6,653 matches
-
a mesmerizat și redesenat o hartă europeană moștenită, în principiu, de la Napoleon, Metternich și Frederick cel Mare. Prefațatorul, el însuși angrenat în manierele imbricate și, nu rareori, stocastice ale atribuțiilor publice, în calitate de ambasador, se poate pronunța într-un mod care, ocolind retorica fetișizării sau pe aceea a anatemizării, se instalează în luciditatea atât de neexploatabilă pentru amatorii contemporani de senzaționalism, aceia care nu realizează că omul zilei de azi e totuna cu o efemeridă, și doar ridicarea de la interesul propriu la
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
celălalt. Nu se critica legea Asigurărilor, ci modul în care ceilalți acționează în cadrul acestei legi vechi. Adică se reproșau comportamentele celorlalți și nu se dorea schimbarea propriilor comportamente. Dacă nimeni nu vrea să se schimbe, și găsesc toți metode să ocolească schimbările impuse, atunci trebuie să creezi alt cadru legal, alt sistem. Așa cum s-au așezat lucrurile, nu poți schimba nimic. Trebuie o zdruncinătură ca acest angrenaj înțepenit să repornească. Vă dau un exemplu: ai pus medicii de familie să fie
Noua lege a sănătății, în prima ședință de guvern după alegerile locale () [Corola-journal/Journalistic/44678_a_46003]
-
observat. Erau doi, un el și o ea, destul de tineri; veneau din față și sporovăiau. Înaintam alene, fiecare în ritmul lui. Ne apropiasem destul de mult unii de alții, aproape că ne in ter sectasem și eu, in stinctiv, le-am ocolit privirea, pentru că așa-s eu, nu știu să privesc oamenii în ochi. Și atunci s-a întâmplat. Dintr-odată, ea s-a îndepărtat puțin de el, s-a dus la un copac de la marginea drumului, a cules din el două
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
depoul, cu intrările și ieșirile, erau păzite de jandarmi. Văzu doi agenți aprinzându-și țigările și intrând în bufetul gării. Sări câteva pârleazuri din fugă, nici nu simți parii sub el, parcă zbura -, apoi se tupilă pe lângă garduri, prin grădini, ocolind strada circulată, cu huruitul motoarelor mașinilor militare. Sări zidul prin spatele casei și se prăbuși aproape leșinat. Ușa de la intrare era deschisă, luminată slab. În dreptunghiul de lumină, o fată vântura un fier de călcat. Verfluchter! M-ai speriat! Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
front. Poate de asta și stătea toată ziua cu nasu-n ziare și-i trăsnise să pună firma aceea, care se vedea de la barieră, din piață, unde se-ncrucișau și se-nnădeau toate străzile care urcau și coborau din mahala sau ocoleau orașul prin marginea mahalalelor: "LA FORMAREA IDEILOR" Firma mare, de tablă portocalie, atârna sub geamul fetelor. Ce atrăgea toate privirile încă din piață erau cele două sticle de un chil montate-n tablă și două pahare lunguiețe, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
capul ei și piciorul de lemn începu să scârțâie și să bocăne îngrozitor, rășpăluind podelele. Se retrase câțiva pași de-a-ndăratelea parcă-l împingea cineva în piept -, apoi se întoarse cu spatele la ușă, fără nici un interes pentru ce se petrece afară, și, ocolind de cealaltă parte tejgheaua grosolană de scânduri nedate la rindea, netedă și lucioasă numai unde o frecaseră clienții cu coatele, se așeză pe scaunul larg de lemn, scobit ca o strană, poate chiar o strană de biserică, și se-ntinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu caracter schimbător la nord de Voltera, de ambele părți ale Tibrului și în sectorul Citta di Castello. Inamicul a reușit unele neînsemnate câștiguri de teren..." Bătrâna lepădă cârpa și fărașul într-un ungher și, luând-o din fundul hardughiei, ocolind scaunele și mesele răzlețe, pierdute în întinderea aceea de dușumele și pereți albi de scândură văruită, începu să măture. Apoi așeză mătura de-a curmezișul, cu coada pe-o masă, și, târșâindu-și târlicii, se apropie și se opri în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
rămas în părăsire, atâta amar de grâu s-a risipit, când or să vină toți, după război, n-au să aibă ce mânca. Așa a fost și după primul război: se-ntindea lumea ca râma după o fărâmă de pâine. Ocoliră piața cu statuia Eroului Necunoscut. În urma lor apăru o familie de târgoveți, un bărbat slab, cu-o șapcă soioasă, și-o sacoșă în mână, o femeie corpolentă, într-o rochie decolorată, cu pantofi vechi în picioare, cu o altă sacoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
miște. Pielea capului i se răci. Auzi lătrăturile câinilor și, curios! asta-i dădu curaj! Ascultă mai bine. Desluși din nou strigătele nedeslușite, glasurile amestecate care veneau de undeva de la un vagon din față, de lângă locomotivă. Se târî pe burtă, ocolind santinelele pe partea cealaltă, ocrotit de întuneric. Pe măsură ce se apropia, nu-i venea să creadă că era cu putință. Auzi din nou câinii, o porni peste linii și numaidecât izbucni zgomotul locomotivei. Parcă-l aștepta pe el. "Ce-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de a fi. Trântorul poate deveni orice, stând întins pe patul său de "șmecher crai". Poetul insinuează că întreaga lume poate deveni orice, altceva decât este: Lumea e un pat în care se transpiră. (Meridian) De altfel, evenimentele nu îl ocolesc pe Trântor, ci i se oferă, îl asaltează chiar în somn: Piratul din Mările Chinei a sosit în somnul meu pe o luntre fragilă. (Vizite, I) Poziția poetului rămâne una pasivă, când nu este chiar defensivă: Nu, adormitule, stai aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o oră înainte de a muri i-a înmânat cârja lui Eugen, apoi s-a întins pe pat și și-a dat duhul. După înmormântarea creștinească, casa lui Pleșu a rămas pustie și nu a mai îngrijit-o nimeni, toată lumea o ocolea. Cei care au vrut să stea acolo s-au lăsat păgubași spunând că mai dau de la ei, că nu le trebuie lucru necurat. Spuneau că acolo-i casa necuratului, că noaptea ies tot felul de stafii și de ciudățenii ducă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
el, destinul i-a făcut să se regăsească după muți ani. Să se sprijine unul pe altul. Este știut că singurătatea este mai greu de suportat decât boala Însăși. Puterea credinței Eram În vara anului 2009 În concediu la Techirghiol. Ocolisem o parte bună, din lacul plin de mătasea broaștei pe la mal și străjuit de niște pietre mari, ce Întăreau probabil malurile. Aleea de plimbare destul de Îngustă, era Încadrată de iarba Înaltă, Încă necosită, de multă cicoare Înflorită și alte flori
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
să-i treacă terenul și casa pe numele lui. Cum mama nu vedea rostul unor astfel de cheltuieli inutile, el fiind unicul moștenitor, nu a fost de acord. De atunci nu l-a mai văzut pe fiul ei, care o ocolea ca pe o leproasă. La sesizarea vecinilor, care mai auzeau ce se Întâmpla cu femeia bolnavă, frații și surorile acesteia au chemat poliția. Nici acest lucru nu a schimbat prea mult, tratamentul inuman la care o supunea nora. Mă Întreb
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
va ajunge om mare”, ceea ce s-a și întâmplat pe parcursul timpului și în orașul în care trăia în ciuda tuturor adversităților și adversarilor. - Reluăm firul visului. Bunicul Bunicii G. avea acum o mustață mai lungă decât o știa dânsa și tot ocolea aplecat, pâș-pâș, ca și cum nu vroia să fie văzut de cineva. Bunica G. stătea și îl observa ce face și la un moment dat discută cu cineva care era în spatele ei și nu-l vedea, dar ea știa că se află
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
o informație și, dacă doresc să o asimileze, să înțeleagă, atunci să mă creadă, poftim! Dacă nu doriți, nu mă înțelegeți, atunci nu-mi stați în cale, căci, un obstacol înaintea mea, mă face să învăț să zbor, ca să-l ocolesc. Și puteți rămâne și fără mine, din cauză că ambiția voastră vrea să mă oprească, să nu-mi dea voie să ies din această groapă. Eu deja ies din ea, poate chiar am ieșit. De aceea, nu trebuie să-mi stea în
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
notă de compătimire în glas. Oare o fi adîncă? Zic unii că n-are fund. Dacă pici în ea... Brrr!... se înfiora Virgil trăgîndu-se cît mai departe de mal. Merseră așa o vreme prin rariști mai puțin periculoase, sărind sau ocolind locurile mocirloase, pînă ajunseră într-un loc mai deschis, unde, pe o porțiune destul de mare, se întindea apa liniștită a lacului. Din loc în loc însă se zăreau niște ridicaturi de pămînt ca niște insulițe, pline toate de frunze uriașe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu te tot feri! Păi... zicea că acolo-i tare întuneric... Nu-i nimic. Avem lanterne, zise tot Vlad. ...că sînt gropi foarte adînci, în care... Ei și? Doar nu sîntem chiori, să cădem în ele. Ce, nu le putem ocoli? ...și... că sînt multe oase... Oase ?? întrebară într-un glas, oprindu-se o clipă. Oase! Ce vă holbați așa?... N-ați mai auzit de oase? Oase de animale, probabil. Și ce-i rău în asta? Nu-i chiar nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
curge sudoarea pe fața lui, se hotărîră să nu mai meargă așa repede, că doar nu-i fugărește nimeni. Bărzăunul se dădu mai aproape de Nuțu și-l întrebă șoptit: Ce ai tu, de gîfîi așa, ca un balon spart? Nuțu ocoli, la început, răspunsul, mușcînd o bucată mare de măr și grăbind pasul, dar Bărzăunul nu se lăsă: Hai, spune, ce-i cu tine? Da, ce te interessss... vru Nuțu să răspundă, dar își încreți toată fața, se înroși imediat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dar nimeni nu se supăra. Voia bună pusese stăpînire totală pe fiecare și orice căzătură era un nou prilej de rîs. În imediata lor apropiere, dar fără să fie zărit de nimeni, mai ales că pentru a intra în pădure ocolise o postată foarte mare, mergea Bărzăunul. Dacă cineva i-ar fi văzut atunci zîmbetul, nu l-ar fi uitat pentru tot restul vieții, pentru că nu era zîmbet, ci rînjet. Da! Bărzăunul rînjea de satisfacție că expediția cea nouă mergea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lume. Să simți. Tot ce ni se întâmplă nu e decât amintirea dureroasă a faptului că suntem, cu toții, povești care se termină. Asta e Gorgona din spatele tuturor lucrurilor. Privește-o în ochi și orbești, rămâi mut, te faci de piatră. Ocolește-o, pune i pumnul în gură, prefă-te că nu există și riști să trăiești degeaba. Te-am lămurit buștean, nu? Așa aș vrea să știu să-ți spun mai multe, să fac să-ți fie mai ușor, mai frumos
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care provenea. Nu dură mult și chemarea se auzi din nou, mai anemică decît prima dată. Era posibil? Se strecură înapoi cu spatele, incapabil să se rotească în spațiul îngust în care se afla. Încercă, fără izbîndă, să întoarcă privirea. Ocoli riscant prima stîncă. Respiră ușurat, redescoperind o palmă de piatră ușor ieșită în relief, și reuși să se răsucească. Se grăbi să ocolească și a doua stîncă care-i obtura vederea. Și, ajuns dincolo, încremeni. În fața ochilor lui, agățat de-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
incapabil să se rotească în spațiul îngust în care se afla. Încercă, fără izbîndă, să întoarcă privirea. Ocoli riscant prima stîncă. Respiră ușurat, redescoperind o palmă de piatră ușor ieșită în relief, și reuși să se răsucească. Se grăbi să ocolească și a doua stîncă care-i obtura vederea. Și, ajuns dincolo, încremeni. În fața ochilor lui, agățat de-un colț salvator, aproape dispărut în brațele torentului, se lupta pentru supraviețuire, cu ultimele puteri, Dakota, cel mai mic dintre puii haitei de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fie descoperită de temerarul nostru erou. CAPITOLUL 7 Dispari]ia N -a coborît altădată peste pămînt iarnă la fel de ușoară precum prima iarnă a vieții lui Lupino. Crivățul, vînt furios, aducător de frig, nori grei și ninsoare dinspre nordurile îndepărtate, a ocolit liziera pădurii unde-i prinsese venirea pe lume a micuțului. Au fost și zile geroase, e-adevărat, zile în care stăteau îngrămădiți, străduindu-se să-i facă scut micuțului din trupurile lor. Dar acestea au fost puține doar cît să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lecție vitală pe care și-o însușise în haită, nu avea să dea prea multe roade. De data asta, deplasarea fără a-și deranja semenii nu era prioritară. Greșise cînd alesese să înainteze prin zonele-tampon dintre teritorii. În felul acesta ocolea necazurile, e drept, dar avea nevoie să întîlnească ființe care i-ar fi putut oferi informațiile necesare. "Din toate greșelile înveți", mormăi Lupino consolîndu-se, nu prea satisfăcut că nu se gîndise la asta de la început. Fie că ar fi fost
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nimeni; și de cîtă diplomație era nevoie pentru a-și atinge scopul! Adulmecă cu insistență. Dinspre stînga venea miros familiar. "Trebuie că sînt lupi pe-aproape", cugetă, cumpănind dacă e de preferat să se îndrepte spre ei sau să-i ocolească. Pe lupi îi va aborda, desigur, chiar mai greu decît pe oricare alt animal; lupii îl vor trata ca pe un potențial rival și-l vor alunga înainte de-a apuca să le explice motivul apropierii. Tot la ei avea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]