756 matches
-
pedeapsa administrată celor care au ridicat mâna împotriva ei. Excelență, Cartea e Timpul! (Cotidianul, 8 august 2002) Obstacolul Breban Mă bucură invitația președintelui Ion Iliescu adresată dlui Paul Goma. Scepticismul de felul: „De fapt, ce urmărește, domn’le, Iliescu?” trebuie ocolit. Om politic, dl Iliescu urmărește ceea ce consideră că îl avantajează. Om aparținând de acum istoriei și istoriei literaturii române, dl Goma are dreptul să accepte ori nu invitația. Nu voi mărturisi acum ce mi-aș dori să facă dl Goma
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
unul despre rasă, nu unul despre artă - cam de ce meritaseră ea și Washington Oscarurile în acel an. Politica murdară a Oscarurilor nu va înceta, atâta vreme cât va primi o mână de ajutor chiar de unde nu te aștepți. Unul dintre cei mai ocoliți actori de către politicienii oscarezi este un alt genial - Peter O’Toole. Pentru a drege busuiocul unei ediții a Oscarurilor, lui O’Toole i s-a decernat un Oscar onorific. Jignit și înțelegând ce se vrea prin acest premiu, britanicul a
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
și din interdicțiile drastice privind legăturile sentimentale și familiale între creștini și evrei. Astfel, s-a creat o întreagă stereotipie referitoare la evreu. El era “celălalt”, asculta de o altă “lege” și păstra nealterată propria tradiție. Ca atare, el trebuia ocolit sau izolat. La rândul lor, evreii au identificat în izolaționism un mod de conservare a religiei și tradițiilor culturale. Modelele, în mare parte negative ale străinului, au fost dezvoltate de doctrina națională, creând un întreg eșafodaj ideologic, la nivelul elitei
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
protagoniștii flirtului dispare. Atunci când aceștia își dau seama că nimic nu poate să împiedice ca, împotriva voinței lor, această frontieră vagă și nedefinită care desparte flirtul de adulter să fie încălcată. Atunci când se aventurează în acest joc, pe căile sale ocolite, însă fără să știe exact până unde vor ajunge. Flirtul devine tumultuos, alunecos, periculos. El nu mai aduce o simplă "beție de amor propriu", un fior abia deslușit, o satisfacție imaginară. El dezechilibrează, amețește, provoacă vertijul, deopotrivă îmbătător și înspăimântător
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
săruta pavilionul urechii, apăreau trăsnete pe cer". Când "unele dintre mângâierile lui devin mai lămurite", se simte încă și mai tulburată. Îl iubește cu-adevărat? Tânăra nu poate spune. Jean "o îmbată întrucâtva". Atunci când acesta îi pune întrebarea mai pe ocolite, fata nu-i poate răspunde "te iubesc", dar îl imploră să rămână cu ea. Vrea să se căsătorească cu el? Clara nu știe nici asta. Cei doi tineri fac împreună "planuri de viitor", dar fără să se gândească serios la
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de acasă ceva mai obosit și ziua a fost grea, meșterul a observat că am ceva, că nu sunt într-ale mele. Am mers la o farmacie și mi s-a dat un fel de doctorie grețoasă. Apoi, pe drumuri ocolite și dosnice, am luat calea întoarsă spre casă, drum de trei-patru kilometri. Febra ajunsese al culme și picioarele nu mă mai ajutau, drumul din apropierea casei l-am făcut aproape târându-mă. Ajuns la ușă, mi-am pierdut cunoștința și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
toate fețele asalturile morții asupra lui Blecher. Apoi, își inaugura intrarea în cohorta prozatorilor cu o excelentă nuvelă (Călăuza pierdută din volumul Bastarzii, 1979), unde apărea în prim-plan moartea tatălui ei. Episodul acesta, de altminteri, va reveni, pe căi ocolite, și în Visătoare. Cel puțin în acest roman postum, sentimentul fatalității ia naștere tocmai din alternanțele abil distribuite între lumini și umbre. Cartea insistă deseori pe simbolul nocturnului, începând cu momentul sosirii în zonă a romanticului locotenent Filip, apoi înserările
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
va micșora diferențele. Rafinat și subtil, distinct și religios, uneori sărac și superficial, ascet și adânc, contradictoriu și cu personalitate, mentor și sfătuitor, uneori vanitos și snob, dinamic și lânced, mirific și nebulos, dramatic și vesel, uneori de compătimit și ocolit, virtuos și imoral, enigmatic și glorios, Iașul se comportă ca după un fel de catehism și norme numai de el știute. Niciodată însă ridicol și dușmănos. Uneori iresponsabil și șovăitor, hermetic și necontrolabil, epatant și mirat, logic și absurd, uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
au căutat să reducă posibilitățile deschise deținătorilor de poziții prin limitarea abilității lor de a folosi puterea. Aceste eforturi au fost doar în parte reușite. În această privință, ca și în cazul legislativelor și executivelor naționale, constituțiile au fost adesea ocolite sau înlăturate; uneori, acestea nu și-au atins deloc efectul dorit. Deși, formal, în lumea contemporană, foarte puțini lideri sunt scutiți de orice constrângeri, în practică există mulți conducători care pot acționa după bunul plac. Limitările asupra puterilor conducătorilor Există
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
răspunse Încruntat, scărmănându-și barba cu degetele lui scheletice, că nu-și poate lăsa sărmanele oițe fără păstor. Cine voia să-l vadă, să se ostenească până la el. Răspunsul Îi fu repetat stăpânului cu frică mare și cu multe cuvinte ocolite, căci furiile lui loveau ca trăsnetul. Spre mirarea tuturor, Bertold ridică din umeri și se aruncă În șa, călărind spre bisericuță cu o suită puțin numeroasă. Ce și-au spus cei doi bărbați nu se va ști niciodată. Ducele a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vreme m-a urmărit de departe o slugă, ca să vadă dacă mă duc Într-adevăr la Molsheim. După un timp, când am fost sigur că nu mai era nimeni În urma mea, mi-am ascuns calul și m-am Întors pe ocolite. M-am cățărat pe furiș Într-un pătul bine ascuns pe care-l știu numai eu și nimeni În afară de mine nu-l poate dibui. Acolo pândesc eu vânatul, mărite domn, spuse el mândru. Eu sunt pădurarul cavalerului Neidhard din Molsheim
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
accentele clare ale unui "da" sau unui "nu". Așadar, cum trebuie să fie arta, literatura, care vor să redea o atare lume, altfel, decât cea pe care noi o cunoșteam, o trăiam ca ieri? Hai să încerc să răspund pe... ocolite, în baza unor memorii relativ recente. În octombrie 2006, la Oradea, unde se marcau zilele revistei ,,Familia", am ținut un recital de poezie autori din mai multe generații, inclusiv Ana Blandiana și Ion Pop. Erau și colegi nu cu mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
înainte. Pentru noi libertatea a început o dată cu eliberarea țării de fascism, de către armatele sovietice, o dată cu preluarea puterii de către clasa muncitoare în alianță cu țărănimea muncitoare, sub îndrumarea partidului. Atunci au început să scrie, deschis, scriitorii ceea ce nu scriau decît pe ocolite altădată sau pur și simplu treceau sub tăcere. Noi am ajuns la libertatea în creație pe care unii din noi o visau, la literatura pe care Lenin o prezicea: "Aceasta este o literatură liberă, pentru că nu lăcomia și carierismul, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
eu Însumi nu am fi capabili să le egalăm! - s-a raliat și el, dintr-un „elegant” și de neînțeles pentru mine conformism, un nou conformism, acestor voci care din țară sau de aiurea voiau, mai direct sau mai pe ocolite, să arunce „la lada de gunoi a istoriei” producția culturală a unei țări Întregi, Într-o jumătate de secol de existență. În timp ce, nu-i așa, la Nordul nostru, nimeni nu se gândește să nege romanul maghiar, cinematografia, proza sau grafica
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
admiratorul monarhiei și unul dintre titanii modernității, cel care, alături de un Stendhal, Gogol și Tolstoi, a întronat romanul, până la ei o lectură de divertisment, în marele scaun al regalității literare. Azi, acest cuvânt, „carieră”, e privit puțin cruciș, dacă nu ocolit, impregnat de un negativism pe care nu ni-l explicăm prea bine. Ambiția însăși, motor al multor personaje balzaciene și stendhaliene, ambiția socială a devenit în ochii modernității un păcat, o calitate negativă, deși statele și instituțiile fundamentale fac apel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dădeau vizele de ieșire, sperând ei, probabil, să scape de unul dintre dizidenții cei mai cunoscuți, de unul dintre fermenții „pe față” ai împotrivirii?! Nu puțină lume, în țară și în străinătate, mi-a pus, mai direct sau mai pe ocolite, acestă întrebare, începând cu rudele mele apropiate și sfârșind cu zecile de români, scriitori sau de alte profesiuni, pe care i-am întâlnit prin peregrinările mele; și nu ultimul am fost eu însumi, în multe momente în care „ingratitudinea” celor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în Israel, în Palestina, în Iordania, în Gaza, în Liban, în Egipt și în Siria. M-am preumblat și eu în toate aceste țări, acum ai nevoie de mult mai multe lucruri decât de un pașaport și de știința căilor ocolite. Pe timpul lui, aceste state nu existau. Popoarele da, la fel și țările. Iudeea, Idumeea, Samaria, Fenicia, Decapolis, Pereea și Siria desemnau deja niște provincii pe care niciun post de frontieră, niciun punct vamal nu le separau unele de altele. Cortina
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și doină zic. Boii mei când aud doină Ară-n țelină ca-n moină, Și cu doina mă plătesc Drept o zi de boieresc. Subt poale de codru verde Mititel foc mi se vede, Mititel și potolit, Tot de voinici ocolit. Nu știu zece-s ori cinsprece, Ori peste sută că trece. Unul frige În cârlige, Un berbece de trei miei Ș-un juncan de doi viței. Să-l anine La ciochine, Să le ție mâne bine; Că s-or duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
punea problema înlocuirii lui Ștefan cel Mare cu un pretendent, ci ocuparea țării. Planurile sultanului sunt, după cum se poate ghici din zvonurile care circulau în Polonia și Ungaria, în 1475, mult mai vaste. Pentru a ajunge în inima Europei, trebuia ocolită cetatea Belgradului, care se dovedise că nu poate fi cucerită cu mijloacele de asediu de care dispuneau turcii în vremea respectivă. În Cronica de la Dubnic se menționa că turcii au atacat Moldova „cu gândul, după cum se spune, că dacă vor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu spații sacre implicite: „Atunci de p-o piatră/ O hală s-arată,/ O hală cumplită,/ Jos încârlogită,/ Fata, cum vedea,/ Ea îl cunoștea/ Că șearpe era;/ Spaima o prindea,/ Tare că-mi fugea/ Și tare țipa”, „Iel c-auzâtî/ Munte ocolit,/ Șarpencolăcitî,/ De-o hală de șarpe,/ Scoate cap la țară/ De-ș ia o văcșoară,/ Iar o vacă grasă/ Și-o fată frumoasă”. Monstrul („hală”) creează un fior intens, caracteristic unei „hierofanii a sacrului natural, material”, care nu poate apărea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mă îndrept spre Ponferrada. Am însă impresia că cei ce au stabilit traseul spre acest oraș au vrut să supună pelerinii la un test de rezistență psihică. Orașul îl ai mereu în fața ochilor, dar drumul spre el merge mereu pe ocolite parcă îndepărtându-se de oraș. Vrei să ajungi mai repede, iar drumul te duce mereu pe ocolite, pe colinele din vecinătate, testându-ți răbdarea. Tot îmi repet că acesta este camino, că sunt pe drum, că voi ajunge totuși la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
vrut să supună pelerinii la un test de rezistență psihică. Orașul îl ai mereu în fața ochilor, dar drumul spre el merge mereu pe ocolite parcă îndepărtându-se de oraș. Vrei să ajungi mai repede, iar drumul te duce mereu pe ocolite, pe colinele din vecinătate, testându-ți răbdarea. Tot îmi repet că acesta este camino, că sunt pe drum, că voi ajunge totuși la destinație. Și, în sfârșit ajung la han, singurul din acest oraș, pentru pelerini, ceea ce reprezintă un caz
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
incredibil ar părea, deținerea și împrumutul lor se putea lăsa cu pușcărie (condamnările unor C. Noica, Dinu Pillat, N. Steinhardt, Al. Paleologu se întemeiau și pe un asemenea cap de acuzare). Ne dădeam silința a ni le procura pe căi ocolite. Întrucât formația pe care ne-o dădea școala era asemenea unui șvaițer, eram noi, adolescenții atrași de cultură, un soi de autodidacți. În felul acesta am izbutit să citesc câte ceva din Thibaudet, Bachelard, Valéry, ca și din Benedetto Croce. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Bătaia a fost ruptă din rai și trimisă în iad. * Curbele au fost inventate de unul care a mers pe mai multe cărări. * Linia dreaptă a fost inventată de o altă linie. * Unele ținte pot fi atinse mai ales pe ocolite. * Nu juriștii au inventat dreptatea și adevărul. * Pedepsele sunt opera celor puternici. * Cele mai multe cărți sunt rupte din viață; cele mai multe ale vieții sunt rupte din cărți; și unele și altele au aceeași soartă: se deteriorează. * Cititul printre rânduri ține și de
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
subdezvoltate. Multe țări debitoare se confruntau în acest timp cu revoluții structurale majore, imposibil de soluționat prin abordarea obișnuită a Fondului de controlare a cererii agregate. Pentru contestatarii Fondului, ,,administrarea medicinei familiare în doze mai mari și mai puțin pe ocolite" (Killick 1995: 3) nu putea decât să arunce țările debitoare în recesiune, transformându-le în țări ,,dependente de ajutor" (Payer 1974). Cu siguranță, în anii 1980 Fondul descoperea din ce în ce mai jenat că nu mai era un contribuitor net al țărilor subdezvoltate
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]