pe obiecte nesigure mîini ca lichenii fulgerați năpraznică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unica, eterna identitate a frumuseții ei. Nimic care să ateste urmele vreunei vremelnicii pămîntene, doar jos, parcă strivit sub botinele mici de marmură, numele unui artist florentin din secolul trecut. Oare mă veți iubi voi umbre ale viitorului, ale căror ochi, ale căror mîini sînt pentru mine mai abstracte decît ecoul unei explozii solare? Voi nevăzîndu-mă niciodată, neștiindu-mi discreția pasului și politețea cu care Îmi primesc, zilnicele tratații de banalitate, voi cei ce nu-mi cunoașteți orgoliul de a saluta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
asta nu are un gust dulce ca aerul. țacum trebuie să. spun ceva s-o compătimesc, să-mi forțez și cîteva lacrimi uneori reușesc destul de bine, dar de ce vreau cu orice preț să mă fac mai urîtă În proprii mei ochi decît sînt Îmi e rușine că povestea doamnei Oprișan m-a emoționat cu adevărat oare În ce lume am ajuns să trăim dacă ne jenăm să fim buni?) Doamne, prin ce-ați trecut. Cred că a fost Îngrozitor. Bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aș fi curioasă să știu cum se iese din viață, de vreme ce nu-mi amintesc cum se intră. Dacă În anumite Împrejurări vi s-a Întâmplat să vă doriți moartea, ea neproducîndu-se, găsiți că ați fost exagerat atunci, priviți cu alți ochi acele Împrejurări? Disperarea În momentele fără ieșire mi se pare justificată și după ce le-am depășit. Îmi spun doar că am avut o șansă. Am senzația unei Învieri. Nimic nu este mai minunat decît să fii din nou la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai asculta profanările, băiete. Păstrează-ți cumpătul și fii recunoscător că cineva are suficient interes să lucreze pentru voi și să vă ajute în numele Domnului! A început să urce iar,și eu am fugit în bucătărie să iau pușca. Am ochit și țintit exact când a ajuns sus. Pușca m-a lipit de perete și când mi-am recăpătat echilibrul, l-am văzut căzând în față. Nu a țipat așa cum văzusem în filme. A căzut acolo, în capul scărilor și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
din nou trecea o săptămână și era sâmbătă din nou. Zilele mureau la fel ca oamenii. Tot și toate trebuia să moară de mai multe ori într-o singură viață. Rita a născut un băiat cu păr de păgân și ochi verzi ca marea. Dar urechile îi erau puțin clăpăuge, amintind de Sașa. Atunci a auzit Feifel, din nou, vocea zeflemitoare: - AR TREBUI SĂ-I MULȚUMEȘTI LUI SAȘA PENTRU BUCURIA ASTA! După câteva zile de fericire, liniște și încredere în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lungi ca o eternitate. Aveam senzația că asistam la toate fără panică și durere. Mă întrebam numai dacă mai eram vie și dacă era posibil să mori fără să-ți dai seama. Am închis ochii ca să știu dacă mai am ochi, apoi, când i-am deschis din nou, am văzut că mă desprinsesem de stâncă; un bărbat mă scosese la suprafață. Am luptat amândoi cu bucățile de gheață care aveau propria lor mișcare și violență. După un timp, bărbatul a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pur și simplu, punându-i să treacă printr-un tunel subteran. Boala însemna pentru Pitagora a te despărți de lumea profundă. Lumea noastră și cea subterană trebuiau să se oglindească una în alta. Acum puteam să văd cu propriii mei ochi fantasticele grote din adânc, cu fluviul subteran, în mod concret - după ce „văzusem“ totul, odată, demult, creat de Dante numai din cuvinte. Și era ca și cum nu exista nici o deosebire între creația cuvintelor și ce vedeam eu acum. Memoria venea în întâmpinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
la fel culorile și lumina albă care ne-au urmărit până la sfârșitul călătoriei, când mi-am dat seama că trebuie să fac mai multe descinderi în adânc ca să înțeleg ce nu era de înțeles, ci doar de văzut cu pătrunzătorii ochi de pe întregul trup. Călătoria în lumea fantastică de sub pământul Castellanei culminase cu Grota Albă unde totul era albire, uitare în puritate. Frumusețea cristalelor sunau cuvinte din gura lui Augustinus sau din gura oricărui om cu bun simț: creația e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Kazan. Era un băiat foarte elegant, parfumat, cu un păr blond, strălucind din cauza uleiurilor ca un lemn lăcuit, un păr care-i cădea în plete bogate. Ar fi fost un flăcău frumos de nu erau ochii lui rotunzi și apoși, ochi sticloși ca de pasăre, mereu măriți de o mirare speriată ce contrasta cu fața lui de o seriozitate căutată. În primele luni ale prezenței lui în liceu, când mai păstra ceva din aerul simplu al băiatului din popor și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lui Pușkin și Lermontov și că Rusia noastră nefericită așteaptă de la voi tocmai această armonie, și nu altceva. Pe măsură ce preotul vorbea, ochii liceenilor care stăteau în fața lui deveneau goi și tâmpi. Ai fi putut crede că de felul lor acești ochi sunt lipsiți de expresie dacă nu ți-ai fi dat seama că tocmai această absență a expresiei trebuie să însemne că elevii n-au înjurat deloc și că nu lor li se adresează dojana. Și, în timp ce fețele întregului grup exprimau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
repede de la masă și ieși din sufragerie. Și acum vă simțiți mai bine? întrebă sfioasă Ileana, fără să ridice privirea din farfurie. Vocea ei, destul de puternică dar plăcută totodată, îl făcu pe Cristi să o privească cu interes. Avea aceiași ochi cenușii ca și taică-său dar asemănarea se oprea aici. Era zveltă și nu prea înaltă, iar mâinile îi erau subțiri cu degete lungi și delicate. Bineînțeles! o asigură Cristi. M-am refăcut complet. Dacă nu m-ar mai ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo. Fără să coboare, Toma se uită mai atent la obiectul de sub ei după care privi la versantul de dedesubt. Nimic nu părea deranjat, nu se vedea nici o urmă de târâre sau orice altceva care să-i atragă atenția. Ai ochi buni, tinere! îl lăudă el pe Pohoață. Ce crezi că este? Cârpa aceea ori... ce s-ar putea afla înăuntru? Cristi îl privi lung. E o șapcă, continuă Vasilică la fel de tulburat, e o șepcuță din aceea pe care o poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
neașteptat de ușor. Moșul era slab ca un țâr, numai piele și os. Probabil că hainele de pe el cântăreau mai mult decât corpul. Aproape de gardul ce mărginea proprietatea era un nuc viguros ale cărui ramuri se întindeau aproape orizontal. Îl ochise încă de la venire și hotărâse că era exact ceea ce îi trebuia, pentru ce avea de gând să facă. Lăsă jos trupul neînsuflețit, rezemându-l cu spinarea de trunchiul gros al copacului. La brâu, agățat de centura lată, avea un colac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Într-un drum de țară. De fapt, adevărul era că de două ori, prima oară În fața prăvăliei, În gol, de probă, așa cum se probează o pușcă de vînătoare, cînd cumpărătorul o sprijină de umăr, Își Înclină capul, mijește ochiul stîng, ochind cucul care tocmai iese din ceasul din perete, ca apoi, de cum l-a ochit, să zică „pac-pac“, apoi o dezdoaie, se uită pe țeavă, privește Încrustația de pe patul puștii (un cerb oprit brusc din goană), o cîntărește-n palmă, În vreme ce cucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
oară În fața prăvăliei, În gol, de probă, așa cum se probează o pușcă de vînătoare, cînd cumpărătorul o sprijină de umăr, Își Înclină capul, mijește ochiul stîng, ochind cucul care tocmai iese din ceasul din perete, ca apoi, de cum l-a ochit, să zică „pac-pac“, apoi o dezdoaie, se uită pe țeavă, privește Încrustația de pe patul puștii (un cerb oprit brusc din goană), o cîntărește-n palmă, În vreme ce cucul dispare pe după perechea de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din goană), o cîntărește-n palmă, În vreme ce cucul dispare pe după perechea de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l-a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țîșnit deodată din ambele țevi (pac-pac), pentru că vînătorul l-a ochit Înainte să apuce să se ascundă după ușițele năpădite de trandafiri agățători, abia izbutind să zică de trei ori cucu; acele ceasuri arătau orele trei, prăvălia tîrgovețului arădean Rosenberg se deschisese doar cu cîteva clipe Înainte, dar cumpărătorul nostru, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mecanice și a tot soiul de mașinării de alamă ce puteau fi găsite În piața Los Encantes la prețuri mai potrivite cu economia noastră familială. Devoțiunea infantilă e o amantă infidelă și capricioasă, și În curînd n-am mai avut ochi decît pentru jocurile mecanice și pentru vapoarele cu arc. Nu i-am mai cerut tatei să mă ducă să vizitez stiloul lui Victor Hugo, iar el nu l-a mai pomenit. Acea lume părea să se fi estompat pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
făcut drumul Într-un vagon populat cu ordonanțe, servitoare și zilieri care duceau cu ei sandvișuri de mărimea unor cărămizi, Învelite În foi de ziar. M-am refugiat În bezna tunelelor și mi-am rezemat capul de fereastră, mijindu-mi ochii În timp ce trenul străbătea măruntaiele orașului, pînă la poalele muntelui Tibidabo. CÎnd am urcat din nou În stradă, mi s-a părut că redescopeream o altă Barcelonă. Se crăpa de ziuă și un firicel de purpură sfîșia norii și se presăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-mi intrase bine în cap ideea că i-am și văzut absurditatea: Cum poți fi atât de prost? Nu cumva vrei să zici că ești gelos pe Strickland? Aproape că-mi venea să râd: Doar știi bine că nu are ochi să-l vadă. — Tu nu înțelegi, a gemut el. — Ești un prost isteric, i-am zis puțin enervat. Hai să-ți dau un whisky cu sifon și o să te simți mai bine. Presupuneam că dintr-un motiv sau altul - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
repede ca să nu rămânem în urmă. Și eu simțeam în sinea mea dorința de a-mi scoate din minte toată povestea. Începuse să mă cam plictisească o tragedie care de fapt nu mă privea și, prefăcându-mă în proprii mei ochi că vorbesc pentru a-l distra pe Stroeve, am abordat ușurat alte subiecte: — Nu crezi că ai face mai bine să pleci o vreme? l-am întrebat. Acum nu mai văd nici un motiv să rămâi la Paris. Nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu rămăsese decât o fantă micuță de unde putea zări clădirea în ruine în care locuia Fantin Marcoire. În apropierea fantei zăceau, pe jos, două praștii din lemn de alun cu elastic de cauciuc, cum își fac puștii neastâmpărați pentru a ochi păsările și fesele agentului comunal. Lângă acestea, o provizie de cuie ruginite și de șuruburi strâmbe, o bucată începută de salam, un litru de vin tulbure, pe jumătate băut, un pahar murdar. Aici își continuase tatăl meu războiul, bombardându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
unei păpuși, foarte curată, cu nuanțe de roz și panglici mici, ondulate peste tot. — Ai fi vrut poate să trăiesc în mizerie? mă-ntrebase prima oară Josăphine, căci rămăsesem cu gura deschisă ca un pește scos din apă, plimbându-mi ochii în stânga și-n dreapta. Pe masa acoperită cu o cuvertură frumoasă era un buchet de iriși, iar pe pereți, rame pictate încadrau imagini de sfinți și de îngeri, dintre acelea pe care preoții le dau credincioșilor și copiilor de cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]